Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

Capitolul I

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

2.1. Apariţia dreptului financiar şi a finanţelor publice

Nimeni nu poate spune exact când şi în ce condiţii a aparut dreptul. Se

consideră că dreptul a aparut odată cu societatea omenească, privită ca ansamblu

unitar, complex sistematic, de relaţii între oameni, istoriceşte determinate,

condiţie şi rezultat al activităţii acestora de creare a bunurilor materiale si a

valorilor spirituale necesare traiului individual şi colectiv . Afirmaţia este

criticabilă deoarece, la începuturi, societatea nu era suficient organizată pentru a

raspunde tuturor nevoilor individuale şi colective. Cert este însă că societatea

presupune, în primul rând, stabilirea unor relaţii între indivizii care o compun,

relaţii ce nu se pot desfăşura haotic, ci numai dupa nişte reguli a căror respectare

trebuie asigurată. Putem vorbi de apariţia dreptului doar atunci când societatea

umană se organizează în stat, care, pe lânga edictarea de norme are şi

responsabilitatea vegherii la respectarea lor, daca este necesar utilizând toate

mijloacele de care dispune. Încă de la apariţia primelor colectivităţi umane s-a

simţit nevoia instituirii unor reguli de conduită, norme, obiceiuri fără de care

convieţuirea nu ar fi fost posibilă. Dreptul reprezintă ansamblul regulilor de

conduită şi norme destinate influenţării şi, chiar determinării comportamentului

oamenilor în societate, stabilind drepturi şi obligaţii a căror respectare este

asigurată, la nevoie, de forţa de constrângere a statului.

Dreptul este un sistem complex, iar ansamblul disciplinelor sale se

constituie într-un sistem al ştiinţelor juridice, în cadrul căruia se disting trei

grupe:

6

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

„a) ştiinţele juridice teoretice;

b) ştiinţele juridice istorice;

c) ştiintele juridice de ramură.”

Dreptul financiar este o ramură a ştiinţelor juridice propriu-zise. Aceste

ştiinţe propriu-zise s-au constituit pe măsura dezvoltării complexe a vieţii

sociale şi a reglementărilor juridice care s-au impus în acest domeniu.

„ Ştiinţa dreptului financiar public este ansamblul sistematic al ideilor,

teoriilor şi celorlalte cunoştinţe despre reglementările juridice referitoare la

componentele structurale ale finanţelor publice.” Aşadar, obiectul ştiinţei

dreptului financiar îl constituie reglementările privind bugetul public naţional şi

procedura bugetară, veniturile bugetare, cheltuielile publice şi bugetare, datoria

publică, controlul financiar etc.

Reglementarea relaţiilor financiare, potrivit necesitaţilor, conţinutului şi

cuprinsului finanţelor publice, cuprinde:

- Constituirea şi utilizarea fondului bugetar al statului;

- Constituirea şi utilizarea fondului de asigurări sociale de stat şi a

fondului de ajutor de şomaj;

- Constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti proprii ale regiilor

autonome şi ale instituţiilor publice;

- Emisiunea monetară;

- Circulaţia monetară cu numerar şi fără numerar;

- Regimul juridic al valutei;

- Politica fiscală a statului;

- Controlul financiar;

- Organizarea şi funcţionarea aparatului financiar, bancar şi de credit.

În indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementează toate aceste relaţii

financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare.

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor

7

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

normative care reglementează relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a

fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii

sarcinilor social-economice ale statului.

Prin intermediul finanţelor publice se asigură constituirea, repartizarea şi

utilizarea eficientă a banului public pentru sporirea producţiei de mărfuri,

dezvoltarea forţelor de producţie, dezvoltarea învăţământului şi culturii,

ocrotirea sănătăţii, etc.

Din definiţia dreptului financiar rezultă că acesta reprezintă un ansamblu

de norme juridice care sunt de drept financiar în virtutea a ceea ce

reglementează, deci datorită faptului că reglementează acte şi operaţiuni

financiare privind fondurile băneşti ale statului si ale instituţiilor, întreprinderilor

şi organizaţiilor de stat.

Normele de drept financiar se disting faţă de celelalte norme juridice

instituite de către organele de stat, prin acest obiect specific financiar de

reglementare. Acest obiect specific reprezintă criteriul esenţial şi unic de

recunoaştere a normelor de drept financiar, deoarece, din punctul de vedere al

formelor de exprimare ale dreptului, normele de drept financiar se întâlnesc atât

în cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relaţii, acte,

operaţiuni financiare, cât şi în cuprinsul unor acte normative, care, în principal,

reglementează relaţii de natură diferită. Astfel, marea majoritate a normelor de

drept financiar sunt cuprinse în Legea finanţelor, legile bugetare, legile şi

decretele privind impozitele, asigurări de stat prin efectul legii şi în alte acte

normative emise pentru domeniul financiar. Spre deosebire de acestea, normele

juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorată

bugetelor locale de către unităţile economice sunt cuprinse in legea cu privire la

fondul funciar; normele juridice privind încasarea amenzilor administrative in

folosul bugetului de stat, care constituie un venit bugetar, sunt cuprinse in legea

referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

8

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

Normele de drept financiar au cele mai multe norme juridice, un caracater

general, impersonal şi privesc un număr nedeterminat de subiecte de drept şi se

aplică repetat în timp, ori de câte ori condiţiile sunt vizate de ele. Pe lângă

acestea unele, norme de drept financiar au caracter individual în virtutea

anumitor necesităţi financiare concrete. Astfel,legile de adoptare a bugetelor de

stat, pe lângă dispoziţii generale, cuprind şi dispoziţii care stabilesc individual

cuantumul unor subvenţii acordate pentru completarea unor venituri proprii ale

bugetelor locale.

