Experienta cartilor tactile

1. Ce sunt cartile tactile?2. Scurt istoric al aparitiei lor si tarile care le produc3. Evolutia cartilor tactile in functie de varsta copilului4. Rolul cartilor tactile in dezvoltarea cognitiva a copilului5. Cum se face o astfel de carte

1. Cartile tactile sunt carti folosite in educarea copiilor nevazatori si/ sau cu putine resturi de vedere, o parte dintre acesti copii avand si dificultati de invatare sau alte deficiente fizice.

Cartile tactile introduc copilul nevazator in universul cititului si sunt un mijloc nepretuit de transmitere de idei, concepte si cuvinte noi. Aceste carti incurajeaza interactiunea dintre copil si familie sau ceilalti copii vazatori si sunt rasfoite cu placere si “savurate” atat de copiii vazatori cat si de cei nevazatori.

Ilustratia tactila este definita ca o poza facuta in relief si care poate fi citita cu degetele. Principiul pentru realizarea unei astfel de ilustratii este acela ca aceasta sa fie simpla si sa aiba o structura perceptibila tactil. Practic, cartile tactile comunica informatia prin simtul tactil; ilustratiile sunt in relief, astfel incat sa poata fi percepute cu degetele. Ilustratiile tactile pot explica lucruri pe care copilul nu le poate atinge, cum ar fi vulcanii sau dinozaurii, iar reprezentarea unui copac ii poate da copilului nevazator o idee despre cum arata in ansamblu, de vreme ce copacul poate fi atins, dar niciodata perceput in intregime.

Dar faptul ca o ilustratie este realizata in relief nu este suficient pentru a o face inteligibila pentru copil. Descifrarea unei ilustratii tactile are loc in doua faze: prima faza este perceptiva, copilul simte textura, forma, consistenta iar cea de-a doua faza este recunoasterea, daca imaginea tactila corespunde cu o imagine mentala. Daca acesta corespondenta nu exista, imaginea tactila prezentata este punctul de inceput pentru formarea acestei imagini mentale. Mecanismele cerebrale asociate recunoasterii, sunt conditionate de existenta unei multitudini de imagini mentale, astfel incat actul recunoasterii sa poata avea loc. Acest lucru este posibil doar expunand copilul la tot felul de experiente, la posibilitatea explorarii tactile si prin celelalte simturi valide a cat mai multor medii si obiecte din mediu.

Cand un copil exploreaza o imagine tactila, o harta incepe sa i se contureze in minte, datele fiind transmise de la degete, iar la nivelul creierului are loc inchegarea imaginii. Simtul tactil ofera informatii despre forma, marime, textura, consistenta, localizare, orientare, distanta fata de alte elemente de pe pagina. Copiulul trebuie sa memorize o cantitate impresionanta de informatie, iar la sfarsitul procesului de exporarea a imaginii, este necesar sa faca un urias efort cognitiv, pentru a integra toate elementele percepute intr-o SINGURA imagine. De aceea, regula de aur in conceperea unei imagini tactile este schematizarea, limitarea la elementele necesare si suficiente pentru recunoastrea ei, fara amanunte si detalii care l-ar incurca pe copil.

1

Cartile tactile sunt un mijloc de integrare sociala a copiilor nevazatori , fiind folosite de parinti, profesori sau bibilotecari vazatori impreuna cu copilul nevazator. De aceea trebuie sa respecte, in acelasi timp, atat criteriile perceptiei tactile, cat si cele vizuale estetice.

Structura unei carti tactile este aproape standardizata deja: pe partea dreapta este ilustratia tactila iar in stanga, pe foaie separata, este inserat textul in doua variante:in negru si in Braille. Scrierea in negru se face cu caractere Arial de 24, considerate de specialisti cele mai potrivite pentru copiii cu resturi de vedere. Scrierea in Braille se poate face pe aceeasi pagina cu scrisul in negru, dar intotdeauna textul Braille este plasat dedesuptul celui in negru, pentru a nu-l impiedica pe cititorul vazator sa-l parcurga, cel mai adesea cu voce tare (pentru copiii mici, care nu stiu inca citi sau abia incep sa citeasca). Alta varianta, este de a realiza scrisul in Braille pe o folie transparenta, situata intre textul in negru si ilustratie, asfel incat cele doua tipuri de citit sa poata fi facute concomitent, atat de cititorul vazator cat si de cel nevazator.

Cartile tactile trebuie sa indeplineasca o multime de criterii pentru a-si atinge scopul, acela de a usura accesul copiilor nevazatori la informatie si de a le trezi si mentine dorinta si placerea de a citi. Aceste criterii tin atat de partea de siguranta a celui ce citeste, precum si de limitarile date de materialele care pot fi, efectiv folosite, de asemanarea acestora cu obiectele, fiintele sau conceptele pe care le ilustreaza, de dificultatea transpunerii tactile a unor concepte intangibile (soare, nori, luna) sau abstracte (fericit, suparat, mandru).

Cateva dintre aceste criterii sunt:- se folosesc materiale, obiecte bine prinse de pagini, astfel incat sa nu poata fi desprinse obiectele mici, care ar putea fi inghitite- se foloseste un adeziv puternic, dar in acelsi timp non-toxic- daca sunt incluse sisteme interactive, acestea trebuie sa functioneze perfect (glisare, inchidere, deschidere, fermoare, nasturi, etc)- paginile sa fie realizate din materiale durabile, dar in acelsi timp sa nu fie prea grele- scrisul in Braille sa fie realizat din puncte rezistente si confortabile la pipait- se folosesc obiecte concrete cand e posibil sau reprezentari ale acestora (pentru baie se poate pune un burete, o bucata de prosop; pentru bucatarie o lingurita de plastic, etc)- se tine cont de particularitatile culturale ale tarii in care se realizaza cartea

- se folosesc simboluri pe care copilul deja le stie, sau se asociaza un simbol, repetat, cu obiectul desemnat, pentru a realiza aceasta corespondenta Textul care insoteste imaginile este foarte important intr-o carte tactila, deoarece

da indicatii care usureaza descifrarea imaginii. Pentru copiii mici, cu o experienta re- dusa de viata, este mult mai usor sa inteleaga o imagine daca este legata de experienta lui zilnica.

2

3