EVOLUŢIA SISTEMULUI POLITIC DIN RUSIA ÎN SECOLUL...

1

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA DE ISTORIE ŞI PSIHOLOGIE

CATEDRA ISTORIE UNIVERSALĂ

Valentin TOMULEŢ

EVOLUŢIA SISTEMULUI POLITICDIN RUSIA ÎN SECOLUL AL XVII-LEA –ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

COMPENDIU

CHIŞINĂU, 2005CEP USM

3

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA DE ISTORIE ŞI PSIHOLOGIE

CATEDRA ISTORIE UNIVERSALĂ

Valentin TOMULEŢ


COMPENDIU

PENTRU STUDENŢII FACULTĂŢIIDE ISTORIE ŞI PSIHOLOGIE

SPECIALITATEA ISTORIE

CHIŞINĂU, 2005CEP USM

4

CZU 321(470)”16/19”(076.5)

Valentin TOMULEŢ. EVOLUŢIA SISTEMULUI POLITIC DINRUSIA ÎN SECOLUL AL XVII-LEA – ÎNCEPUTUL SECOLULUIAL XX-LEA. – Chişinău, USM, 2005. – 33 p.

Curriculumul disciplinei a fost discutat în cadrul şedinţei CatedreiIstorie Universală din 20 octombrie 2005 şi recomandat pentru tipar.

Referenţi:Pavel COCÂRLĂ, doctor habilitat în ştiinţe istorice, profesor

universitar, şeful Catedrei Istorie UniversalăAnatol PETRENCU, doctor habilitat în ştiinţe istorice, profesor

universitarElena MURARU, doctor în ştiinţe istorice, conferenţiar universitarIgor ŞAROV, doctor în ştiinţe istorice, conferenţiar universitar

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Tomuleţ ValentinEvoluţia sistemului politic din Rusia în secolul al XVII-lea –

începutul secolului al XX-lea: Compendiu / Valentin Tomuleţ; Univ.de Stat din Moldova. Fac. de Istorie şi Psihologie. Catedra „IstorieUniversală”. – Ch.: CEP USM, 2005. – 33 p.

Bibliogr. p.23-32 (177 tit.)ISBN 9975-70-584-7

321(470)”16/19”(076.5)

ISBN 9975-70-584-7

5

PRELIMINARII

Una dintre cele mai importante ţări ale epocii moderne din Europade Est a fost Rusia, care, începând cu domnia lui Petru cel Mare (1689-1725), s-a impus tot mai insistent pe arena europeană. Anume Rusia aavut rolul decisiv în luptele cu Imperiul Otoman şi slăbirea poziţiiloracestuia în Europa, a determinat declinul militar şi prăbuşirea Imperiuluilui Napoleon I Bonaparte. Menţionăm, de asemenea, rolul important alRusiei pentru Europa în sec. al XIX-lea şi la etapa contemporană.

Afirmarea Rusiei în plan european pe parcursul secolului al XVIII-lease datoreşte în mare măsură transformărilor realizate de Petru cel Mareatât în sistemul economic, cât şi cel politic, ambele sisteme suferind unşir de schimbări până la Revoluţia din februarie 1917.

Încercările de modernizare, raţionalizare şi europenizare ce au locîn sistemul politic în acest interval de timp şi constituie obiectivulprincipal al referatelor şi comunicărilor propuse studenţilor în cadruldisciplinei.

În cadrul disciplinei de faţă ne propunem drept scop cercetareaformării şi evoluţiei sistemului politic al Rusiei din sec. al XVII-leapână la începutul sec. al XX-lea.

Limita cronologică iniţială o constituie prima jumătate a sec. alXVII-lea, când, după stabilirea dinastiei Romanovilor (1612), în Rusiaau început anumite transformări menite să consolideze puterea ţarului,dar în acelaşi timp să menţină unitatea politică a ţării, facilitând,totodată, administrarea ei. Aceste măsuri, încununate cu succes întimpul domniei lui Petru cel Mare au dus la crearea unui sistem politicimpunător – la stabilirea monarhiei absolute, determinând buna funcţio-nare a administraţiei Imperiului Rus în epoca modernă.

Limita cronologică superioară o constituie evenimentele dinfebruarie – martie 1917, când în Rusia, în urma revoluţiei burgheze, s-aprăbuşit sistemul monarhic, fiind înlocuit cu Guvernul Provizoriu.

Baza documentară, precum şi literatura monografică de specialitateaccesibilă studenţilor va contribui, credem, la înţelegerea adecvată decătre ei a evoluţiei sistemului politic al Rusiei în epoca modernă.

Pentru înţelegerea mai profundă a genezei şi evoluţiei sistemuluipolitic în Rusia în perioada de timp cercetată, tematica disciplineiinclude multiple probleme, ce au legătură directă cu problema cercetată.

6

În scopul efectuării unui studiu comparativ, în tematica dată sunt incluseşi unele subiecte din perioadele mai timpurii ale istoriei politice aRusiei.

Din multiplele probleme ale disciplinei, pentru referatele studen-ţilor au fost selectate unele aspecte majore care presupun cercetareaunor probleme concrete, ceea ce va facilita scrierea şi expunereaconţinutului lor de către studenţi.

Sperăm că în procesul de studiu al disciplinei studenţii vor cunoaştemai profund şi mai concret principalele probleme ale materialuluiistoric, se vor familiariza mai îndeaproape cu metodele de cercetare şianaliză a documentelor şi literaturii monografice.

O deosebită atenţie se va acorda înţelegerii profunde a evoluţieisistemului politic, caracterului organizării naţional-statale a Rusiei,rolului bisericii în istoria politică a ţării, proiectelor constituţionale şiîncercărilor de modernizare a Rusiei în anumite perioade istorice,conflictelor politice, specificului mentalităţii politice ruse etc.

Disciplina dată se va încheia cu susţinerea unui colocviu sauexamen.

OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI „EVOLUŢIA SISTEMULUIPOLITIC DIN RUSIA ÎN SEC. AL XVII-LEA – ÎNCEPUTUL SEC. AL XX-

LEA”

Studenţii care vor fi antrenaţi în realizarea disciplinei vor fi

capabili:

I. La nivel de cunoaştere şi înţelegere: să determine obiectul de studiu al disciplinei; să definească conceptele şi teoriile existente în istoriografia

contemporană rusă privind sistemul politic; să relateze despre factorii de bază care au contribuit la formarea

statalităţii ruse; să descrie trăsăturile de bază ale sistemului monarhic rus;

7

să indice circumstanţele care au contribuit la formarea absolutismu-lui rus;

să descrie caracterul şi particularităţile dezvoltării politice a Rusieiconform noilor discuţii din istoriografia contemporană;

să stabilească principiile de organizare a sistemului politic dinRusia;

să identifice documentele relevante în baza cărora poate fi studiatăproblema.

II. La nivel de aplicare: să utilizeze limbajul politic specific istoriei politice a Rusiei în

epoca modernă; să explice şi să întrebuinţeze noţiunile de bază ale temei cercetate; să compare sistemul monarhic rus cu sistemele politice din Europa de

Vest; să stabilească etapele şi formele de bază în evoluţia sistemului de

guvernământ în Rusia; să determine specificul modernizării social-politice în istoria rusă pe

parcursul istoriei moderne; să explice esenţa principiilor funcţionării principalelor instituţii de

stat în Rusia; să argumenteze premisele istorice, legităţile şi specificul absolutis-

mului rus; să determine particularităţile absolutismului luminat în Rusia,

stabilind premisele constituirii lui; să clasifice atribuţiile diferitelor instituţii de stat din Rusia în diferite

perioade de timp; să determine caracterul şi particularităţile dezvoltării politice a

Rusiei conform noilor discuţii din istoriografia contemporană.

III. La nivel de integrare: să stabilească locul disciplinei în cadrul Istoriei universale; să argumenteze importanţa studierii sistemului politic din Rusia în

epoca modernă; să aprecieze locul proceselor reformatorii în viaţă politică a Rusiei; să aprecieze istoria politică a Rusiei în contextul civilizaţiei

europene.

8

să ia decizii optime în aprecierea încercărilor de modernizare aRusiei între medieval şi modern, în situaţii contradictorii existenteîn istoriografia contemporană;

să estimeze edificarea statului de tip modern din punctul de vedereal reformelor efectuate pe parcursul sec. XVIII-XIX;

să evalueze locul şi rolul instituţiilor de stat centrale în sistemulautorităţilor publice;

să prevadă derularea schimbărilor în instituţiile de stat în urmaîncercărilor de modernizare;

să-şi expună părerea referitor la discuţiile contemporane privindrolul monarhiei în istoria politică a Rusiei;

să elaboreze proiecte de cercetare ştiinţifică în domeniul sistemuluipolitic din Rusia în epoca modernă.

IV. Strategii de evaluare:Evaluarea cunoştinţelor şi a capacităţilor studenţilor se efectuează

în timpul prezentării şi discuţiilor în cadrul seminarului a referatelor şicomunicărilor şi în timpul colocviului sau examenului.

