Experimente în psihologie pentru cunoaşterea celuilalt

Pentru a studia comportamentul social, psihologia socială foloseşte metoda ştiinţifică. Ştiinţa presupune formularea de ipoteze pe baza cunoaşterii anterioare şi a observaţiilor întâmplătoare ori sistematice . În cadrul metodei ştiinţifice se poate distinge experimentul. Experimentul este considerat cea mai importantă metodă de cercetare în psihologie, deoarece oferă posibilitatea culegerii datelor obiective despre comportament şi permite stabilirea cauzelor ce stau la baza manifestărilor psihologice. Caracteristica principală a experimentului este aceea că psihologul modifică sistematic un factor care acţionează asupra participantilor la un experiment (subiecţi), păstrând constante toate celelalte aspecte ale situaţiei. Însuşirile cantitative sau calitative ale fenomenelor care iau diverse valori se numesc variabile. Factorul care este modificat de către experimentator se numeşte variabilă dependentă. Menţinerea constantă a tuturor condiţiilor situaţiei, cu excepţia factorului a cărui influenţă este studiată, reprezintă una din cerinţele majore ale experimentului. O a doua cerinţă este că persoanele folosite în cele două grupuri (experimental şi de control) să fie similare din cât mai multe puncte de vedere: sex, vârstă, mediu de provenienţă. Grupurile trebuie să se deosebească numai în ceea ce priveşte factorul a cărui acţiune se urmăreşte. Avantajul metodei constă în aceea că evenimentele studiate sunt provocate, produse de experimentator, spre deosebire de celelalte metode unde cercetătorul aşteaptă producerea fenomenelor pe cale naturală. Dezavantajul experimentului rezultă din necesitatea respectării cu stricteţe a condiţiilor prezentate mai sus şi din faptul că unele fenomene nu pot fi provocate sau produse în laborator, în condiţii foarte bine controlate. Criticii metodei experimentale se plâng de faptul că situaţiile controlate din laborator sunt artificiale şi nu seamănă cu cele naturale. În cartea: ”150 de experimente în psihologie pentru cunoaşterea celuilalt” autorul ne prezintă numeroase experimente realizate de marii cercetători (Conway,Ross, Regan, Ellis Beechley, Johnson, Gatto etc.) care, dupa cum putem observa din titlu, ne ajută să îi cunoaştem pe ceilalţi, să observăm atitudinea şi dar reacţia oamenilor în diferite momente. Printre temele abordate, găsim în această lucrare: percepţia, atenţia, memoria şi inteligenta; judecăţi, atribuiri şi explicaţii; gestionarea imaginii de sine; influenţa schemelor asupra judecăţilor şi a comportamentelor; influenţe sociale, puteri şi manipulare; câteva diferenţe între bărbaţi şi femei , etc.

1

În opinia mea, din cele 150 de experimente găsite în cartea lui Ciccotti, subiectele cele mai des întâlnite în zilele noastre, au ca temă : influenţele sociale, diferenţele dintre bărbaţi şi femei dar şi gestionarea imaginii de sine. Astfel, eu am ales ca prima temă: influenţe sociale, puteri şi manipulare. Experimentul care mi s-a părut interesant a fost numărul 61 : “Este posibil să-ţi convingi prietenii, atunci când gândesc exact contrariul a ceea ce gândeşti tu?”. În acest experiment s-a pus problema influenţei dintre oameni în viaţa de zi cu zi , în contradicţie cu exprimarea punctului de vedere. Aşadar, câţiva cercetători au ales mai mulţi oameni pentru a dovedi că întotdeauna va exista această influenţă, care nu are mereu efecte benefice. Aşa cum s-a putut observa,în experiment a fost vorba de măsurarea unui unghi al triunghiurilor (90 de grade/85 de grade). S-au compus două condiţii:una cu influenţă majoritară şi cealaltă cu influenţă minoritară. Pentru prima influenţă, cea majoritară, li s-a spus subiecţilor că unii oameni, în proporţie de 90% consideră că unghiul are 50 de grade,iar pentru influenţa minoritară,oamenii percep că acel unghi are tot 50 de grade dar în proporţie de 10%. La finalul experimentului,aşa cum era de aşteptat, a intervenit influenţa socială. Mai exact în cazul primei condiţii(influenţa majoritară) subiecţii au fost deacord cu oamenii care erau în proporţie de 90% , considerând la rândul lor că unghiul are 50 de grade. Iar subiecţii din cadrul influenţei minoritare, au considerat că persoanele în proporţie de 10% care au spus că unghiul are 50 de grade nu au dreptate. Astfel, atât pentru prima condiţie, cât şi pentru cea de a doua condiţie a intervenit influenţa socială. În primul rand ,eu consider că în niciuna dintre cele două influenţe denumite de cercetători, subiecţii nu şi-au spus punctul de vedere, de teama unei greşeli care nu le-ar putea aduce satisfacţii, aşa cum se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi .De exemplu, putem lua în considerare elevii în timpul unui test. Mai exact, în momentul în care un elev nu ştie rezolvarea unui exerciţiu sau nu este sigur de ceea ce a rezolvat, apelează la colegii de clasă; în momentul în care acesta află răspunsul de la 3 colegi el consideră că este corect cel auzit, cu toate că la finalul testului, răspunsul bun era cel dat de el şi nu de colegii săi.Însă şi în acest caz a intervenit influenţa socială, elevul considerând că dacă cei 3 colegi au răspuns în acel mod, atunci aşa este corect. Deci şi în experimentul care a avut loc, persoanele au fost influenţate între ele, prin diferite discuţii, ajungând la concluzia care a fost auzită la început, din partea cercetătorilor, fapt ce a dus că la final să rezulte ceea ce era de aşteptat. În al doilea rând, putem dovedi că influenţa socială şi-a făcut apariţia în ambele condiţii, prin faptul că există proverbul „cine se-aseamănă, se-aduna”. Mai concret, acest proverb face referire la faptul că :atunci când este necesar propriul punct de vedere în rezolvarea unei probleme,oamenii se feresc să spună. Mentalitatea persoanelor din ziua de azi face ca oamenii să se uite mai întâi în jurul lor ,şi apoi să pună în valoare ceea ce gândesc.Ei consideră că este mai importantă opinia rudelor,a prietenilor,a cunoştinţelor, decât propria opinie, care spre mirarea tuturor este mult mai corectă de fiecare dată. În concluzie, influenţa socială va fi întotdeauna vinovată de gândirea oamenilor, de faptele acestora , determinandu-i să evite exprimarea punctului de vedere, în cazul rezolvării problemelor.

