1. Evoluţia istorica a auditului

Istoricii sunt de părerea ca tinerea registrelor cu caracter contabil a început cu aproximativ 6 000 ani in urma când in Orientul Apropiat au început sa fie organizate primele forme centralizate de guvernare, dar si primele afaceri pe scara larga. Se presupune ca primele registre si documente contabile au aparţinut civilizaţiei asiro-babiloniene, prima care a început sa reglementeze activităţile de comerţ (Codul lui Hamurappi). Obiectul principal al evidentei contabile in Antichitate il constituia protejarea integrităţii averilor.

In Egyptul Antic pe scara larga se utiliza sistemul de control intern. Pe masura ce Egyptul s-a dezvoltat s-a impus necesitatea unei evidente tot mai stricte a taxelor strinse in numele conducerii statului. Pe linga inregistrarea detaliata a acestora egyptenii au dezvoltat un sistem de control intern, de exemplu: Evidenta unui depozit din provincie care atesta trimiterea unei anumite cantitati de produse catre un depozit central trebuia sa coincida cu evidenta depozitului central.

Auditul conturilor a fost atestat pentru prima data, ca practica curenta pe continentul European in Grecia Antica si apoi in Imperiul Roman. In secolul V i.e.n. in Athena se controlau toate platile si incasarile care implicau fonduri publice. Sistemul athenian de finante publice prevedea si auditori guvernamentali, care examinau evidenta tuturor care erau responsabili cu administrarea banilor publici in special la expirarea mandatului lor.

Termenul Audit – provine din latina, unde „audire” înseamnă „a asculta”. Romanii au fost cei care au implementat divizarea sarcinilor intre persoanele oficiale care autorizau taxele si cheltuielile si cele care se ocupau efectiv de plati si incasari. Romanii ca si Grecii aveau un sistem suficient de complex de verificari si contraverificari. Un mecanism similar de audit il intilnim in China – sistem dezvoltat in special in timpul dinastiei Chao, 1122 – 256 i.e.n. Unde s-a ajuns treptat la elaborarea unui proces bugetar destul de detaliat care a necesitat dezvoltarea auditului la toate nivelurile guveramentale. Datorita suprafetei mari a statului in China antica auditul se realiza pe mai multe niveluri, imbinind o multime de tehnici de audit, inclusiv auditul prin sondaj.

Dupa caderea Imperiului Roman perioada de invazii barbare a determinat un regres genral al vietei economice si sociale in Europa. Primele state care si-au revenit din punct de vedere economic au fost Anglia si Scotia. In Anglia in perioada feudala exista un sistem de colectare a taxelor si de control al averii. Metodele de evidenta al averii au depasit unele aspecte din contabilitatea italiana, popularizata mai tirziu de catre Luca Pachiolli. Cele mai vechi evidente contabile din lumea anglo-saxona dateaza cu 1130 e.n. si apartin esichierului Angliei si Scotiei. Evidentele contabile ale Londrei erau auditate incepind cu secolul XI, iar la inceputul secolului XIV auditorii faceau parte dintre oficialii alesi ai orasului.

Din cele prezentate mai sus observam ca pina in secolul XVI practicile de audit aveau ca scop principal verificarea sincerităţii persoanelor care aveau responsabilitati financiare. Auditul nu se baza pe controlul intern si nici măcar nu avea ca scop verificarea contabilităţii in sine (ca mod de înregistrare a tranzacţiilor).

Dupa declansarea revolutiei industriale datorita dezvoltarii afacerilor s-a schimbat radical atitudinea vizavi de sistemul contabil. In secolul XIX afacerile industriale din Marea Britanie iau un avint considerabil. Fenomenul de disociere a proprietarilor intreprinderilor a dus la infiintarea unui mare numar de societati cu un capital dispersat intr-o masa larga de actionari. Acest fapt a fost posibil datorita aparitiei legii societatilor comerciale in anii 1855-1856. Pina la aparitia legii mentionate auditorul putea sa auditeze compania data daca detinea cel putin o actiune in aceasta companie. Legea societatilor comerciale nu a mai prevazut obligativitatea auditorului de a detine actiuni la societatea auditata ceea ce a creat premizele angajarii unor auditori din afara companiei respective. Mai mult decit atit, o cerere semnata de minim 20% de actionari ai companiei putea forta o societate comerciala sa angajeze un auditor extern.