TEMATICA DISCIPLINEI

Tema 1: Obiectul de studiu al istoriei politice a Rusiei.............2 ore

Tema 2: Etapele şi caracteristicile de bază ale istoriei

politice a Rusiei.........................................................2 oreTema 3: Sistemul monarhic rus: esenţa, structura, evoluţia......4 oreTema 4: Biserica în istoria politică a Rusiei.............................2 oreTema 5: Stările sociale în Rusia. Specificul birocraţiei ruse.....2 oreTema 6: Organizarea naţional-statală a Imperiului Rus: etapele

formării, principiile şi mecanismele administrării......2 ore

Tema 7: Reformele şi contrareformele în Rusia: aspectulsocial-politic................................................................4 ore

Tema 8: Proiectele constituţionale în istoria politică a Rusiei.....2 ore

9

Tema 9: Autoadministrarea locală în Rusia.............................2 oreTema 10: Conflictele politice şi ideologice în istoria Rusiei

(până în anii ’90 ai sec. al XIX-lea)..........................2 oreTema 11: Lupta politică şi partidele politice în Rusia

(anii ’90 ai sec. al XIX-lea – 1917)............................2 oreTema 12: Rusia în sistemul relaţiilor politice internaţionale.....2 oreTema 13: “Ideea rusă” şi specificul dezvoltării politice a Rusiei...2 ore

Total 30 ore

CONŢINUTUL DISCIPLINEI

Tema 1. Obiectul de studiu al istoriei politice a RusieiDiversitatea procesului istoric. Tipurile cunoaşterii istorice.

Particularităţile analizei politice a procesului istoric. Aspectul

politic al procesului istoric ca parte componentă importantă a

gândirii politice contemporane.

Conţinutul istoriei politice. Obiectul de studiu al istoriei politice:tendinţele de bază, contradicţiile şi legităţile genezei şi dezvoltăriiprocesului politic. Metodele istoriei politice. Istoria politică în contextuldiversităţii procesului istoric economic, social, etnic, cultural şiconfesional.

Tradiţiile analizei politice a procesului istoric în ştiinţa istorică rusă(V.N. Tatişcev, N.M. Karamzin, S.M. Soloviov, V.O. Klincevski, P.N.Miliukov). Istoria politică a Rusiei ca direcţie independentă în ştiinţelesocioumanistice contemporane. Caracterul şi particularităţile dezvoltăriipolitice a Rusiei conform noilor discuţii din istoriografia contemporană.

10

Tema 2. Etapele şi trăsăturile de bază ale istoriei politice a RusieiTipurile şi principiile periodizării în ştiinţa istorică. Principiile şi

criteriile periodizării istoriei ruse. Etapele de bază ale istoriei politice aRusiei.

Caracteristica de bază a etapelor istorice: limite temporare, structu-rile politice, forţele politice, tendinţele şi contradicţiile dezvoltării.

Noţiunea de ciclu istoric: “Dezvoltarea politică prin ciclu a Rusiei”.Factorii de bază şi caracteristicile formării şi dezvoltării statalităţii ruse.Rolul obştii în procesul politic. Lărgirea spaţiului geografic şi întărireasituaţiei geopolitice a Rusiei. Interdependenţa diferitelor grupuri etniceîn procesul formării şi dezvoltării statului rus. Specificul modernizăriisocial-politice în istoria rusă. Rolul armatei în procesul politic.Autoritarismul în viaţa politică a ţării. Tipurile liderilor politici. Statutulpolitic al personalităţii.

Istoria politică a Rusiei în contextul civilizaţiei generale aprocesului istoric.

Tema 3. Sistemul monarhic rus: esenţa, structura, evoluţiaMonarhia ca formă legică de guvernare în perioada medievală.

Izvoarele istorice ale monarhismului rus. Trăsăturile generale şi

particulare ale monarhismului rus şi vest-european.

Etapele şi formele de bază în evoluţia sistemului de guvernământdin Rusia. Caracteristica generală a monarhiei feudale timpurii,monarhiei stărilor, autocraţiei şi monarhiei absolute.

Organizarea politică a cnezatelor ruse (puterea cnezească, veceapopulară, republicile feudale Novgorod şi Pskov). Criza şi limiteleistorice ale sistemului feudal timpuriu în Rusia Kieveană.

Structura politică a monarhiei stărilor în Rusia Moscovită (ţarul –adunarea de zemstvă – duma boierească – pricazurile – voievozii).Cauzele transformării ei treptate în monarhie de tip absolutist.

Premisele istorice, legităţile şi specificul absolutismului rus.Sistemul organelor de stat al monarhiei ruse în sec. XVIII-XIX(Împăratul – Consiliul de Stat – Senatul – Sinodul – Consiliul de

11

miniştri – guvernatorii şi namesnicii). Particularităţile ierarhiei de statruse, mecanismul vieţii politice. Criza puterii autocrate din Rusia laînceputul sec. al XX-lea.

Discuţiile contemporane privind rolul monarhiei în istoria politică aRusiei.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:1. Izvoarele istorice ale sistemului monarhic rus. Caracteristica

monarhiei ruse.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

explicaţi izvoarele istorice ale sistemului monarhic rus; comparaţi sistemul monarhic rus cu sistemele politice din Europa de

Vest; expuneţi-vă părerea referitor la discuţiile contemporane privind

rolul monarhiei în istoria politică a Rusiei.2. Structura politică a monarhiei stărilor (ţarul – adunarea

stărilor – duma boierească – pricazurile – voievozii).Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

definiţi noţiunile „monarhie” şi „monarhia stărilor”; analizaţi, în baza izvoarelor publicate, monarhia stărilor din Rusia în sec.

al XVII-lea; determinaţi particularităţile monarhiei stărilor din Rusia şi monarhiei

stărilor din Europa Apuseană.3. Premisele istorice, legităţile şi specificul absolutismului rus.

Sistemul organelor de stat al monarhiei ruse (Împăratul – Consiliul deStat – Senatul – Sinodul – Consiliul de Miniştri – guvernatorii şinamesnicii).

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: definiţi noţiunea de „absolutism” şi „absolutism luminat”; analizaţi premisele istorice, legităţile şi specificul absolutismului rus; argumentaţi importanţa schimbărilor care au intervenit în instituţiile

de stat în urma încercărilor de modernizare înfăptuite de Petru ceMare, Ecaterina a II-a şi Alexandru I.4. Discuţiile contemporane privind rolul monarhiei în istoria

politică a Rusiei.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

explicaţi cauza apariţiei discuţiilor în istoriografia privind rolulmonarhiei în istoria politică a Rusiei;

12

caracterizaţi, în baza studiilor şi lucrărilor monografice, discuţiilecontemporane privind rolul monarhiei în istoria politică a Rusiei;

expuneţi-vă părerea referitor la una dintre concepţiile existente înistoriografia contemporană privind rolul monarhiei în istoria politicăa Rusiei.

Tema 4. Stările sociale în Rusia. Specificul birocraţiei ruseStructura socială a societăţii, legităţile şi tendinţele de evoluţie

a ei în istoria omenirii.

Stările sociale în statul rus vechi – Rusia Kieveană. Boierimea şiholopii în Rusia. Dreptul de iobăgie. Apariţia proprietăţii de pământmoşiereşti şi formarea păturii sociale dvoreneşti. Clerul ca stare socialăîn societatea rusă. Căzăcimea şi rolul ei în istoria politică a Rusiei.

Unificarea stărilor sociale pe timpul domniei lui Petru cel Mare.Formarea şi specificul birocraţiei ruse. Tabelul rangurilor.

Categoria stărilor ţărăneşti. Orăşenii. Apariţia intelectualităţii ruse.Structura socială a Imperiului Rus şi tendinţele de bază în evoluţia

şi transformarea lor la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.Aristocraţia. Burghezia. Clasa muncitoare. Diferenţierea socială aţărănimii. Evoluţia stărilor sociale la periferiile naţionale ale ImperiuluiRus. Procesele migraţioniste şi însemnătatea lor politică.

Interesele politice ale diferitelor stări sociale din Rusia. Mentalita-tea ţărănimii şi dvorenimii ruse.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:1. Structura socială a populaţiei, legităţile şi tendinţele de

evoluţie a ei în istoria modernă a Rusiei.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

definiţi noţiunea de „stare, pătură sau clasă socială”; caracterizaţi stările sociale de bază ale populaţiei din Rusia în sec. al

XVII-lea – prima jumătate a sec. al XIX-lea; analizaţi schimbările ce au intervenit în structura socială, determinaţi

legităţile şi tendinţele de evoluţie a ei în istoria Rusiei întremedieval şi modern.

