Experimente “permaculturale” la StrambeniPublicat de gabi pe data de 10 februarie 2013

Inainte de toate, trebiue sa ma prezint: Ma numesc Gabi, am 23 de ani si din martie 2012 am cumparat o casa batraneasca cu 3500m2 de pamant in Strambeni, comuna Caldararu,  Arges. Satul este la 53 de km de Pitesti pe directia Rosiori de Vede.De cativa ani cochetez cu notiunea de sustenabilitate globala in contextul actual al civilizatiei umane, care, pentru multi dintre noi nu arata prea bine. Ca tot am ajuns aici, as face bine sa si definesc acest termen: conform lui Bill Mollison, un sistem sustenabil este un sistem care produce cel putin atata energie cata consuma si cata a fost folosita pentru inceperea sa, pe parcursul “vietii” sale. Pana sa aud aceasta definitie, eu ii ziceam mai babeste: ceva care o data stabilit, merge la infinit.

Desi la inceput am crezut ca problemele noastre tin de tehnica si stiinta, am realizat destul de repede ca cel mai mare impediment al sustenabilitatii este de natura administrativa/politica. Cu alte cuvinte, avem cunostintele (ca si specie, nu neaparat individual), avem un oarecare acces la ele (prin internet, carti, experti din diferite domenii), doar ca nu le aplicam si nu am facut o legatura intre diferitele domenii.

De ce? este o intrebare buna. De ce cultivam porumb si nu castani, tecari si stejari sa hranim porcii? De ce nu avem toti sobe nemtesti kacheloven (sau kang, cum li se zice prin china, sau rocket mass heaters mai nou) sa ne incalzim prin radiatie si ardem petrol sa incalzim apa din calorifer sa incalzim aerul din casa, sa ne incalzeasca pe noi? De ce exista cladiri care consuma cantitati imense de energie doar pentru caldura, ventilatie si lumina cand putem reduce aceste costuri la probabil 10%? Pentru ca….asa se face..Cum bai nene sa vi tu sa-mi zici sa nu mai pun porumb? Sa-mi convertesc masina pe biogaz? Ce dracu’ esti nebun? Multe din aceste idei ne sunt “bagate in cap” de mici, fara voia noastra, si fara stiinta parintilor. Prin educatie (scoala), televizor, reclame, si bineinteles convorbirile si experientele cu semenii.

Partea buna e ca, mai nou, din ce in ce mai multi oameni devin constienti de aceste probleme reale, cum probabil am devenit si eu acum ceva timp. Ca sa revin, acum vreo 2 ani am inceput sa-mi bat capul cu tot felul de solutii “dubioase”, cum imi place sa le zic: sisteme hidrofonice pe spatiu minim, panouri solare, energie din surse

complicate, reciclari, remodelari, printari 3d si tot felul de tehnicalitatii, de care, la un moment dat, mi s-a luat. M-am scarbit. Punct.

Probabil ca asa “este”. Vezi problema si incerci sa gasesti o alternativa. Decat ca pe mine alternativele m-au facut sa plec de la masa de studiu cu gandul ca e mult prea greu.

Dupa ceva timp, noroc cu youtube-ul, am dat de permacultura. Cu alte cuvinte, filmulete despre gradini (asa vedeam pe atunci). N-am acordat mare atentie, pentru ca sincer, nu m-a atras. Era prea banal pentru mine. Plus ca, nu oferea nimic nou (dupa parerea mea). Asta pana am dat de un film cu Sepp Holzer care mi-a aratat ca: se pot face multe in multe “locuri” (clima, forma de relief sau peisaj diferit), se poate face extrem de usor, si, cu putina bataie de cap, se poate face absolut orice de care avem nevoie pentru a trai bine-mersi. Dupa care am downloadat cateva cursuri ale lui Mollison si “m-am imbolnavit” de permacultura. Pana la urma, “toate problemele lumii se pot rezolva intr-o gradina”. Ceea ce, parerea mea, e adevarat.

Dupa care, mutat la tara, si inceput experimentat. Problema mea era ca nu am avut rude la tara, si sunt absolut sigur ca in toti 22 de ani de viata (cat aveam atunci) nu am stat mai mult de 2 saptamani la tara (in total, cu tot cu vizite de o zi, gratare, excursii etc). Cum arata rasadurile? Rossile, ardeii, mazarea? Cum deosebesti cocosul de gaina? Ce dracu faci cand te trezesti fara curent si nu sti sa invarti o siguranta? Cum bati un cui care nu vrea sa intre? Mai pe scurt, eram “praf”.  La toate.

