Expresia ideii

EXPRESIA IDEII – Fruntea cerului asudã

EXPRESIA IDEII “fruntea cerului asudă”

Editura karta.ro, Oneşti, România, 2011

Mariana Bendou 2


Editor: DAN IRIMIACoperta 1,4 : LILIANA NASTAS BRÃTESCU şi

MARIAN CRISTIAN GORUNTehnoredactare, machetare: MARIANA BENDOU

Selecția textelor : MARIANA BENDOUEdiţie îngrijitã de prof.MARIANA BENDOU

şi prof.drd.MARIAN DRAGOMIR

Mariana Bendou 3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ISBN:


În loc de prefaţã:

Conceput iniţial ca un spaţiu virtual ( pe siteul internet facebook) de socializare şi de mediere interculturala de către profesoara şi poeta Mariana Bendou din Oneşti, România, prin aderarea unor pasionaţi de literatură, muzică şi artă, amatori sau consacraţi, din România şi din diaspora românească, “Clubul Marianei Bendou” a deschis nebãnuite oportunităţi realizării unor proiecte de grup de utilitate imediată sau de perspectivă. Este pentru prima oară când oameni de cultură valoroşi, provenind din diverse domenii şi medii sociale, înţeleg să-şi manifeste împreună talentul de care dispun în vederea unor nobile finalităţi si prin intermediul variatelor instrumente informatice pe care le pune la dispozitie reteaua facebook! Unul dintre proiectele initiate astfel in clubul virtual este "EXPRESIA IDEII " (calde mulțumiri doamnei Lia Lungu din New York, SUA, pentru gãsirea acestui titlu dar şi tuturor celor care au aderat fãrã rezerve acestui demers inedit!) , proiect ce urmăreşte realizarea unor creaţii literar- artistice şi a unor schimburi culturale pe baza unei teme comune impuse care se schimbã sãptãmânal. Numărul mare al creaţiilor literare postate pe site precum şi valoarea neaşteptată a acestora, impactul favorabil pe care l-a avut proiectul asupra publicului cititor de pe internet au sugerat ideea publicãrii acestui volum reprezentativ…

(autoarea)

Mariana Bendou 4


1) SORIN OLARIU ( Michigan – SUA)

Născut pe 8 februarie 1965 la Caransebeş, esteprofesor şi inginer, realizator de emisiunicultural-educative la TV Eurosat, Radio 11 Plus şi Radio Analog Caransebeş, poet, publicist şi epigramist. Este membru al Uniunii Epigramiştilor şi al Ligii Scriitorilor din România şi vicepreşedinte al Cenaclului Epigramiştilor bucureşteni “Cincinat Pavelescu”. A fost premiat şi publicat de cãtre International Library of Poetry din SUA. Debutul publicistic l-a avut în anul 1991 cand i-au apărut cateva poeme in Meridianul Timişoara, revistã literară condusă de renumitul poet bănăţean Anghel Dumbrăveanu. Autor al mai multor volume de poezii şi epigrame, Sorin Olariu este o prezenţă constantă în numeroase antologii de poezie şi epigramă contemporană românească. Sorin Olariu este si autor al mai multor cărţi umoristice de poezie în grai bănăţean.

Mariana Bendou 5


Dintre cărţile sale de versuri publicate enumerãm: - „Şapte păcate” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997; prefaţă Anghel Dumbrăveanu.- „Poeme infidele” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999; prefaţă Anghel Dumbrăveanu.- „Poeme apocrife” – Editura Solaris, Michigan, 2010. prefaţă Silvia Jinga.Apare în peste 50 de publicaţii din ţară şi de peste hotare dintre care: “Luceafărul românesc”, “Lumina” - Revista Patriarhiei, “Rostirea românească”, “Lumea Epigramei”, “Vatra Veche”, “Meridianul Timişoara”, “Orient Latin”, “Egophobia”, “Foaia Diecezană”, “Interferenţe”, “Renaşterea Bănăţeană”, “Confluenţe”, “Redeşteptarea”, “Apostrof”, “Haz de Necaz”, “Agero” (Germania), “Observatorul”, “Atheneum” şi “Alternativa” (Canada), “Tibiscus” şi “Lumina” (Serbia), “Medeea” (Italia), şi “Curentul Internaţional” (SUA). Stabilit în Michigan – SUA, lucrează, în prezent, ca Advertising Specialist în cadrul unei companii multietnice de Telecomunicaţii şi functionează ca redactor cultural la Curentul Internaţional, ziarul românilor din America de Nord…

sfinx de ceară

mi-e frică de lumină ca lemnului de cari ca frunzei de omidă ca focului de apă

Mariana Bendou 6


o brazdă-mi sapă ziua prin globii oculari la ceasul când fotonii din irişi se adapă străin devine trupul privirea tot mai nudă cum amintirea nopţii începe să mă doară dar e târziu şi ziua mă-nvăluie zăludă săpând adânc şi iute în chipul meu de ceară

e linişte de piatră în mine şi-n cuvinte doar dorul de-ntuneric e-acelaşi n-a murit la margine de lume îngenunchez cuminte şi-ncremenesc vecie în chip de zeu

Mariana Bendou 7


cioplit

Am murit deci exist

de la un timp am început să putrezescpe la colţuri ca o mantie roasă de vânt şi de ploi

nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra tocită şi s-a scurs subţiat pe pământ înapoi acum ochii mei oglindesc chipul morţii călăuză de taină-n tărâmul promis prin vene îmi curge-un potop de-ntuneric abisul ceumple un alt fel de-abis

Crist îmbătrânit

ningea cu nepăsare peste lumeo nepăsare de sfârşitde veacdin primăvară am ieşit anume

Mariana Bendou 8


zăpada dulce-a morţiis-o îmbracningea cu nepăsare peste lumevăzduhul s-a crăpat pe loca pânteciar ceru-a avortat în spumeo lebădă cu ciocşi cântecningea cu nepăsare peste lumepeste pădurişi toate celepământul semăna a crist albiteu semănamogorulmorţii mele

şarpe sărutând

sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie în toate cele şasesuteşaizecişişase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viaţă doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit

Mariana Bendou 9


cu faţa în mâini sau cu mâinile-n faţă hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învaţă să moară

era ca o primăvară

era ca un fel de primăvară peste ochii subţiri ai pământului dar şerpii de-ntuneric răsăreaudin iarba vânătă sâsâind obscenităţila adresa www.omenire.comlângă poarta erei atomicestăteau Dumnezeu şi Sfântul Petrujudecând turmele decrisalidestadiul larvar a ceea cear fi putut fi odată sufletelenoastre comune era ca un fel de primăvară pesteepiderma subţire a timpului darşerpii de-ntunericmâncau antrax cu napalm pe pâine

Mariana Bendou 10

http://www.omenire.com/


şi vomitau neutronicu care biciuiau apoiochii arzânzi ai planetei-mamăatunci am îngenuncheat în iarba cea vânătă şi fierbinte ca un ou de pasăre phoenix undeva în adâncul găurii negrecăreia obişnuiam să-i spun odată inimă sufletul mi se zbătea hăituitcăutându-mi în zadar marginileşi plângând în hohote pesteîntrebările lumii dar nu mai era deloc primăvară iar eu muream departe tare departe pe malul unei iernide plutoniu învelit într-un linţoiude visece folos ce folos ce folos că mă porecliserăhomo sapiens poatemai bine aş fi fost piatră sau strigătsau cale lactee şi totuşi a fost doar un viscu şerpi atomicişi cu şopârle chimicecare muşcau cu sălbăticie

Mariana Bendou 11


din primăvarace nu avea să mai vinăvreodată

şapte păcate

eu l-am ucis în minedemult pe dumnezeucioplind în piatră idolişi-uitând de rostul meu

iisus nazariteanul m-am bucurat să moarăîn mintea mea bolnavăpe cruce-a doua oară

am pângărit fecioaracea purureavirginăales-am întunericîn loc s-aleglumină

apostolii scripturiii-am omorât de-arândulcu fiecare moarteînseninându-mi

Mariana Bendou 12


gândul

iar sfinţii-n calendare i-amrăstignit peveciîn patru pioneze de pepereţii-mireci

am dărâmat bisericiblesteme-amînălţaturcându-mi nepăsareala rangul depăcat

şi-acum plângând mă caut sunt oare de găsit la fel de pur cum fost-amdin luturizămislit?

muza către poet

nisipul din clepsidre s-a scurs demult odatăcuprins de-o altă vrerestrăină şiciudatăeşti gol pe dinăuntru şi gol pedinafarăşi-ncet chiar căutareaîncepe să te

Mariana Bendou 13


doară

bandajul tău de aripi te-opreşte să mai sângeridar tâmpla-ţi naşte-ntrunacaricaturi deîngerişi-ţi aminteşti de mine ca de-o povesteştearsădamnată din născareucisă şi-apoiarsă

tu nu-mi căta cuvântul prin taina altor şoaptenici umbra-amestecatăcu visele dinnoapteci află-mă în tine mă vei găsivirginăla fel ca-n prima clipăcând ai zăritlumină

anotimp împãturit:

am intrat aproape despuiat în cazanul meu de gânduri suflecându-mă pânăaproape de umeri degetele-mi pipăiau excitatefiecare ungher fiecare sertar uitat fiecareobsesie răstignită pe cuierultimpuluidin ochiul meu mort atârnau răvăşite frânturi devise ca pânzele de păianjen din vechile

Mariana Bendou 14


morminte egiptene ori ca maţele unuiatentator sinucigaş în aşteptareaşapteşdoimii virginemai târziu m-am trezit cu o fântână delacrimi sub privirea-mi tâmpăvă implor ascultaţi-midegetelevă implor ascultaţi-mităcereaapoi a venit dimineaţa ca o pasăre mută ca un cuib gol de rândunelede-atunci curg fărăoprire înspre muchiile paralele ale uşii din tavanulbiodegradabilrâu ostenit care aşteaptă săse reverseîn sineda a venit dimineaţa ca unanotimp second-handnumai că zorile au venit dinnou fărămine

Mariana Bendou 15


2) NANCY VÂJÂIANU: ( Bucureşti, România)

Mărturiseşte că “ a furat meseria de fotograf de la tatăl ei”. Mai întâi a lucrat la unica ! Secţie de Artă Fotografică din ţară unde a parcurs toate etapele: laborator, studio, teren şi după perfecţionare, a ajuns să lucreze la Agenţia de Publicitate a Ministerului Turismului. A străbătut aproape toată ţara făcând fotografii pentru publicitate: pliante ale hotelurilor, litoralului şi pentru tot ce reprezintă turismul românesc… După anul 1989, Agenţia de publicitate s-a desfiinţat şi a ajuns să lucreze la o Organizaţie Nonguvernaentală Franceză care se ocupă de îngrijirea copiilor din orfelinate. În prezent este Preşedinte de Onoare al Asociaţiei “Equilibre” care se ocupă de îngrijirea persoanelor de vârsta a 3-a la domiciliu. Fotografiatul şi aparatul foto au devenit pentru ea ceva de care nu se mai poate despărţi…

Mariana Bendou 16


( foto: Nancy Vâjâianu)

Mariana Bendou 17


( foto: Nancy Vâjâianu)

Mariana Bendou 18


( foto: Nancy Vâjianu)

Mariana Bendou 19


3) IONEL STOIŢ (Novi Sad, Serbia)

Este născut la 5 iulie 1952 la Begheiţi, azi Torac (Banatul sârbesc – din PA Voivodina, Serbia). Şcoala elementară o face în limba română în satul natal dar Şcoala superioară tehnică o face la Zrenianin în limba sârbă. Din anul 1994 lucreazã la Centrul regional de calculatoare PTT Novi Sad unde se află şi azi. Este un zelos activist cultural, publicist, poet, umorist încã din anii tinereţii (1970). Colaborează mai la toate publicaţiile din Voivodina ("Libertatea", "Tribuna tineretului", "Lumina" - Panciva, "Tibiscus" - Uzdin, "Cuvântul Românesc" - Vârşeţ) redacteaza la Radio Novi Sad o emisiune de satiră şi umor "Evantai distractiv" în limba românã (o oră pe săptămână) redactează revistele periodice "Scărpinatu" (satiră şi umor) şi "Graiu bănăţanului" (în dialectul bănăţean) al SLA "Tibiscus" Uzdin. Debutează la "Lumina torăceană" - Torac, 1969, şi la "Libertatea", Panciova, 1970 iar debutul editorial îl face cu volumul "Zâmbiţi vă rog"

Mariana Bendou 20


- poezii satirice, în grai bănăţean în anul 1992 editura "Tibiscus", Uzdin, 1992, cu o prefaţă de Florin Ţăran. A publicat 13 volume de poezie în grai bănăţean, proză, satiră şi umor:- "Zâmbiţi vă rog" - poezii satirice (în grai bănăţean), editura "Tibiscus", Uzdin, 1992, cu o prefaţă de Florin Ţăran.- "Am venit din nou în sat", versuri, editura "Tibiscus", Uzdin, 1994, cu o prefaţă de prof. Gheorghe Lifa.- "Din vremuri uitate", versuri, editura "Tibiscus", Uzdin, 1996, prefaţă de dr. Romanţa Iovanovici.- "Ochii mei înlăcrimaţi", versuri, editura "Macarie", Târgovişte, România, 2000, cu o postfaţă de Florian Copcea.- "Pentru cine...", proză scurtă, schiţe umoristice, scenete, editura "Tibiscus", Uzdin, 2002- "Stoiţisme" - aforisme, epigrame, pamflete, poezii satirice, editura "Tibiscus", 2002.- "File bănăţene" –prezentate la simpozionul internaţional "Oameni de seamă ai Banatului, organizat tradiţional la Uzdin de SLA "Tibiscus", editura "Tibiscus", 2002.- "Eu în lumea mea de visuri", versuri, ed. "Tibiscus", Uzdin, 2002.- "Hai cu mine în coşie", poezii satirice în grai bănăţean, editura "Tibiscus", Uzdin, 2002.- "Cuvinte de plumb", poezii, editura "Tibiscus", Uzdin, 2002.- "EVA DIS in action", satiră (aforisme, epigame, texte si proză şi satice), "Tibiscus", Uzdin, 2006.

Mariana Bendou 21


- "Ştroale goalie sau doi ăntr-unu (ca purşeii la purcari)", poezie în grai bănăţean – Vasile Barbu, Ionel Stoiţ, "Zamolsara", Timişoara - "Tibiscus", Uzdin, 2006.- "Când urducaţî drâmbon în bucfarie", o panoramă a poeziei în grai bănăţean, ediţie îngrijită de Vasile Barbu şi Ionel Stoiţ, "Tibiscus", Uzdin, 2006.Traduceri din limba română în alte limbi:- "Oći moje uplakane" (Ochii mei înlăcrimaţi), versuri traduse în limba sârbă de autor de Trifun Dimić şi Vasile Barbu, editura "Tibiscus", Uzdin, 2003, cu o prefaţă de Ileana Ursu - Nenadić.- "Worte aus blei" (Cuvinte de plumb), versuri traduse în limba germană de prof. Sorina Raşa, ed. "Tibiscus", Uzdin, 2003.

