AUTOARE: DIANA VARGA

Carl e un băiețel de 9 ani, singur la părinți, cu părul castaniu

precum scoarța copacilor, cu ochii albaștri precum seninul cerului și cu

un zâmbet de un alb strălucitor precum razele soarelui.

Carl are o inimă foarte mare și ar ajuta pe oricine i-ar cere

ajutorul, însă nu a avut ocazia să demonstrze acest lucru până atunci,

deoarece nimeni nu l-a integrat în colectiv. Îl țineau la distanță numai

datorită faptului că băiatul era foarte emotiv și nu avea încredere în el, iar

atunci când venea vorba să răspundă, se bâlbâia și uita totul, din simplul

fapt că nu se simțea și el capabil să faca acel lucru.

Carl a suferit mereu simțind pe propria piele ce

înseamnă să fii respins de cei pe care ți-ai dorit să îi cunoști.

Din păcate, pe Carl nu îl ințelegea nimeni și nimeni nu a

încercat să îl cunoască, pentru a-și da seama cât de grijuliu

poate fi cu cineva la care ține.

Încă un lucru care l-a făcut pe Carl atât de distantat față

de ceilalți a fost problema financiară a parinților, din cauza

căreia mulți și-au bătut joc de el.

Era luna iunie, iar vacanța mare se apropia și Carl o aștepta

cu nerăbdare.

Știa că nimeni nu îi va simți lipsa și era deja obișnuit cu ideea

că nu va fi prea bucuros la începerea anului școlar, ba dimpotrivă,

nici nu vroia să mai audă de el. Iată că vacanța bătea deja la porțile

școlii spunându-i că e timpul să plece și nu după mult timp, copiii se

aflau în vacanță.

Toți aveau să se bucure de o vacanță plină de călătorii în

străinătate, la mare, la munte, numai Carl urma să fie închis între

patru pereți toată vacanța…

-Mamă, noi de ce nu ne putem permite o vacanță la

mare așa cum fac toți ceilalți copii???

-Uf, fiule, cum să îți mai explicăm? Situația noastră

financiară nu ne permite un concediu. Când ai să ajungi mare și

vei deveni ceva în viață, ai să îți poți peremite și tu o vacanță

așa cum fac ceilalți și vei fi fericit alături de familia ta!!!

Trebuie doar să crezi în tine și vei reuși!

Carl auzea des vorbele acestea acasă, însă nu se putea

obișnui cu ideea că lui îi lipsea ceva ce toți aveau: o familie

unită.

Din cauza problemei financiare, părinții se certau

deseori, chiar de față cu micul baiat, iar acest lucru îl afecta

foarte mult.

Într-o zi, nu a mai putut suporta cearta de acasă și a

hotărât să fugă.

Neavând prieteni la care să își petreacă noaptea, s-a

întors repede acasă, spre bucuria părinților:

-Carl, dragul nostru, ne-ai speriat atât de tare!! Să nu mai faci

asta niciodată, scumpule, dar niciodată.

Timpul trecea, iar Carl își petrecea vacanța citind și făcându-și

preieteni în lumea cărții, acolo unde se refugia mereu când avea

probleme, când era trist sau când îi lipsea un prieten căruia să îi

spună ce are pe suflet. Astfel i-au devenit prieteni eroii din

cărțile citite: Pinocchio, Harap-Alb, Praslea-cel-Voinic.

Cu toate că avea prieteni în lumea basmului și cu

toate că viața sa era ca o poveste minunată, la un moment

dat, băiatul a început să se simtă rău.

Nimeni nu știa acest lucru în afară de prietenii lui

din povești. Nu avusese curaj să le spună părințlor. Nu era

pur și simplu pregătit să afle adevărul.

Ar fi preferat să moară fără să îi spună cineva

dinainte acest lucru.

Iată că dorința băiețelului se împlinea încetul cu încetul,

astfel încat era deja pe patul de moarte.

-Nu îi dau mai mult de 2 luni, dacă se îngrijește, spuse

medicul cu ochii ațintiți spre podea. Mi-e teamă că inima lui va

ceda.

Parinții priveau îngroziți spre patul în care se afla

băiatul, priveau ca și cum ar fi fost inutil orice ar fi încercat să

facă, ca și cum acesta era deja mort. Erau siguri că unicul lor

copil nu se va mai ridica de acolo.

Într-o zi, în mintea băiatului au început să apară imagini din cărțile pe care le-a citit.

Nu erau orice fel de imagini, erau imagini în care binele învingea răul. Parcă aceste imagini voiau să-i transmită ceva.

Carl deschise repede ochii. Se afla într-un loc ciudat pe care nu-l mai văzuse niciodată până atunci, în afară de…

-Lumea poveștilor, Carl! Te afli în Lumea poveștilor alături de toți prietenii pe care ți i-ai făcut.

-Dar, dar… cum e posibil? se întraba băiatul nedumerit. Cum am ajuns aici??? Eu eram bolnav, iar acum parcă nu am nimic.

-Ei, Carl, aceasta e Lumea poveștilor. Aici răul nu poate învinge, de aceea te afli aici. Noi te-am adus în starea în care te aflai acum câteva minute.

-Dar de ce ați făcut asta??? De ce ați vrut să mor??? De ce i-ați frământat pe

părinții mei???

-Of, Carl, s-ar putea să nu înțelegi. Noi…Noi am vrut să te ajutăm doar. Te

cunoaștem mai bine decât oricine, chiar mai bien decât părinții tăi, deoarece noi

am stat cu tine cel mai mult și știm cât de mult suferi din cauză că nu ai prieteni

și doream să te facem un baiețel nou, la fel ca și ceilalți…De aceea ne-am…

-Eu nu sufăr…E pierderea lor…

-Da, Carl, dar e și a ta. Noi nu te-am adus pe patul de moarte, pentru că așa

am vrut noi, ci pentru că aceasta a fost singura cale de a te aduce aici printre noi.

-Si de ce ați făcut asta???

-Pentru a-ți demonstra că nu poți trăi fără prieteni. Viața fără prieteni nu are

niciun sens. Gândește-te la cei din povești!

Toți au reușiti cu ajutorul prietenilor…

-Dar ei nu mă acceptă!!! Ei râd de mine.

-Ai încercat să te împrietenești cu ei??? Poate că dacă ai fi

încercat, acum nu ar mai fi fost nevoie să te aducem aici. Dacă nu

ai prieteni,nu ai încredere în tine și e normal să te plictisești toată

vacanța.

De aceea, trebuie să încerci să te împrietenești cu cineva, iar după

ce și ceilalți vor vedea cine ești cu adevărat, se vor împrieteni și

ei cu tine.

Și .... s-a întâmplat o minune. Băiatul întors din Lumea poveștilor era

acum perfect sănătos.

După ce s-a terminat vacanța, Carl s-a dus la scoala cu capul sus și le-a

zâmbit tutror.

Prieteni și-a făcut destui și a început cu o fetiță pe nume Martha.

De învățat, a continuat să învețe la fel de bine ca și până atunci și totul

s-a rezolvat.

Cu toate că problema financiară era aceeasi, acel lucru nu mai conta chiar

deloc.

Carl a învățat că: Fără prieteni nu se poate trai, deoarece ei sunt ca

oxigenul pentru tine.