2

A doua temă pe care am ales-o din această carte este: ,,Câteva diferenţe dintre bărbaţi şi femei”. În cadrul acestei teme, experimentul 87: ,,De ce se spune că fetele sunt bârfitoare?” l-am considerat un subiect din zilele noastre. Încă din titlul experimentului,se poate observa la ce face referire. Astfel, din totdeauna s-a pus problema că femeile bârfesc mai mult decât bărbaţii. Pentru a dovedi acest fapt, doi mari cercetători(Hess şi Hagen) au realizat o multitudine de experimente care să dovedească acest lucru.Într-unul dintre experimente le-au cerut unor bărbati şi femei să-şi imagineze căau descoperit o persoanăcare trisează� � pentru a concura cu un prieten real. Atât femeile cât şi bărbaţii au acţionat diferit. În opinia mea, în experimentul realizat, femeile au considerat că ar fi mult mai bine să raspundeasca bârfe despre trişor,aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Majoritatea femeilor refuză violenţa fizică în schimbul unei bârfe sau a unui subiect de discuţie, considerând că le poate aduce beneficii din punct de vedere sentimental, emoţional etc. Prin această modalitate de a comunica, pentru că în adevărul sens al cuvântului bârfa reprezintă comunicare, mai mult sau mai puţin acceptată de oameni, femeile se pot elibera de ceea ce simt din punct de vedere negativ sau de gândurile care le frământă. Totodata, barfa pentru femei inseamna o dovada de incredere reciproca; atunci când secretele sunt scoase la iveală în cadrul unui grup intim,persoana care povesteste ajunge în centrul atenţiei şi, pe baza unor amănunte doar de ea ştiute, îi creşte importanţa în faţa celorlalţi. De cele mai multe ori, bârfa poate fi o bună sursă de informaţii, foarte importante într-un colectiv vast, în care integrarea şi apoi afirmarea sunt procese dificil de înfăptuit. Clevetirea la locul de muncă reduce stresul şi-i ajută pe oameni să depăşească frustrările care apar atunci când sesizează nedreptăţi. De exemplu: un coleg slab pregătit este promovat, un altul a greşit, dar scapă nejustificat de pedeapsă şi aşa mai departe. Pe de altă parte, bărbaţii din experimentul celor doi cercetători au ales varianta violenţei fizice. Explicaţia acestei alegeri este o dovadă a faptului că, încă din cele mai vechi timpuri mentalitatea lor s-a format pe bază principiului de luptă, în viziunea acestora violenţa fizică reprezentând cel mai bun mod pentru a-și confirma bărbăţia. În concluzie, aşa cum arată şi experimentul prezentat de cei doi cercetători, clevetirea despre viaţa altora este sănătoasa pentru organism şi pentru psihic. În plus, favorizează integrarea socialăşi stima de sine. �

3