Scrisoare din Neoplanta (Novi Sad, martie 1999)

Din Neoplanta-ţi scriuAcuma o scrisoareEu poate mai sunt viuDar sufletul meu moare Căci l-au ucis păgâniiPe drum l-au aruncatVenit-au turbaţi câiniiŞi-n grabă au muşcat Eu în a lor turbareNici lacrimi nu vărsamŞi nici durerea-mi mare

Mariana Bendou 22


Eu nu o mai simţeam De-atâta ură parcăLumină-n cer s-a stinsŞi cine o să-ntoarcăUn foc al vremilor aprins Din Neoplanta-ţi scriuAcuma o scrisoareE noapte şi-i târziuŞi aşteptăm un soare De poţi tu ne trimiteMăcar o rază-n plicDin nopţile nedormiteS-apară un soare mic Noi l-om primi cu dragCu dragoste divinăS-avem iarăşi în pragO rază de lumină Din Neoplant-ţi scriuO ultimă scrisoareTrimite-mi până-s viuNumai un pic de soare! Fiara N-are ochi dar mă vedeN-are urechi dar mă audeN-are gură dar îmi vorbeşte

Mariana Bendou 23


Fiara se uită în ochi mei înlăcrimaţiAre ochi dar nu-mi vede lacrimaAre urechi dar nu-mi aude plânsulAre gură dar nu-mi vorbeşte nimicTaceTăcerea ei îmi conturbă liniştea nopţiiŞi mă loveşte în urechi, în ochi, în inimă. Ce caută Fiara în sufletul meu curatCu rugăciuni înălţătoare spre Mântuitor. Ce i-am făcut eu Fiarei De-mi distruge podurile părinţilor meibătrânilor mei şi bătrânilor bătrânilor mei

sculptură

Sculptată din floridin floare de crinspre cerul senin

Mariana Bendou 24


în primăvara anilor meiînfloreştişi creştiîn cânt de porumbei.

Eternizatăîn inima meaeşti parte din eaşi vei ramâne mereucăci sculptorule sufletul meu la dzâua muierilor( scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) La dzâua lor a muiereascăNoi le urăm să trăiascăE ş-atunşi dacă urămTrăbă-ntâi să închinăm,,Trăiască muieriliŞî să golim păharili!"Acuma la aniversare Vreau să ţân o cuvântareUnii spun că istoriaAr fi-nşeput dâla eaŞî dă cân îi pă pământÎş are ultimul cuvânt,,Trăiască muieriliŞî să golim păharili!"... Acuma unge am rămas...Da... muirili-s tot acas’Mulce lucruri tră-să facă

Mariana Bendou 25


Da dişie nu pot să tacăCând să pun să bleoceascăNu măi pot să să opreascăDaia vedz noi ne-mbătămCă nu pucem să le răbdămNişi fără iele nu pucemŞ-atunşi îi musai să bem,,Trăiască muieriliŞî să golim păhariliNu şciu şe-am măi vrut să spunAcuma iară mă-mbăt tun.Musai să mă prăgăcescCă trăbă să sărbătorescDa şe-i cumpăr la muiereÎi iau o ladă dă biereŞî facă cu ea şie vreaŞciu că ea bere nu beaNu poace să mă ocărascăCă-i dzâua lor a muiereascăRămânie bierea iară mieŞ-atunşi să ce ţâni bieţâie,,Trăiască muieriliŞî să golim păharili!" fetei din oraş Azi scriu un răvaşFetei din oraşAi plecat de-acasăÂntr-o zi ploioasăLacrimi ai vărsatUn dor ai lăsat

Mariana Bendou 26


Ântr-o primăvarăŢi-au zis "domnişoară"Floare înflorităFrunză ruginităVenit-au spre searăVisuri de la ţarăFluturaşi în zborPâine din cuptorUn plug şi o coasăO horă frumoasăHaina de mătasăTe cheamă acasăO lacrimă-n carteVine de departeDe la mamă, tatăStai îngânduratăTânărul din satIeri s-a însuratVezi timpul cum zboarăTe-ntorci iar la ţarăDar amâi plecareaTe cuprinde jaleaPărinţii cu dragTe aşteaptă-n pragJalea i-a cuprinsAnii-n păr le-au ninsScrie-le-un răvaşFată din oraş

Mariana Bendou 27


4) BOGDANA ELENA SIMIONESCU (Piteşti, România)

Este absolventã a Universitãţii “Constantin Brâncoveanu” din Piteşti, specializarea Finanțe- Contabilitate obținând şi un Master financiar - bancar în anul 2010. Îi place sã scrie maxime, texte muzicale, poezii. Colaboreazã cu revista universitarã DSB. Debutezã în aceastã antologie.

de vorbã cu monotonia cotidianã

E noapte, dar una fără stelePeste raţiune am stins luminaȘi am tras jaluzeleAm luat de pe masa gândurilorLacătul vechi, prăfuit al întrebărilorAm intrat în camera inimii, de pe noptierăAm luat un sentiment şi o dorinţă apaticăM-am îmbrăcat apoi cu paltonul cenuşiuŞi am plecat cu paşii plumburii

Mariana Bendou 28


A mers cu mine şi sufletul angosCu privirea lui cea grea, aplecată în josNe-am dus în parcul îmbătrânitAcolo pe o bancă ruptă Cu monotonia ne-am întâlnitFuma tristă, ironică şi foarte nepăsătoarePufăind ca un tren nervos, revoltat, dintr-o ţigareNe-a poftit, interesată, lângă eaPoate încercãm să mai schimbăm cevaMonotonia mea cotidianăA încercat să se îmbrace cu altă hainăTot nu s-a schimbat cum aş fi vrutBine că vroia măcar să o ajutDar şi eu am deja mintea neliniştităDe lacătul întrebărilor mi-e umbrităNici sufletul meu nu poate să o ajuteDeoarece s-a rănit de sentimenteŞi de dorinţe neîmplinite…

noaptea mea

În noaptea întunecată, fără El,Stăteam pe un nor şi dormeamAtât de profund în visul meu rebelÎncât singură mă regăseamDoar trupul meu cu oglindă în faţăParcă devenise de piatrăParcă eram un om fără viaţăPierdut în vise de altădatăBrusc, de pe braţele nopţii meleAu căzut, fără a le prinde, nişte steleAm văzut că sunt numai trei stele

Mariana Bendou 29


Sufletul meu şi-a frânt aripeleNu va mai putea zbura înspre eleCum ar vrea clipeleMi-am privit trupul iar în oglindă Părea ingenuu şi nedumeritCăutând lumea s-o cuprindăSă-l înveselesc mi-aş fi doritO mână de abur m-a luat de mânãEra o doamnă divină, o zână Ce m-a dus pe un câmp de flori Pictate în multe culoriMi-a dăruit flori în loc de steleSă mă bucur cât mai mult de eleAcum ştiu: nimic nu este întâmplătorDeci pot cu sufletul din nou să zbor

Apără-ţi templul, Ioane!

Apără-ţi templul, Ioane,Că, vor să-ţi fure din icoane!Icoane sfinte, binecuvântate,Care te feresc de relele toate!Pe care le-ai dobândit cu toată silinţaDe la mama ta sfântă, Credinţa.

Închide uşile templului,Altfel vor face pradã sufletului!Pune zăvoarele de rugăciuneCăci ei ascund în mintea lor tăciuneŞi-n suflet poarta multă stricăciune.

Îngenunchează şi mai roagă-te, Ioane,

Mariana Bendou 30


Să nu se piardă ale tale canoane!Rugăciunea ta, înlăcrimatăŞi glasul spre Cer ţi le îndreaptă.Fă-le ca un un clopot ce răsunăAnunţând a vrăjmaşilor furtunã!

Eu simt cum rugăciunea ta vibreazã-n mine,O simt curgând toatã prin venele-mi fine;Ea îmi albeşte oasele murdare,Şi-mi curăţă sufletul de pierzare.

Ioane, Ioane, nu te lãsa învins;Eu am nevoie sã fii tare nu cuprins!Căci, eu, Ioane, sunt om slab şi păcătos,Tu eşti un înger, eu nu mai sunt frumos…Mi-am întunecat sufletul, făcând vrerea lorŞi greu păcatele, în trup, mă dor!Oftez căci sufletul l-am zdrenţuitIoane, templul rugăciunii n-am păzit.

Dar tu, Ioane, ştiu că poţi, Ioane,Să-ţi aperi templul, sfintele icoane;Prin ele şi pe mine, biet om pângărit;Apără-ţi, Ioane, templul rău batjocorit!

Mariana Bendou 31


5) MARIAN DRAGOMIR (Ploieşti, România)

S-a născut în anul 1980 la Ploieşti si este scriitor, critic literar, eseist. A absolvit Facultatea de Litere şi Ştiinţe a Universitãții de Petrol şi Gaze Ploieşti. Este doctorand al Facultãții de Litere, Universitatea Bucureşti. Activeazã ca profesor de limba şi literatura română în cadrul Colegiului Tehnic “Elie Radu” din Ploieşti. Este membru al Cenaclului “Atitudini” al Casei de Cultură “Ion Luca Caragiale” din Ploieşti şi al Cenaclului literar online “Lira 21”. Articole şi cărţi publicate:- “Din pana egretei”, Suferința-mi, revista “Atitudini”, anul VIII, nr.6, august 2010, ISNN 1584-0832.- “Îndoieli”, revista “Literaria”, anul I, nr.7, august 2010.- “ Marcaj pe cruce”, în revista “Constelaţii diamantine”, Anul I, nr. 1, 2010.- “Strada urbană (o stradă, undeva, în Ploieşti)” Istorie şi identitate, în volumul “Lecturi etnologice

Mariana Bendou 32


urbane”, coordonator Nicoleta Coatu, Editura Etnologică, Bucureşti, 2007- “Paradigma comunicării verbale la adolescenţi”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Bucureşti, 2010- “Stihuri pentru viaţa mare”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, București, 2010

gândirea

genialitatea are un gust perversgânduri aliniate biologicpalme singuraticeînvață să scrie cu verde crudamestec de spirit și gliecerurile încep cu zeustrăduire de lepădare a expirațieiîn mintea tase smălțuiesc sinapserespiraţia plutește peste norinima sticlă de viață spartăun gând din norfulgerul peste carte

fată din clinchet

fată din clinchetcu apa până la ploapesingură şi nemişcatăzãmislire suavă privirea luminăsurâsul adăpost

Mariana Bendou 33


rău şi binefiecare chip dar inima a sfărâmatdezacordul continuublestemat să iubescfără speranţă ritmuri (pastişã)

Poetul a iubit drumula iubit crinii și mângâierileinima de altădatăprintre spirale diafaneonixul și orizontulun răspuns halucinațiilornoptilor cu cerul înflorat caîntâlnirii de vii laolaltămurmurată cu fricăRochia dansatoareisă nu deștepte căușulsub crengile grele deamintirea miracoluluiluminași privighetorilerămân închiseNardul încuiat în siluetăcercei cu sidef cernut pescrinul cu lacăt fragil allui Sèvrespântecele

Mariana Bendou 34


nostalgieiiubiteiși-un cântăreț infailibilamintirea templului clăditascuns într-un oscior câtpentru a fi devastatproaspãt ca rouaînghițitoarei.În urmadiminețelor de aprilieun deget pe gurăcu moliciuni caldeA rămas în urmă cuo frunza presatăpoliticapoate un cuvânt poateoaza așteptată.

sentimente catapeteasmă de foclegată cu un trunchifundația sărutându-sevibrează cu flãcări zumzetul de lăută linăagită mâna taifunspaţiu şi armonieîmbrăţişare de aer valuri mor pe plajărefugiu și compasiune

Mariana Bendou 35


odihnă din argint mănunchiuri de abursufletul ridicăvisarea e în cersub un nor idei de cuplusărutări care explodează pieleaecouri cufundate

înfruntări

înfruntă viforulvorbe tăcute în suspineînfruntă marea de rădăcinisute de oameni atârnând de felinaremii de oameni trimişi să devoreze paginimilioane de oameni cu degete din scoarța soareluice vin ca izvorul din pădureumplu oglinda din peretespuma gerului din sufletînfruntă totul ca visarelinişte e lutuloamenii sunt aşteptare

tubercul

asfixiat de arșița mătăsii sub clopotul descuamat de viațărăsărit sub spasmele ierbii moartecentaurul cu unghii smulse și umeri cartilaginoși

Mariana Bendou 36


dizgrațios la privirebuzele prelungi ale iubitei verdele tabloului sub colțul guriispuma amorului se transformase în urgie

urechile lente în adulmecarea vorbeloranunțau cu glas compactratarea existenței amoroase sezon al tancurilor voluptoase vânătăi de strigăt în neant

plimbare

plimbare lângă marepicioarele zvâcnescsoarele din cenușăse zbate solemn plimbare lângă gânddeparte mâhnireaar fi putut opri trecereaminciuna e aici după o sprânceanăochii către asfinţitlucitorul auriuun înger m-a zgâriat

singur vulturul din neant

Mariana Bendou 37


zboară peste focșuieră cu vântulgheare și cioc plonjează și sfârtecă veneleciclon de inimi reci peste turnul din văzduhpeste ochii negripeste fulgii din râuviața rămâne singură zbor sălbaticimuabil gând de gesturisă jelim piscurile reci

Mariana Bendou 38


6) DIANA CIURTIN (Madrid Spania)

Diana Ciurtin, s-a născut în România în anii optzeci dar a emigrat în Spania în anul 2002, cu speranţa de a găsi o viaţă mai plină de posibilităţi pentru o tânăra hiperactivã şi neliniştitã, care dorea să exceleze în diferite domenii de activitate. Fosta ziaristă şi actriţă intră astfel în lumea fotografiei profesionale în anul 2008, sub atenta supraveghere a părinţilor ei, care mereu au sprijinit-o şi au susţinut-o. Renunţã la facultatea de psihologie din prea multa iubire pentru artă, coordonând un atelier de fotografie pentru tineri artişti români din Madrid şi organizând diferite expoziţii pentru tinerii artişti. A expus în diferite locuri din Madrid, fotografiile ei fiind foarte apreciate de către public. Arta este singura religie practicată de cãtre această tânără artistă, care crede că arta este singura cale spre divinitate. Actriţă de teatru muzical, a studiat baletul şi pianul în copilărie, scrie poezii de când se ştie, etc. Absolventă de filologie – limba engleză, această tânără pare de nestãvilit…Setea ei de viaţă

Mariana Bendou 39


şi de artă ar vrea să credem că nu există nici o limită pe nimic. Debutează literar în acest volum antologic.

povesteşte-mi!

povesteşte-mi despre primii fiori ai iubirii pe care i-ai simţit când m-ai văzut

povesteşte-mi ce rafală de vânt nebună te-a invitat să mă cunoşti învârtindu-mă ca un nebun spunându-mi că m-ai aşteptat o viaţă

şopteşte-mi dulce că istoria s-a inventat pentru noi ca să dovedim lumii că dragostea există

strânge-mă in braţe să-mi dovedeşti că eşti real şilinişteşte-mă că eu sunt eu

Mariana Bendou 40


şi că tu eşti tu îngerul meu

dragostea ta e peste puterile mele mult mai frumos decât un vis eşti real

vreau să scriu viitorul cu penelul iubirii mele sã pecetluim soarta cu un surâs şi sã îi zâmbim destinului fericiţi

să privim soarele şi să ne închinăm lunii cum o făceam in trecut

şi să găsim cheile îngerilor în soarta aleasă

încleștează-te!

Încleștează-teîn plăcerea eclecticăa nelegiuirilor lirice!

Dedică-i condeiuluipagini orgasmice șiînsoțește-mă pe tărâmul păcatului originar!

Mariana Bendou 41


Definește-măîncătușându-mă-nalbume neimaginate!