13

2. Tabelul rangurilor adoptat de Petru cel Mare. Formarea şispecificul birocraţiei ruse.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: explicaţi necesitatea instituirii în Rusia a „Tabelului rangurilor”; demonstraţi necesitatea unificării stărilor sociale din Rusia pe

timpul domniei lui Petru cel Mare şi adoptarea „Tabelului rangu-rilor”;

expuneţi-vă părerea referitor la schimbările ce au intervenit înstructura socială rusă după adoptarea „Tabelul rangurilor” şievidenţiaţi specificul birocraţiei ruse.3. Evoluţia stărilor sociale ale populaţiei din Imperiul Rus şi

tendinţele de bază în evoluţia lor la sfârşitul sec. al XIX-lea –începutul sec. al XX-lea.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: evidenţiaţi premisele economice care au contribuit la schimbări în

structura socială a populaţiei din Rusia în această perioadă; scoateţi în evidenţă schimbările ce intervin în evoluţia stărilor sociale

ale populaţiei în Imperiul Rus la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutulsec. al XX-lea;

evaluaţi locul şi rolul burgheziei ruse în desfăşurarea evenimentelorpolitice de la începutul sec. al XX-lea.4. Procesele migraţioniste din Rusia şi însemnătatea lor politică.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: explicaţi cauza şi evidenţiaţi stările sociale implicate în procesele

migraţioniste din Rusia în sec. al XVII-lea – prima jumătate a sec. alXIX-lea;

caracterizaţi direcţiile de bază în evoluţia proceselor migraţioniste dinRusia în perioada modernă;

apreciaţi însemnătatea proceselor migraţioniste în istoria politică aRusiei.

Tema 5. Biserica în istoria politică a RusieiBiserica în istoria politică mondială. Interacţiunea puterii laice

şi bisericeşti în diferite doctrine religioase. Rolul creştinismului în

formarea şi dezvoltarea statalităţii ruse. Factorul bizantin. Structura

14

organizaţională şi ideologică a bisericii ortodoxe şi însemnătatea ei

în unificarea pământurilor ruse. Mănăstirile şi rolul lor în formarea

culturii ruse şi conştiinţei naţionale. Mişcările eretice în biserica

ortodoxă rusă şi influenţa lor asupra vieţii politice.

Instituirea patriarhiei în Rusia, influenţa ei asupra proceselorpolitice din Rusia. Reformele patriarhului Nikon (1653-1656) şiurmările politice ale schismei bisericii ruse. Credincioşii de rit vechi –“staroobreadţî”. Instituirea Sfântului Sinod şi competenţa lui. Ortodoxiaca parte componentă a orânduirii autocrate din Rusia. Doctrina“specificului naţional”. Confesiunile neortodoxe din Rusia şi influenţalor asupra vieţii politice.

Biserica şi opoziţia politică în perioada de după reformă în Rusia.Rolul bisericii în evenimentele politice de la sfârşitul sec. al XIX-lea –începutul sec. al XX-lea. Organizaţiile politice şi mişcările de orientarereligioasă din anii 1905-1917.

Discuţiile contemporane privind rolul bisericii în istoria politică aRusiei.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:1. Instaurarea patriarhiei în Rusia. Influenţa ei asupra eveni-

mentelor politice din Rusia (sfârşitul sec. al XV-lea – începutul sec. alXVIII-lea).

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: definiţi noţiunile de „episcopie” şi „patriarhie”; caracterizaţi cum a influenţat instaurarea patriarhiei asupra evenimen-

telor politice din Rusia în perioada dintre medieval şi modern; expuneţi-vă părerea referitor la conflictul dintre patriarhul Nikon şi ţarul

Aleksei Mihailovici.2. Biserica şi opoziţia politică în perioada de după reformă în

Rusia (19 februarie 1861 – februarie 1917).Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

relataţi schimbările care au intervenit în cadrul bisericii ruse dupăabolirea dreptului de iobăgie din 19 februarie 1861;

caracterizaţi rolul bisericii în evenimentele politice din Rusia de lasfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea;

15

apreciaţi însemnătatea organizaţiilor politice şi mişcărilor deorientare religioasă în anii primei revoluţii ruse (1905-1907).3. Istoriografia contemporană privind rolul bisericii în istoria

politică a Rusiei.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

explicaţi cauza apariţiei discuţiilor în istoriografia rusă privind rolulbisericii în istoria politică a Rusiei;

caracterizaţi discuţiile care se duc în istoriografia contemporanăprivind rolul bisericii în istoria politică a Rusiei;

expuneţi-vă părerea referitor la rolul bisericii în istoria politică aRusiei în perioada modernă.

Tema 6. Organizarea naţional-statală a Imperiului rus:

etapele formării, principiile şi mecanismele administrăriiStatele polietnice şi monoetnice. Etapele de bază şi specificul

dezvoltării istorice a Statului Rus ca stat multinaţional.

Slavii de răsărit şi însemnătatea politică a Statului vechi rus.Grupele etnice neslave în Rusia Veche, influenţa normandă şi mongolăasupra istoriei politice a Rusiei.

Formarea statului rus centralizat şi anexarea la el a teritoriilorpopulate de alte popoare. Anexarea şi colonizarea Siberiei.

Începutul formării statului rus multinaţional. Transformarea Rusieiîn Imperiu. Tipologia încorporării în componenţa Rusiei a diferitelorregiuni şi popoare. Politica autocraţiei faţă de popoarele neruse.Caracterul contradictoriu al urmărilor anexării la Rusia a popoarelorneruse: apariţia noilor forme de exploatare şi crearea premiselor şicondiţiilor pentru mişcarea de eliberare naţională.

Particularităţile administrării politice în statul rus multinaţional însec. al XVIII-lea – începutul sec. al XX-lea. Sistemul gubernial-judeţeanal administrării teritorial-statale a Rusiei. Autonomia Finlandei şiBasarabiei în componenţa Imperiului Rus. Administrarea periferiilor.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:1. Transformarea Rusiei în Imperiu. Tipologia şi etapele încor-

porării în componenţa Rusiei a diferitelor regiuni şi popoare.

16

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: explicaţi cauzele transformării Rusiei în Imperiu; determinaţi tipologia şi stabiliţi etapele încorporării în componenţa

Rusiei a diferitelor regiuni şi popoare; apreciaţi urmările includerii în componenţa Imperiului Rus a

diferitor regiuni şi popoare.2. Particularităţile administrării politice a periferiilor Imperiului.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: stabiliţi formele de administrare impuse de administraţia centrală rusă

periferiilor naţionale ale Imperiului; caracterizaţi particularităţile administrării politice a periferiilor

Imperiului în diferite perioade de timp; estimaţi statornicirea noilor forme de exploatare apărute la

periferiile naţionale ale Imperiului şi crearea premiselor şicondiţiilor pentru mişcarea de eliberare naţională.3. Autonomia Finlandei şi Basarabiei în componenţa Imperiului

Rus.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

descrieţi împrejurările anexării la Rusia a Finlandei şi Basarabiei; caracterizaţi regulamentele ce confirmă autonomia Finlandei şi

Basarabiei în componenţa Imperiului Rus; faceţi un studiu comparativ privind autonomia Finlandei şi Basara-

biei acordată de administraţia imperială.

Tema 7. Reformele şi contrareformele în Rusia:

aspectul social-politicInvenţiile (inovaţiile) politice în societăţile de tip tradiţional.

Reformele şi contrareformele în contextul tradiţiei politice ruse.

Specificul reformelor în perioada formării statului rus centralizat.

Caracteristica generală a proceselor reformatorii din Rusia în sec.

17

XVII-XIX. Reforma în Rusia – revoluţia de “sus”. Influenţa

Apusului şi specificul rus.

Reformele lui Petru cel Mare şi includerea Rusiei în procesulpolitic mondial şi dezvoltării social-economice. Reformele lui Petru celMare – etapă de trecere de la monarhia stărilor la monarhia absolută.Ciclul de reforme şi contrareforme în sec. al XVIII-lea – prima jumătatea sec. al XIX-lea în Rusia.

Marile reforme din anii ’60 ai sec. al XIX-lea – forma cea mairadicală de modernizare a întregului mod de viaţă a Imperiului Rus.Caracteristica “pachetului” de reforme din anii ’60-70 ai sec. al XIX-lea.Esenţa politică a lichidării dreptului de iobăgie. Zemstva, avocatura,Curtea cu juraţi, autonomia universitară – noile forme ale vieţii politiceîn Rusia. Contrareformele din anii ’80 ai sec. al XIX-lea. C.P. Pobedo-nosţev şi manifestul său privind “Stabilitatea autocraţiei” (1881).

Reformele din anii 1905-1911. S.Iu. Vitte. Manifestul din 17octombrie 1905. Programul social-economic al lui P.A. Stolâpin şischimbările politice din Rusia între revoluţiile din 1905 şi 1917.