Evolutia practicilor de audit în Marea Britanie a constituit baza aparitiei si dezvoltarii profesiei de auditor in SUA. Americanii au fost primii care au inceput standartizarea practicilor de audit. Inca din 1917 Institutul American al Contabililor a editat un ghid profesional in care se prevedea ce anume

1

trebuie sa acopere o misiune de audit. Ghidul prevedea nu doar scopul auditului si procedurile ce trebuiau urmate ci si proceduri specifice de examinare ale bilantului si contului de profit si pierderi. Dupa anul 1930 obiectivul auditului treptat s-a schimbat de la detectarea si prevenirea fraudelor catre certificarea situatiei economico-financiare a intreprinderii.

Un punct de cotitura radicala in evolutia profesiei de auditor l-a constituit decizia Bursei din New-York de a impune incepind cu 1933 toate companiile listate la bursa sa-si prezinte situatiile financiare certificate de catre un contabil independent, si sa anexeze raportul de audit intocmit de catre un auditor independent.

2. Noţiunea, scopul şi principiile fundamentale ale auditului

Auditul – activitate antreprenoriala de efectuare independenta a verificării si certificării brilantului contabil pentru a se constata autenticitatea acestuia si conformitatea operaţiunilor economico-financiare cu actele legislative, precum si de acordare a asistentei de audit cu caracter nematerial.

Auditul constă în colectarea şi evaluarea unor probe privind informaţiile în scopul determinării şi raportării gradului de conformitate a informaţiilor respective cu o serie de criterii prestabilite şi este efectuat de o persoană competentă. În această definiţie sunt incluse o serie de cuvinte şi expresii cheie:

Informaţii şi criterii prestabilite – pentru a efectua un audit trebuie să existe informaţii într-o anumită formă verificabilă şi o serie de norme şi standarde în raport cu care autorul să poată evalua informaţiile;

Colectarea şi evaluarea probelor – probele reprezintă orice informaţie utilizată de auditor pentru a determina dacă informaţiile auditate sunt prezentate în conformitate cu criteriile prestabilite. Este important să se obţină probe de calitate şi cantitate suficiente pentru a atinge scopul auditului;

Persoană competentă şi independentă – auditorul trebuie să fie suficient de competent pentru a cunoaşte tipurile de probe de colectat în aşa mod ca să ajungă la o concluzie corectă şi trebuie să fie independent;

Raportarea – etapa finală a procesului de audit prin care auditorul comunică utilizatorilor concluziile sale. Rapoartele sunt diferite, dar toate trebuie să informeze deopotrivă utilizatorii despre concordanţă dintre informaţii şi criterii stabilite.

În Proiectul Legii cu privire la audit sunt date următoarele noţiuni de bază:

activitate de audit – proceduri efectuate în procesul exercitării auditului şi serviciilor conexe stabilite de actele normative în vigoare;

audit obligatoriu (în continuare - audit) - examinare independentă stabilită prin lege a rapoartelor financiare anuale, rapoartelor anuale consolidate şi/sau a altor informaţii aferente acestora ale entităţii auditate, în scopul expunerii opiniei profesionale a auditorului privind corespunderea acestor rapoarte şi/sau a informaţiilor aferente, sub toate aspectele semnificative, criteriilor stabilite de actele legislative şi normative în vigoare şi/sau altor cerinţe înaintate faţă de aceste rapoarte;

auditor - persoană fizică care deţine certificatul de calificare al contabilului expert şi este indicat în licenţa pentru desfăşurarea activităţii de audit a societăţii de audit sau a auditorului-întreprinzător individual;

stagiar – persoană fizică care este angajată pentru stagiere în modul prevăzut de articolul 22 al prezentei legi, care nu este auditor, dar participă la exercitarea auditului sub conducerea unui auditor;

Principiile fundamentale ale activităţii de audit

Activitatea de audit se bazează pe următoarele principii:

a) independenţa – auditorul trebuie să fie liber de orice interes care ar putea fi considerat (indiferent de efectul lui real) ca fiind incompatibil cu onestitatea şi obiectivitatea, să fie autonom şi să nu fie supus nici unei constrîngeri;