Zdrelește arcușulcântându-mi simfonii în asfințit!

Mariana Bendou 42


( foto: Diana Ciurtin)

Mariana Bendou 43


(foto: Diana Ciurtin)

Mariana Bendou 44


(foto:Diana Ciurtin)

Mariana Bendou 45


7) IOANA VOICILÃ DOBRE (Bucureşti, România)

Numele său adevărat este Ioana Dobre. A absolvit Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Faculta-tea de Litere în 2008. De profesie, bibliotecar-documentarist (a urmat specializări la Biblioteca Centrală Universitară în 1999), debutează literar în 2008 la Iaşi printr-un volum colectiv: ,,Universul Prieteniei- Primăvara” şi publică în diverse antologii de poezie precum:- “55 de poeţi contemporani”, Editura Arhip, Sibiu, 2010- ,,Călători prin timp”, Drobeta Turnu Severin, 2010- ,,Visul unei femei cu Alina”, antologie de poezie de dragoste, Editura Anamarol, Bucureşti, 2010-,,Esenţe de primăvară”, Editura Panfilius, Iaşi, 2010-,,Speranţele vieţii”, Editura LIDANA, Suceava- ,,Antologia vinovatelor plăceri”, Asociaţia Maria Domina, Bucureşti, 2010

Mariana Bendou 46


- Antologiile revistei “Singur-Poezii”, 2010-Editura Grinta-Cluj Napoca- Antologia de proză scurtă “Declin”, 2010-Editura Arhip-Sibiu- Antologia de poezie “Însemne” - volum al site-ului “CLEOPATRA”, Editura DOCUCENTER, Bacău, 2010- Antologia “Esenţe Literare-Mozaic”, Editura Opera, Bucureşti 2011- Antologia virtuală ,,Noul Orfeu”, ARPColaborează cu revistele online “Cetatea lui Bucur”, “Tânărul scriitor”, “Mission Magazine-Arizona”, ”Faleze de piatră”, “Singur” dar şi cu revistele “Moldova Literară”, “Algoritm Literar”, “Plumb”,etc.,,În lumea iubirii” este primul sãu volum de autor apărut în 2010 la Editura Ecko Print din Drobeta Turnu-Severin urmat de “Între verde şi Albastru”, Editura Anamarol, Bucureşti, 2010. Are în curs de apariţie volumul “Secvenţe în alb şi negru”, Editura Anamarol, Bucureşti.

acrobaţie

Am clădit un vis, drum suspendat,şi merg pe el, pe vârfuri, temătoare şi sufletu-mi de vajnic acrobat simte arsura căii,roditoare.

Mariana Bendou 47


Acolo-ntre culori, de curcubeu cu mâinile mereu în echilibru, crucea mi-o veghez mereu puternică, asemeni unui tigru.

liniştea sufletului

Doamne, nu mi-ai spuscât să urccând ai pus în mine, zborul şi nici câte râuri voi naşte, când mi-ai dăruit lacrima!

Darurile talemi-au împletitdrumspre mine.

Liniştea sufletului, TU mi-ai dat-o odată cu ele! iubirea, dar divin

Aud cum urcă în mine, o doină.Vreau să prind trilul silabei rănite

Mariana Bendou 48


şi devin o rană, un cântec spre cer.Sărut, smerită, mâna albităde zăpezile sufletului nins, de ani buni.Mă doare doina zăpezii sufletului tău,cum doare petala macului smulsă de vântul hain.Şi rog înaltele izvoare safiresă păzească liniştea sufletului însetat de iubire,stând de strajă mereu la poarta inimii tale!Te bucură, de roua iubirii divine,lăsată sub bolta de inimi senine!

inimă de diamant

Inimă de diamant, apărută din neantplină eşti de strălucire. Inimă, îmi eşti iubire!

Inimă de diamant, rană dulce din neant,plină eşti de bunătate. Inimă, îmi eşti dreptate!

Inimă de diamant, în arome de Levantfie-ţi cântecele line, revărsate peste mine!

Nu sunt inimă de piatră! Te iubesc cum niciodatăN-am iubit o inimioară, diamant de primăvară!

ospeţie

Alege,din bunurile mele,dobândite după amar de vremi!Alege,bătrânule mag!

Mariana Bendou 49


Uiteun colţ de inimă!E tot ce mi-a rămas,omenind călătorii...Ia-l tu!Mai am şi bucuria cântării.Ţi-o închin ţie!Păsările sufletului meusă te desfete...

îngerul păzitor

Sunt un vultur rotitorpe deasupra munţiloriar teama fuge-n trecut,de înălţimi speriată!Alături, zâmbeşti enigmaticascunzând scara sub aripă.Rămâi, cu mine, pasăre rarăşi nu voi mai privi niciodată în abisci numai cerul, casa mea şi a ta!

celebritate

Din mare în mare mister,pictorul a ieşit pe cersă picteze lunciledar şi iasomiile, păpădia, liliaculşi nuferi să pună-n laculunde a plouatîn noaptetot cu lacrimi şi cu şoapte.

Mariana Bendou 50


Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori,tot ce-i viu şi tot ce creştechiar şi norii, uneori.

orbul

Mă rătăceşte ziua,mă rătăceştenoapteaşi drumul către mineîl cautne-ncetat!Mă rătăceşte ziua,aştept, să îmi daidreapta,să te aşez de-a stângacu darulce mi-ai dat.

poetului la moartea sa(lui Adrian Păunescu)

,,Zăpezile postume” au început să cadăŞi lumea, adevărul au început să-l vadă.Cum la nevreme iarna în vară, azi începeLa fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubireCum te-am iubit în viaţă, poete, în neştire!Cum m-am rugat la stele, mereu să luminezeSuişul vieţii tale, mereu pe metereze.

Mariana Bendou 51


Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,Să duc lămpaşul tău în lumea de paradă.,,Biet lampagiu” se duse într-o audienţăLa însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.(pentru poporul său).

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminteCă viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinatCum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat.

Viaţa, un poem de iubire

Când treci pragul casei''te iubesc!'' vreau să auzişi când paşii ţi-i porţi prin toamnăfiecare pom să-ţi de-a bineţecu un ''te iubesc!''.Pe scările urcuşului zilnic''te iubesc!'' să-ţi răsune în urechi.Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie,când ochii ţi-i vei clătivei afla cât pot eu iubi.Nu, nu sunt în cărţile păstorite,Sunt aici, la tine în minte!

primăvară-lăcrămioară

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,Parfum de dor, dragoste şi rouăCe te-au înnobilat Cu-n nume şi cu o haină.

Mariana Bendou 52


Eu nu ţi-am fost decât o primăvarăPrin zecile de primăveri tăcuteAm rămas o tristă lăcrămioarăÎntr-o grădină a florilor pierdute. Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,O lacrimă sub raza vieţii taleCe-a aşezat-o sufletulÎn trupul blând al dalbelor petale.

visul ca o săgeată

Nimeni nu-mi poate lua visele!E prima descoperirea arcaşului din mine.Şi totuşi,o săgeată nu-mi iese la socoteală!

Mariana Bendou 53


8) SILVIAN DOBRE (Mãcin, România)

A urmat cursurile liceului “Gheorghe Munteanu Murgoci” din Mãcin. Îi plac limbile străine şi ar vrea să înveţe cât mai multe. Nu a mai publicat până acum deşi a mai scris poezii. Debutează literar în acest volum antologic .

fulg de nea

Fulg de nea e viaţa mea Viaţa mea, a lui, a ta; O clipă-n palmã-ţi străluceşteŞi-n altă clipă se topeşte ! Aşa e viaţa tuturor E ca şi fulgul trecător .Doar o fiinţă ne-o atinge Şi într-o clipă ea se stinge !

Mariana Bendou 54


9) MARIANA BENDOU (Oneşti, România)

Este absolventã a Universităţii Bucureşti, specia-lizarea geografie-limba francezã. Pseudonimul sãu, folosit pe siteuri literare (din ţarã şi din strãinãtate precum “Reţeaua literară”, “Cititor de proză”, “Confluente lirice”, “Lira 21”, “RoGrup”, “România din diaspora”, “Cleopatra”, “Oasis des Artistes” din Canada, “La Branches des Oiseaux” din Franţa, etc.) este Maryenutza. A avut preocupãri literare încã din copilãrie când a activat cu poezie şi prozã la cenaclurile literare din Oneşti (“Zburãtorii”, “Poetul în cetate”, “Junimea nouã” ) şi în “Cenaclul Tineretului” din oraşul Oneşti fiind prezentã şi în volume antologice, cele mai recente fiind “Aspiraţii”, Editura EUROGRAPH, 2011, aparţinând reţelei literare Ro Grup şi “Eu zbor!Veniti cu mine?”, autor Maia Martin , vol.2 din colectia “Cititor de prozã”. Dupã anul 1989 a fost redactor şi moderator de emisiuni la radioteleviziunea localã (DEEA), a fost reporter şi ziarist în presă localã (“Curierul de

Mariana Bendou 55


Oneşti”, “Deşteptarea”, etc.), a colaborat cu diverse ONG-uri obţinând premii pentru activitatea depusă. A realizat şi prezentat spectacole şi emisiuni pentru copii şi tineret (în care a şi jucat uneori!) a scris texte pentru cântece. Debutul ca autor şi-l face însă abia în anul 2009 cu volumul de poezie biligv “Amour Amazigh / Dragoste de Om Liber”, Editura Karta.ro, Oneşti, 2009, urmat de volumul de poezii religioase “Pierdută şi Răscumpărata”, Editura Sf.Nicolae, Brăila, 2010. Are în curs de apariţie volumul “Poésies pour mon mari / Poezii pentru soţul meu”, Editura Karta.ro, Oneşti. Activează de curând în Cenaclul Literar “Universul Prieteniei” de la Iaşi.

la oglindã

Nu te vãddar te ştiu.Și parcã totuşine-am cunoaşte!?

Ne întâlnim zilnicatunci cândfiecare dintre noiîşi piaptãnã pãrulcu un pieptãn de plastic.

Cum suntem?Pãrul tãu estecastaniu şi lung.Și al meu este

Mariana Bendou 56


castaniu şi lung.Doar cã tu ți-l piepteni spre dreaptaeu spre stânga!

Dacã întind mânaCa sã îți mângâi obrazulți-l simt rece…ca zidul acesta mutcare ne desparte.

primăvară

Când Soarele a reânceput Să străluceascăPeste pământul veşted, Plin de muşchi,Alerg sub cupola de frunze.

Îmi arunc veşmântul tăceriiŞi zâmbesc, goală, Cocorilor.

Am atâta fericire în sufletÎncât ţi-aş putea da şi ţie să bei…Vrei?

Dar tu stai ascuns la fereastrăSub perdeaua cu falduri de vânt.Nu te văd.Dar te ştiu.Mă priveşti

Mariana Bendou 57


Pe furişRoşindDe nebunia mea…

pământ

Regăsindu-te mă întorc În braţele talePământ.Glasul meu A fost, de fapt, Al tău.

Când atingerea pielii tale uscate Mă doareMă gândescLa palmele din care îmi cresc rădăcini…

De ce mi se încurcă prin părPăsările?

ochii mei

Când pomii respiră prin frunzeCenuşăIar cerul se vedeStropit cu noroi,Îmi acopăr cu palmele ochii.

Mi-ai spus căCerul tot se varsă-n ochii meiŞi atunci,

Mariana Bendou 58


De ce să se grăbească SoareleSă apună?

plouă

Fruntea cerului asudăStropi mărunţi În poala stâncii.Printre ierburile lunciiCreşte ziua.

Cum izvorul se frământăAruncând cu raze-n mine,Răscolesc bolovănişulDin adâncSă-ţi tulbur ochii.

nelămurire

Nu înţelegDe ce niciodatăNu ajunge albastrulPentru florile inimii mele.De ce nu ajunge soarele Pentru staminele lor.Să îmi fie, oare, porţile sufletului Atât de pudrate Cu polen?

visul

Mi-e visul tău atâta de aproape

Mariana Bendou 59


Când ţi-e coloană braţul Între pământŞi cer,Mă colorez în frunze,Mă risipesc în ape,Într-un sărut multiplu,Independent de lut.

Mariana Bendou 60


10) GABRIEL MANOLESCU (Lugano, Elveția)

Este născut pe 20 decembrie 1967 în judeţul Vâlcea. A absolvit Colegiului Naţional “ Mircea cel Bătrân” profilul filologie-istorie din Râmnicul Vâlcea fiind şi absolvent al Şcolii Populare de Artă, secţia Actorie, clasa Eugenia Miglezzii. În anul 1986, joacă pentru prima dată pe scenă ca figurant în “Piazzeta ” de Carlo Goldoni regizată de Silviu Purcărete. Debutează literar în anul 1987 în “Gazeta de Limba şi Literatura Română ” cu poezia “Lăstar al pădurii nebune ” şi publică în revistă “Flacăra ” poezii sub îndrumarea poetului Adrian Păunescu. În anul 1989 obţine Premiul I pentru creaţie şi recitare de poezie acordat de Festivalul “Cântarea României” (acordat de un juriu

Mariana Bendou 61


militar din judeţul Alba). Din anul 2001 este Directorul Departamentului de Învăţământ al Fundaţiei Cultural-Educative “Alecsander”. În 2005 debutează ca autor cu volumul “ Lăstar al pădurii nebune” finanţat de Institul de Cultură Italian. Este membru corespondent al Internaţional Press Professionals And Agencies Union - IPPAU.

Bun venit, acasã!

Astãzi grãdina mi-a zâmbit prin mii şi mii de muguraşiIar salcia bãtrânã a-nflorit şi aplecatã iar spre rãsãritMi-a zis: O, ai venit acasã?! Bun venit!Și trandafirul pus de mine și bunica a lãstãrit printre salcâmiMirosul ierbii din grãdinã mã cheamã iar la nuc la rãdãcinã.Și-aş vrea sã merg sã sorb mireasma din pãdureSã trec pe la cãsuța de la vie...dar drumul cred cã l-am uitatO, doamne, fã-mã iar copil înaripat, nu vreau sã ajung bãtrân şi în toiagLasã-mi mãcar o zi...sã zbor din fag în fag...sã sorb iar apa din cetina de brad!Sã adun surcele şi sã fac un braț sã-l duc la bunicuța jos în sat

Mariana Bendou 62


Aş vrea s-o vãd din nou în blându-i chip s-o strâng în brațe şi sã-i strig:Hei! Vezi, bunico, am sosit!Dar timpul verde a trecut. Acum sunt la mijloc de trecut. Și dacã soarta mi-o fi reaCu tine, bunicuțo, mai grabnic cerul plin cu stele om colinda…Cã vremea trece zi de zi şi eu, ca tine, voi îmbãtrâni...şi dacã dumnezeu m-o ajuta,la fel ca tine, voi zâmbi celor trei nepoți cu ochi zglobii...şi pe la asfințit...dintr-un trecut voi povesti.pe bancã ... nãzdrãvanilor copii!

Rugăciunea unui înger..