În ceea ce priveşte structura logico-juridică, normle de drept financiar

cuprind şi ele trei elemente specifice normelor juridice: ipoteza, dispoziţia şi

sancţiunea, cu unele particularităţi determinate de specificul financiar al

obiectului de reglementare şi de interesul financiar al statului.

Ipoteza normei de drept financiar prevede condiţiile sau împrejurările în

care urmează să se aplice dispoziţia cuprinsă în aceste norme juridice. Astfel, de

exemplu, Legea finanţelor prevede că „ venitul naţional, ca valoare nou creată în

industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi în alte domenii, reprezintă sursa

de bază a fondurilor băneşti ce se constituie în economie”. În acest sens, cele

mai importante fonduri băneşti necesare trebuinţelor obsteşti, în societatea

noastră se constituie pe baza repartizării venitului naţional, în condiţiile în care

cea mai mare parte a acestui venit este realizată în agricultură, industrie şi

construcţii.

Dreptul financiar este o ramură a sistemului dreptului din statul nostru,

datorită faptului că are un obiect de regelmentare propriu, indiferent dacă acest

obiect este denumit relaţii financiare, acte şi operaţiuni financiare, ori

constituirea, repartizarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti necesare statului,

satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii.

Pe lângă obiectul propriu şi specific de reglementare, dreptul financiar

este important pentru întreaga activitate de stat, pentru îndeplinirea practică a

9

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

funcţiilor statului, pentru îndeplinirea Programului de făurire a societăţilor

multilateral dezvoltate. Această importanţă reprezintă şi ea un argument pentru

situaţia dreptului financiar ca ramură sistemului de drept din statul nostru.

Ştiinţa dreptului financiar cercetează normele şi instituţiile financiare

pornind de la generalizările ştiinţei finanţelor, potrivit corelaţiei dintre relaţiile

economice şi expresia lor juridică. Ştiinţa finanţelor cercetează relaţiile

economice care alcătuiesc finanţele din statul nostru. În timp ce ştiinţa finanţelor

este o parte a economiei politice, ştiinţa dreptului financiar este o parte a

ştiinţelor juridice. Însă, atât ştiinţa finanţelor, cât şi ştiinţa dreptului financiar fac

parte din ştiinţele sociale, concomitente cu economia politică şi cu celelelalte

ramuri ale ştiinţei dreptului.

În concluzie, dreptul financiar studiază noţiunile teoretice ale aplicării

practice a normelor juridice, privind:

- Organizarea bugetului de stat şi procedura întocmirii, adoptării şi

executării acestui buget;

- Veniturile bugetului de stat şi realizarea lor;

- Cheltuielile bugetare şi realizarea lor;

- Formarea şi repartizarea fondurilor băneşti ale întreprinderilor şi

organizaţiilor economice de stat;

- Formele şi condiţiile creditului;

- Reglementarea refacerii mijloacelor de producţie distruse

neprevăzut şi asigurările prin efectul legii de bunuri şi persoane;

- Emisiunea monetară, planificarea circulaţiei băneşti interne,

decontările fără numerar, precum şi alte mijloace de plată străine;

- Organizarea, formele şi procedura controlului financiar.

Finanţele au apărut în societate pe fondul dezvoltării factorilor de

producţie, arelaţiilor băneşti, odată cu apariţia statului şi instituirea forţei publice

10

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

a acestora.Finanţele publice se manifestă ca relaţii de natură economică.

Substanţa acestora constă înformarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului.

Etimologia cuvântului "finanţe" provine din latină= FINIS - care se traduce

foarte liber în „termen de plată”ori „scadenţă”.Cuvântul "FINIS" a stat la

originea tuturor expresiilor care au fost utilizate şi continuăsă fie folosite cu

referire la finanţe.Începând cu secolul XIV-XV - expresia evoluează cu

derivatele "Finanţio""Financias" "Financia pecuniarra"În Franţa s-au folosit

expresiile: hommes de finances, financiers pentru a desemna pecei ce încasau

impozitele (arendaşii de impozite); finances era denumirea prin care seînţelegea

întregul patrimoniu al statului; finance = o sumă de bani în general, un venit

alstatului.În Germania s-au folosit expresiile: finanz (o plată în bani), finantzer

(cămătar).Evoluţia expresiei a fost rapidă, ea îmbogăţindu-şi conţinutul care pe

parcursul vremii primeşte permanent un sens tot mai larg1.

