Expoziția de pictură " 245 Resita 15 TMK "

3 iulie 1771 este momentul solemn al aprinderii focului la furnalele "Franciscus"

şi "Josephus". La solemnitate au luat parte Joseph Desiderius Redange și Franz Müller

von Reichenstein, iar pe ambele furnale s-a montat câte o placă turnată, cu inscripţia:

"Iussu Augustae Theresiae Currante Millerio atque Redangio Exsurerat Furnus Iste / La

ordinul Augustei Theresia sub îngrijirea lui Müller şi Redange s-a ridicat acest furnal.

Pornirea a două furnale trebuie să fi fost, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, un

eveniment extrem de important ca eveniment tehnic și ca evoluție în plan social, având în

vedere că în jurul cetății de foc începea să graviteze comuna.

Reșița este un oraș protejat de verticala montană dar înghesuit de-a lungul - și

mai puțin de-a latul - întinderii montane și submontane, este un loc în care orizontul este

foarte aproape datorită acestei așezări, un oraș în care uzina a fost cea ce a dat naștere

urbei, dar care în prezent este tot mai puțin prezentă în viața locuitorilor.

Peste ani se va uita ce a fost Reșița, mulți au început deja să uite, să ignore

trecutul cu care chiar ei se mândreau până mai ieri, alții chiar își doresc uitarea dintr-o

răutate greu de înțeles, ca o formă de "terapie pentru rezolvarea unor probleme". Cineva

trebuie însă să se implice, să asigure echilibrul între istorie, martori, eroi și uitare. În acest

context grupul de artiști plastici reuniți de Fundația „Iancu de Hunedoara” dorește ca

prin această expoziţie să se insinueze în meandrele sufletului celor ce privesc, apreciază și

iubesc arta vizuală și să atingă coarda sensibilă a reșițeanului; membrii acestui grup cred

și susțin cu tărie că reșițenii trebuie să fie mândri de trecutul industrial glorios al urbei

lor! Dorim ca solidaritatea artistului cu istoria industrială a producerii fierului la Reșița

să facă astfel încât "zbaterea ochiului din sufletele" locuitorilor cetății de foc să fie

acceptată ca expresie a luptei cu uitarea, acest flagel care estompează totul și ne face să

devenim de tineri niște amnezici și alzheimerieni. Pentru ca expoziția de astăzi să-și atingă

acest scop, artistul sacrifică ceva din esența globală a artei şi abordează tema industrială

care, la prima vedere, este neatractivă. Artistul (actor, pictor, sculptor, fotograf etc.),

poetul, scriitorul, filosoful, elitele în general… a ajuns în ziua de astăzi "cerșetorul

societății" românești; situația lui ingrată este dramatică astăzi din cauza solidarității

extraordinare a nulităților care "conduc" țara (aceeași soartă o are, de altfel, omul simplu,

cinstit și muncitor, care evită compromisul implicării în viața politică). Și iată cum niște

năpăstuiți ai acestor vremuri umblă la coarda sensibilă a iubitorului de artă pentru a-l

face să spună atunci când evenimentul va fi încheiat: ce fatalitate "și ce singurătate, să fii

orb pe lumina zilei, și surd, ce singurătate, în toiul cântecului".

Declararea zilei orașului de către Consiliul local Reșița în ziua sărbătoririi

Sfințiilor Apostoli "Petru și Pavel" este un mod subtil de a marginaliza importanța zilei de

3 iulie, în care cu certitudine uzina de fier Reșița a pornit. Fără a minimaliza importanța

sărbătorii unei biserici din Reșița care are acest hram, trebuie să avem în vedere că Reșița

nu este o comună cu o biserică, ci are 6 biserici Greco-oriental (ortodoxe), 3 biserici

catolice (2 romano și 1 greco-catolică ), o biserică evanghelică, una reformată, mai multe

biserici ale cultelor neoprotestante și o sinagogă. Sărbătoarea Sfinților Apostoli "Petru și

Pavel" este o sărbătoare a tuturor creștinilor și ține de spiritualitate, de sacralitate, de

mistică, de dogmă de misterele revelate – care sunt infinit deasupra unei serbări laice

locale, cum este în fapt ziua orașului.

Ce singurătate, să nu înțelegi înțelesul, atunci când există înțeles.

Și ce singurătate, să fii orb pe lumina zilei, și surd, ce singurătate, în toiul cântecului.

Dar sa nu-nțelegi, când nu există înțeles și să fii orb la miezul nopții și surd când liniștea-i desăvârșită, o,

singurătate a singurătății! (Nichita Stănescu Hieroglifa)

Expun: Balazs Tiberiu, Florescu Csiri Daniela, Fazak

Tiberiu, Găină Constantin, Gherghina Horia, Ioan

Victor, Murzea Sanda, Mircioane Criste, Onofrei

Nicoleta, Pichiu Dan Vifor, Roșianu Radu, Scurtu

Florin, Tomici Ilin Adriana, Vasiuți Doru

Fundația Iancu de Hunedoara prezintă

Vernisaj: 24 iunie 2016, ora 18:00

Muzeul Banatului Montan

Muzeul Banatului

Montan

Reșița