2

b) onestitatea – auditorul trebuie să fie sincer şi onest la prestarea serviciilor profesionale;

c) obiectivitatea – auditorul trebuie să fie corect, imparţial şi nu trebuie să permită prevalarea asupra obiectivităţii a unor prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe;

d) competenţa profesională şi conştiinciozitatea – auditorul trebuie să fie conştiincios, sîrguincios şi competent, trebuie să-şi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la un nivel care ar oferi angajatorului posibilitatea de a beneficia de servicii profesionale competente şi de o bună calitate, ţinînd cont de cerinţele legislaţiei şi activităţii practice;

e) confidenţialitatea – auditorul trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiei obţinute în timpul prestării serviciilor profesionale şi să nu utilizeze sau să divulge informaţia respectivă fără o permisiune corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care divulgarea este prevăzută de legislaţie;

f) comportamentul profesional – auditorul trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi să evite orice comportament care ar putea discredita profesia;

g) respectarea standardelor profesionale – auditorul trebuie să presteze serviciile profesionale cu respectarea cerinţelor standardelor profesionale.

Orice audit se realizează prin împărţirea situaţiilor financiare în segmente sau părţi componente mai mici în scopul repartizării sarcinilor între membrii echipei de audit. Există mai multe metode de segmentare a unui audit, dintre care:

Metoda conturilor - fiecare sold de cont se auditează ca un segment distins;

Metoda ciclurilor - tipurile sau categoriile de operaţii economice şi solduri de conturi strîns corelate

În literatura de specialitate se precaută următoarele cicluri:

Ciclul vânzări-încasări;

Ciclul cumpărări-plăţi;

Ciclul salarii-personal;

Ciclul stocuri-depozitare;

Ciclul atragere-rambursare de capital.

3. Genurile si serviciile de audit

In literatura de specialitate auditul este divizat după genuri in:

extern

intern (controlul intern, extern)

Conform art.5. Tipuri de audit al Proiectului Legii cu privire la audit, auditul poate fi:

obligatoriu

solicitat

Auditul obligatoriu stabilit prin lege al rapoartelor financiare anuale se efectuează la:

a) entităţile de interes public;

b) entităţile, care la data întocmirii bilanţului contabil, depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru ultimii doi ani consecutivi:

1. veniturile din vînzări, alte venituri operaţionale, veniturile din activitatea de investiţii şi financiară de 30 mil.lei;

2. totalul bilanţului contabil de 15 mil.lei;3. numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – 50.

3

Auditul obligatoriu stabilit prin lege al rapoartelor anuale consolidate se efectuează la entităţile, care la data întocmirii bilanţului contabil consolidat depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru ultimii doi ani consecutivi:

1. veniturile din vînzări, alte venituri operaţionale, veniturile din activitatea de investiţii şi financiară de 440 mil. lei;

2. totalul bilanţului contabil consolidat de 220 mil. lei;

3. numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – 250.

Auditul obligatoriu se efectuează şi la cererea:

a) acţionarilor (asociaţilor) care deţin cel puţin 10% din capitalul social înregistrat şi vărsat;

b) Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;

c) instanţei judecătoreşti.

Legea cu privire la activitatea de audit actuală prevede următoarele genuri de audit :

1) Auditul agenţilor economici/audit general – pentru practicarea acestui gen de audit este necesar de a susţine un examen la Ministerul Finanţelor pentru obţinerea certificatului, iar in baza lui de către Camera de Licenţiere se eliberează licenţa de practicare a acestui gen. Licenţa se eliberează numai persoanei juridice.

2) Auditul bancar – pentru practicarea acestui gen se susţine examen la Banca Naţionala pentru obţinerea certificatului. Licenţa se eliberează de către Camera de Licenţiere.

3) Auditul companiilor de asigurare – pentru practicarea acestuia examenul se susţine la Ministerul Finanţelor pentru obţinerea certificatului, licenţa – de către Camera de Licenţiere.

4) Auditul participanţilor profesionişti la piaţa hârtiilor de valoare – pentru practicarea acestuia este necesar ca minim 3 persoane sa obţină certificat la Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare in baza susţinerii unui examen. După obţinerea certificatelor Comisia eliberează si licenţa.

Bazele teoretice ale auditului în occident se limitează la examinarea următoarelor genuri de audit:

- operaţional – este controlul procedeelor si metodelor de funcţionare a unei organizaţii cu scopul evaluării productivităţii si eficienţei. După finisarea acestui audit managerul întreprinderii verificate primeşte recomandări referitoare la perfecţionarea operaţiunilor. Auditul operaţional poate fi efectuat de auditori interni si externi.

