Evoluţia comerţului

6
Etimologic, termenul „comerţ” provine din lb.latină: commercium” = schimb operaţie având ca obiect „marfa”, o activitate care se ocupă cu mărfurile. Curent, termenul se foloseşte pentru a desemna: o categorie economică, o categorie de acte şi fapte juridice, o activitate economică specializată, D.p.d.v. economic , termenul de comerţ are un conţinut complex şi constă în: “activitatea de cumpărare de materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor (cantitate, preţ, sortiment etc.)” Indiferent de abordare, comerţul se defineşte drept o componentă esenţială în înţelegerea ciclului economic fundamental şi a echilibrelor din economie şi societate. În ceea ce priveşte aspectul juridic , prin noţiunea de comerţ se defineşte transferul titlurilor de proprietate asupra bunurilor şi serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producţiei sau direct între producător şi consumator. O altă accepţiune a comerţului este aceea de ramură a economiei naţionale , adică un ansamblu de activităţi omogene, delimitate pe baza diviziunii sociale a muncii şi desfăşurate de agenţi economici specializaţi în asemenea operaţiuni. Activitatea de comerţ, pe măsura dezvoltării societăţii, a suferit profunde modificări, transformându-se dintr-o simplă activitate de intermediere într-o activitate creatoare de utilităţi .

description

evolutia comertului

Transcript of Evoluţia comerţului

Etimologic, termenul comer provine din lb.latin: commercium = schimb operaie avnd ca obiect marfa, o activitate care se ocup cu mrfurile.Curent, termenul se folosete pentru a desemna: o categorie economic, o categorie de acte i fapte juridice, o activitate economic specializat, D.p.d.v. economic, termenul de comer are un coninut complex i const n: activitatea de cumprare de materii prime sau produse pentru a le revinde n acelai stadiu fizic, dar n condiii convenabile consumatorilor (cantitate, pre, sortiment etc.) Indiferent de abordare, comerul se definete drept o component esenial n nelegerea ciclului economic fundamental i a echilibrelor din economie i societate.n ceea ce privete aspectul juridic, prin noiunea de comer se definete transferul titlurilor de proprietate asupra bunurilor i serviciilor, precum i prestaiile de servicii realizate ntre diferitele stadii ale produciei sau direct ntre productor i consumator.O alt accepiune a comerului este aceea de ramur a economiei naionale, adic un ansamblu de activiti omogene, delimitate pe baza diviziunii sociale a muncii i desfurate de ageni economici specializai n asemenea operaiuni.Activitatea de comer, pe msura dezvoltrii societii, a suferit profunde modificri, transformndu-se dintr-o simpl activitate de intermediere ntr-o activitate creatoare de utiliti. Complexitatea noiunii de utilitate (folos, serviciu, util sau utilizabil), definete importana activitii comerciale, concretizat prin locul i rolul acesteia.n comer se desfoar, n principal, urmtoarele categorii de activiti: activiti de intermediere a actelor de vnzare-cumprare; activiti legate de distribuia fizic, cercetarea pieei, publicitatea, informarea populaiei, educarea consumatorilor, crearea condiiilor adecvate de utilizare a produselor etc.Prin activitatea sa, prin locul pe care l deine n circuitul economic al bunurilor, comerul face legtura dintre producie i consum, fiind influenat de cele dou faze ale circuitului economic. La rndul su, comerul, prin calitatea activitii sale, are un rol activ asupra echilibrului dintre producie i consum. Desfurarea actelor comerciale genereaz multiple legturi ale comerului cu: piaa muncii, piaa capitalurilor, piaa monetar, instituiile financiare, pentru: asigurarea forei de munc, formarea i creterea capitalurilor, efectuarea ncasrilor i plilor i ndeplinirea obligaiilor ctre bugetul statului.Comerul de gros i comerul cu amnuntul constituie dou verigi ale comerului interior care reprezint circulaia pe piaa intern, a mrfurilor alimentare i bunurilor destinate consumului colectiv i uzului gospodresc al firmelor prestatoare de servicii comerciale. comerul este un sector creator de utiliti comerul este un reprezentant n serviciul utilizatorilor i al productorilor comerul poate avea rolul de instrument de reglare a mecanismului de pia, asigurnd confruntarea cererii cu oferta