În prezent prin noţiunea de "finanţe" înţelegem: bugetul statului, creditul,

operaţiile bancare, de bursă, relaţiile cambiale. Practic ajungem să cuprindem cu

această expresiecvasitotalitatea resurselor, relaţiilor şi operaţiunilor băneşti.

Dacă spunem "finanţe" ni se sugerează, concepte ca:

- resurse băneşti (pecuniare) ale unei persoane, instituţii;

- ansamblul profesiunilor care au ca obiect banii ori alte modalităţi de

reprezentare aacestora;

- relaţii sociale de natură economică ;

- mijloace de intervenţie a statului în economie;

- fonduri băneşti ale statului;

- acte juridice, în sensul de acte de dispoziţie autoritară care să preia la

dispoziţia statului o parte din produsul intern brut2.

Apariţia şi dezvoltarea finanţelor publice se încadrează în procesul

obiectiv alevoluţiei societăţii omeneşti, având la bază două condiţii 1 D.D.Şaguna,Drept financiar i fiscal,Ed.Oscar Prin ,Bucureti 1994,pag.572 I.Văcărel, s.a. Finanţe publice, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, pag. 16 şiurmat.

11

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

indispensabile:

a)dezvoltarea relaţiilor marfa bani, astfel încât să fie posibilă formarea şi

utilizarearesurselor statului în forma bănească;

b)apariţia statului şi dezvoltarea acestuia care pentru îndeplinirea

funcţiilor şisarcinilor sale, avea şi are nevoie permanentă de resurse.

Finanţele pot fi definite ca un anumit tip de relaţii de repartiţie a

produsuluisocial şi în special a venitului naţional, care se concretizează în

transferuri băneşti de laagenţi economici, instituţii, persoane fizice către bugetul

statului, de la bugetul de statcătre agenţi economici, instituţii sau persoane

fizice, precum şi între agenţii economici, între instituţii şi chiar în interiorul

diverselor structuri economice, cu prilejul formăriisau utilizării diverselor

fonduri.

Transferurile se efectuează de obicei în mod organizat, pe baze legale,

contractuale,având caracter de continuitate.Finanţele poartă amprenta condiţiilor

economice, sociale şi politice în care sedesfăşoară atari transferuri de fonduri

băneşti după cum urmează: venituri constituite ladispoziţia statului, rezultat al

muncii celor din sfera producţiei materiale, cât şi din sfera celeinemateriale,

prelevări la dispoziţia statului de resurse financiare a căror provenienţă, în

marealor majoritate, provin din contribuţii obligatorii, efectuarea cheltuielilor

publice în favoarea beneficiarilor direcţi ai acestora (persoane fizice sau juridice

anume desemnate, categoriisociale defavorizate, chiar societatea în ansamblul

ei).În practică se remarcă delimitarea finanţelor publice de cele private, fiecare

operândseparat.

Finanţele publice, integrează bani şi venituri publice, bani destinaţi

cheltuielilor statului şi plăţi băneşti de interes public necesare în relaţiile cu

statul ori alte colectivităţi publice.

Finanţele private sunt - de regulă- asociate cu unităţile economice

(societăţilecomerciale), băncile şi societăţile de asigurare private, în legătură cu

12

Studiu privind evoluţia finanţelor publice în România

veniturile şi cheltuielileacestora, cu împrumuturile primite sau acordate, cu

creanţele de încasat şi obligaţiile de plată,cu asigurările şi reasigurările de

bunuri, de persoane ori de răspundere civilă3.

Sistemul finanţelor publice a apărut ca urmare a utilizării banilor ca etalon

de valoare,a apariţiei formelor valorice de realizare şi repartiţie a produsului

social şi nu în ultimul rândal organizării colectivităţii de tip statal.Finanţele

publice au primit o dezvoltare deosebită după primul război mondial.

S-a ajuns în prezent la o adevărată ştiinţă a finanţelor care studiază

activitatea statului şioperează cu noţiuni precum: venituri, cheltuieli, taxe,

impozite, împrumuturi, buget procedeemonetare, etc., în scopul îndeplinirii

atribuţiilor care îi revin şi care practic constă în"acoperirea trebuinţelor generale

ale societăţii".Între conceptele de finanţe publice şi finanţele private există

raporturi care prinelementele ce le compun asigură deosebirea dar totodată şi

posibilitatea evidenţierii unor asemănări.

Asemănările derivă din probleme analoage eu care se confruntă şi care îşi

ausorgintea în dorinţa asigurării echilibrului financiar (restricţionarea controlului

asuprautilizării resurselor, organizarea evidenţei financiar-contabile, modul de

realizare a gestiuniitrezoreriei, etc).

Diferenţele (deosebirea) îşi face prezenţa în momentele analizării

soluţiilor la care seapelează pentru soluţionarea problemelor de mai sus. Dacă în

cazul echilibrării finanţelor private operează legile economiei de piaţă, raportul

cerere-ofertă pe piaţa de capital, echilibrarea finanţelor publice este realizată

prin intervenţia statului şi punerea în mişcare a puterii publice.

3 M.S. Minea, Drept financiar,Ed. Accent, 1999, pag. 813