- de corespundere – determina daca la întreprindere se respecta acele proceduri sau reguli care au fost prescrise personalului de către administraţie. Rezultatele acestui gen de obicei se anunţa uneia din persoanele subdiviziunii controlate si nici de cum utilizatorilor externi.

- rapoartelor financiare – se efectuează pentru a constata daca rapoartele financiare corespund criteriilor stabilite (de regula SNC sau SIRF).

Conform art. 7. Serviciile prestate de societatea de audit a Proiectului Legii cu privire la audit, în afară de activitatea de audit, societatea de audit, auditorul – întreprinzător individual pot presta următoarele servicii:

a. organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile;b. asistenţa privind automatizarea evidenţei contabile; c. expertiza contabilă; d. planificarea fiscală, calculul plăţilor obligatorii la buget, întocmirea declaraţiilor fiscale; e. analiza activităţii economico-financiare; f. consultanţa şi deservirea informaţională privind problemele din domeniul legislaţiei

financiare şi fiscale; g. publicarea materialelor metodice, recomandărilor privind evidenţa contabilă,

impozitarea, auditul; h. evaluarea patrimoniului;

4

i. asistenţă juridică în problemele de activitate economico-financiară; j. asistenţă în domeniul managementului; k. asistenţă în administrare, reorganizare şi lichidare; l. consultanţă în administrarea investiţiilor, analiza proiectelor investiţionale. m. alte servicii care necesită cunoştinţe în domeniul contabilităţii, auditului sau disciplinelor

înrudite cu condiţia respectării principiilor independenţei şi a principiilor fundamentale a activităţii de audit.

Pe lîngă activitatea de audit, unul şi acelaşi auditor nu poate să presteze în cadrul uneia şi aceiaşi entităţi auditate, în decursul unei perioade de gestiune serviciile menţionate.

Dacă, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, prestarea unor servicii sînt supuse licenţierii, societăţile de audit, auditorii-întreprinzători individuali nu sînt în drept să presteze aceste servicii fără deţinerea licenţei respective.

Societatea de audit, auditorul-întreprinzător individual nu pot practica alte activităţi de întreprinzător, decît activitatea de audit şi servicii conexe, activităţi ştiinţifice, didactice, de creaţie şi serviciile permise legea dată, cu condiţia respectării principiului independenţei. (Activităţi incompatibile cu activitatea de audit).

4. Baza legislativa si normativa a activităţii de audit in RM

Activitatea de audit in RM actualmente e reglementata de:

Legea cu privire la activitatea de audit Nr.729-XIII din 15.02.96 . Actualmente Ministerul Finanţelor a elaborat un proiect nou al legii date în baza cerinţelor şi normelor internaţionale ale auditului, care este deja înaintat pentru aprobare.

Standardele Naţionale de Audit - reprezintă baza sistemului de reglementare normativă a activităţii de audit;

Codul privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor.

În RM conţinutul actelor normative cu privire la activitatea de audit sunt elaborate de Ministerul Finanţelor, consultate cu Asociaţia contabililor şi auditorilor profesionişti (ACAP).

Standarde de audit – acte normative, elaborate şi adoptate în conformitate cu legislaţia în vigoare, care reglementează modul exercitării auditului şi prestării serviciilor conexe.

Standardele Naţionale de Audit au fost elaborate in baza Standardelor Internaţionale de Audit si primele standarde elaborate au intrat in vigoare la 01.01.2001. Standardele naţionale de audit şi Codul privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor sînt elaborate şi actualizate în conformitate cu directivele Uniunii Europene, standardele internaţionale de audit aprobate de către Consiliul Internaţional pentru Audit şi Asigurarea Standardelor (IAASB) şi Codul etic al contabililor profesionişti, aprobat de către Consiliul Standardelor Etice.