Caracteristica generală a proceselor reformatorii în Rusia:raţionalismul, modernismul şi dezvoltarea accelerată. Ciclu: stagnarea –reforma – contrareforma ca legitate în dezvoltarea politică şi social-economică a Rusiei.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:1. Caracteristica generală a proceselor reformatorii din Rusia în

sec. al XVII-lea – prima jumătate a sec. al XIX-lea.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

definiţi noţiunile: „modernizare”, „raţionalizare”, „europenizare”; stabiliţi legătura dintre „puterea de tip tradiţional” şi „puterea de tip

raţional” după Max Weber şi determinaţi specificul „puterii charisma-tice” în persoana lui Petru cel Mare;

argumentaţi locul şi rolul lui Petru cel Mare şi Alexandru I în procesul demodernizare a Rusiei.2. Reformele din anii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea şi rolul lor în

procesul de modernizare în Imperiul Rus.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

explicaţi cauzele abolirii dreptului de iobăgie în Rusia;

18

caracterizaţi reformele din anii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea şi stabiliţirolul lor în procesul de modernizare a Rusiei;

stabiliţi legătura logică dintre reforma agrară din 19 februarie 1861şi reformele liberale din anii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea în Rusia.3. Corelaţia fenomenelor: stagnare – reformă – contrareformă

ca legitate în dezvoltarea politică şi social-economică a Rusiei.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

definiţi noţiunile: „stagnare”, „reformă”, „contrareformă”; caracterizaţi corelaţia fenomenelor: stagnare – reformă – contrarefor-

mă ca legitate în dezvoltarea politică şi social-economică a Rusiei; expuneţi-vă părerea referitor la fenomenele date petrecute în Rusia şi alte

ţări din Europa.

Tema 8. Proiectele constituţionale în istoria politică a

Rusiei

Institutul păturilor reprezentative ca etapă legică a dezvoltării

politice a societăţii. Tradiţiile socioculturale ale dreptului popular în

Rusia (vecea, cercul căzăcesc, societatea credincioşilor de rit vechi

etc.).

Apariţia ideilor constituţionale (ideilor reprezentanţilor poporului)în rândurile aristocraţiei radicale din Rusia la sfârşitul sec. al XVIII-lea– începutul sec. al XIX-lea (cauzele şi premisele). A.N. Radişcev.“Planul” lui Lagarp şi influenţa lui asupra concepţiilor lui Alexandru I.Proiectul constituţional al lui M.M. Speranski – ca prim-proiectsancţionat de reformare politică a Rusiei. Constituţia poloneză din 1815.“Regulamentul statutar al Imperiului Rus” al lui N.N. Novoselţev(1819). Ideile şi proiectele constituţionale ale decembriştilor.

Renaşterea ideilor păturilor reprezentative în perioada reformelordin anii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea. Planurile şi proiectele politice ale luiP.A. Valuev şi M.T. Loris-Melikov. Particularităţile reformelor politice

19

din perioada de după reformă faţă de proiectele corespunzătoare dinprimul pătrar al sec. al XIX-lea.

Concepţiile privind orânduirea de stat din Rusia în viziuneateoreticienilor narodnici (M.A. Bakunin, P.L. Lavrov, P.N. Tkaciov).

Duma de Stat şi formarea concepţiilor parlamentariste în Rusia.

Cauzele insucceselor proiectelor constituţionale: slăbiciunea libera-

lismului rus, nivelul jos al culturii politice a populaţiei, radicalizarea

mişcărilor de opoziţie etc. Însemnătatea istorică a ideilor

constituţionale în Rusia.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:

1. Ideile constituţionale în rândurile aristocraţiei radicale dinRusia la sfârşitul sec. al XVIII-lea – încep. sec. al XIX-lea.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: relataţi cauzele apariţiei ideilor constituţionale în rândurile aristo-

craţiei radicale din Rusia la sfârşitul sec. al XVIII-lea – încep. sec.al XIX-lea;

caracterizaţi proiectul constituţional a lui M.M. Speranski – ca prim-proiect sancţionat de reformare politică a Rusiei;

apreciaţi însemnătatea ideilor şi proiectelor constituţionale aledecembriştilor asupra evoluţiei gândirii politice ulterioare din Rusia.2. Renaşterea ideilor constituţionale în Rusia în perioada

reformelor din anii ’60-70 ai sec. al XIX-lea.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

explicaţi legitatea renaşterii ideilor constituţionale în Rusia înperioada reformelor liberale din anii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea;

demonstraţi legitatea renaşterii ideilor constituţionale în Rusia înperioada reformelor liberale analizând planurile şi proiectele politiceale lui P.A. Valuev şi M.T. Loris-Melikov;

expuneţi-vă părerea referitor la particularităţile reformelor politicedin perioada de după reformă, faţă de proiectele corespunzătoare dinprimul pătrar al sec. al XIX-lea.

20

3. Formarea concepţiilor parlamentariste în Rusia la sfârşitulsec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: expuneţi cauzele care au influenţat direct la formarea concepţiilor

parlamentariste în Rusia; demonstraţi că slăbiciunea liberalismului rus, nivelul jos al culturii

politice a populaţiei, radicalizarea mişcărilor de opoziţie etc. auconstituit cauzele de bază ale insucceselor proiectelor constitu-ţionale în Rusia la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea;

apreciaţi însemnătatea ideilor constituţionale în Rusia pentrudezvoltarea ulterioară a ideilor parlamentariste.

Tema 9. Autoadministrarea locală în RusiaAutoadministrarea locală în sistemul organelor instituţiilor de

stat şi rolul ei în dezvoltarea politică a societăţii. Tradiţiileautoadministrării locale în Rusia.

Etapele de bază în evoluţia sistemului autoadministrării localedin Rusia în sec. XVI-XIX. Coraportul administrării cu organelelocale din centru şi autoadministrarea locală. Sistemul de “hrănire”ca bază a puterii locale din Rusia în sec. al XVI-lea: esenţa şineajunsurile. Apariţia şi evoluţia formelor păturilor reprezentative înautoadmi-nistrarea locală în sec. XVI-XVIII. Forma gubernială şi dezemstvă a autoadministrării locale. Întărirea administrării centrale laperiferii în timpul domniei lui Petru cel Mare. Reforma organelorautoadministrării locale pe timpul domniei Ecaterinei a II-a.

Organele autoadministrării locale în perioada de după reformă.Trei tipuri (niveluri) de bază în sistemul administrării locale:adunările dvoreneşti şi alte forme de corporaţii locale dvoreneşti;adunările reprezentative ţărăneşti (adunările săteşti); magistrateleorăşeneşti. Reforma zemstvei din 1864. Instituţiile de zemstvă înRusia. Competenţa zemstvei. Reforma orăşenească din 1870.Devierea între reforme şi contrareforme în domeniul

21

autoadministrării în perioada anilor 1890-1911. Experienţa istorică aautoadministrării locale în Rusia şi contemporaneitatea.


1. Etapele de bază în evoluţia sistemului autoadministrării localedin Rusia în sec. XVII-XIX.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: definiţi noţiunea de „autoadministrare locală”; analizaţi etapele de bază în evoluţia sistemului autoadministrării

locale din Rusia în sec. XVII-XIX; determinaţi locul autoadministrării locale în sistemul organelor

instituţiilor de stat din Rusia şi stabiliţi rolul ei în dezvoltareapolitică a societăţii ruse.2. Organele autoadministrării locale din Rusia în perioada de

după reforma agrară din 1861.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

descrieţi cauzele ce impun necesitatea schimbărilor în autoadministrarealocală din Rusia după reforma agrară din 19 februarie 1861;

caracterizaţi cele trei tipuri (niveluri) de bază în sistemuladministrării locale din Rusia după reforma agrară din 1861:adunările dvoreneşti şi alte forme de corporaţii locale dvoreneşti;magistratele orăşeneşti; adunările reprezentative ţărăneşti (adunărilesăteşti);

expuneţi-vă părerea referitor la devierea dintre reforme şi contrare-forme în domeniul autoadministrării locale în anii 1890-1911.3. Experienţa istorică a autoadministrării locale din Rusia şi

contemporaneitatea.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

explicaţi fenomenul „experienţă istorică”; determinaţi care sunt învăţămintele istorice în promovarea auto-

administrării locale din Rusia în sec. al XIX-lea pentru generaţiilede astăzi;

estimaţi părţile slabe şi cele pozitive în promovarea autoadministrăriilocale din Rusia în sec. al XIX-lea şi astăzi.

Tema 10. Conflictele politice şi ideologice în istoria Rusiei

(până în anii ’90 ai sec. al XIX-lea)

22

Conflictele politice în procesul istoric. Rolul ideologiei în

conflictul politic.

Lupta politică în Rusia până în sec. al XIX-lea. Lupta în

interiorul clanurilor aristocratice. Protestul spontan în masă a

ţărănimii şi sărăcimii orăşeneşti. Caracteristica generală a mişcărilor

populare. Războaiele ţărăneşti (I.Bolotnikov, S.Razin, E.Pugaciov).

Întărirea absolutismului şi apariţia noilor forme a luptei politice

în Rusia. „Decembrismul” ca prima opoziţie politică organizată.