Nu-i nimic, aveam un mare avantaj: se cheama internet   Informatii peste informatii peste informatii. Dupa ce am studiat si acumulat ceva experienta (la care nu prea ai cum sa trisezi) am ramas la ideea ca as vrea sa cercetez cateva chestii.

Totul este relativ la climatul si peisajul meu, care, fata de restul tarii, este destul de uscat (500mm precipitatii anuale), cu veri foarte calduroase pana la 40 de grade. Aici am nevoie in primul rand de umbra pentru a impiedica evaporarea si a reduce temperatura.

Asa ca proiectele mele sunt (detallii in viitoarele posturi):

1. Legumicultura pe suprafete mari printre pomii fructiferi (stagiile timpurii ale food forestului) – inceput in toamna 2012

experimentez cu distanta dintre pomi si  randuri si cu inaltimea si permeabilitatea (luminii) pomilor

metode usoare de insamantare folosind animalele, bineinteles fara arat si prasit

 

 

 

2. Pomicultura si cresterea plantelor perene in sistem food forest in climatul nostru (unde trebuie sa avem mare grija cu lumina deci distanta dintre pomi) – inceput toamna 2012

la fel, diferite specii de pomi, arbusti si cataratoare cu inaltime si permeabilitate diferita

metode de control si raspandire ale plantelor de la suprafata pamantului folosind animalele

 

3. Piscicultura si cresterea plantelor acvatice – am avut un mini iaz in 2012 dar voi sapa cu excavatorul unul mai mare in aprilie

 

4. Sisteme straturi inaltate pentru gradinari acasa : am fost destul de multumit anul trecut, tinand cont ca am udat gradina o singura data in conditii in care vecinile udau

dimineata si seara (dupa cum stiti, cea mai nasoala seceta in ultimii 50 de ani in sud). A fost doar un strat inaltat anul trecut si vreo 5 scufundate, nu am vazut nici o diferenta asa ca anul asta toate sunt inaltate (la 80cm fata de sol ca sa nu ne aplecam cand plantam, culegem etc)

 

 

5. Pomi furajeri (sau comestibili pentru cine se incumeta) mai neobisnuiti: 3 sau 6 castani (trebuie sa ma hotarasc) urmeaza sa fie plantati printre restul pomilor, alti 9 vor fi tecari (Gleditsia triacanthos), un siberian pea shrub (Caragana arborescens este in pamant de asta toamna, restul semintelor le incep laprimavara) . Urmeaza sa primesc seminte de Pinus Pinea, Pinus Cembra, Pinus jeffreyi si Pinus koraiensis (conifere cu seminte comestibile).

Siberian Pea Shrub “Mazare siberiana” Caragana arborescens – tufis leguminos care face pastai comestibile cu continut mare de proteina (36%)

 

 

Pastai (teci) de tecar/ghimpar/gladita (Gleditsia Trichanatos) puse la uscat. Furaj pentru vaci, oi, capre, porci si pasari (macinate). Produce abundent in conditii de seceta

6.  Tot felul de plante relativ neintalnite ca bambus, specii de suport native si non native, cartofi dulci (Dioscorea batatas), kiwi rezistent la (Actinia arguta), cateva radacinoase perene al caror nume nu il mai tin minte, cateva frunzoase perene (rubarba, patrunjel peren, varza perena etc), paulownia (care asta toamna a murit la -2 grade, dar incepe sa dea din radacini)

Paulownia tomentosa (sau elongata, nu stiu exact) plantat candva asta vara (tarziu). Au murit la primul inghet si acum dau din radacini in casa

 

7. Cateva dispozitive solare (anul trecut am avut o versiunea foarte vaga de dus solar – un bazin de tabla cu un furtun de dus), anul asta am cumparat cateva lentile Fresnel care vor focaliza lumina pe acelasi bazin vopsit negru, si inchis intr-o cutie izolata. De asemenea un cuptor solar facut acasa. Uscatorul solar de fructe este deja facut, este o versiune putin mai avansate decat a unei vecine care pune 2 scaune, o blana, pune fructele pe blana si le acopera cu un geam :).

8. Soba / rocket mass heater / kacheloven care as vrea sa imi incalzeasca si apa iarna viitoare

 

9. Cresterea ciupercilor, al caror miceliu trebuie sa soseasca in cateva saptamani 

 

10. Chicken tractor-ul care este un cotet mobil inconjurat cu gard. Gainile curata iarba din viitorul “food forest”, urmand sa plantez legume.

 

11. Cutie cu rame

 

12. Compost

 

Ideea este sa cercetez cat mai multe posibilitati, sa le documentez si (daca toate merg bine) sa creez un centru de cercetare.

Asa ca, intru in al doi-lea an de stat la tara cu mai multa experienta, dorinta de a tine cursuri si de a raspandi informatia, si mai mult chef de munca