Iubito, vino spre mine cu braţele deschiseLăsă ochii tăi să-mi spele sufletul cu luminaZâmbetul tău să-mi fie hrană zilelor meleSărutarea ta aducătoare de moarte şi viaţaAcoperă-mă cu ea şi trezeşte-mă în noapteSă privim stelele cum strălucesc pe cerDă-mi mâna ta să călătorim pe podul vieţiiŞi arată-mi cu talpa piciorului tăuDrumul în viaţă pe care fericit să-l urmezLasă pântecul tău să plămădească ţărâna din mineŞi cu sânul tău hrăneşte rodul nopțiilor noastre de iubireCreşte iubirea noastră cu fericire şi dragosteDă-i educaţia pe care tu o crezi mai potrivităPentru zilele care vor urma drumului sau în viaţăPoarta-i bradul şi coroana pe muntele AthosŞi binecuvântează faptele lui în viaţă

Mariana Bendou 63


Cu dulceaţa vorbelor tale pe care doar tu o aiLa apusul soarelelui în patul fericirii şi al împliniriiLasă peste mine greutatea şi supărarea zileiŞi îmbrăţişaţi să ne îndreptăm bucuroşi spre cerUnde mână în mână vom colinda în iubirePrin veacuri şi vom privi copii şi nepoţii Care spre fericirea lor îşi vor căuta drum în viaţă.

secetă

Am strâns ieri ploaia într-un pumnŞi-am dus-o la moară să fac mălaiRoata morii murise dejaAvea ochii deschişiŞi se strâmba la mineUn picior al morii mă strigăSă-l îndrept în uscăciunea luiDin seceta de astă varăM-am înţepat într-un ţipar Care se zbătea în ultima găleatăDe ploaieÎn japcă miroase a pământ arsNucii s-au uscat iar nispul din groapăArde la foc în raza soareluiCare a uitat să ne mai spunăLa revedere

nebunia(dedicată bunicului meu)

Disperată nebunia umbla pe pereţiScria cu sânge litere de plumb

Mariana Bendou 64


Ferestrele în cătuşe se deschideauÎn lumina cu geamurile spartePicură în chiuvetă apa Biciuindu-mi auzulPe hol bocanci cu patru claseMă trezesc din rugăciunea de searăZgomotul gamelei loveşte foameaŞi din stomac îmi vine acrealaCeaiului de zahăr arsPâinea de la prânz le ţineŞobolanilor de foameMă aşez pe ţambalÎmi pun manile pernă sub capÎnchid ochii şi plecSă mă plimb cu tinePrin CişmigiuŞi fanfara cântă un valsDansez până dimineaţaCuiul tâmplarului scoate o muzică surdăBate toaca bisericii de la Gara de NordPe masă mă aşteptă briculSemn că au încredere în laşitatea meaDe a nu mă sinucideVor să doarmă liniştiţi noapteaDar n-am să le fac pe placVreau să mă priveascăCând morAu fost şi zile când vroiam să morAcum vreau să trăiescMă întorc în vis şi te strâng în braţeSă nu mă uiţiSă nu mă uitaţi

Mariana Bendou 65


Sunt vinovat că nu tacCă pot gândiUn cuc vine la fereastră şi cântăCucu...cucu...cucuDa, ştiu, azi...e ziua cândAcolo sus şi eu voi cântaCu DumnezeuMă rog...e ultima rugăciuneMă îmbrac...mi-au adus haineleParcă mă elibereazăEi na! Mă spânzurã şi...Mă aruncă în pădurea BăneasaCa pe alţii...Un alt legionar...s-a sinucisSau ...un alt nebunSe vor spăla pe mâiniVor bea o votcăŞi rânjind cu burta până la urechiVor striga cum strigau când l-au omorâtPe Radu- Ai văzut, bă...al dracu’ nu m-ai mureaAu nouă vieţi...chiaburii ăştiaDar eu...am să mor...uşorCa şi cucul...

zmeul(din folclor)

Luna albă aprinde focul Desmãţându-se în vale Ape dulci prin nopţi descântã Zâmbitoare şi sfioase

Mariana Bendou 66


Rup în două inimi arse Joacă focul într-o plutăZmeul fata o sărutăŞi o furã-n somnul dulcePeste câmpuri la răscruceDin visare la troiţãSe trezeste în uliţăGoală şi plină de sângeDulcea mamii copiliţãA fost vis a fost aieveaEa zâmbeşte şi tresareFuge fata mamii mareÎn cămarã zestre areDar nici gând de altul n-areDecât zmeul dulce soareŞi-a trăit aşa o viaţăFurcă în brâu acum răsfaţăŞi priveşte către plutăAcum îi arsă şi ea slutăIar el e gonit din satUmblã-n lume întristatJoacă stelele pe cerEa stă şi-aşteaptă mutãVine vântul de-o sărutăDar păcat că nu e ElPune capul pe pervazBătrânã şi fără hazTristă aşteptã albă noapteVisul mort ale lui şoapte

eu, doamnã...

Mariana Bendou 67


Eu doamnă, sunt un scrib săracCu sărăcia mă împacCând n-am cerneală scriu cu sângeCând nu am vise mi le facŞi nu trăiesc din poezieCum ştii prea binePoeţii mor săraciEu nu cerşesc un colţ de pâineIar când mi-e foame, mă îmbătCu-n vin pelin; nu-i tragedieŞi când mă scol, iau un trabucSau din chiştoace o ţigarăŞi stau la geam, privesc afarăZâmbesc la cei ce mă salutăŞi fac cu ochiul la o slutăAşa... să ştie că-i...iubităŞi să zâmbească, să visezeLa ce a fost şi nu mai esteCând plouă în mansarda meaÎmi pun pe cap o şubredă cutieŞi iau la piept agenda meaÎn care ploaia scrie ... o poezie.

Mariana Bendou 68


11) VIOLETTA PETRE (Constanța, România)

Este născutã în oraşul Constanţa dar a absolvit şcoala post-liceală de agenţi de turism la Sinaia.Poetã, pasionatã de lecturã, dansatoare, este un “Om sensibil şi romantic” ce “respectã Cuvântul mai presus de orice” și care “iubeşte poezia şi frumosul în orice formã”. Fidelã versului cu rimã, publicã poezie pe diferite site-uri literare cum ar fi “Reţeaua literarã”, “Poezie.ro “, “Esenţe”, “Cititor de prozã” (unde este şi moderatoare), “Universul Prieteniei”, etc. fiind prezentã şi în antologii literare ( spre exemplu volumul “Iarna” din ciclul “Anotimpuri”, Universul Prieteniei, Iaşi, “Antologia- 55 poeţi contemporani”, etc.). A debutat ca autor în anul 2010 cu volumul “Poeme violete” , Editura PIM, Iaşi, continuând cu volumul “Dincolo de Cer” ,

Mariana Bendou 69


Editura PIM, Iaşi, în anul 2011. De curând, a realizat împreunã cu artista plasticã Maia Martin volumul online "Eu zbor! Veniţi cu mine?" din colecţia “Cititor de prozã”. Colaboreazã cu “Radiouniversulprieteniei”, Iași.

Cameleonică

De ce îmi este teamă în nopţile fierbinţi? Şi din icoane, umbre de moarte cad pe sfinţi? De ce mă răsucesc coşmaruri fără ceas, În ultimul vârtej al ultimului pas?

De ce nu pot să fug în locul meu de joc, Unde-aşteptarea ta mă prinde de mijloc? Nu sunt decât o umbră, un vis, o hologramă Şi mă dezintegrez de dragoste şi teamă.

O clipă simt că zbor cu braţele spre cer, Apoi mă prăbuşesc şi cerurile pier. Îmi vine să alerg ca fluxul către ţărm Şi mă retrag slăbită, când în reflux adorm.

Şi mă trezesc mai vie ca viaţa-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. Îmi împietreşte seva ce-adapă-nmuguriri, Se veştejesc şi frunze şi roşii trandafiri.

De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec şi mâine iarăşi vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai ştiu Că sunt sau că nu sunt, o oază-ntr-un pustiu!

Mariana Bendou 70


Mă doare umbra asta ce-mi stă mereu în spate! Desprinde-o de durere şi-aruncă-mă departe! Printre tăcute chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roşii , rătăcitori prin lunci.

Să uit că sunt copilul uitat de Dumnezeu În nemurirea morţii, cum i-am cerut chiar eu...

Zborul meu albastru

Cu litere de apă sculptez limba de foc ce scrie în lumină un nume cu noroc mai bate toaca umbre, vecernie în rugă eu te aştept icoană să mă opreşti din fugă

Mă-mpiedic de-ntuneric şi picături de ceară pecetluiesc sărutul astral ce o s-apară tăcute-s toate cele şi dor în aşteptare şi spinii-nfipţi în vise pe urme tot mai rare

Nici luna nu mai cântă , nici stele nu mai strigă păcatul se-mpleteşte pe firul de ferigă ca şarpele şi vântul încolăcind mirare când vorbele-ndrăznesc să ţipe tot mai tare

Blesteme-n miez de viaţă, rostite la răscruci cad puii solitari din cuiburi vechi de cuci şi trăsnete ca piatra strivesc viori năluce pianul alb pe ţărmul tăcerii umbre duce

Cu litere de apă mai scriu un vers de foc

Mariana Bendou 71


şi semne de-ntrebare scâncesc din loc în loc mi-e flacără nestinsă dorinţa de lumină şi zborul meu albastru şi verde mi-este vinăAscunde-mă în tine

Ascunde-mă în tine să nu mă văd prea goalăŞi prinde-mă de cerul din inima-ţi curatăE-acolo un albastru din clipa mea fatalăÎn care mi-am pierdut identitatea toată

Şi lasă-mă să fac ceva schimbări prin tineM-oi ghemui cuminte în ruga mea spre searăÎn locul coastei-lipsă găsi-voi ploi din mineCând ne-am iubit obraznic în Eden prima oară

În amalgam de vise ce se-mpletesc spasmodicCând îmi atingi piciorul ieşit de sub veşmântÎmi prinzi în braţe visul plăcerilor , metodicCând sevele astrale le-arunci cu jurământ

Nimic nu se mai vede în supa milenarăTăcerile-şi vorbesc prin semnele virgineDe-atâta reverie încerc să fug afarăDar tu mă prinzi de cerul păcatului cu tine

Plutim apoteotic prin timpul fără numeCu laurii pe frunte şi-un germene fecundNoi suntem începutul iubirilor postumeTrăind în cercul nostru ce nu mai e rotund

Creaţionism

Mariana Bendou 72


Mai nimic nu e pe-aici şi în mine nici atâtHolograme rătăcite ce ne ţinem de urâtCercuri roşii şi albastre , asta văd şi asta spunŞtiu că totu-i pe retină, balonaşe de săpun

Dar retina este oare, sau e un vezuv-ecranExplodând în ''N'' imagini ce se schimbă an de anProiectate-acum un secol, poa'să fie şi mai multÎntr-o supă primordială-n care eu, doar ''GOK'' ascult

Iar în supa asta mare, se tot învârteau paiaţeÎntrebarea încă ţipă cine manevra la aţeCă şi-acolo viaţa aceea fără formă definităSe scurgea-n netimp, neunde tot cu ''mama ei de mită''

Şi în vortexuri astrale-n universuri infiniteGlaciaţiuni, big-bang-uri , catastrofe nedoriteNoi-fotografii fidele ale unor informaţiiNe-oglindim în timp şi spaţiu, în ''dumnezeieşti'' creaţii

Cu un pic de judecată şi un suflet despre careNu vom şti nicicând ce este şi de ce nicicând nu moareRătăcind necum în neant printre noi biografiiHolograme temporale ale nu ştiu căror vii

Mariana Bendou 73


GOK = God only knows

12) GELU PESCARU (Mangalia, România)

Pe numele său adevărat Virgil Stan, este născut pe 18 martie 1944. A lucrat succesiv la Şantierul Naval Constanța şi la Şantierul Naval “Daewoo Mangalia Heavy Industries”. Din anul 2009 şi-a pus în valoare talentul literar apărând în diverse publicaţii din Zalău, Iaşi, Focşani, Târgovişte, Călan, Craiova, etc.dar şi pe siteuri literare. A scris şi publicat, ca autor, trei romane : “Iubirile unui pescar” (Editura Digital Data Cluj), “Cât de mult te iubesc” (Editura Sim Art, Craiova)... şi “Destine Paralele” (Editura Grinta Cluj-Napoca) .

Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului nebun,Să urc spre Calea-Lactee, cu pulbere drum.Să-mi caut iubita, rătăcită printre aştri

Mariana Bendou 74


Şi steluţe mici, ca ochii ei albaştri.În pulberea de stele, plutire liniştită,Fiecare astru e-o dragoste pierdută.Îmi caut iubita din visele târzii,Din nopţi cu frământări, de dragoste pustii.Iubirea, oare, după care stea-i ascunsă,De mă cheamă-n cer de dorinţi pătrunsă?Aştept s-apară, pe cărări îngălbenite,Cu paşi timizi, ochii mari şi gene arcuite.Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl priveşte mirată şi…cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele,Căutându-şi iubita visurilor efemere.Întind mâna tremurândă, uşor şovăitoare,Simbolizând un gest, ce se vrea o chemare.Steluţa zâmbitoare, citind în ochii mei iubireaŞi dorinţa vie pentru o îmbrăţişare,Cu o rază mă cuprinde şi-mi vorbeşte-n şoapte,Închegate-n melodia miezului de noapte:“Sunt a ta iubite, poţi să-ţi arunci scara!Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara.Vom privi din ceruri, cum florile răsar,Şi cum albina zboară, culegând nectar.Tu eşti pentru mine, astrul pământean,Iar eu pentru tine, steaua de la geam.Voi însoţi cu dragostea-mi divinăVisurile tale, din nopţi cu lună plină,Iar dimineaţa, trezindu-te îngândurat,Vei crede, că şi visul tău, a fost adevărat”.

Te aştept

Mariana Bendou 75


Te aştept să vii, te aştept să-mi trimiţi surâsul tău,Peste o pagină viu colorată a existenţei mele,În verde, în purpuriu, Și, uneori, în culori închise.Îţi iubesc rândul pe care-l scriiCu lacrima sufletului,Precum iubesc umbra trecerii talePe strada timpului,Mi-ar place ca timpul să se oprească,Să-ţi sărut paşii, Lăsaţi pe aleea zilei de mâine.Te aştept să treci pe poteca unde ne întâlneam odatăCând eram copii nevinovaţi,Când ne ţineam de mână,Curaţi, neîntinaţi de-a vremurilor pete,Eram doi îngeri cu inimi curate,Eram doi fulgi de nea,Căzuţi lin peste câmpia îmbătrânită de vreme.Doream să-i dăm viaţă,Să-i dăm iubirea noastră pură,De copii ai cerului şi ai zăpezii.Să aibă bucuria vieţii veşnice,Ca iubirea noastră.Te aştept să vii şi să-mi laşi pe buze roua catifelată a sărutului tău curat,Plin de patima iubiri,Plin de candoare,Plin de promisiuniCă mâine, va veni şi ziua noastră,Ziua îndrăgostiţilor.