Standardele Naţionale de Audit conţin principii fundamentale şi proceduri esenţiale de audit, precum şi recomandări corespunzătoare sub formă de materiale explicative şi de altă natură. Prevederile concrete ale sistemului de reglementare normativă a activităţii de audit sînt expuse în următoarele SNA şi Regulamente privind practica de audit (la data 01.09.2006):

100-199 Introducere S.N.A. 110 "Terminologia folosită în Standardele Naţionale de Audit" S.N.A. 120 "Baze conceptuale ale Standardelor Naţionale de Audit"

200-299 Responsabilităţi S.N.A. 200 "Obiectivul şi principiile generale ale unui audit al rapoartelor financiare"

5

S.N.A. 210 "Condiţiile angajamentelor de audit" S.N.A. 220 "Controlul calităţii lucrărilor de audit" S.N.A. 230 "Documentaţia" S.N.A. 240 "Frauda şi eroarea" S.N.A. 250 "Luarea în considerare a cerinţelor actelor legislative şi normative la exercitarea auditului

rapoartelor financiare" S.N.A. 260 "Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de

conducerea agentului economic" 300-399 Planificarea S.N.A. 300 "Planificarea" S.N.A. 310 "Cunoaşterea business-ului" S.N.A. 320 "Caracter semnificativ în audit"

400-499 Controlul intern S.N.A. 400 "Evaluarea riscului şi controlul intern" S.N.A. 401 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate" S.N.A. 402 "Probleme de audit ce ţin de agenţii economici care utilizează serviciile organizaţiilor de

deservire"

500-599 Dovezi de audit S.N.A. 500 "Dovezi de audit" S.N.A. 501 "Dovezi de audit - probleme suplimentare referitoare la anumite posturi" S.N.A. 505 "Confirmări externe". S.N.A. 510 "Angajamente iniţiale - solduri la începutul perioadei" S.N.A. 520 "Proceduri analitice" S.N.A. 530 "Eşantionul de audit şi alte proceduri de testare selectivă" S.N.A. 540 "Auditul estimărilor contabile" S.N.A. 550 "Părţi legate" S.N.A. 560 "Evenimente după data întocmirii rapoartelor financiare" S.N.A. 570 "Principiul continuităţii activităţii" S.N.A. 580 "Declaraţii ale conducerii"

600-699 Utilizarea lucrărilor terţelor părţi S.N.A. 600 "Utilizarea lucrărilor altui auditor" S.N.A. 610 "Utilizarea lucrărilor de audit intern" S.N.A. 620 "Utilizarea lucrărilor expertului"

700-799 Concluzii şi documente de raportare privind auditul S.N.A. 700 "Raport al auditorului asupra rapoartelor financiare" S.N.A. 710 "Informaţia comparativă" S.N.A. 720 "Altă informaţie în documentele ce includ rapartele financiare auditate"

800-899 Domenii specializate S.N.A. 800 "Raport al auditorului privind auditul cu obiectiv special" S.N.A. 810 "Examinarea informaţiei financiare previzionale"

900-999 Servicii conexe S.N.A. 910 "Angajamente de examinare limitată a rapoartelor financiare" S.N.A. 920 "Angajamente de efectuare a procedurilor convenite referitoare la informaţia financiară" S.N.A. 930 "Angajamente de întocmire a rapoartelor financiare"

1000-1100 Regulamente privind practica de audit 1000 "Proceduri de confirmare interbancară" 1001 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate - microcomputere autonome"

6

1002 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate - sisteme computerizate ce activează în regim de timp real"

1003 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate - sisteme a bazelor de date" 1004 "Relaţiile dintre organele ce reglementează activitatea bancară şi auditorii externi" 1005 "Particularităţi ale auditului micului business" 1006 "Auditul băncilor comerciale internaţionale" 1007 "Comunicarea cu conducerea" 1008 "Evaluarea riscului şi controlul intern - particularităţi în mediul sistemelor informaţionale

computerizate" 1009 "Tehnici de audit cu utilizarea computerelor" 1010 "Examinarea problemelor de mediu la exercitarea auditului rapoartelor financiare" 1014 "Raport al auditorului cu privire la conformitatea rapoartelor financiare cu Standardele

Naţionale de Contabilitate" Standardele Naţionale de Audit şi Regulamentele privind pratica de audit se modifică şi precizează în conformitate cu modificările introduse în Standardele Internaţionale de Audit şi Regulamente.Totodată, nomenclatorul SNA se completează pe măsura aprobării de către IFAC a noilor SIA.

