UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

RAPORT

“Executarea in termen rezonabil a documentelor executorii si rolul instantei in

acest proces”

Elaborat: Moraru Mihaela

Masterandă, anul I

Specialitatea: Proceduri judiciare civile

Verificat: Dumitru Visternicean

Chisinau-2014

Executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului civil, în accepţiunea art. 6 paragraful 1. Statului îi revine o obligaţie pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti care să fie eficient din punct de vedere normativ şi jurisprudenţial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005).

În prezenţa obligaţiei pozitive a autorităţilor statului de a acţiona pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţie (§ 52 din prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44).

Statului îi revine obligaţia de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte şi suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor pozitive care îi incumbă (§ 53 din prezenta hotărâre,Ruianu v. Romania, no. 34647/97, § 66). În calitate de posesor al forţei publice, Statul trebuie să acţioneze cu diligenţă pentru a asista creditorul în executarea unei hotărîri judecătoreşti

Neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti ar desconsidera actul justiţiei şi ar lipsi de efectivitate forma judiciară de apărare a drepturilor civile. În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statul, în calitate de posesor al forţei publice, trebuie să acţioneze diligent pentru a asista creditorul în executarea hotărîrii judecătoreşti. Dreptul persoanei de a beneficia de executarea dreptului adjudecat într-un mod corespunzător şi promt este unul necondiţionat şi ţine de obligaţia pozitivă a statului de a contribui activ la realizarea lui.

Odată cu adoptarea Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, s-a instituit un remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care are ca scop compensarea prejudiciului cauzat ca rezulat al unei neexecutări sau executări tardive. Adoptarea legii nr.87 şi a modificărilor la actele legislative reprezintă o racordare a cadrului naţional la rigorile europene precum şi o executare a hotărîrii pilot Olaru şi alţii în materia remedierii problemei sistemice privind executarea hotărîrilor judecătoreşti, în prezent, monitorizată cu stricteţe de către Consiliul Europei precum şi întreprinderea măsurilor generale privind respectarea termenilor rezonabili în cadrul examinării cauzelor de către instanţele judecătoreşti.

2

Potrivit art.2 alin.(1) al legii enunţate, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. Repararea prejudiciului se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului La examinarea acestor categorii de pricini, instanţa de judecată urmează să ţină cont de faptul că reparea prejudiciului are loc indiferent de vinovăţia organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti, ori statul garantează executarea cu diligenţă şi în termen a executării actelor judecătoreşti. Organul care va reprezenta statul pe această categorie de dosare va fi Ministerul Justiţiei. Deşi creditorul, în procedura de executare, poate contesta inacţiunea executorului judecătoresceste, aparent s-ar crea situaţia că pentru a pretinde repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil, este nevoie realizarea unor acţiuni prealabile şi anume contestarea inacţiunii. Conform art.8 al.(1) al Legii privind executorii judecătoreşti, aceştea au obligaţia de avea un rol activ pe parcursul întregului proces de executare, depunînd efort pentru realizarea prin mijloace legale a obligaţiei prevăzute în documentul executoriu. Prin urmare, o eventuală hotărîre prin care s-ar dubla obligaţia stabilită de lege cu una dintr-un titlu executoriu ar fi una inutilă şi lipsită de efectivitate. În acest caz singura consecinţă ar fi fost eliberarea unui alt titlu executoriu care ar obliga executorului judecătoresc să continuie executarea hotărârii precedente. (cauza Popov c. Moldovei alin.32). Contestarea inacţiunii executorului judecătoresc poate fi eficientă în cazul în care se referă la o acţiune determinată de creditor şi neexecutată nemotivat de către executorul judecătoresc (de ex: neexecutarea încheierii instantanţei de judecată privind anunţarea în căutare a debitorului, sau oricare altă tergiversare). Obţinerea unei hotărîri prin care executorul judecătoresc ar fi obligat să întreprindă o acţiune determinată, ar obliga efectiv executorul judecătoresc la realizarea anumitor acţiuni şi ar stabili o responsabilitate civilă directă. Obţinerea unei hotărîri judecătoreşti prin care s-a constat că inacţiunea executorului judecătoresc este ilegală este o probă de o valoare incontestabilă la constatarea şi reparea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil. În aceste circumstanţe, contestarea inacţiunii executorului judecătoresc, nu va constitui o