Mariana Bendou 76


Te aştept pe alea înverzită.A sufletului neîntinat, De copil nevinovat.Te aştept…

13) VERA CRÃCIUN (Galaţi, România)

Pe numele sãu adevarat VERONICA CRÃCIUN, este absolventă a Facultăţii de Management din Braşov şi lucrează ca Inspector de exploatare la Compania Naţională Poşta Română. Scrie versuri de puţină vreme şi nu a mai publicat până în prezent debutând în această antologie literarã.

măreţie

Este atât de-aproape muntele de cerŞi atât de-aproape de Lumină,Încât şi soarele uimitŞi-apleacă fruntea şi se-nclină.Un nor, în jocul său răzleţ,

Mariana Bendou 77


Cu acea plutire ireală, Priveşte-n jur şi lin coboarăVoalul de ceaţă diafană, Ce curge liniştit pe cresteŞi printre brazii de poveste.O rază mică, jucăuşă,Se tot strecoară, se alintăŞi-n strălucirea ei deplină,Ea se întreabă şi se miră...Cum poate muntele să fie,Atât de-aproape de Lumină?!

misterele vieţii

Să ştii lumea s-o descoperi,să-ţi doreşti a fi mai bună,să ştii să clãdeşti din flăcăristele mii in clar de lună,să ştii marea s-o acoperic-o privire pătimaşă toate astea sunt mistere, gânduri, vise efemere.Să pătrunzi in taine ascunsea cuvintelor nespuseşi să vrei in pragul seriisă ai liniştea tăcerii,să ştii zâmbetul pe faţă să-l păstrezi in clipe grele,toate astea sunt mistere,gânduri, vise efemere.

scântei de soare

Mariana Bendou 78


Din cerul albastru,prin aburii de norilăcrimândscântei de soarecad pe pământ.Lovesc cu puterea de forţă cereascănimic nu-i în staresă le oprească.S-aprinde văzduhulşi zarea îngână,e cald şi e bine Lumină Divină!Din muguri şi frunzedin flori şi petales-aude un foşnetca o chemare.Copacii tresaltăşi ramuri răzleţetrezite deodatădau să se răsfeţe.Natura danseazăşi cântă-n surdină;e cald şi e bineîn Lumina Divină!

în noiembrie

Copacii plângşi plângde dragul frunzelor ce curg.

Mariana Bendou 79


Ei plâng cu lacrimi roşii argintiişi plângcu lacrimi arămii.Ei plâng de dragul verdelui pierdutşi plâng din dorul de trecut.Cănd plâng copaciiplâng şi euşi plâng de neputinţa lor.Eu plâng durerea ce-i apasăcă frunza pleacă şi îi lasă.Îi lasă goi şi trişti şi umiliţi.Cu ce-au greşit?Cu ce-au greşit?

balada izvorului

Cristalin,În dansul lui,Se strecoară printre stânci,Printre brazi şi râpi adânciŞi din cântecu-i uşor,Cu mult dor… liniştitor,Deodată se iveşte,Firişorul ce…pluteşte,Într-un voal de apă rece.

Mariana Bendou 80


Apă rece şi curată,Doar de Dumnezeu lăsată!Îl priveştiŞi îţi doreşti,Fruntea să îţi răcoreşti,Setea să ţi-o potoleşti,Să-i săruţi licoarea sfântă,Faţa să ţi se răsfeţe, În sclipiri de stropi zglobii,Ca şi ochii de copii!Izvoraş, apă curată,Eşti de Dumnezeu lăsată!

ploaie dulce, ploaie amară

Lacrimă dulce-amarăPloaie dulce,Ploaie amară,Lacrimă de primăvară,Pe-o petală aşterni lin, Gustul tau ca de pelin;De pelin amar şi dulce.Lacrimă care se scurge,Nici chiar vântul când adie,Nu te şterge pe hârtie;Tu-ţi verşi ploaia ta amară,Pe obraz ca pe-o petalã!Ploaie dulce, Ploaie amară,Lacrimă de primăvară…

vals

Mariana Bendou 81


Eu sunt doar tăcere cândmuzică-n surdinăpluteşte şi-alinăprin chemare la dans,în ritmuri de vals.

Tu eşti mângâierecânduşor ca în visîn dans mă cuprinzi,şi-n plăcerea din cântpasu-mi ia avânt,spre albul de crinîn valsul divin.

ploaie de mamã

oare, părinţiisunt tot în mormântşi ne privesccu dorfără cuvânt?

oare, Lumina,ei au primitşi lacrima din mineau zãrit?

cand moartea mi-a răpit

Mariana Bendou 82


haină dintre noifiinţe ce s-au zămislitdin doruri si din ploi,din ploi iubitoare,din ploi roditoare,din ploaie de mamã…glasuri ce cheamă.

minunea florii

Nicicând o floare nu-şi va pierde,Mirosul şi candoarea ei, Chiar dacă este o floare simplă,Sau albul crin, ori…cea de tei.

Să-i spui deci florii că-i frumoasăŞi proaspătă va fi mereu,Cum îi spui mamii că-i duioasăCând te strânge la pieptul său.

Ştii, floarea vieţii ce-ţi apareMulticoloră-n calea ta,E floarea rară, floarea pură;Dar, într-o zi, ea va pleca…

Cinsteşte-i deci din plin parfumul,Că-i trecător şi minunatŞi vesel să priveşti la soare,Ca să devii şi tu o floare!

chemare

Mariana Bendou 83


Ieri, purtată de un gând,Am fost iar la locu-ţi sfânt,Ca să îţi mângâi liniştea,Printr-o lacrimă a mea.

Flacăra din lumânare,Ţi-am aprins lângă o floare,În vis gol să îndrăznesc,Chipul poate ţi-l zăresc.

Am pătruns cu ochii adânc,Pământul să îl străpung,Dar în negrul din privireEra tristă amintire,Jale multă şi durere,Dor de mama în tăcere…

lacrimi...

Tristă lacrimă de noapte,din suspinul blândei şoapte...Te răsfeţi în ochii meişi pluteşti uşor în ei.Iar, ca să-mi fie mai rău,mi-ai lăsat amarul tău,tristă lacrimă de dor,c-am pierdut dulcele odor.

Mariana Bendou 84


14) EDUARD MOISE (Cluj-Napoca, România)

Absolvent al Colegiului Naţional "Grigore Moisil" din Oneşti, promoţia 2010, este în prezent student la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Universităţii Teh-nice Cluj-Napoca. Fotografia reprezintă pentru el un hobby şi nu se consideră a fi un “fotograf autentic” ; dar, dacă pe viitor se va ivi ocazia să practice fotografia la un nivel mai avansat nu ar spune “Nu” deşi e nevoie de multă muncă. Îl motivează doar gândul că fiecare fotografie pe care nu o face este una pierdută şi că două fotografii identice nu există. În luna iunie a anului 2009, a participat cu fotografii

Mariana Bendou 85


de peisaj într-o expoziţie organizată la Bibliotecii Municipalã “Radu Rosetti” din Oneşti.

Mariana Bendou 86


(foto: Eduard Moise)

Mariana Bendou 87


(foto: Eduard Moise)

Mariana Bendou 88


(foto: Eduard Moise)15) TEODORA IRIMIA (Oneşti, România)

Este elevă la Colegiul National “Grigore Moisil” din Oneşti , profilul Matematică-Informatică. Participă la numeroase concursuri obţinând: mențiune la faza națională a Olimpiadei de Limbă și literatură română, anul școlar 2006-2007; premiul II la faza județeană a Olimpiadei de Limbă și literatură română, anii școlari 2008-2009, 2009-2010, 2010-2011; premiul al III-lea la Concursul de Proză Scurtă „Radu Rosetti”, Oneşti, ediția a XI-a; premiul I la Concursul de Proză Scurtă „Radu Rosetti”, Oneşti, ediția a XII-a; premiul I la Concursul de Limba Română „Mihail Andrei”, ediția a XIV-a,

Mariana Bendou 89


Buhuși-2010. Este Redactor-şef al revistei “Gala” din Oneşti şi colaboreazã cu ziarul “Onești Expres”. Debutează în acest volumul antologic.

viziune

Pe umerii mei stau timpul și regretulcă aș mai fi avut nevoie de timp; timp să iert, să uit, timp să privesc în jurși să caut oameni care regretă că ar mai fi avut nevoie de timp.Măcar am fi făcut jumi-juma sentimentulde inutilitate care ne înrobește zi de zi…

Pe umerii mei apasă când singurătatea,când nesiguranța, când dezamăgirea. Umerii mei nu și-au luat niciodată zborul, num-au purtat niciodată nici măcarla un metru de pământ!

Dacă oamenii își prețuiesc sufletulcare le poate aduce mântuirea, eu n-aș fi nimic fără umerii meicare poartă în stânga aripa neagră, în dreapta aripa albă și care-mi șoptesc mereucând să zâmbesc, când să râd în hohote, când să plâng.

Mariana Bendou 90


Eu am uitat de mult cum se fac toate.Sub greutatea vieții ce apasă pe umerii mei am alunecat ușor sub pământ și de acolo privescîngeri care se înalță ușor spre cer.Îngeri, sau oameni fără umeri? …aripi strâmbe

ziua de azie una specialăm-am îmbrăcat cu speranţădeci după cum vedeţi sunt aproape goalăam şi brăţări darnu ţin minte să-mi fi pusnici un lanţşi totuşisimt că nu potnu nu pot să respirceva mă strângemă taie mă sărează şi mă bagă într-un plicîmi lipeşte un timbru de chelieşi mă trimite în Rainuuuuuuu nu acolosunt flămândăurmează să muşcdintr-un mărmai bine la Hadesunde e free lavanimeni nu-ţi cere nimicnimeni nu-ţi impune nimic

Mariana Bendou 91


şi ai voie să-ţi arzi păcateleîntr-un cazan să le renaştisă le arzi la nesfârşitasemenea unui phoenix legat în lanţuri de cuşca libertăţii eterne16) CONSTANTIN GRECU (Hunedoara, România)

Născut la data de 26 mai 1946, absolvent al Facultăţii de Inginerie din Hunedoara, este în acelaşi timp şi poet, promotor cultural, fotograf, jurnalist, etc. Ocupă funcţia de Consilier Cultural în cadrul Consiliului Director al “CARP SPERANŢA” Hunedoara. Este Secretar de redacţie la ziarul “INFOCARP” şi a colaborat cu presa locală şi judeţeană alături de poeţii: Gligor Haşa, Ovidiu Vasilescu, Mariana Pândaru- Bârgău, Alexandru Mironov, Radu Ioan Igna. Este Preşedinte şi membru fondator al Cenaclului literar şi de jurnalism “Victor Isac” alături de care a realizat

Mariana Bendou 92


două antologii:,,Templul Creatiei'' şi ,,Preaplinul din suflet '' (poezie, proză, jurnalism). Poeţii hunedoreni l-au prins şi ei într-o antologie numită ,,Harfele Harului''. Este prezent pe diferite siteuri literare (de exemplu “Reţeaua Literară”) şi are două cărţi de autor publicate: “Din dragoste pentru oameni'' prefaţată de părintele protopop, Stencoane Miron, de la catedrala,,Sfiinţii Împăraţi Constantin şi Elena”(unde este Consilier eparhial) şi ,,Se scutură gândurile''.

sufletul, pereche, dublu Se revarsă ca un fluviu,sufletul-pereche, dublu,fiinţa mea în fiinţa ta,contopindu-se cu ea.

Energie nevăzută,curge încet şi curge mută,de la mine către tine,c-o senzaţie de bine.

Întind mâna, te cuprind,mă apropii-ncet de tine,îţi simt inima bătând,bătând numai pentru mine!

Și-n îmbrăţişarea tandră ,flancată de dulci cuvinte,văd a dragostei orfandă,cum tot cerul îl deschide!

Mariana Bendou 93


Tot momentul e sublim...Noi trăim şi ne iubim,Iar dragostea ne ridicăPrin chemarea ei unică!

Suntem zei nemuritoriîn a timpului clepsidră,suntem fiinţe, iubitori,într-o lume rea, perfidă!

Se revarsă ca un fluviu,sufletul-pereche,dublu,fiinţa mea în fiinţa ta,contopindu-se cu ea!

maratonul vieţii,

Alergăm, alergăm mereu,Maratonul este un sport greu;Şi ştim: viaţa nu e atât de lungă,La sosire, nu pot cu toţii s-ajungă.

Cazi, te ridici, alergi mai departe…Puţini vor trece linia de final;Să fie campioni cu toţii nu se poate,Viaţa este un fel de carnaval!

Oamenii sunt oameni, peste tot în lume,Muncesc, iubesc şi aşteaptă la rând,Să primească numai ce li se cuvine,Partea lor de plata, pe acest pământ!

Mariana Bendou 94


fericirea

Toate sunt bune, foarte bune,cînd răspândesc lumină în lume,când flacăra iubirii arde-n orice casã,când dragostea este al lumii împărãteasã,când florile rãsar frumoase pe pământ,din fiecare vorbã, din fiecare gând!când vrei să-aduni în inima ta,pământul întreg şi toată lumea,atunci poţi cunoaşte fericirea.

adesea...

Adesea gândurile ne poartă,În arealul tumultos a vieţiiŞi amintiri care nu iartă,Dezlănţuie clipe tristeţii!

Dar, mai apoi, ne ridicăm,Privirea temerară către cer....Simţind atuncea că zburămPe aripã de înger, cãtre El!

Mariana Bendou 95


17) MARIANA DOBRIN (Piteşti, România)

Este născută în comuna Dâmbovicioara, judeţulArgeş dar locuieşte în Piteşti unde este şi profesoară. Este membrã a Uniunii Epigramiştilor din România, membră fondatoare a Filialei Piteşti a Academiei Daco-Române, membrã a Ligii Scriitorilor din România, membrã a Fundaţiei Culturale “Liviu Rebreanu” , secretarã a secţiunii de umor a Asociaţiei Culturale “Gheorghe Ionescu Gion”, iniţiatoare şi coordonatoare de proiecte culturale şi ştiinţifice la nivel judeţean, interjudeţean şi naţional (la toate opţinând premii), etc. În activi-

Mariana Bendou 96


tatea literarã a debutat cu volumul de literatură pentru copii ,,Hai la şcoală” – volum de poezii şi scenete în versuri - Editura Carminis, Piteşti, 2002. Alte volume publicate sunt : ”Lacrima din Rugăciune” –Editura TIPARG, 2008, carte de poeme religioase şi parabole ( prefaţă de P.S. CALINIC, Episcop al Argeşului şi Muscelului şi de către Prof. conf. univ. dr. Ion Popescu), “Îngerul albastru”-volum de poezie- Editura TIPARG, 2008, (prefaţa Mircea Bârsilă şi Maria Diana Popescu) , volumul “Raiul cuvintelor” – poezie, Editura Tip Naste, Piteşti, 2003-prefaţa Marin Ioniţă, ,,Ghici”, volum de poezii şi ghicitori pentru copii- Editura Carminis, Piteşti, 2003 , etc.În curs de finalizare are volumele “Epigrama la scenă deschisă”, “Ţara lui Papură-Vodă” (Jurnal cu aromă de pamflet)-poezie umoristică, un volum de poezii pentru copii şi patru lucrări de specialitate. A publicat şi în antologii:- “Antologia epigramei româneşti”–Bucureşti, 2007, George Corbu -antologia de epigrame “Adevărul şi minciuna” –Uniunea Epigramiştilor din România-Editura Fundaţiei Culturale “Libra”, Bucureşti, 2011 -“Nici viitorul nu mai e cum a fost”- Asociaţia epigramiştilor clujeni, Editura Pro Vita, Cluj-Napoca, 2010-“Universul prostiei” –Uniunea Epigramiştilor Din România-Editura PROILAVIA, Brăila,2009- “Inteligenti pauca verba” (Pentru omul inteligent sunt suficiente puţine cuvinte), Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2009- “Dialoguri Privilegiate”-Editura CONPHZS,

