ERINHUI{TER

ERINHT]NTER

ksws*llCartea aIY-a

Traducere din limba englezl de

Andrei Covaciu

CAPITOLUL I

Ujurak

Vintul rlvlsea blana lui Ujurak in vreme ce cobora pan-tamuntelui, indreptindu-se cirre dealurile de mai jos, acolounde turmele de reni karibu plgteau linigtite.

Era sfArqitul anotimpului arqigei-pe-cer gi, dupl ploi-le recente, aerul era plin de miresme apetisante. Ujurak lesimlea in nlri, tot mai pregnant, cu fiecare respiragie: miro-sul de vinat, de verdeagl si, peste toate, izul slrat al mirii.

in timp ce cobora p^tfta,tgi cluta prietenii cu privirea.Kallik, ursoaica albi, se afla in spatele lui, plqind la fel de linceapaunui rAu, amuginind ryptat\aerul. Dupt atAtea Luniin care cilitorise prin piduri umbroase 9i pe pietre arse de

soare, Ujurak se intreba dacl ursoaica mai era in stare si sim-tI mirosul ghetarilor - mirosul c5.minului ei.

Auziun ,ups!" si intoarse capul la timp ca sI o surprin-di pe Lusa, ursoaica neagri, lmpiedicAndu-se in propriile pi-cioare, tn graba ei de a nu rimAne in urml. Se rostogoli cite-va lungimi de urs inainte si se punl la loc pe picioare, dupicare lgi continul drumul lavale. Lusa era mult mai mici de-

cit ceilalgi trei urqi qi trebuia sI facl doi pagi pentru fiecare

EXPLORATORII: ULTIMUL PAS iN SALBATICIE

pas al tovare$ilor ei de cilltorie - dar reugea intotdeauna sIti prindi pe ceilalgi din urm5..

ln fati, cu urechile lipite de cap din pricina vAntului, se

afla Toklo, ursul brun - li plS.cea si ii clliuzeasci pe ceilalgi

9i sI ia initiativa. Ujurak se simgi invlluit de cildur5. Toklo

avusese suficienti incredere in el ca si il urmeze pAnI aici -atAt de departe, incAt Ujurak abia dac5. isi mai aducea aminte

de mungii in care isi intAlnise prietenii: mai intAi pe Toklo,apoi pe Lusa. DeodatI, igi aminti de fiecare pas ficut alituride ei, de imaginea fiecirei zile petrecute pe drum, mergAnd,

mergAnd, 9i iar mergAnd - pAni la capitul lumii.Pentru cI, in sfArgit, ajunseserl la capitul c5.15.toriei.

Gisiserl Ultima Mare SS.lbiticie.

Mai jos, pe dealurile nlpidite de iarb5, renii is,i inilgarlcapetele in timp ce urgii se repezeau cltre ei.

- Pizea! mArAi Ujurak. P\zeaclvenim!Toklo aruncl o privire peste um5.r:

- Sunt prea mari ca s5-i vinlm, minte-de-pu{'! strigl el.

Ujurak, ins5., nu avea de gAnd si vAn eze renul acela uriag.

OricAt era de voinic, gtia cI e(a prea mic ca sI poatl ataca

aceste animale cu picioare neobignuit de lungi. Se bucura,

pur s,i simplu, de sentimentul pe carc i-I crea aceasti fug5.

imposibil de stIvilit, in timp ce labele cilcau iarba, fognindpllcut, si blana i se lipea de corp si i se vllurea in vAnt.

Ursii ajunserS.la dealurile de la poalele muntelui, cobo-

rAnd pe pantele domoale ale acestora, pinl cAnd diduri de

turma de reni. Yizute de aproape, animalele cu coarne pI-reau uriage. Renii isi ridicarl lenegi capetele grele ca si pri-veascl urgii, flr5, si se teami de Ujurak gi de companioniilui. Erau atit de multi reni, tncA.t Ujurak nu reusi sI zdreascd.

EXPLORATORII: ULTIMUL PAS iN SALBATICIE

capitul turmei. Tot ce se puteavedea era o pldure de picioa-re subliri ca nigte beqe, pe care se sprijineau niste burti albe,

imbhnite. Pielea renilor mirosea purernic a mosc, frcAndu-lpe Ujurak sI pufneasci 9i sI strAmbe din nas.

Toklo o zbughi intr-o parre, scotAndu-i pe ceilalli urgidin turmi si obligAnd renii sI se imprlgtie in toate direcgiile.Acum, priveligtea viii se deschisese din nou in fala lor, iarUjurak clipi orbit de strllucirea soarelui. O cAmpie largd.,

verde se intindea la picioarele lui, punctatl din loc in ioc cusmocuri de iarbi inchisi la culoare si cu piclturi argintii de

rouI, prinse intre fire. Desi ii hcrimau ochii din pricinavAn-tului, Ujurakz\risi cAteva pete albe - cAmpia umedi in care

cirdurile de gigte silbatice se opriseri ca sL se hrineasci.,,Aceasra este Silbiticia fhglduitl noul de Qpuk. Gata

sI ne hrineasci, suficient de mare pentru tofi urgii. Niciurml de feqe-turtite, de animale de foc sau de Poteci Negre..."