Lupta dintre forţele conservative şi curentele de opoziţie.

Opoziţia politică: formarea democratismului liberal şi

revoluţionar. Influenţa asupra lor a „slavofililor” şi

„occidentaliştilor”. Emigraţia politică: influenţa ei asupra luptei

politice din Rusia. Rolul politic al masoneriei. Particularităţile luptei

politice în perioada reformelor din anii ’60-70 a sec. al XIX-lea.

Mişcarea de zemstvă. Narodnicismul ca formă specifică a

democratismului revoluţionar în Rusia. Radicalismul politic.

Mişcările politice şi de eliberare naţională la periferiile

naţionale, influenţa lor asupra procesului politic din Rusia.

23

Baza socială a mişcărilor politice şi evoluţia ei la diferite etape

ale istoriei ruse.


1. Conflictele politice şi ideologice din Rusia în sec. XVII-XVIII.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

definiţi noţiunile: „răscoală”, „mişcare ţărănească”, „război ţărănesc”,„conflict politic”;

explicaţi discuţiile duse în istoriografia rusă privind războaiele ţărăneştidin Rusia din sec. XVII-XVIII (I.Bolotnikov, S.Razin, E.Pugaciov);

combateţi teza: războaiele ţărăneşti pentru Rusia în sec. XVII-XVIII sunt„revoluţii burgheze timpurii”.2. Diversitatea conflictelor politice din Rusia. Formarea curentu-

lui liberal şi revoluţionar.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

demonstraţi că întărirea absolutismului a contribuit în mod direct laapariţia noilor forme a luptei politice în Rusia;

stabiliţi cum a influenţat democratismului liberal şi revoluţionarasupra „slavofililor” şi „occidentaliştilor”;

determinaţi particularităţile luptei politice în perioada reformelor dinanii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea din Rusia.3. Mişcările politice şi de eliberare naţională la periferiile

naţionale, influenţa lor asupra procesului politic din Rusia.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

definiţi noţiunea de „mişcare de eliberare naţională”; determinaţi particularităţile mişcărilor politice şi de eliberare

naţională la periferiile naţionale ale Imperiului şi evidenţiaţiinfluenţa lor asupra procesului politic din Rusia;

estimaţi ce schimbări au intervenit în baza socială a mişcărilorpolitice şi de eliberare naţională în diferite etape ale istoriei ruse.

Tema 11. Lupta politică şi partidele politice în Rusia

24

(anii ’90 ai sec. XIX-1917)

Contradicţiile de bază a dezvoltării politice a Rusiei la hotarele

sec. XIX-XX şi rădăcinile lor istorice. Formarea noilor forţe ale

protestului social.

Transformarea mişcărilor politice opoziţioniste în Rusia la

sfârşitul sec. al XIX-lea. Formarea în baza mişcării democratice a

două curente: social-democrat şi neonarodnicist (eserilor) şi etapa

iniţială a instituirii lor organizaţionale. Formele legale şi ilegale de

manifestare a ideologiei de stânga la sfârşitul sec. al XIX-lea.

Revoluţia din 1905-1907: caracterul, forţele motrice, poziţia

curentelor politice de bază. Formarea sistemului multipartiinic în

Rusia după Manifestul din 17 octombrie 1905. Partidele politice de

bază din Rusia: PMSDR (social-democraţii), PSR (eserii), Grupul

muncitoresc din Duma de Stat (trudovicii), Partidul Constituţional-

Democrat (cadeţii), Alianţa din 17 octombrie (octombriştii), Alianţa

poporului rus şi Alianţa Arhanghelul Mihail; locul lor în spectrul

politic (de stânga – de centru – de dreapta), scopurile politice de

bază şi cerinţele. Partidele şi grupările politice la periferiile

naţionale ale Imperiului Rus, mişcările de orientare naţionalistă:

25

caracterul, particularităţile, influenţa lor asupra procesului politic

din Rusia. Fracţiile şi coaliţiile politice de bază din Duma de Stat.

Fracţiunile şi grupările naţionale din Duma de Stat.

Experienţa istorică de formare a sistemului multipartiinic din

Rusia.


1. Contradicţiile de bază ale dezvoltării politice a Rusiei lahotarele sec. XIX-XX şi rădăcinile lor istorice.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: descrieţi ce schimbări intervin în structura socială a societăţii ruse la

hotarele sec. XIX-XX şi stabiliţi rădăcinile lor istorice; determinaţi specificul formarii în baza mişcării democratice a două

curente: social-democrat şi neonarodnicist (eserilor) şi caracterizaţietapa iniţială a instituirii lor organizaţionale;

argumentaţi prezenţa formelor legale şi ilegale de manifestare aideologiei de stânga din Rusia de la sfârşitul sec. al XIX-lea.2. Lupta politică şi partidele politice din Rusia (anii ’90 ai sec. al

XIX-lea – octombrie 1917).Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

stabiliţi rolul revoluţiei din 1905-1907 în formarea sistemuluimultipartiinic în Rusia;

caracterizaţi principalele partide politice din Rusia formate dupăadoptarea Manifestului din 17 octombrie 1905;

determinaţi caracterul şi particularităţile partidelor şi grupărilorpolitice de la periferiile naţionale ale Imperiului Rus şi estimaţimişcările de orientare naţionalistă. Stabiliţi influenţa lor asupraprocesului politic din Rusia.3. Fracţiile şi coaliţiile politice de bază din Duma de Stat.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: descrieţi împrejurările instituirii în Rusia a Dumei de Stat;

26

caracterizaţi principalele fracţiuni, coaliţii politice şi grupărinaţionale din Duma de Stat;

apreciaţi însemnătatea Dumei de Stat în desfăşurarea evenimentelorpolitice din Rusia la începutul sec. al XX-lea.

Tema 12. Rusia în sistemul relaţiilor politice internaţionale

Locul Rusiei în istoria politică a lumii: tradiţiile, geneza,

aspectele geopolitice. Interdependenţa problemelor interne şi

externe în istoria politică a Rusiei.

Legăturile externe ale Rusiei medievale. Izolarea externă a

Rusiei Vechi în perioada dominaţiei tătaro-mongole. Legăturile

internaţionale ale statului rus în sec. XV-XVII. “Fereastra în

Europa” a lui Petru cel Mare şi începutul unei etape noi în politica

externă a statului rus. Transformarea Rusiei în Imperiu. Formarea

armatei şi flotei regulate ca instrument important în politica externă.

Strategia geopolitică a statului rus: direcţiile de bază şi etapele

dezvoltării în sec. XVIII-XIX. Direcţia de Nord-Vest – Suedia,

ieşirea la Marea Baltică. Direcţia de Sud şi Sud-Vest – Turcia,

ieşirea la Marea Neagră, Balcani, problema strâmtorilor. Direcţia de

27

Vest – Polonia, Prusia. Direcţia Extremului Orient – Japonia,

Manciuria, lupta pentru Sahalin.

Rusia în contextul luptei în politica externă cu marile state

europene (Anglia – Franţa – Germania – Austo-Ungaria): războaiele

napoleoniene, Sfânta Alianţă, războiul Crimeei, formarea blocurilor

– Tripla Alianţă şi Antanta.

Rusia în primul război mondial şi creşterea mişcării sociale şi

de eliberare-naţională în ţară.


1. Locul istoric al Rusiei în istoria politică a lumii: tradiţii,aspecte geopolitice.

Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă: descrieţi interdependenţa problemelor interne şi externe în istoria

politică a Rusiei; determinaţi locul istoric al Rusiei în istoria politică a lumii în

diferite perioade de timp: tradiţii, aspecte geopolitice; expuneţi-vă părerea referitor la problema încorporării în compo-

nenţa Imperiului Rus a diferitelor regiuni şi popoare.2. Strategia geopolitică a statului rus: direcţiile de bază şi etapele

dezvoltării în sec. XVII-XIX.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

determinaţi direcţiile de bază în politica externă a Rusiei în sec. al XVIII-lea şi caracterizaţi aspectul economic şi politic în realizarea acestordirecţii;

analizaţi modalitatea de realizare a direcţiilor de bază în politica externă aRusiei în sec. XVIII-XIX;

28

apreciaţi rolul Rusiei în evenimentele militare din perioada primuluirăzboi mondial.3. Războiul ruso-turc din anii 1806-1812 şi anexarea Basarabiei

la Rusia.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

stabiliţi premisele şi determinaţi pretextul războiului ruso-turc din anii1806-1812;

caracterizaţi etapele de bază ale războiului ruso-turc şi analizaţitratatul de pace de la Bucureşti;

estimaţi aspectul politico-juridic al anexării Basarabiei la Rusia.

Tema 13. “Ideea rusă” şi specificul dezvoltării politice aRusiei

“Ideea rusă” – rădăcinile, geneza istorică şi imperativele

general-umane (P.Ciaadaev, A.Herţen, C.Kavelin, V.Soloviev,

N.Berdeaev). Factorii natural-geografici şi rolul lor în formarea şi

statornicirea mentalităţii naţional ruse. Caracterul şi evoluţia istorică

a bazei social-economice în Rusia şi influenţa lor asupra formării

tradiţiilor politice ruse. Problema “modului asiatic de producţie” în

contextul discuţiilor actuale privind esenţa “ideii ruse”.