Mariana Bendou 97


Râmnicu Vâlcea-2009 (Maria Diana Popescu)-“Zâmbet La Ridendo”-Editura Eurostampa, Timişoara, 2008-“Cuget, Deci Exist, Dar Nu Mai Rezist” -culegere de epigrame- Editura Pro Vita, Cluj-Napoca, 2005 -“Epigramişti La … Şcoala Vieţii” – Cluj Napoca -2006- “Armele Lui Cupidon” – Editura Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2007.- “Epigrame Cu Şi Despre Femei” - Editura GRAFIT, Bacău.-“Zigzag Umoristic”–Asociaţia de Învâţământ Vatra Dornei, 2006-“Tradiţii Religioase” - Asociaţia de Învăţământ Vatra Dornei,2005. -Volumul Aniversar-“Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani” – Editura Zodia Fecioarei, Piteşti

viaţa ca o luptă Alergător de cursă lungă,încerc să fiu, mereu mai bun,nu vreau să cred că nu se poate,iar când mi-e greu mereu îmi spun:şi mâine sigur e o zi, când zarurile pot fi buneşi roata sorţii se învârteceva mai bine

Mariana Bendou 98


pentru mine.Nu vreau să cred că doar în golla mine roata se învârteşi că nisipul mişcător îmi stă sub paşi când merg mai iute.Sau când, cu mâinile-amândouă,vreau să apuc destinul meu,nu vreau să strâng himere-n braţece visu-mi spulberă mereu.Nu vreau să văd, când pumnii-nchişicu-atâta forţă mi i-am strâns,că printre degete-a mea trudăneputincioasă s-a prelins.Războiul dublu nu-l accept,trişorul sadic îmi displace,eu lupt cu sufletul în palmă,nu mă ascund sub carapace.

cântec de varã

Mariana Bendou 99


Prin ploaie umblu fără grabă, încet, prin păr mi se răsfirăşi pe obraz mă răcoreşte când iarba-n jurul meu respiră.O simt plăcut sub talpa goală, e moale, umedă şi rece;miroase-a fân cositşi proaspăt, iar coasa ca un fulger trece.Cosaşul trage brazda drept, în faţă iarba i se-nclinăşi florile de sunătoare, de sânziene, de sulfină.În urmă locul este gol, udat de ploaie abureşte ,vibrează parcă sub picior şi ceaţa-ncet, încet pluteşte.Spre cer se-nalţă, ca apoi în ploaie caldă să revină,Să crească altă iarbă verde şi altă floare de sulfină.E câtul verii-ameţitor ce îmi procură bucurie,

Mariana Bendou 100


Alerg prin ploaia jucăuşă, mă cheamă în copilărie.

dulce amar

Privesc grădina seara din fereastră,când florile stau frunte lângă frunte,un vânt ştrengar le mângâie şăgalnicşi îndrăzneţ cu mâinile lui multe.O floare ruptă, aşezată-n vază,e-un pas grăbit al florii către moarte,de-o laşi să şadă mândră în grădinăva da sămânţa-i viaţă mai departe.În bobul mic din fiece sămânţă,cu gustul dulce sau cu gust amar,visează tandru floarea graţioasă,plutind în taină spre un zeu solar.

fântâna

Mariana Bendou 101


În ciutura neagră, bătrână îmi tremură greu amintirea,iar cumpăna veche-a fântânii,ce-şi ştie de veacuri menirea, scrâşneşte strident într-o doarăcând apa o urcă-n luminăsă stingă pârjolul de vară.Când gura-nsetată mi-apropiide buza ciuturii plinăşi sorb cu nesaţ povestea adâncului,mă-mpărtăşesc din viaţa ce ţâşneşte ca ofrandă,din seva pământului.Prin cântecul ciuturii purchipu-mi privescîn oglindă mai clarşi spăl cu răcoarea ei fardul,întins ca o mască de var,ce-ascunde a timpului urmesăpate în sigur conturde jocul ce-l poartă hazardulce tropăie-n jurul meu dur.Şi-n preajma fântănii se vedea timpului mână cum sapă,când zidul fântânii-o să cadăeu fi-voi de multdoar o frunză pe apă.

poem iubirii Iubitule, hai sǎ ne facem floare,

Mariana Bendou 102


Cu tot ce-nseamnǎ-aceasta, aşadar:S-avem parfum şi splendidă culoare,Iubirii să ne oferim în dar.Hai sǎ ne facem vânt de primǎvarǎ Sǎ alergǎm pe-alei, prin tei înalţi Şi unde stau doi tineri decuseară,Noi sǎ îi ţinem strâns îmbrǎţişaţi.De s-ar putea, mi-aş mai dori sǎ fimO inima fierbinte, îngerească,În pieptul tuturor sǎ locuim,Sǎ-i ţinem strâns, mereu să se iubeascǎ…

cântec din cuvinte: “În Paradis nu poţi să intri”,mi-a spus o voce-azi-noapte-n vis,“că n-ai ştiut să preţuieştiun dar frumos ce ţi-am trimis”. -Aşa e, Doamne, la-nceputn-am prea ştiut ce să aleg,m-am risipit în mărunţişurişi n-am putut să înţeleg. Apoi, când am văzut că potsă fac din vorbă cânt şi zbor,m-am întristat, că pus în frunteera doar cel linguşitor. N-am vrut să-mi fac din vorbă surleşi osanale să ridic,am plâns şi l-am închis în mine

Mariana Bendou 103


şi n-am mai vrut să cânt nimic. Acum, TU vii şi crunt mă cerţică n-am pus preţ pe darul TĂU,că l-am lăsat să ruginească;Iertare-Ţi cer şi-mi pare rău! Dar ÎŢI promit că nici un ceasn-am să-l mai las să zboare-n vânt,mă-ntorc la cântecul din mineşi aripi noi pun la cuvânt! joc vrăjit

Eu nu scriu poezie,acest lucru îl fac doar poeţii,nişte fiinţe alese de Dumnezeu,nu de oameni.Eu doar mă joc,mă joc de-a culesul prin lanul alfabetului.Uneori alerg toată ziua şi nu obosescadunând cu grijă literă cu literă,până strâng un buchet uriaş.Apoi le aşez pe albul paginii,potrivindu-le câte una, câte două, câte trei sau mai multe...cum îmi vine.Le-nvăţ să se ţină de mână.Atunci literele încep să vorbească.Uneori spun adevărate poveşti:de iubire, de dor, de alean...Ştiu foarte multe lucruri

Mariana Bendou 104


despre mine, despre tine, despre noi...De cele mai multe oripornesc la cules noaptea,mai ales când luna,ca un vas de cleştar,stă agăţată de cer,cu un colţ în jos.Se spune că e lună nouăşi aduce noroc.Bunica spunea că aduce secetă,oricum eu tot pornesc la cules,altfel nu pot, m-aş îmbolnăvi de tristeţe.Mai număr stelele din Carul Mare,sau licuricii de pe deal,mai adun o literă - petalã de macaprins ca obrazul fetelor îndrăgostite,altele albastre ca izvoarele de munte,ori marea plină de talazuri... şi aşa, până în zori, buchetul este gata.Atunci iau literele, le framânt,precum aluatul din care bunica făcea pâine.Le aşez la dospit şi aştept un semn,semnul care nu se poate descrie în cuvinte,ci doar se simte.Când soseşte, e musai sã mă trezesc şi-n miez de noapte…Atunci, pun aluatul în cuptorul căptuşit cu materie cenuşieunde, cu o căldură aparte,începe să răsară un preparatdelicat, plin de arome şi-nţelesuri.

Mariana Bendou 105


De bucurie îi dăruiesc un strop din inima measă se bucure de iubireşi-l sărut ... până începe să prindă viaţă.

evadare

Des, din cubul meu de-acasă,

Cu pereţi nepăsători,Care sadic mă apasă,Mă teleportez prin nori.Nu pun laţ, nici frâu la gânduri,Slobode le-nvăţ să zboarePrintre stele rânduri, rânduri,Printre păsări călătoare.Şi cu ele-alerg mereu,Bat pământu-n lung şi-n lat,Stând comod pe-un curcubeu,Mângâi cerul înstelat.Pot să mă preschimb în ploaie,Marea să o-mbrăţişezŞi din plete-mi fac şuvoaie,Prin păduri mă furişez.Stau pe-o margine de stâncă,Sau pe buza unui râu,Mă arunc în vale-adâncă,Fur cleştarul din pârâu.Fur şi aurul din soare,Două pene de păun,Plus mireasma de cicoare,Toate-n suflet mi le pun.Am să iau şi-un strop de rouă

Mariana Bendou 106


Într-o cupă de la crinSă vă dau în dar şi vouăCând acasă o să vin.După ce-am făcut o curăDe miresme cu răşiniRevărsate în natură,Prin pădure, prin grădini,Cu nespusă voluptate Peste munţi arunc privireaPânã-n zări cu nori pictateŞi ating nemărginirea.Pentru astăzi e de-ajuns,Ceasul din perete bate,Orologiul său ascunsŢine grabnic să-mi arate Ce răbdare şi măsurăSă iau când la drum pornescChiar şi într-o aventură,Cele două-mi folosesc.Ceasul meu e prea grăbit,Mă plantează în real,Mă aruncă obositÎntr-un labirint banal.Grijile ce-mi stau în caleŞi-uneori îmi bat la uşă,Le tratez ca stări normale,Mie nu îmi pun cătuşă.Mâine iar pornesc prin stele,Visele nu au hotar,Toate gândurile releLe poftesc pe uşă-afar’.

Mariana Bendou 107


colivia dintre prăpăstii Insomniile mă colindă noapteaprecum frunzele.Cu ele caligrafiez o rugăciunecătre stele.Înmoi creioane în cerneala cerului,pun aripi gândurilorşi le trimit să TE caute acolo în împărăţie,să TE roage să-ŢI aminteşti de mine,să-mi spui de ce m-ai trimis să mă plimb în această grădină,pe care unii o numesc viaţă.Mie mi se pare o colivieîn care TU ne aşezica pe nişte păsări,ne înveţi să cântămşi după ce am deprins taina cânteculuine schimbi cu altele.O colivie aşezatăîntre două prăpăstii.Mă îngrozesc, DOAMNE,la gândul că n-ai mai avut curajulsă ne mai clădeşti o altă colivie,cât sunt cerurile de lungi şi de late!Te-am dezamăgitşi poate n-ai mai vrutsă Te osteneşti pentru noi.

Mariana Bendou 108


18) LILIANA RAMONA ALBU (Budapesta, Ungaria)

Este născută în Turda, România, dar locuieşte din anul 1999 la Budapesta unde realizează activităţi cultural – educative pentru comunitatea românească de acolo (cursuri de limba românã, cerc de dansuri populare, bibliotecă, excursii, etc.) Între anii 2008-2010 a locuit cu familia în Africa (Dar es Salaam, Tanzania) unde a învăţat să lucreze “Stampwork and Embrodery în 3 D” tehnică pe care a perfecţionat-o realizând tablouri foarte apreciate şi căutate (are expoziţii personale în Ungaria). Debutează literar în această antologie.

Mariana Bendou 109


clipe minunate...

Clipe minunate, iubire curatãAu sosit la mineSã mã îmbrãțişezeMai mult ca niciodatã

Le-am aşteptat ca sã soseascãDar îmi este foarte fricãSã nu mã pãrãseascã

Într-o singurã clipã…

credințã

Plâng, plâng şi îmi tremurã inima;Simt cã se desface precum piersica.Dar vreau sã fiu tare ca piatraSufletele sã le pot ajuta.

Domnul cel de Sus îmi tot spune..Fii tare, ai credințã, cât poți ajutã....Nu-ţi fie teamã, Eu sunt lângã tine Când ceri, îți dau putere multã!

Viaţa este un cadou

Se schimbã viaţa, trece timpul,Oamenii mor, apar noi vieţi;Dar un lucru tot va rãmâneaLumina sufletului fiecãruia.

Mariana Bendou 110


Îşi trãieşte viaţa fiecare:Unuia mereu îi reuşeşteAltul plânge şi doreşteVisele rãmân în continuare.

Viaţa nu are grija de tineEste asprã, rãu şi bine....S-o strãbaţi nu ţi-e uşor.De nu priveşti spre viitor.

Nu o poţi trãi din nou;Ţi-a fost datã drept cadou…

Dragã mamã

Dragã mamã, atunci cândMi-ai dat trupul meu plãpând,Când pe lume m-ai nãscut,Zâmbetul tãu mi s-a pãrutLa început cam tulburatApoi tot mai curat…

Eu am crezut cã-n brate , legãnatã,Am sã-mi petrec viaţa toatã;Credeam mereu cã aşa voi fi...Dar am şi eu la rândul meu copii!

Mariana Bendou 111


19) ODETA TÃTARU(Rişcani, Republica Moldova)

A absolvit Universitatea Pedagogică de Stat “Alecu Russo” de la Bãlți , Republica Moldova, specializarea filologie. A urmat ulterior cursuri de recalificare la Educaţia Artistico-Plasticã, ISE or. Chişinău fiind acum profesoară la Şcoala de Arte Plastice Rişcani. Pasionată de pictură şi de fotografie, este o persoană activă, creativă, căreia îi place să experimenteze tehnici noi şi diverse materiale în pictură. Tematica picturilor ei este diversă, dar intenţionează să arate admiratorilor ceea reprezintă ţara şi poporul ei. Consideră că arta trebuie să fie pozitivă şi să aibă impact educativ asupra societăţii. O pasionează arta

Mariana Bendou 112


modernă, dar nu şi suprarealismul, regăsindu-se în impresionimul romantic. Aflată încă în căutare de stil, realizează picturi în ulei, gouache, pastel, pictură murală, pictură pe mătase, pe batik, etc.Se implică şi în activităţi cultural-artistice găsind satisfacţie în promovarea talentelor tinere din domeniul artei: are elevi laureaţi (locul II la concurs de grafică) ai Festivalului Internaţional de artă din Polonia “Ploaia de stele”, 2010, obţinând şi zeci de premii anuale la concursurile de artă organizate de către Ministerului Tineretului şi Sportului din Republica Moldova. Este membru al galeriei online “My Art” şi al comunităţii de artă “vreausapictez” fiind şi administrator al unui site internet de promovare a artei (http:// promoart - odeta . cabanova.com ); publică desene în revista “Noi”. A fost premiată la “Târgului meşterilor populari” din raionul Rişcani, Republica Moldova, ediţiile 2008, 2009, 2010. Debutează literar în acest volum antologic.

Lumină, Lumină, Lumină!

Lumină, Lumină, Lumină!În dar a fost dată la toţi.De ce dar ţi-e sufletu în tină;Speranţă în el nu mai porţi?De ce te inundă teroareŞi fructele-au gustul amar,Ţi-e frică de vânt şi de mareŞi plângi în ţinuturi-calvar?Lumina, n-o tragi peste tine,

Mariana Bendou 113

http://promoart-odeta.cabanova.com/

http://promoart-odeta.cabanova.com/


N-o bei ca extract de sulfină,Cu mintea discerni ce e bine, Cu inima treci în lumină!

