Universitatea de Stat

Din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Executarea actelor decizionale civile

Garaba Ilie

Tema: Contestarea actelor executorului judecatoresc de catre participantii la proces.

Evaluator: Stratulat Gheorghe

Chisinau 2015

Executarea silită constituie un mijloc de procedură, prin care creditorul, titular al

dreptului recunoscut printr-o hotărâre, decizie, încheiere, ordonanţă ori sentinţă cu caracter

civil, sau printr-o hotărâre a altui organ recunoscut de lege, constrânge debitorul cu concursul

organelor de stat competente să execute obligaţia ce decurge din hotărârile menţionate

Conform art.3 din Legea privind executorii judecătorești, actul întocmit de executorul

judecătoresc, în limitele competenţelor sale legale, este act procesual de autoritate publică, are

forţă probantă, se prezumă a fi legal, iar în cazul când este întocmit în cadrul procedurii de

executare, poate fi contestat în modul stabilit de Codul de executare.

În scopul de a delimita termenele generale de contestare a actelor executorului

judecătoresc, este necesar de a clasifica actele respective. Reieșind din prevederile Codului de

Executare, ele pot fi clasificate în două categorii: acte legate de punerea în executare a

documentelor executorii (art. 65, alin (1) sau acte de executare (art. 161-163) și încheierile

executorului judecătoresc (art. 66, alin (1), care prevede că intentarea, amânarea,

suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din

executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de

lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

. Contestarea actelor executorului judecătoresc este mijlocul procedural prin intermediul

căruia putetem obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită. Asta înseamnă că avem

posibilitatea de a înainta o contestaţie împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui

act de executare, în calitate de persoană interesată sau vătămată prin executare.

Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc pot fi contestate de către:

- Partile ;

- Alti participanti la procesul de executare;

- Tertii ;

Actul de executare întocmit de executorul judecătoresc poate fi contestat de participanţii la

procesul de executare în termen de 15 zile de la data săvîrşirii lui ori a refuzului de a săvîrşi

anumite acte.

Terţii care nu au participat la procesul de executare pot contesta actele de executare, întocmite

de executorul judecătoresc, în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuie să afle

despre aceste acte.

Persoana poate fi repusă în termenul de contestare în condiţiile Codului de procedură civilă.

Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului

contestat au trecut mai mult de 6 luni.

Contestaţia actului executoriu poate avea ca obiect orice abatere procedurală săvârşită cu

prilejul activităţii de urmărire silită, precum:

- nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru înştiinţarea debitorului despre

declanşarea urmăririi silite (somaţia de plată);

- alegerea formei de executare;

- prescripţia dreptului de a cere executarea silită;

- modul de realizare a publicităţii prevăzute de lege pentru realizarea licitaţiei;

- timpul în care se putea face urmărirea silită (conform Codului de Executare silită, art.

69, alin. (1) actele de executare pot fi efectuate în zile lucrătoare, între orele 06:00 şi

22:00);

- contestaţie la titlu (dacă nu cunoaşteţi întinderea, înţelesul sau aplicarea titlului

executoriu);

- dacă executorul refuză să îndeplinească actele de executare;

- dacă contestaţi modalitatea împărţirii bunurilor comune;

- anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlului

executoriu etc.

Cererea privind contestarea actelor de executare se înaintează instanţei de judecată în a

cărei rază teritorială se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul municipiului

Chişinău,  instanţei de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor

judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc.

Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul

judecătoresc se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în

condiţiile Codului de procedură civilă şi se examinează în instanţa de judecată (inclusiv în cea

ierarhic superioară)  în cel mult 30 de zile. Executorul judecătoresc poate fi invitat să dea

explicaţii referitoare la actele  contestate.

Până la soluţionarea contestaţiei sau a altei cereri privind executarea silită, putem

formula în faţa instanţei competente o cerere de suspendare a executării silite. Instanţa poate

suspenda executarea dacă depunem o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul

în care legea dispune altfel. Potrivit art. 81 din Codul de Executare – cauţiunea se depune în

cuantum de  120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea

bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărârii judecătoreşti, cu

includerea cheltuielilor de judecată.

O categorie distinctă in cadrul totalității actelor executorului judecătoresc din punct de

vedere al termenului contestării lor, sunt încheierile. Prin încheieri se dispun următoarele

acțiuni: intentarea, amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau

distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a

executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

Aceste acte, conform art. 66 Cod de Executare, se contestă în termen de 10 zile de la data

comunicării, în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială biroul executorului judecătoresc

îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei

circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a

executorului judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Contestarea încheierilor executorului

judecătoresc nu poate fi temei de suspendare a executării, cu excepţia cazurilor prevăzute de

Codul de Executare. Pentru acest caz, codul prevede o excepție la art. 78, alin (1), lit. e)

Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în

cazul contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii

cauţiunii – până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a examinat contestarea.