„Euroasismul” ca aspect important al “ideii ruse”. Rusia şi Apusul.

Aspectul cultural al dezvoltării politice a Rusiei. Motivele

politice în ideologia de stat din Rusia. Doctrina “Moscova – a treia

Romă”: evoluţia şi însemnătatea politică. Esenţa politico-ideologică

a formulei: “Autocraţie, ortodoxie, specific naţional”. Conştiinţa

29

populară şi ideologia oficială. Atitudinea doctrinelor ideologice în

opoziţie cu “ideea rusă”.

Discuţiile contemporane priind specificul mentalităţii politice

ruse.

REFERATE ŞI COMUNICĂRI:1. “Ideea rusă” – rădăcinile, geneza şi imperativele general-

umane (P.Ciaadaev, A.Herţen, C.Kavelin, V.Soloviov, N.Berdeaev).Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

descrieţi ce subînţelegeţi sub noţiunea „Ideea rusă”; caracterizaţi rădăcinile, geneza istorică şi imperativele general-

umane ale “Ideii ruse”; apreciaţi esenţa politico-ideologică a formulei: “Autocraţie,

ortodoxie, specific naţional”.2. Problema culturii politice şi conştiinţei politice a poporului rus

în a doua jumătate a sec. al XIX-lea – încep. sec. al XX-lea.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

determinaţi factorii natural-geografici şi evidenţiaţi rolul lor înformarea şi statornicirea mentalităţii naţional ruse;

explicaţi problema culturii politice şi conştiinţei politice a poporuluirus în a doua jumătate a sec. al XIX-lea – încep. sec. al XX-lea;

expuneţi-vă părerea asupra faptului: era în stare ţărănimea rusă săînţeleagă necesitatea modernizării ţării în sec. al XIX-lea?3. Discuţiile contemporane privind specificul mentalităţii politice

ruse.Sarcini de evaluare – autoevaluare curentă:

descrieţi cauzele apariţiei discuţiilor contemporane privind specifi-cul mentalităţii ruse;

caracterizaţi discuţiile contemporane privind specificul mentalităţiipolitice ruse;

argumentaţi specificul mentalităţii politice ruse şi mentalităţii politice aunor popoare europene.

TEMATICA TEZELOR DE AN / LICENŢĂ

30

1. Tendinţe de modernizare în Rusia la începutul sec. al XVIII-lea.2. Procesele migraţioniste în Rusia şi însemnătatea lor politică

(perioada cronologică la alegere).3. Formarea şi specificul birocraţiei ruse.4. Biserica şi opoziţia politică din Rusia în anii 1861-1905.5. Tipologia includerii (încorporării) în componenţa Imperiului Rus a

diferitelor regiuni şi popoare (perioada cronologică la alegere).6. Strategia geopolitică a statului rus: direcţiile şi etapele de bază în sec.

al XVIII-lea – XIX-lea (la alegere perioada cronologică).7. Autonomia Finlandei în componenţa Imperiului Rus.8. Autonomia Basarabiei în componenţa Imperiului Rus.9. Problema reformelor în politica guvernamentală a lui Alexandru I.10.Proiectul constituţional al lui M.M. Speranski ca prima intenţie de

reformare politică a Rusiei sancţionată de sus.11. Proiectul constituţional al lui N.N. Novoseliţev din 1819.12. Marile reforme din anii ’60-’70 ai sec. al XIX-lea – tendinţa cea mai

radicală de modernizare a Rusiei.13. Proiectele politice de reformare a Rusiei ale lui P.A. Valuev şi M.T.

Loris-Melikov.14. Conflictele politice în procesul istoric din Rusia (anii 1800-1861),

(anii 1861- anii ’90 ai sec. al XIX-lea).15. Opoziţia politică din Rusia – formarea liberalismului şi democra-

tismului revoluţionar.16.Mişcările politice la periferiile naţionale şi influenţa lor asupra vieţii

politice din Imperiul Rus.17. Fracţiuni şi coaliţii politice de bază în Duma de Stat (la alegere:

fracţiunea, coaliţia şi Duma).18. Fracţiunile şi grupările naţionale în Duma de Stat (la alegere:

fracţiunea, gruparea şi Duma).19. Locul istoric al Rusiei în istoria politică a lumii: tradiţii, geneză,

aspecte geopolitice (perioada cronologică la alegere).20. C.P. Pobedonosţev şi Manifestul său “Despre fermitatea autocraţiei”

(1881).21. Caracteristica generală a proceselor reformatorii din Rusia: raţiona-

lism, modernism, dezvoltare accelerată (sec. al XIX-lea).22. Structura socială în Imperiul Rus şi tendinţele de bază de metamorfoză

la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.

31

23. Aristocraţia rusă la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.24. Burghezia rusă la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.25. Criza puterii autocrate în Rusia la începutul sec. al XX-lea.

LITERATURA SELECTIVĂ

I. Izvoare1. Tomuleţ Valentin. Politica comercial-vamală a ţarismului în

Basarabia (1812-1830). Documente inedite din arhivele Rusiei,Ucrainei şi Republicii Moldova. –Chişinău, 2002.

2. Богданович А.В. Три последних самодержца. Дневник. –М., 1990.3. Виленский А.Ф. Россия. Вехи истории. Даты, события, люди.

Второе издание. –М., 1996.4. Витте С.Ю. Воспоминания. Т. I-III. –М., 1994.5. Внешняя политика России XIX – начала XX веков. Доку-

менты министерства иностранных дел // Отв. ред. А.Л. Нароч-ницкий. –М., 1960-1963. Сер. 3. Т. II-VI.

6. Восстание декабристов: Документы. Т. Ι-XVII. –М., 1925-1980.7. Дворянская империя XVII в. Оснoвные законодательные

акты: Сб. докум. / Состав. М.Г. Белявский. –М., 1960.8. Дворянская империя во второй половине XVII века: Сб.

докум / Состав. М.Г. Белявский. –М., 1960.9. Историческая хрестоматия по русской истории. Состав. Я.Г.

Гуревич. Т.Ш. –СПб., 1911.10. Крестьянская реформа 1861 г. Сб. законодательных актов.

–М., 1954.11. Мартенс Ф.Ф. Собрание трактатов и конвенций, заключен-

ных Россиею с иностранными державами. Т. I-XV. –СПб., 1874-1909.12.Полное собрание законов Российской империи. Собр.

первое (1649-1825 гг.). – СПб., 1830; Собр. второе (1826-1861). –СПб., 1830-1862.

13. Российское законодательство X-XX веков. Т. I-IX. –М.,1984-1986.

14. Сидельников С.М. Аграрная реформа Столыпина. Документы.–М., 1973.

15. Соборное уложение 1649 г. –М., 1987.

32

II. Manuale1. Barber John R. Istoria Europei Moderne. –Bucureşti, 1998.2. Ciachir Nicolae. Istoria Universală modernă. Vol. I. (1642-

1789); Vol. II. (1789-1919). –Bucureşti, 1998.3. Istoria Europei / Coordonator Jean Carpentier, Frangois Lebrun.

–Bucureşti, 1998.4. Istoria modernă a Europei şi Americii. Vol. I. –Chişinău, 1998;

Vol. II. –Chişinău, 2001.5. Mureşanu Camil. Europa modernă. De la renaştere la sfârşit de

mileniu. –Cluj-Napoca, 19976. Гаджиев К.С. Геополитика. –М., 1998.7. Зуев М.Н. История России. Учеб. для вузов. –М., 1998.8. История государства и права России. Учебник. –М., 2000.9. История государства Российского. Жизнеописания. Р.Н.Б.

Авт. сост. В.В. Фортунатова. –СПб., 1995.10. История Европы. Т. II-III. –М., 1991-1993.11. История Отечества с древнейших времен до начало XX

века. Учебник / Под ред. В.А. Кушинова, А.В. Чунакова. –М., 1995.12. История политических и правовых учений. XVII-XVIII вв.

–М., 1989.13.История политических и правовых учений. XIX вв. –М., 1992.14. История России (IX-XX вв.): Тексты лекций. Вып. I. –Ке-

мерово, 1995.15. История России (Россия в мировой цивилизации): Учеб.

пособ. Состав., отв. ред. А.А. Радугин. –М., 1998.16. История России XIX – начало XX в.: Учеб. для истор. фак. /

Под ред. В.А. Федорова. –М., 2000.17. История России с древнейших времен до 1861 года / Под

ред. Н.И. Павленко. –М., 2000.18. История России. Исторические портреты. Учеб. пособ.

Составитель С.А. Анисимов и др. –М., 1995.19. История России. Курс лекций. Часть 1-3. Рязанского пед.