Ujurak simgi o durere intensi in stomac. Clhtoria lorprin Muntele de Fum fusese grea, cu vAnat putifl, iar vederea

gAqtelor ii stArnise foamea, fhcAndu-l sI inghiti in sec. Porniin fug5, simgind iarba care ii fognea sub labe. Nu se mai gAn-

dea decAt la mAncare, la gustul delicios al unei gAs,te grase...

Apoi, Ujurak simti o mAncirime in picioare si vizu cum labe-

le din fali i se lungesc 9i i se subgi ez| . Blanamaronie incepusI il mlnAnce, transformindu-se intruna cenusie, mai asprL

,,Lup!"Botul i se alungi si simli cum vederea i se ingustea;zd,

concentratl asupra unui singur cArd de gAgte. ,,.IJn singurcArd." Sunetele din jurul lui se estompari si tor ce mai pu-raa arzi erau gAgtele din faga lui, gAgAind 9i sAsAind, larma 1or

devenind tot mai puternicS.

EXPLORATORII: TILTIMUL PAS iN SALBATICIE

MIri pasul. Se simgea neobi$nuit de rapid, iar in clipa in

care trecupe linglToklo i se plru cXil aude mAriind, de parcl

acesta s-ar fi aflat undeva, departe. Dar, pentru Ujurak, reaclia

prietenului siu nu avea acum nicio insemnltate. Mirosul fier-

binte al priaziiii acaparase toate simlurile. Jintise vAnatul 9i

alerga in linie dreapti, cu limba atirnindu-i in collul gurii .

o gAscl dbn si grasl care plqteaundeva lamxgrneacArdului.

.O singurl gXsci." Aproape cI simlea cum tgi va infige dintii?n penajul pisirii gi cum ti va frAnge oasele. iqi putea imagina

mirosul de sAnge gi zvicnirile pisirii inainte sI cadl rlpusi.

,,ucide... mugcl o singurl datS.prtda caldl... apoi hri-neste-te."

Yitezacu care fugea{Lcea cimpia sI pari o dungi tnce-

fosatl, iar labele lui Ujurak pireau sI nici nu mai atingiplmintul mhgtinos. Ajunse la cArdul de gigte. Pislrile se

imprigtiar[ ln toate direcgiile, lntr-o vijelie de aripi fAlfii-toare gi de gAgAieli infricogate. Ujurak m6'ri'i sllbatic gi se

nipusti spre prada ochitl din timp, infigindu-9i colgii in gi-tul ei. it .p.t s[ scuture gisca, in vreme ce paslrea il bitea

cu aripile peste bot. Apoi prada rlmase nemigcati.

Ujurak ridici mindru capul, cu gisca ce i se blllngi-nea sub bot. .Hr5neste-te acum... Simte gustul sAngelui..."

Un gind, insi, nu ii didea pace. incl nu putea sI minAnce.

FIri tragere de inimi, se rlsuci pe picioarele din spate 9i o

lui inapoi pe drumul pe cercvenise.

Ujurak simli cum trupul luizveltde lup incepe si se um-

fle qi sl se intlreasci. Blana maronie o inlocui pe cea cenugie,

lepoasl, iar pagii ii devenirl mai greoi. PinI qi bltlile ini-mii lncetinirl, pe misurl ce foamea de singe a lupului in-cepu sI se potoleasci.

EXPLORATORII: ULTIMUL PAS IN SATBATICIE

tn timp ce tnainra, mai aruncl o privire aterfti-asupracAmpiei din jurul lui: gAqtele se instalau pufirr mai depar-te, gigiielile lor aspre devenind rot mai slabe. Ujurak au-zea fognetul vAntului trecind prin plpurig 9i pleosciitulpaqilor unei vulpi polare care se perinda prin mlagtinl, de

la o tufb la alta. Clipi nedumerit arunci cind zfui alli treiurgi apropiindu-se de el, coborind de pe dealul din fali sifncAnd primii pagi pe cnmpie. Negru, brun, ailb... i se nI-zfui c5. trebuie sI ii gtie de undeva. ,,De ce nu-mi amintesccine suntl"

- Ujurak! se grlbi ursul cel mic 9i negru sI ajungi la el.

Asta a fost o partidi de vinS.toare pe cinste!

- Ana...mulgumesc... Lusa.