Mariana Bendou 114


(foto: Odeta Tataru)

Mariana Bendou 115



Mariana Bendou 116



20) CAMELIA IULIANA RADU ( Ploieşti, România)

Este absolventã a Facultãţii de Psihologie din Sibiu şi posesoare a unui Master in psihologie. Este prezentã pe diferite siteuri literare (exemplu “Reţeaua Literarã”) şi în antologii:- “Lira in 4 puncte cardinale”,2010, unde participă cu 15 poeme, alături de alţi poeţi, din ţară şi străinătate- Antologia “STARPRESS” , 2011 (proză şi poezie)- “Antologia Poeticã”, 2011 (în care participă cu poeme, alături de alţi poeţi, din ţară şi străinătate)Are mai multe volume publicate:

Mariana Bendou 117


- “Pasărea singuratică”, Editura NEOTONIC, Piteşti, 2001; volum de proza scurtă, ilustrat de autoare, cuprinzând 17 ipostaze ale singurătăţii. - “Legendele cetăţii Şinca”, Editura NEOTONIC, Piteşti, 2002, volum ce cuprinde 5 legende despre daci. - “Caiet pentru citire, alături de Mihai Sen”, Editura NIGREDO, Arad, 2002 - un album de grafică personală, comentată cu versuri scrise de poetul Mihai Sen.- “Muntele iniţiaţilor” , Editura NEOTONIC, Piteşti, 2003; volumul cuprinde 3 poeme: Bãrbatul Soare, Gaia şi Muntele Iniţiaţilor, ce descriu întâlnirea sacră dintre bărbat şi femeie.- “Regăsirea de sine”, Editura TIPAR PRESS, Ploieşti, 2008; un volum de scurte eseuri, meditaţii şi observaţii psiho-socio-culturale.- “Floare mica” , Editura Etiquette, Bucureşti, 2009 (volum de poezie)- “Pe muchia prezentului” - Ed. Etiquette, Bucureşti. 2009 (proză scurtă, despre timpul personal).

nuanţele vântului

Verde vânt în februarieprin culoarul unei iubiri şuieră

un zmeu albastru de hârtie mă caută departeîn umblatul firului găsesc râsul de anul trecut

Mariana Bendou 118


ai putea să mai fii cu altcineva dupã tot ce am trăit?ai putea? da, de ce nu?

ivindu-se de sub zăpezi întunecateemoţia mă alungă peste noriplâng iubind obrazul tãu aspru mirosul de crengi arse călătorit în depărtări

în februarie doar vântul este verdedoar inima lui încolţeşte

dacă torni frig peste umerii meivoi muri nu, tu nu mori, tu eşti ghiocel.

Învaţă-mă, să fii

Să vorbim despre oglinziazi, când pulsul puterii ne îneacă glasuliar cununa de rege pe sufletul plăpând lasă răni.

Aparenţe călăuzitoare,pansamente ale adevărului ologit ne poleiesc viaţa măruntă,devenim statui ale gândului,

Mariana Bendou 119


monumente de nisipîn vântul gloriei.

Clipa unei imagini creşte goalăfără hrană înţeleaptădoar sabie doar răsunet care împarte.

Întors către mine e doar chipul tăude care mâine te vei poticniîn oglindă.Unde să mai plecăm?Drumurile sunt în cerc,pradă veşniciei.

În nopţile neliniştitoarecerurile tăcerii se deschid măştile cad una cate unaîn ţipătul lor ne dezmembrămcântec al sângelui mortrăsfirat în ascuns de lumină.

Mai bine vorbim despre oglinzileîn care doar pământul îşi regăseşte chipul.

în vizită la doamna cu mănuşi

Avea mănuşi pentru toate mâinilepentru ea, pentru el, pentru mineşi cred că avea şi pentru voi;pentru mâini mentale şi emoţionale,

Mariana Bendou 120


inexistente sau invizibile,mănuşi de iarnă şi de vară,mănuşi reale şi virtuale, ireale, mănuşi inventate, desenate, sculptate,poetice, dramatice, de sârmă şi de vis;mănuşi tăcute sau vorbitoare,calde şi reci, bune şi rele,cu puf, cu ghimpi, cu glaspapir,murdare, curate, parfumate,ude, plouate, ninse;de blăniţă şi croşetate, electrice, cu laser,mănuşi de zi, de seară, de ocazie,de motociclist şi de prinţesă;ale ei, împrumutate, furate, de colecţie, vesele şi triste.mănuşi la modă, vintage, de epocă,uzate şi noi, unicat şi de serie, stocuri de mănuşi.Îi lipseau mâinile.

PS:Pe la doamna cu multe pălăriinu am trecut,îi tăiase Făt-Frumoscele şapte capeteşi se făcea anchetă.

spălarea de rutine

Poate că cerul de hârtie minte,nu eşti tu în pagină strigând.

Mariana Bendou 121


Este doar iarna, viscolul intrat prin hornurile inimii

sau aşteptarea cu factura în dinţi.Coroana de împărat a experienţelor,

atingerile întristate de margini,spaima triumfală a mortului din gând.

Mai bine treci de formatul standard,de cuvintele în care ai chip,

de amăgirile îngroşate de uitare,de popoarele iluziilor dormitând în priviri.

Mariana Bendou 122


21) IULICÃ ŢENEA (Perth City, Australia)

S-a nãscut în oraşul Drobeta Turnu Severin şi este licenţiat în ştiinţe juridice. Pânã la vârsta de 16 ani a locuit în Bucureşti, dupã care a emigrat cu familia în Australia unde este acum patronul unei grãdiniţe foarte mari (de 500 de copii) şi unde are mai multe sãli de jocuri mecanice pe care le administreazã. A publicat în limba românã şi englezã volumele: “Taina ochilor mei, “Întuneric şi luminã”, “Apocalipsa” (lupta dintre îngeri şi demoni pentru grãdina edenului – scenariu de film s.f.), “Muguri de

Mariana Bendou 123


apã”, “Flacãra vieţii”, “Bulgãri de luminã”, “Viaţa unui cãlãtor”, “Cavalerul de gheaţã”

suflet pribeag

Sunt un porumbel albși-mi scutur aripa deasupra lumii,sunt un mac roșuși mă aprind pe câmp ca o torță,sunt parfumul suav al liliaculuice sarută noaptea fluturii ratacitori,sunt luminã și întuneric,sunt apă și foc.Mă sting odată cu lumeași mă aprind odată cu ea.Caut ochiul ce a picurat în mine lacrima albăși a născut în inima mea trandafiri.Sunt ecoul ce vine să trezească ființele adormiteși fecioarele cu ochii de azur,sunt un copac înalt și foșnesc de patimaiubirii, pentru pădurea ce aprinsă de soarele scăldat în fire de aur, se înclină și tace.

naşterea mea

Probabil am traversat Calea Lactee ca să primesc iubirea prin Femeie.Din trupul ei mi-am luat atomii,aşa precum mustesc de sevă pomii.

Această sfântă zi când m-am născuta înălţat pe boltă luna şi-am trecut,

Mariana Bendou 124


prin poarta strâmtă a lumii fără cheişi-a întâlnit în prag lumina,,ochii mei,,.

Bine-ai venit copile, în palme ţi-am lăsatambrozie şi fructe ca să te faci bărbat.Durerea şi puterea sunt prinse de pământşi-atărnă peste tine, dar se piered prin,,cuvânt,,.

Aceasta e vestirea când trupul prinde viaţăşi-alunecă-n lumină ca perlele pe aţă.Tu nu-ţi vei şti plecarea, zâmbeşte, celebreazăşi uită că fiinţa de felul ei visează

m-am nascut din iubire

S-au aprins în mine scântei albastreși nu le pot stinge cu nimic din afarăalearga-n trup dezlegate copile sihastrestrălucind ca o lumină în viața mea amară

Unde-s zeii să-ntreb la ce masă să stauși ce aripi să-ntind către tine și steledin ce floare-minune nemurire să iausă te țin ca pe-o nimfă în brațele mele

Lunecând spre apus după tine am venitm-am oprit ca un prunc la izvorul ascunsși apoi, am pornit spre câmpul însoritde maci galbeni și fluturi roșii pătruns

M-am născut din iubire și iubire primescîngerii mi-au dat aripi să ajung la iubire

Mariana Bendou 125


am luat forma din vorbe ce adânc strălucescte aștept și aici rătăcesc în neștire.

Ingrata

Elenă a Troiei mele mit ascuns în sămânţă otravă ce mi te-ai strecurat în suflet curată, precum un văl de mătase m-ai aprins măduva ce tremura în oase senină, ai plecat după ce fără pic de milă mi-ai rupt bucata de cer rămasă senină mister eu plâng acum după trecutul efemer iar scutul ce-mi stătea precum un zid l-ai dărâmat nebună şi-ai plecat,

Mariana Bendou 126


te-am căutatsperând în ultimul tău gest, precum un cerşetor m-am aruncat la talpa ce-a strivit a mele buze sărutate-n multe nopţi apoi...uitate, te blestem să chemi numele meu prin lunci strivitã printre maci şi-apoi înfântă să înveţi să taci numele tău nu-l pot uita când stă ascuns în palma mea, secundă ai fost şi nimic altceva te du şi-ascultăglasul mutce te-a iubitşi l-ai durut

Mariana Bendou 127


regina a neantuluirămâi, eşti ultimaşi-ai fost şicea dintâi.

valsul culorii

Ţi-am simțit puterea deasupra creștetului în tăcerea ta regală și-am auzit pe Dumnezeuvorbind de taina lumii ascunsă privirii violetcurățind trupul și-a mea inimă ce bate-ncet.Dincolo de formă și cuvânt, zeii forță ți-au datsărutând cu patimă atomul din scântei. Ai luatviață și moarte împreună peste mine ai risipitvălul ce-l poartă regii de la început păn' la sfârșit.Mi-ai dat căldură și splendoare, formă ai creeat,deși ești rece și ascunsă patimă caldă ai lăsatpeste a mea minte, ce-n gânduri albe căutacalea culorii pure ce-n taină peste trup se revărsă.Floare violet, răspunde buzelor mele calde, dulci ce-așteaptă cu nesaț a tale mângaieri să aducidin universuri, stele aruncate pe mantia luminiiși stinse în astă lume de roua cea dulce a iubirii.

artistul

Pictând ușor cudegete angelicetrupuri profeticesâni albi ca neaua

și meri plesnind

Mariana Bendou 128


de flori răsfiratefirave splendorigutui pârguite de soare,

pictor, bucatăde lut însuflețităși caldă, pământcrizanteme iubite

în tabloul perfectm-ai transpusîntr-o înerție totalăformă albastră-n apus

modelele se apleacăcălăuzite, sfinte șidulci, rămase înnemișcare, statui

ingenue,prefăcuteîn mucenițe pe pânzătu, artistul care-aschimbat lumea,

ești ecoul sufletuluimeu, dincolo deacest trup pictatde-întâiul Împărat,

nici vorbe, nici gesturinu-s îndeajuns săte exprim, mă-nclin

Mariana Bendou 129


cu capu-n piept,păstrez doar un suspin.

Eu sunt poet.

Zăpada Tabloul unui pictor renascentist, te-a readus pe pănzăși-n bucuria tuturor te-a înzestrat cu albul ce pătrundeîn sânul unei zeițe și-apoi din lună o rază te-a prinsalunecând prin fulgii tăi. Superbă oglindire în apa ceși-a păstrat virginitatea și buzele fremătând o dulcemelodie adusă din vremea menestrelilor ce-și purtaucalea prin vastele castele. Zăpadă, tu ai însoțit poetulîn noaptea fără stele și visătorii dincolo de pragulmorții, te-ai preschimbat în lebădă ca să atingi oglindaunui lac transformat în sticlă și ai cântat balada prințuluiStelios ce și-a facut din petalele tale, trenă și din gheațăun toiag fermecat. Tu mi-ai înălțat copilăria, ai aprinslumina în ochii mei și mi-ai promis un basm inițiaticatunci când voi fi mare. Aștept în fiecare seară săapari, să mă preschimbi în torță arzătoare ce-aprinde

Mariana Bendou 130


toate universurile și le permite să se unească cu marea.

crinul

M-am născut şi dorm în noroi, nimic nu m-atingesunt purtată de vise departe, dincolo de floriîmbrãcată-n mireasă vântul aripile-mi frângem-am născut din tărână, mă ridic în splendori.

Mă culegi, a ta floare rămân, udă-mi rădăcinaalergând prin zăpadă ajung să topesc inimilemă aplec să-mi văd cum se-nverzeşte tulpinaşi să sting cu petalele mele albe patimile.

Ştiu să cânt, tu s-asculţi tăcerea absolutăiar în dans mă aşez lângă florile de liliacsunt pură, nu pot fi niciodată o floare tăcutăchiar de nu stau atârnând la tine-n cerdac.

Soarele-mi este soţ şi a lui sunt soţie,nu mă mir că nu ştii, e o taină păstratăeu domnesc peste întreaga împărăţiede nici un pământean nu sunt încă curtată.

Sunt floarea purităţii şi iubirii eternenu locuiesc în câmpiile roşii şi mute,departe de oameni respir şi trăiescşi sunt regina împărăţiei tale absolute.

Declaraţie de dragoste

Mariana Bendou 131


Apleacă-te, să pun la gâtul tău alb ca laptele, o ghirlandă de florisă-ți mângâie corpul și să-mi primești buzele la pieptul tăuînmiresmat de nectar.

Fii crinul meu, eu, grădinarul tău și lasă-mă să-ți ud rădăcina,binecuvântează-mă cu vioara trupului tău și lasă-ți muzicasă dizolve stâncile.

Dulce Madona a mea, roagă-te să nu mă pierd și să-ți culeganemonele din mare la ceas ascuns din noapte și uităcă te apasă lutul.

Te las să mă transformi cum vrei tu, așa de mult te simt stăpânăiar eu, doar un cavaler ce caută grațiile tale primite de la zeite găsesc efemeră.

Te iubesc într-o formă unică și perfectă, aștept să-ți scuturiroadele în grădina pe care am înverzit-o special pentrumerele tale coapte.

Născătoare și pruncă mi-ai zidit mânăstire din cărămidă

Mariana Bendou 132


fierbinte și n-ai uitat să pui icoana făcătoare de minunipe creștetul meu.

Declar în fața lui Dumnezeu și-a lumii că-mi ești soție șicoastă sfântă, rodie și diamant, luceafăr și curcubeufără pereche.

Tu ești pământul și te las să-l calci cu patimă, tu eștifemeia ce-mi strivește bobițele de struguri ce plângtransformate în must.

Vis și realitate, zgomot și tăcere, mângâiere, limpezimeși furtună năvălitoare, ești viața mea și voi muri impreunăcu tine perfectă.

primăvara din mine

Sunt îndragostit și strig asta, teamă nu-mi ESTEsunt un cavaler ce-a zămislit din tine o POVESTEdrumurile ne-așteaptă împreună să CĂLĂTORIM chiar de-s ploi sau furtuna, împreună să FIM.

Te cunosc de-atâtea vieți iar fără tine nu EXIST dacă nu ți-aș simți bătaia inimii aș fi atât de TRIST câmpul plin de maci ne-așteaptă să îl SFINȚIM chiar dacă piatra e rece, noi o ÎNCĂLZIM.

Mariana Bendou 133


Ți-am scris numele cu sângele meu pe HÂRTIE nu-mi pasă de-o citește careva, aș vrea să ȘTIE că eu te vreau a mea să fii veșnic și ÎNTOTDEAUNA căci nu mă va opri niciodată în loc FURTUNA.

Să-mi dăruiești aș vrea un prunc alb ca ZÃPADA să-l închin la zeii albaștrii și să-l spele CASCADA și din trupurile noastre să iasă ambrozie DULCE să nu-l mai punem frumoaso, pe Dumnezeu pe CRUCE.

petala unui crin

Iubire, ce se leagănă prinsă de multe fire, aleargă în braţe-mi să respire roza fierbinte ce-ţi traversează viaţa prin cuvinte şi-alege doar dulceaţa.Craiul grădinii parfumat a dăruit ,,cerului” un băiat şi această taină numai tu o ştii. La ceasuri ce demult târzii, două trei stele au plecat să schimbe un destin purtat de ,,calul pegas” ridicat din haina grea a lumii reci, pe care ai să-ncerci s-o treci.