ун-та. –Рязань, 1995.20. История России: вторая половина XIX-XX вв. Курс лекций /

Под ред. В.В. Лигмана. –Екатеринбург, 1995.21. История социально-политической мысли (XIX-XX вв.). –

СПб., 1993. Ч. 2.

33

22. История социально-политической мысли (античность –новое время). –СПб., 1993. Ч. 1.

23. Корнилов А.А. Курс истории России XIX века. –М., 1993.24. Федоров В.А. История России. 1861-1917. Учеб. для вузов.

–М., 1998.25. Шилов А.В. Россия XIX века. Вторая половина. –Пермь, 1995.

III. Monografii1. Bulei Ion, Badea-Păun Gabriel. Monarhii europeni. Marele

modele (1848-1914). I. –Bucureşti, 1997.2. Cornea Sergiu. Organizarea administrativă a Basarabiei (1812-

1917). –Cahul, 2003.3. Hosking Geoffrey. Rusia. Popor şi imperiu. 1552-1917. Traducere

de: Dana Crăciun, Hortensia Pârlog şi Maria Teleagă. –Iaşi, 2001.4. Dvornik Francis. Slavii în istoria şi civilizaţia europeană. –

Bucureşti, 2001.5. Istoria vieţii private / Coord. Phlippe Aries şi Georyes Duby.

Vol. VII-VIII. (De la revoluţia franceză la primul război mondial). –Bucureşti, 1997.

6. Peter Saunders. Capitalismul. Un bilanţ social. –Bucureşti, 1998.7. Riasanovcky Nicholas V. O istorie a Rusiei. –Bucureşti, 2001.8. Tomuleţ Valentin. Politica comercial-vamală a ţarismului în

Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale (1812-1868). –Chişinău, 2002.

9. Toynbi Arnold J. Studiu asupra Istoriei. Vol. I (sinteza vol. I-VI); Vol. II (sinteza vol. VII-X) de D.C. Somervell. –Bucureşti, 1998.

10.Troyat Heniy. Petru cel Mare. –Bucureşti, 1994.11.Trousson Reymond. Istoria gândirii libere. De la origini până la

1789. –Iaşi, 1997.12.Wallerstein Immanuel. Sistemul mondial modern. Mercantilism

şi consolidarea economiei mondiale europene. 1600-1750. Vol. IV. –Bucureşti, 1993.

13. Абсолютизм в России. Сб. ст. –М., 1970.14. Аврех А.Я. П.А. Столыпин и судьбы реформ в России. –М., 1991.15. Аврех А.Я. Царизм накануне свержения. –М., 1989.16. Анисимов Е.В., Эйдельман Н.Я. В борьбе за власть: страни-

цы политической истории России XVIII вв. –М., 1988.

34

17. Антонов В.Ф. Революционное народничество. –М., 1965.18. Баггер Х. Реформы Петра Великого: Обзор исследований. –

М., 1985.19. Борисов А.В. Военные министры России. 1802-1917. –М., 1998.20. Борисов А.В. Министры внутренних дел России. –М., 1996.21. Боханов А.Н. Крупная буржуазия в России. Конец XIX в.–

1914. –М., 1974.22. Брикнер А.Г. История Екатерины Великой. –М., 2004.23. Варадинов Н. История Министерства внутренних дел. Ч.I-

II. –СПб., 1858-1859.24. В борьбе за власть. Страницы политической истории России

XVII в. –М., 1988.25. Великие реформы в России, 1856-1874 гг. / Под. ред. Л.Г.

Захаровой, Б. Эклофа, Дж. Бушелла. –М., 1992.26. Виленский Б.В. Судебная реформа и контра реформа в

России. –Саратов, 1969.27. Ганелин Р.Ш. Российское самодержавие в 1905 году:

реформа и революция. –СПб., 1991.28. Гордин Я. Мятеж реформаторов 14 декабря 1825. –Л., 1989.29. Давидович А.М. Самодержавие в эпоху империализма. –М., 1975.30. Данилевский Н.Я. Россия и Европа. –М.,1991.31. Де Кюстин А. Николаевская Россия. –М.,1990.32. Декабристы: Биографический справочник. –М.,1988.33. Демидов Н.Ф. Служилая бюрократия в России XVII в. и ее

роль в формировании абсолютизма. –М., 1987.34. Демин В.А. Государственная дума в России (1906-1917).

Механизм функционирования. –М., 1996.35. Доннерт Э. Екатерина Великая: Личность и эпоха / Перев.

с немец. Печева В.А. –СПб., 2003.36. Дякин В.С. Самодержавие, буржуазия и дворянство в 1907-

1911 гг. –Л., 1978.37. Ерошкин Н.П. История государственных учреждений доре-

форменной России. –М., 1983; 4-е изд. –М., 1997.38. Ерошкин Н.П. Крепостническое самодержавие и его поли-

тические институты. –М., 1981.39. Зайончковский П.А. Кризис самодержавия на рубеже 1870-

1880 г. –М., 1964.

35

40. Зайончковский П.А. Отмена крепостного права в России. –М., 1968.

41. Зайончковский П.А. Правительственный аппарат в самодер-жавной России в XIX веке. –М., 1978.

42. Зайончковский П.А. Российское самодержавие в конце XIXстолетия. –М.,1970.

43. Залишевский К. Вокруг трона: Екатерина II, императрицаВсероссийская. –М., 2004.

44. Залишевский К. Павел I. –М., 2004.45. Захарова Л.Г. Самодержавие и отмена крепостного права в

России, 1856-1861 гг. –М., 1984.46. Зверева Г.И. Общественно-политическая мысль европейского

Просвещения. –М., 2002.47. Исаев И.А., Золотухина Н.М. История политических и

правовых учений России XI-XX вв. –М., 1995.48. История буржуазного конституционализма XVII-XVIII вв.

–М., 1983.49. История Отечества: люди, идеи, решения. Очерки истории

России IX – начало XX в. –М., 1991.50. История политических партий в России. (Колл. мон.) / Под

ред. А.И. Зевелева. –М., 1994.51. Каганович Б.С. Власть и реформы: от самодержавной к

Советской России. –СПб., 1996.52. Каменский А.Б. Жизнь и судьба императрицы Екатерины

Великой. –М., 1997.53.Каппелер Андреас. Россия – многонациональная империя.

Возникновение, история, распад. Перевод с немецкого: СветланаЧервонная. –М., 2000.

54. Кара-Мурза С.Г. Столыпин – отец русской революции. –М., 2003.

55. Киняпина Н.С. Балканы и проливы во внешней политикеРоссии в конце XIX века. (1878-1898). –М., 1994.

56. Киняпина Н.С. Внешняя политика России второй половиныXIX в. –М., 1974.

57. Кризис самодержавия в России. 1895-1917. –Л., 1984.58. Лаверычев В.Я. Крупная буржуазия в пореформенной

России: 1861-1900. –М., 1974.

36

59. Левандовский А.А. Время Грановского: у истоков формиро-вания русской интеллигенции. –М., 1990.

60. Левинсон К.А. История ментальностей в Европе. Очерки поосновным темам // История ментальностей. Историческая антропо-логия. –М., 1996.

61. Милюков П.Н. Государственное хозяйство России в первойполовине XVIII столетия и реформы Петра Великого. –М., 1892.

62. Мимоков П.Н. Очерки по истории русской культуры. Ч. 1-3. –СПб., 1909.

63. Минаева Н.В. Правительственный конституционализм ипередовое общественное мнение в России в начале XIX в. –Саратов, 1982.

64. Мироненко С.В. Страницы тайной истории самодержавия:политическая история России первой половины XIX столетия. –М.,1990.

65. Модернизационные процессы в истории России XVIII-XXвв.: политика, экономика, культура. –Армавир, 2003.

66. Монархи Европы. Судьбы династий. –M., 1996.67. Наше отечество. Опыт политической истории. Т.I. –M., 1991.68. Нечкина М.В. Встреча двух поколений. –М., 1980.69. Ольденбург С.С. Царствование императора Николая II. –M., 1992.70. Орлик О.В. Государственные люди России первой половины

XIX века: пути и судьбы. –М., 2000.71. Павленко Н.И. Петр Великий. –M., 1990.72. Пантин И.К., Плимак Е.Г., Хорс В.Г. Революционная тра-

диция в России. –М., 1986.73. Пирумова Н.М. Земская интеллигенция и ее роль в общес-

твенной борьбе до начало XX в. –М., 1986.74. Пирумова Н.М. Земское либеральное движение: Социаль-

ные корни и эволюция – до начала XX в. –М., 1977.75. Пирумова Н.М. Социальная доктрина М.А. Бакунина. –М.,

1990.76. Российские реформаторы. XIX – начало XX в. Сб. ст. –М., 1995.77. Российские самодержцы. 1801-1917 гг. Сб. ст. –М., 1993.78. Рындзюнский И.Г. Городское гражданство дореформенной

России. –М., 1958.79. Рышков К.В. Все монархи мира: 600 кратких жизнеопи-

саний. –М.,2003.