Reglementarea de stat a activităţii de auditReglementarea de stat a activităţii de audit cuprinde:

a) asigurarea normativă a activităţii de audit;b) certificarea; c) licenţierea activităţii de audit;d) evaluarea şi acreditarea organizaţiilor, instituţiilor care efectuează instruirea profesională continuă;e) supravegherea activităţii de audit.

Reglementarea de stat a activităţii de audit se efectuează de către:Ministerul Finanţelor - elaborarea, aprobarea şi publicarea SNA, regulamentelor privind practica de audit, Codului privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor din Republica Moldova, programului de examinare şi altor acte normative ce reglementează activitatea de audit, ţinerea Registrului de stat al auditorilor şi a Registrului societăţilor de audit, auditorilor-întreprinzători individuali, în modul stabilit, publicarea lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina Web a Ministerului FinanţelorCamera de Licenţiere - exercită controlul asupra respectării condiţiilor de licenţiereMinisterul Educaţiei, Tineretului şi Sportului - evaluarea şi acreditarea organizaţiilor, instituţiilor care efectuează instruirea profesională continuă externă a auditorilor; recunoaşterea calificărilor şi echivalarea actelor de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior din alte state.Consiliul de supraveghere a activităţii de audit - supravegherea respectării de către auditori şi societăţile de audit, auditorii-întreprinzători individuali a prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul activităţii de audit, a SNA şi a regulamentelor privind practica de audit; a prevederilor Codului privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor; a procedurilor privind controlul calităţii lucrărilor de audit.

5. Organizarea activităţii de audit in RM

Organizatia de audit este intreprinderea cu orice forma de organizare juridica, creata de o persoana fizica (un grup de persoane fizice), sau de o persoana juridica (un grup de persoane juridice) inclusiv straina care dispune de licenta pentru activitate in domeniul auditului. Firma de audit se fondeaza in conformitate cu Legea cu privire la intreprinderi si antreprenoriat, din 03.01.1992. In caz cind firma de audit este inregistrata ca SA auditorii trebuie sa detina nu mai putin de 51% din actiunile cu drept de vot.

Auditorul – specialist independent cu studii superioare economice, juridice, financiare, titular al unui certificat de calificare ce-i confera dreptul de a verifica si certifica evidenta contabila si bilanturile contabile ale agentilor economici.

7

Activitatea de audit se desfasoara in baza licentei de audit eliberate de Camera de Licentiere sau Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Licenţa se elibereaza daca cel puţin 1 (3) angajat al companiei detine certificat de calificare. Pentru sustinerea examenului de calificare candidatul trebuie sa prezinte următoarele documente:

- cerere- copia diplomei instituţiei absolvite- copii din extrasul carnetului de munca – unde trebuie sa fie indicati nu mai putin de 5 ani de

activitate in domeniul economico-financiar sau juridic sau in domeniul pedagogiei cu predarea disciplinelor economice si juridice.

- 2 fotografii ¾- chitanta de achitare a examenului.

Certificatul se eliberează pe o perioada de 5 ani apoi iar se sustine examen.

Cinform proiectului Legii noi:Stagierea în activitatea de auditÎn activitatea de audit, este stagiar persoana fizică care întruneşte următoarele condiţii:

a) are studii superioare în domeniul economico-financiar sau juridic;b) corespunde, pe parcursul stagierii, cerinţelor Codului privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor;c)este posesor al certificatului contabilului certificat;d)este angajat al societăţii de audit sau al auditorului-întreprinzător individual pe tot parcursul perioadei de stagiere, în conformitate cu cerinţele Codului muncii.

Cerinţe generale privind examenul de calificare Certificatul de calificare se eliberează persoanelor care corespund cerinţelor specificate la prezentul articol şi au susţinut examenul de calificare. Cerinţele sînt:

a) capacitate de exerciţiu deplină, studii superioare în domeniul economico-financiar sau juridic, confirmate prin diploma de licenţă eliberată de instituţia de învăţămînt superior din Republica Moldova sau din alt stat, cu condiţia recunoaşterii calificării şi echivalării acestei diplome de către Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova;b) vechime în muncă de cel puţin trei ani în domeniul economico-financiar sau juridic, care poate fi acumulată pe parcursul perioadei de susţinere a examenelor, dintre care cel puţin două treimi ca stagiar în activitatea de audit sub îndrumarea unui auditor;c) deţinerea certificatului contabilului certificat;d) lipsa antecedentelor penale nestinse;e) posedarea limbii de stat.