Confuzia din capul lui Ujurak dispiru in clipa in care

se agez5. infegaursoaicei si ii puse acesreia pndalapicioa-re. Bineinqeles ci gtia cine era - iar ceilalgi doi ursi care ve,neau agale citre el erau prietenii lui, Toklo 9i Kallik. picioarele

lungi, d.l"p, pe care le avusese mai devreme, il indepirtase-rI de ei.

- Veniqi 9i infruptati-vil ii inviti el.

Toklo scoase un mirAit in semn de mulqumire, rupAndo bucati din gAsci si retrigAndu-se cAgiva paqi mai incolo.Se prlbugi la plmint si incepu s5. molflie vAnatul. Ujurakle agtepti pe cele doul ursoaice si isi aleagi cAte o bucatl.GAsca era gras5.. Era carne destuli pentru toli s,i, in plus, ex-trem de delicioasi. Ujurak simgi cum i se incllze$re burtade plecere.

- Agta e$te - mmmm - de-li-cios,! exclaml Kallikmolflind fericitl.

inilgi capul 9i adulmecl aerul.

EXPLORATORII: ULTIMUL PAS iN SALBATICIE

- Simtiti mirosui ghelii? in curAnd, mareava inghela

pinl mai aproape de mal, iar eu mlvoi putea intoarce la 1o-

curile de vAnat ale urgilor albi.

- Dar... nu exist5.... niciun adipost... pe gheagi, spuse

Lusa tnfulecAnd carnea suculenti a gAgtei. Vintul te va im-

pinge in apa mdrii.

- Nu e aga. Noi gtim si facem bArloguri in zlpadd,, iiexplicl Kallik. Apoi ne tncollcim unii lAng5 allii - 9i e atAt

de bine!

Ujurak observl o umbri de tristele strecurAndu-se inprivirea ursoaicei, flcAndu-l sI se intrebe dacl iqi rememora

viala ei de dinainte, petrecuti in compania fratelui gi a ma-

mei ei. Kallik clipi de cAteva ori, iar umbra disp5"ru.

- $i s,tim si vAnim foci prin giurile din gheagi. Nuati mencat in viala voastri ceva mai delicios decAt carnea

de foci!

- Eu mi mullumesc cu plmAntul de sub labe qi cu pra-

da pe care mi pricep sI o vAnez, spuse Toklo f5cAnd un

semn cu capul citre nigte munti din depirtare, acoperili

de plduri.Ujurak zd,ripd.sdrizbwinddeasupramunfilor gi i se ni-

z5;n cd. simte migcarea unor animllule adlpostite la umbra

crengilor.

- Acela este cel mai bun loc pentru urgii bruni - nu-ia;a, Ujurak)

- Aga este, rispunse el.

- Privili copacii aceia, spuse Lusa dAnd la o parte o

pand. care i se prinsese in bot.

igi imaginl viala ei in acea pidure si o scAnteiere vese-

li ii apiru in ochi.

EXPLORATORII: ULTIMUL PAS iN SALBATICIE

- Ador si dorm pe crengile copacilor, ascultAnd vuie-tul vAntului gi qtiind ci spiritele urgilor imi sunt intotdeau-

na aPfoaPe.

Toklo rnai 1uI o imbuclturi din carnea de gAsci.

- Ce - fir.mm - tmi place... la locul... Ista, spuse el inghi-

lind s,i lingAndu-se pe bot, este ci nu existi nici tipenie de

lclc-turtite. Nici Poteci Negre. Nici animale de foc 9i nicilrirloguri de fe ge-turtite.

- Doar plmAnt cAt vezi cu ochii gi marea nesfArgitl, ori-unde intorci capul, remarcl gi Kallik.

- Si pradl pe siturate, adiugS. Toklo.

Lusa se ridicl brusc in picioare.

- Ce facem mai departe? intrebi ea. As vrea sI glsesc

un copac in care s5'mi petrec noaptea.

- Haidegi mai bine si ne odihnim pugin, propuse Toklo,bltAnd-o afectuos cu laba pe nerS.bditoarea ursoaici. Avemtimp berechet si facem tot ce ne dorim.

Ujurakigi termini porfia de carne. ii pll."" si isi ascul-

te prietenii vorbind cu entuziasm despre noul 1or cimin. Elii adusese aici, intr-un loc in care sI se simtl in sigurantS, incare s5. mlnAnce pe slturate departe de fegele-turtite, pen-tru tot restul viegii. Se linse pe labe, simtindu-gi burta pli-nl, 9i chiar atunci i se piru cI o voce blAnde ii $opteste ceva.

in clipa in care distinse cuvintele, Ujurak rimase increme-nit: ,,Nu e capltul cllitoriei."

ini115 capul, simgind cum il gAdil5 prin blanl, de parcIar fi mirglluit pe ea un batalion de furnici. Se ridici incet tnpicioare si se tndepirti de prietenii lui, preflcAndu-se ci se

adapl dintro balt5.. isi trase urechile pe spate, a$teptendu-se

si audl din nou goapta aceea.