3

procedură necesară în vederea constatării şi compensării prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil. Creditorul va fi considerat prejudiciat prin încălcarea dreptului la executare în temern rezonabil, în cazul cînd nu va avea loc o executare propriu zisă sau acesta a fost tardivă. Chiar dacă la momentul adresării în instanţa de judecată, sau pe parcursul procedurilor judiciare, hotărîrea judecătorească a fost executată, creditorul nu pierde statutul de victimă, şi urmează sa beneficieze de compensaţii pentru drepturile sale încălcate. La acordarea satisfacţiei echitabile, în cazul în care este solicitat, instanţele de judecată urmează să compenseze şi cheltuielile de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Este necesar de identificat şi calculat cu certitudine perioada de referinţă, care constituie întinderea de timp înăuntrul căreia se face analiza caracterului rezonabil. După identificarea perioadei de referinţă se procedează la aprecierea rezonabilităţii acesteia, în funcţie de complexitate, comportamentul părţilor şi interesul reclamantului. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare. La determinarea rezonabilităţii termenului urmează, să se ţine cont de caracterul obligaţiei de executare şi importanţa pentru creditor. În materia executărilor a obligaţiilor cu privire la drepturi sociale (de ex. salarii; pensii; compensaţii sociale; etc.) sau unele drepturi inerente unui trai decent (de ex. acordarea de spaţii locative; evacuarea; etc.) aprecierea prejudiciilor morale va fi determinată de unele standarde mai ridicate. De asemenea în materia de executare a obligaţiilor cu caracter privat nepatrimonial (de ex. drepturi părinteşti; adopţie; tutelă; etc.) aprecierea prejudiciului moral va fi de asemenea supusă unui standard mai ridicat. În materia duratei nerezonabile a procedurilor reclamantul nu poate solicita, în calitate de prejudiciu material, contravaloarea pretenţiilor sale înaintate în procesul tergiversat. Urmează a fi constatată o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi pretenţii materiale. Încălcarea constatată trebuie să se reflecte sub forma unui prejudiciu suportat ca rezultat al neexecutării sau tervgiversării executării. În cazul emiterii unei hotărîri privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil, şi repararea prejudiciului, instanţa de judecată va prezenta din oficiu titlul executoriu, emis în baza hotărîrii judecătoreşti irevocabile, spre executare Ministerului Justiţiei şi va informa părţile despre acest fapt.

4

Asupra acestei problematici s-a expus si Plenul Curţii Supreme de Justiţie prin intermediul Hotărîrii nr.10 cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Codului de executare în cauzele civile din 16 decembrie 2013.Prin prezenta hotarire Plenul insisita asupra faptului ca procedura de executare este o fază importantă a procesului civil, or, neexecutarea efectivă a hotărîrilor judecătoreşti face actul de justiţie iluzoriu. Dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărîri judecătoreşti sau se întîrzie executarea acesteia, garanţiile art.6 ale CEDO de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi (a se vedea Şandor v. România, hotărîrea din 25.11.2005, Hornsby v. Grecia, hotărîrea din 19.03.1997). Nu numai neexecutarea unor hotărîri judecătoreşti definitive, ci şi amînarea momentului la care ea îşi produce efectele poate face dreptul la un proces echitabil inoperant şi iluzoriu în detrimentul uneia dintre părţi. (Recomandarea nr. Rec. (2003)17 din 09.09.2003 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei în materie de executare a deciziilor judecătoreşti). Din considerentele enunţate rezultă şi rolul incontestabil al instanţelor de judecată în procedura de executare, care au menirea să asigure corectitudinea, promptitudinea şi eficienţa executării silite a actelor de justiţie.Consiliul Europei prin intermediul recomandarii sale mai enunta si faptul ca procedura de executare nu ar trebui sa fie aminata,in afara motivelor prescrise de lege,iar orice aminare ar trebui sa poata fi supusa aprecierii judecatorului care are sub controlul sau permanent activitatea organului de executare, avind rolul atit de a arbitra în interesele părţilor un conflict nestins,dar si de a supraveghea executarea şi de a soluţiona nemulţumirile părţilor, cît şi ale terţilor ale căror drepturi sunt vătămate prin executarea silită.

Bibliografie

5

1. Codul de executare a Republicii Moldova , nr.443 din 24.12.2004;

2. Legea nr. 113 din17.06.2010 privind executorii judecatoresti ;

3. Legea cu privire la sistemul de executare silita nr. 204-XVI din 06.07.2006;

4. Manualul judecătorului pentru cauze civile editia a II-a ,Chisinau 2013;

5. Ghid practic de executare silita,Ministerul Justitiei, Departamentul de

Executare,Chisinau 2009;

6. Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

7. Procedura si practica CEDO si alte tratate obligatorii pentru Republica

Moldova,Suport de Curs al Insitutului National de Justitie, Chisinau-2009.

8. Recomandarea Rec(2003)17 a Comitetului Ministrilor catre Statele member

in materie de executare a deciziilor judecatoresti,9 septembrie 2003.

6