Pentru obţinerea calităţii de contabil expert, candidatul susţine examenul de calificare. Examenul constă în susţinerea de probe scrise la următoarele discipline:a) auditul;

1) activitatea de audit;2) cerinţe legislative şi standardele profesionale privind auditul obligatoriu (Standardele Naţionale de Audit);3) conduita profesională şi independenţa;

b) contabilitatea financiară;1) principiile şi teoria generală a contabilităţii;2) Standardele Naţionale de Contabilitate şi cerinţele legislative privind pregătirea rapoartelor anuale şi consolidate;

c) contabilitatea de gestiune;1) gestionarea riscurilor şi controlul intern;2) principiile de bază ale gestionării financiare a întreprinderilor;

d) managementul financiar;1) analiza financiară;2) economia afacerilor, generală şi financiară;3) matematica şi statistica;

8

4) legislaţia privind insolvabilitatea şi procedurile similare;e) dreptul;

1) legislaţia muncii şi asigurărilor sociale;2) legislaţia fiscală, civilă şi comercială;3) legislaţia privind societăţile comerciale;

f) gestiunea tehnologiilor informaţionale şi sisteme computerizate (la nivel de utilizator).

Examenul de calificare poate fi susţinut de cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini sau apatrizii care întrunesc cerinţele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.Pentru susţinerea fiecărei discipline a examenului de calificare se percepe o taxă în mărimea stabilită de Guvern. Sumele taxelor pentru examinare se varsă la un cont special, deschis la Trezoreria de Stat.

Pentru obţinerea certificatului de calificare al auditorului bancar, al auditorului companiilor de asigurare şi al auditorului participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, pretendenţii sînt în drept să susţină examenele şi să primească certificatele de calificare menţionate numai după susţinerea examenului şi primirea certificatului de calificare al contabilului expert.

Examenul de calificare se organizează de către Ministerul Finanţelor, iar examinarea se efectuează de Comisia de certificare. În calitate de observatori pot participa reprezentanţi ai asociaţiilor contabililor şi auditorilor, societăţilor de audit şi ai Confederaţiei Naţionale a Patronatului.Candidaţii care n-au susţinut examenul la unele discipline pot fi admişi la examenul repetat pentru aceste discipline prima dată - nu mai devreme decît peste 6 luni şi a doua - nu mai devreme decît peste un an după încercarea anterioară, cu respectarea termenului-limită de pînă la trei ani, care începe din data primei zile cînd candidatul a susţinut examenul la una din discipline.Rezultatele examenului de calificare pot fi contestate la Comisia de certificare sau în instanţa de judecată în termen de 30 zile de la data primirii rezultatului.

Candidaţilor care au susţinut examenul de calificare li se eliberează certificatul de calificare al contabilului expert. Termenul de valabilitate al certificatului de calificare este nelimitat si este un document de strictă evidenţă.Certificatul de calificare se retrage în cazurile în care:a) certificatul de calificare a fost primit cu prezentarea unor documente false sau a fost depistată neautenticitatea datelor din documentele prezentate pentru obţinerea certificatului de calificare;b) la exercitarea auditului, auditorul a încălcat cerinţele prevăzute de alineatul (3) al articolului 7şi/sau de alineatul (4) al articolului 13 ale prezentei legi;c) posesorul certificatului a încălcat cerinţele privind instruirea profesională continuă;d) în privinţa posesorului certificatului a fost pronunţată o sentinţă definitivă şi irevocabilă de condamnare pentru săvîrşirea unei infracţiuni legate de desfăşurarea activităţii profesionale;e) posesorul certificatului nu corespunde cerinţelor de calificare şi/sau a manifestat o pregătire profesională insuficientă, dacă acest fapt a fost atestat printr-o concluzie a Consiliului de supraveghere.Suspendarea activităţii auditorului Activitatea auditorului se consideră suspendată automat în cazul în care auditorul devine funcţionar public conform prevederilor Legii serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995. Orice raport al auditorului întocmit în perioada pentru care a fost suspendată activitatea este considerat nul. Încetarea activităţii auditorului Activitatea auditorului încetează în cazul:a) excluderii benevole din Registrul de stat al auditorilor;b) retragerii certificatului de calificare;c) decesului auditorului, declarării lui dispărut fără urmă.

9