Evoluia comeruluiSpecialitii consider c activitatea de comer a fost necesar din momentul n care oamenii au nceput s comunice. 1. Troc2. Moned3. Civilizaie comercial (n urm cu peste 4.000 de ani)4. Adevrata revoluie comercial (ncepnd cu sec. XI)5. Individualizare a practicilor de comer (aprox. sec. XIII) 6. Apar specialiti n probleme comerciale (n sec. urmtoare)7. Sec. XVIII: separarea distribuiei de producie8. Prima parte a sec. XX: concentrarea activitii comercialeSchimburile s-au efectuat, iniial n natur: produs contra produs, altfel spus troc. La acest nivel de dezvoltare, pentru a-i procura ceea ce aveau nevoie, oamenii cedau din avutul lor altor oameni, care le ofereau, n schimb, ceea ce aveau, la rndul lor, ca excedent. Pentru ca trocul s funcioneze, trebuiau s fie ndeplinite dou condiii de baz, i anume: nevoile celor interesai s coincid - produsele schimbate s aib o valoare sensibil egal Ulterior, schimburile au fost facilitate de apariia unei mrfi intermediare numit moned. Se consider c, de fapt, odat cu apariia monedei a nceput s se manifeste, propriu-zis, comerul. Specialitii n materie comercial, analiznd evoluia n timp a schimbului, evideniaz faptul c se poate vorbi de o adevrat civilizaie comercial, ale crei nceputuri trebuie cutate n urm cu peste 4000 de ani. China, Mesopotamia, Europa de Nord, realizau schimburi comerciale nc din acea epoc. De asemenea, cretanii i fenicienii sunt recunoscui n calitate de mari navigatori i negustori. Ulterior, grecii i romanii au dezvoltat adevrate imperii comerciale, odat cu dezvoltarea transporturilor terestre i maritime, a sistemelor monetare, a schimburilor i economiei artizanale. Adevrata revoluie comercial s-a produs ncepnd cu secolul al XI-lea, perioad istoric n care exponenii unor schimburi mai largi i mai diversificate ntre diferite zone i ri se confrunt cu adepii economiei nchise, din aceast confruntare rezultnd, gradual, centre puternice de producie i consum. n acea perioad se conturaser, n realitate, doi poli ai comerului european, i anume: zonele mediteraneene i cele de la Marea Nordului, ntre care funciona o zon comercial ce cuprindea: Anglia, Flandra, zona Rinului. Revoluia comercial, acompaniat de o specializare a activitilor economice, a contribuit i la apariia negustorilor. Aproximativ n secolul al XIII-lea se individualizeaz practicile de comer manuale de comer propriu-zise, n care se enumerau i descriau:mrfurile, tarifele vamale, itinerariile comerciale, regulile generale de funcionare a activitilor comerciale i sfaturi pentru negustori. n secolele urmtoare, odat cu dezvoltarea: - infrastructurii comunicaiilor, - tehnicilor de realizare a produselor, apariiei i dezvoltrii manufacturilor i a produciei de serie etc., asistm la creterea numrului ntreprinztorilor comerciali i, n acelai timp, la apariia unor noi specialiti n probleme comerciale:negustorii (profesie deja existent, dar care continu s se perfecioneze i specializeze) i bancherii. Acetia, prin investiiile efectuate, au contribuit la nfptuirea revoluiei industriale. n secolul al XVIII-lea, dezvoltarea susinut a produciei i distribuiei, urmare a perfecionrii infrastructurilor comerciale i de transport, au generat separarea distribuiei de producie. Acest fenomen a contribuit la apariia intermediarilor, specializai sau nespecializai. Intermediarii proveneau, de fapt, dintre comerciani i acionau n funcie de interesele industriailor. n prima parte a secolului al XX-lea se manifest fenomenul de concentrare a activitii comerciale. Acest fenomen s-a concretizat, iniial, prin apariia cooperativelor de consum, iar mai apoi prin dezvoltarea susinut a marilor magazine, a ntreprinderilor cu sucursale multiple, a comerului integrat etc. Funciile comerului1. cumprarea mrfurilor de la productori sau colectori i transferarea acestora n depozite2. stocarea mrfurilor3. fracionarea cantitilor mari de mrfuri livrate din sfera produciei, asortarea acestor loturi, formarea sortimentelor comerciale i asigurarea micilor partizi4. transferul mrfurilor ctre punctele i zonele cele mai ndeprtate sau mai izolate5. promovarea produselor care fac obiectul su