M-am născut ca un împărat şi ascult roua ce-a lăsatdoar urme pure şi deschise, curăţându-le de vise. Trilul ascuns din inimi frânte purtate în ore şi

Mariana Bendou 134


secunde, vestesc venirea unui MAG, cu totul scăldat în smarald. Această poveste-am auzit, de la-nţeleptul rătăcit în umbra florii cea de nuc unde pe tine-am să te-aduc, să-mi fi MIREASĂ iar eu MIRE, adormiţi frânţi între destine.

dantela

Dincolo de splendoarea aburului ce-acoperăstatuia din tine superbă, a maestrului operă,respir și într-un colț al umarului tău gol,m-am retras să-mi pun aripi ca să zbor.

Fără haine te-am luat din Eden, desculță,descompusã în douã, atom și sămânță,iar acum, tu prea plină de zgomot aștepțiîn tablou, femeie-copilă atârnând pe pereți.

Ingenuã, mi-ai dăruit prunci, al tău pântecascultă aplecat cum îngân un descântec,în timp ce dantela îți străpunge pielea fină,te-așezi să-mi culegi polenul precum o albină.

viaţa

Cutremurător de frumoasă, TU, prințesă născătoare a gândului,complicată și subțire ca un văl discret de umbre, prinsă în centrulinimii unui muritor, mi-ai deschis privirea către

Mariana Bendou 135


dimensiunea ceamai limpede a splendorilor astrale. Tu viață, ești înălțarea și declinul,te-ascunzi în formele mlădioase răspândind sămânța, ridicând buzele colorate ale sărului feciorelnic către Ochiul frunții, acolo unde cascadanăvalnică, copleșește dansul cosmic și se întrepătrunde cu brațele deargint ale marilor renașteri. Te cunosc prin durerile pe care le provoci,prin transformările la care supui ființa în drumul ei terestru cătreperfecțiune. Percep și iubesc latura ta eterică, tocmai pentru căsunt o frântură din zgomotul tău perfect, din melodia ta universalăși curg precum un râu răspândit prin albiile pline de nisip și aur.Bucurii? Au fost atât de puține, dar le-am primit ca pe un cadou unic, neuitând să mulțumesc pașilor tăi neumblați, ce mi-au deschis poarta, primindu-mă ca pe-o ofrandă în grădina mareluiTimp. Lumina și întunericul, în contrast permanent au întreținutmișcarea cosmică de la începuturi și pânâ la capătul drumului,purtându-mă și pe mine la pieptul plin de laptele sfintei Mame,botezându-mi creștetul cu două stele și trei luceferi, rupți din Raiul

Mariana Bendou 136


Adamic și puși să strălucească în rochiile dantelate ale planetelor.BINELE și RĂUL, în relativul lor permanent, au trecut în goanăatingându-mi tamplele, purificând atomul ce-și depășea menirea,lăsând Omul din mine să meargă împotriva vântului, lipsit de teamăprecum un tânăr șoim, ce-și caută înălțimea deasupra pădurilor și-a stâncilor mute.Tu ești aici, VIAŢĂ trecând după MOARTE, ascultătoare și supusălegilor firii, îndrăgostită până la frunze de rădăcinile aspre alecopacilor, visătoare și fecioară, femeie și doică a celor ce-și caută numele,lăsând în cartea veșnică doar o silabă prinsă de-o petală.

moartea

Somnul adânc și greu, visul cel mai profund, tulburător precum neantul,tablou sumbru, teama cea dintâi și cea de pe urmă a împăraților, odihnă la rădăcina Crucii, în pământul frământat de tălpile picioarelor omenești,TU, aspră și fumurie te-ai arătat ca o umbră peste paradis, întunecându-l.

N-ai putut să stingi flacara ce-și croia drum prin

Mariana Bendou 137


câmpia înverzită și aisecerat macii curmându-le respirația. Ai învăluit lumina, i-ai străpuns razele, dar n-ai reușit să-i strivești frumusețea diafană. Lupți precum uncavaler uitat de vreme, într-un război inutil. Existența te cuprinde și pe tine căci ești Ușa prin care omul trece spre odihna sufletului și a minții.Nu încerca să-mi sperii ochii, căci sunt acoperiţi de nuferi și învăluiți în iederă. Te pot nega dacă vreau, am această putere pe care Infinitulmi-a dat-o, dar te las să crezi despre tine că ești atoatestăpânitoare.

Frumoasă și rece, vestitoare a lumilor nevăzute prinse-n cercul îngustal materiei, te las amintirii unei mari iubiri, ascunsă în cimitirul de piatră,acolo unde o copilă plânsă aduce primul trandafir mamei sale trecutăîntru veșnicia de unde nu se mai poate întoarce nimic. Privești și nu-țipleci privirea, ba dimpotrivă, semeață și seducătoare aștepți altă trecereprin poarta lipsită de cheie. Măcar o lacrimă să văd că-ți curge pe obraz şio simplă părere de rău să adie precum vântul de primăvară. Oprește pentruo clipă iureșul tău și cuprinde cu dragoste capul descoperit al inimii frânte.

Mariana Bendou 138


Buna Vestire Deasupra terrei, o mare adunare de îngeri au pornits-aducă prin Arhanghelul Gavriil ce-n grabă a sositîn noaptea fără stele, o prea curată și sfântă misiunetrimisă de ,,cel veșnic” să fie o pildă nouă pentru lume.

O grație Divină și-un pântec nou, neprihănit, de fatăce purtător de sânge nobil urma să nască neîntinatăși să aprindă focul sacru ce sta ascuns la rădăcinade unde plânge floarea albă cerând din adâncuri lumina.

Fecioară, tu, ce-aprinsă-dulce ai întălnit Eternitateaadu în palme praf de lună ca să dispară răutatea,căci viața noastră n-are aripi și nu cunoaște înălțare,iar pruncii dorm fără odihnă, uitând de viaţă și splendoare.Această zi purtată-n vălul ce stă și-acoperă neantuladuce pe pământ minunea pruncului cum nu e altul,iar vestitorii stau aproape, să împlinească voia LUI,ce se înalță și coboară dând glas viu ADEVĂRULUI

Vinerea Mare

S-au frânt apele cu totul și-a rupt razele ei,,LUNA”stelele s-au strâns năvală și-anceput pe loc furtuna.

Mariana Bendou 139


Sus pe deal, colo pe Cruce stă Hristos însângeratfiul cel modest și veșnic al preabunului Împărat.

S-a cutremurat pământul și l-au plâns florile toate,pietrele au strigat și ele, implorând pe rând, dreptate.Lângă Cruce, sta o Mamă cu palmele rupte-n douăpeste ea din norii roșii a-nceput din nou să plouă.

Cine-i rege peste lume și de ce zâmbetul viețiia-ncetat să mai încânte luceferii dimineții? Secerat-au într-o clipă, cu ură și cu veninroua dulce de prin lanuri, cerul cu al lui senin.

E-ntuneric, plânge Ochiul ce pe toți ne-a zămislitdoar copii știu mesajul și pe CEL ce l-a vestit.Omenire fără suflet, ai ucis fărã de conștiințăești așa de rece, lume și lipsită de credință.

Stau acum târziu în noapte cu a mea privire dusăși tot caut prin constelații taina cea de mult apusă.Este iar ,,Vinerea Mare” pe-obraji se preling lacrimi,este roua mea ascunsă și izvorul multor patimi.

Tu Hristoase ești în mine ca o flacără arzândești iubirea și iertarea, călător în alb trecândpe deasupra unui munte ce-aplecat ușor spre marestă uitând ca astă lume-i adâncită în visare.

Mariana Bendou 140


Postfaţã:

Fruntea cerului asudă(creația unui club virtual găzduit de Facebook )

Antologia de față reprezintă un îndemn pentru a scrie – act de eliberare de sub povara existenței. Orice act de acest gen implică o recunoaștere a nevoilor de alt ordin decât cel fiziologic, ontologicul stând la baza unei dezavuări sublime a sufletului.Volumul, o antologie a unor energii creatoare care au încercat să se ridice din lumesc prin transfigurarea dorințelor și idealurilor proprii, este unul al debutului pe tărâmul internetului. Tronează peste acest volum bunul simț al penei și al gândului împlinit spre menirea fiecăruia. Toți autorii, cu frunțile mai încrețite sau mai descrețite de fiorul trupului ca reflecție a sufletului, au așternut stih de viață și de moarte sub imboldul soarelui care degajă energii vitale pentru seva poeziei. Această antologie reprezintă și o premieră prin faptul că este un demers care a străbătut fizicul, ea fiind creația unui club virtual pe care situl Facebook l-a găzduit. Acest demers conturează o antologie

Mariana Bendou 141


unică prin forma de interacțiune a celor care trăiesc poetic în paginile cărții. Se observă faptul că paradigma centrală, cea care dă unitate, este decorporalizarea sinelui, a intimismului și a marilor reflecții asupra propriului destin în lumea care ne găzduiește fugitiv. Volumul este deschis de către poetul SORIN OLARIU care ne dăruiește fereastra sufletului prin versuri sensibile, un exemplu fiind poemul “Sfinx de ceară” unde lumina și întunericul devin elemente antinomice ale vieții și morții: “mi-e frică de lumină/ o brazdă-mi sapă ziua / străin devine trupul / dar e târziu şi ziua / mă-nvăluie”. Existã elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei: Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ …] mi-e flacără nestinsă dorinţa de lumină / şi zborul meu albastru şi verde mi-este vină”.Un demers de ordin lingvistic este întreprins de către poetul IONEL STOIŢ (“La dzâua muierilor” – scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) care lasă versul vechi al românilor Sud-Dunăreni să elogieze iubirea și ielele ca element de transcendere și reverie cu ajutorul elementelor bahice:Trăiască muierili / Şî să golim păharili!" / Daia vedz noi ne-mbătăm / Că nu pucem să le răbdăm / Nişi fără iele nu pucem / Ş-atunşi îi musai

Mariana Bendou 142


să bem”. Iubirea este relevată și de VIOLETTA PETRE în poemul “Ascunde-mă în tine“: “Noi suntem începutul iubirilor postume / Trăind în cercul nostru ce nu mai e rotund “și de cãtre LILIANA RAMONA ALBU care în “Clipe minunate...” relevă cu suavitate iubirea și îmbrățișarea ca moment al împlinirii sufletești, dar și moment de geneză creator de vers: “Clipe minunate, iubire curate / Au sosit la mine / Să mă îmbrățişeze”. Iubirea reprezintă motorul acestei antologii deoarece majoritatea celor care își destăinuie trăirile simt iubirea ca pe un act acut al sufletului, un pas de transfigurare spre alt plan ontologic (CONSTANTIN GRECU în poemul “Sufletul, pereche, dublu” : “Se revarsă ca un fluviu, sufletul, pereche, dublu, / fiinţa mea în fiinţa ta “ ; DIANA CIURTIN în poemul “povesteşte-mi!” : “povesteşte-mi ce rafală de vânt nebună, / te-a invitat să mă cunoşti” sau VERONICA CRĂCIUN în poemul “vals” – Eu... sunt doar tăcere, / când, muzica-n surdină, / plutește și-alinã.”) Această antologie poetică se vrea un mănunchi de reflecții filozofice și religioase, elemente comune ale unei gândiri ce are capacitatea să își ridice privirea din cotidian și să viseze spre transcendent. Poezia BOGDANEI ELENA SIMIONESCU “apără-ţi templul, Ioane!” sugerează trăirea în păcatul originar și nevoia de regăsire: “Căci, eu, Ioane, sunt om slab şi păcătos, / Tu eşti un înger, eu nu mai sunt frumos…/ Mi-am întunecat sufletul, făcând vrerea lor / Şi greu păcatele, în trup, mă dor! “

Mariana Bendou 143


Reflexivitatea și nevoia de înțelegere a sensului vieții și menirii în viață sunt elemente ce sunt dezvoltate în poezia lui MARIAN DRAGOMIR în poemul “Gândirea” sugerează condiția imposibilă de a crea “genialitatea are un gust pervers / gânduri aliniate biologic”, la fel și poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobaţie” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / şi merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”, cel al lui SILVIAN DOBRE : “Așa e viața tuturor / E ca şi fulgul trecător”, poemul lui GABRIEL MANOLESCU : “Eu, doamnă” : “Eu doamnă, sunt un scrib sărac / Cu sărăcia mă împac / Când n-am cernealã scriu cu sânge / Când nu am vise, mi le fac” ; dar şi VASILICA ILIE, în poemul “Atitudine” , spune : “nu voi părăsi locul de baştină / voi săpa adânc în stâncă / să găsesc izvorul / dătător de viaţă nouă” la fel ca şi MARIANA DOBRIN, în poemul “Viaţa ca o luptă” : “Nu vreau să cred / că doar în gol / la mine roata / se învârte” sau ODETA TATARU : “De ce te inundă teroare / Şi fructele-au gustul amar, / Ţi-e frică de vânt şi de mare”.De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICÃ ŢENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu/ și mă aprind pe câmp ca o torță”.În locul unui final aș dori să prezint și poezia celei care a susținut acest proiect, doamna MARIANA BENDOU, care își revendică întreaga sa creație pământului, creație în care originea este un lucru

Mariana Bendou 144


asumat și doar privirea spre cer poate să ne facă să ne depășim. Poeziile domniei sale sunt poeme în care se zărește patosul și credința că omul, creatorul, poate să își depășească veşmântul pământesc și să treacă în alt plan ontologic doar prin recunoașterea propriei corporalități: “Pământ” : “Regăsindu-te mă întorc / În braţele tale / Pământ” sau “plouă” : “Fruntea cerului asudă / Stropi mărunţi / În poala stâncii”…

prof. drd. Marian Dragomir (Cenaclul “Atitudini” – Casa de Culturã I. L. Caragiale, Ploiești)

Mariana Bendou 145


Autorii cuprinşi în carte:

1) SORIN OLARIU …………………………………p42) NANCY VÂJÂIANU …………………………....p153) IONEL STOIŢ …………………………………..p194) BOGDANA ELENA SIMIONESCU …………..p275) MARIAN DRAGOMIR ………………………....p316) DIANA CIURTIN ……………………………….p387) IOANA VOICILÃ DOBRE ……………………..p458) SILVIAN DOBRE ………………………………p539) MARIANA BENDOU …………………………..p5410) GABRIEL MANOLESCU …………………….p6011) VIOLETTA PETRE …………………………...p6812) GELU PESCARU …………………………….p7313) VERA CRÃCIUN ……………………………..p7614) EDUARD MOISE ……………………………..p8415) TEODORA IRIMIA ……………………………p8816) CONSTANTIN GRECU ……………………...p9117) MARIANA DOBRIN ………………………….p9518) LILIANA RAMONA ALBU…………………..p10819) ODETA TÃTARU…………………………….p11120) CAMELIA IULIANA RADU …………………p11621) IULICÃ ŢENEA ……………………………..p122

Mariana Bendou 146


Mariana Bendou 147


Tiparit la : Editura karta.ro, Onesti, 2011Bulevardul Republicii…tel / fax: email:

Mariana Bendou 148


Mariana Bendou 149

Expresia ideii

Documents

Transcript of Expresia ideii