37

80. Сафонов М.М. Проблема реформ в правительственнойполитике России на рубеже XVIII-XIX вв. –Л., 1988.

81. Сахаров А.Н. Александр I: человек на троне. –М., 1992.82. Секиринский С.С., Шелохаев В.В. Либерализм в России.

Очерки истории (середина XIX – начало XX вв.). –М., 1995.83. Середа Н.В. Реформа управления Екатерины Второй. Источ-

никоведческое исследование. –М., 2003.84. Сказкин С.Д. Проблема абсолютизма в Западной Европе.

Избранные труды по истории. –М.,1973.85. Соловьев С.М. Публичные чтения о Петре Великом. –М., 1984.86. Соловьев Ю.Б. Самодержавие и дворянство в 1902-1907. –

Л., 1981.87. Стечний П.В. Хроника времен Екатерины II. –М., 2001.88. Твардовская В.А. Социальная мысль в России на рубеже

1870-1880 гг. –М., 1969.89. Троицкий Н.А. Александр I и Наполеон. –М., 1994.90. Троицкий С.М. Русский абсолютизм и дворянство XVIII в.

Формирование бюрократии. –М., 1974.91. Труайа А. Александр II. Перевод с фран. –М., 2003.92. Трубецкой Ф.С. Александр I. Перевод с англ. Головой С.,

Головой А. –М., 2003.93. Урланис Б.Ц. История военных потерь: Войны и народо-

население Европы (XVII-XX вв.). –СПб., 1994.94. Фадеева Л., Лаптева М. 1000 портретов. Кто правил ми-

ром. Очерки о политических деятелях XVIII-XX веков. –Пермь, 2002.95. Хорс В.Г. Народническая идеология и марксизм (конец XIX

в.). –М., 1992.96. Черкасов П.П. История внешней политики России. Вторая

половина XIX века. –М., 1997.97. Черменский Е.Д. IV Государственная Дума и свержение

царизма в России. –М., 1976.98.Чернов С.Н. Павел Пестель: Избранные статьи по истории

декабризма. –СПб., 2004.99.Черняк Е.Б. Военные конфликты. –М., 1988.100. Чибиряев С.А. Великий русский реформатор: жизнь, дея-

тельность, политические взгляды М.М. Сперанского. –М., 1989.101. Шацилло К.Ф. Русский либерализм накануне революции

1905-1907. –М., 1985.

38

102. Шевченко М.М. История крепостного права в России. –Воро-неж, 1981.

103. Шелохаев В.В. Идеология и политическая организацияроссийской либеральной буржуазии. 1907-1914. –М., 1991.

104. Шелохаев В.В. Либеральная модель переустройства России.–М., 1996.

105. Шепелев Л.Е. Крупная буржуазия в России. Конец XIX в.– 1914 г. –М., 1992.

106. Шепелев Л.Е. Царизм и буржуазия во второй половинеXIX в. –М., 1981.

107. Эйдельман Н.Я. „Революция с верху” в России. –М., 1989.108. Яковлев Н.Н. История внешней политики России XVIII

века (От Северной войны до войн России против Наполеона). –М.,1998.

IV. Studii şi articole1. Tomuleţ Valentin. Reforma ghildelor în Basarabia şi problema

formării burgheziei comerciale naţionale (anii 1831-1868) // AnaleleŞtiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţesocioumanistice”. –Chişinău, 1997, p.63-70.

2. Tomuleţ Valentin. Politica comercială a ţarismului în Basarabiaşi influenţa ei asupra formării burgheziei comerciale naţionale (anii1812-1868) // Romanitate şi românitate la Nord de Balcani (MaterialeleSympozionului Internaţional din 7-8 aprilie 2000). –Chişinău, 2000,p.96-100.

3. Tomuleţ Valentin. Influenţa activităţii comerciale a negustorilorevrei asupra evoluţiei stărilor mijlocii din Basarabia (anii 1812-1868) //Symposia professorum. Seria “Istorie”. Materialele sesiunii ştiinţificedin 4-5 mai 2001. –Chişinău: ULIM, 2001, p.47-53.

4. Tomuleţ Valentin. Influenţa regimului de dominaţie ţarist asupragenezei şi evoluţiei burgheziei comerciale din Basarabia (1812-1868) //In memoriam professoris. Mihail Muntean. Studii de istorie modernă. –Chişinău, 2003, p. 157-198.

5. Ахметшина Р.Н. Аграрные реформы в Швеции XVII-XIXвеков и их последствия // Новая и новейшая история. –М., 2005,№1, c.80-92.

39

6. Батунский М.А. Православие, ислам и проблемы модерни-зации России на рубеже XIX – XX вв. // Общественные науки исовременность. –М., 1996, №2, c.91-99.

7. Власть и Реформы в России. Материалы „Круглого стола”посвященного обсуждению коллективной монографии петербург-ских историков „Власть и реформы. От самодержавия к советскойРоссии” // Отечественная история. –М., 1998, №2, c.3-36.

8. Герасимов И. Российская ментальность и модернизация //Общественные науки и современность. –М., 1994, №4.

9. Гросул В.Я. Российский конституционализм за пределыРоссии // Отечественная история. –М., 1996, №2, c.166-180.

10. Гросул Я.С. Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.) // Труды по истории Молдавии. –Кишинев, 1982, с.110-203.

11. Ерасов Б. Россия в евразийском пространстве // Обществен-ные науки и современность. –М., 1994, №2, c.57-67.

12. Захаров В.Ю. Дискуссионные аспекты политики „прос-вещенного абсолютизма” Екатерины II // Преподавание истории иобществоведения в школе. –М., 2003, №4, с. 10-16.

13. Захарова Л.Г. Александр II и место России в мире // Новаяи новейшая история. –М., 2005, №2, c.164-193, №4, c.129-161.

14. Ивонин Ю.Е. Абсолютизм в Германии Захаров Каспэ С.И.Империя: генезис, функции, структура // Полис. –М., 1997, №5.

15. Колосов В.А. Российская геополитика: Традиционные аспектыи современные взгляды // Общественные науки и современность. –М.,1996, №3, c. 86-94.

16. Липкин А. „Духовное ядро” как системообразующий факторцивилизации: Европа и Россия // Общественные науки и современ-ность. –М., 1995, №2.

17. Медушевский А. Конституционная монархия в Европе,Японии и России // Общественные науки и современность. –М.,1994, №6, c. 71-88.

18. Медушевский А.Н. Реформы в России XIX-XX веков:западные модели и русский опыт. Конференция во Франкфурте-на-Майне // Отечественная история. –М., 1998, №2, c.3-36.

19. Окунь С.Б. К вопросу о сущности русского абсолютизма:(вторая половина XVIII – начало XIX в.) // Проблемы отечествен-ной и всеобщей истории. –Л., 1973, c.110-117.

40

20. Орлик О.В. „Европейская идея” Александра I // Новая иновейшая история. –М., 1997, №4, c.46-68.

21. Павлова-Сильвинская М.П. К вопросу об особенностяхабсолютизма в России (историография) // История СССР. –М.,1968, №4, c.71-85.

22. Писарькова Л.Ф. От Петра I до Николая II // Отечественнаяистория. –М., 1996, №4, c.29-43.

23. Рахматуллин М.А. К дискуссии об абсолютизме в России //История СССР. –М., 1972, №4, c. 65-88.

24. Сахаров А.Н. Александр I и Аракчеев // Отечественнаяистория. –М., 1998, №4, c.24-39.

25. Сенин А.С. Становление министерской системы управленияв России // Новый исторический вестник. –М., 2004, с. 22-45.

26. Томулец В.Н. Особенности гильдейской реформы в Бесса-рабии и их влияние на рост купечества и купеческого капитала(1830-1861 гг.) // Вопросы истории Молдавии XIX – начала XX в. –Кишинев, 1989, с.114-134.

27. Троицкий С.М. О некоторых спорах вопросов историиабсолютизма в России // История СССР. –М., 1969, №3, c.130-149.

28. Чистозвонов А.И. Некоторые аспекты проблемы генезисаабсолютизма в России // Вопросы истории. –М., 1968, №5, 46-62.

29. Яковенко И.Г. Цивилизация и варварство в России //Общественные науки и современность. –М., 1995, №4-6; 1996, №3-4.

41

Valentin TOMULEŢ


COMPENDIU

Lector Eugenia BALANMachetare computerizată Valentin TOMULEŢ

Bun de tipar: 17.XI.2005. Formatul 60+84 1/16Coli de tipar: 2,2. Coli editoriale: 2,0.

Comanda: 92. Tirajul: 50 ex.

Centrul Editorial-poligrafic al USMStr. A. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009

EVOLUŢIA SISTEMULUI POLITIC DIN RUSIA ÎN SECOLUL...

Documents

Transcript of EVOLUŢIA SISTEMULUI POLITIC DIN RUSIA ÎN SECOLUL...