Univ. Alexandru Ioan Cuza, Iaşi Facultatea de Economie si Administrarea

Afacerilor

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Exporturile româneşti înainte şi dupã abandonarea economiei de

comandã:pieţe pierdute sau avantaje dobândite?

Îndrumător: Realizator: Isan Vasile

1

Disciplina: Tranzacţii de Comerţ Exterior

Specializare: Finanţe – Bănci/Afaceri internaţionale

- Iaşi, 2008

1.TENDINŢE ALE COMERŢULUI EXTERIOR ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1945-1989

1.1. Directii principale ale schimbarilor economiei romanesti in perioada comunistaO privire de ansamblu asupra situaţiei României la începutul celei de a doua

jumãtaţi a secolului al XX-lea ne conduce la constatarea cã ţara noastrã se caracteriza printr-un nivel scãzut de dezvoltare. Acesta rezulta, pe de o parte, din ramânerea în urmã economicã, având în vedere caracterul predominant agrar al dezvoltãrii societãţii româneşti din prima jumãtate a secolului al XX-lea, cu toţi paşii înainte de loc neglijabili facuţi în industrie în anii interbelici. Pe de altã parte, aceastã stare era datoratã distrugerilor suferite de România în timpul celui de-al doilea razboi mondial, multiplicate de sumele importante platite de ea sub formã de datorii de razboi, deoarece nu i s-a recunoscut calitatea de beligerant, deşi, prin participarea umanã, materialã şi pierderile suferite, ţara noastrã s-a situat pe locul 4 în randul naţiunilor aliate.

2

După cel de-al doilea război, una dintre cele mai urgente probleme era redresarea economiei, pentru că agricultura, industria si intreaga infrastructură economică suferise mari distrugeri si pierderi.

În prima jumătate a anului 1947,Partidul Comunist a acţionat pentru a-şi mări controlul asupra tuturor ramurilor economiei. Planificarea şi conducerea centralizatã erau la ordinea zilei şi toate mãsurile pe care le-a luat s-au dovedit a fi doar faza pregatitoare în vederea naţionalizãrii industriei şi colectivizãrii agriculturii. Transformarea economiei româneşti în conformitate cu modelul sovietic a fost însotitã de integrarea ei în blocul sovietic.

În iunie 1948, Marea Adunare Nationala a votat legea naţionalizãrii intreprinderilor industriale, de asigurari, miniere si de transport,care, impreuna cu inceputul procesului de colectivizare in martie 1949,au facut din stat singurul detinator de resurse,care puteau fi astfel directionate spre accelerarea dezvoltarii industriale.

Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a 5 obiective:dezvoltarea extensiva,autarhia economica,planul central si planificarea,investitii masive in industria grea in dauna celei de consum si sovietizarea industriei romanesti.

Consecintele nefaste ale patrunderii Uniunii Sovietice in economia romaneasca au fost: ruperea legaturilor traditionale cu Occidentul, o izolare si mai completa decat cea din timpul suzeranitatii otomane din secolul al XVIII-lea si exploatarea economica directa din partea U.R.S.S prin intermediul sovromurilor (societati mixte romano-sovietice,infiintate in urma unui acord economic incheiat la Moscova la 8 mai 1945,care activau in principalele sectoare ale economiei romanesti).

In perioada 1951-1989,dezvoltarea economiei s-a desfasurat pe baza planurilor cincinale si a fost concentrata pe dezvoltarea industriala.Prin aceasta se urmarea transformarea Romaniei intr-un stat industrial-agrar cu o economie eficienta,lichidarea decalajelor de dezvoltare economica dintre zone,regiuni,judete si apropierea nivelului dezvoltarii economico-sociale a acestora,crearea unei structuri moderne a economiei in profil de ramura,departamental si teritorial,in care industria sa aiba rolul central,alegerea si folosirea rationala in procesul dezvoltarii a resurselor disponibile din fiecare zona si unitate teritoriala,in concordanta cu nevoile tarii si ale zonei sau unitatii teritoriale.

In primii ani, industrializarea-considerata motorul cresterii economice in Romania-s-a realizat preponderent pe cale extensiva,prin marirea personalului si a investitiilor.

Industrializarea- ritm de crestere1938 1950 1965

Industria chimica100% 193% 1200%

Industria constructiilor de masini 100% 179% 2300%

Industria alimentara 100% 107% 382%

Dupa 1970,Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei,fara a tine cont de indicatorii economici reali.

Autoritatile au investit in trei domenii: industrie grea (siderurgie, constructii de masini, aeronautica, industrie extractiva si industrie chimica); infrastructura: Canalul

3

Dunare-Marea Neagra, Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari; proiecte cu caracter mai mult propagandistic decat economic: Canalul Bucuresti-Dunare si transformarea Capitalei in port la Dunare, Centrul Civic si Casa Poporului, transformarea satelor, prin sistematizare, in orase agro-industriale.

Transpunerea in fapt a modelului productiei industriale bazat pe industria grea s-a realizat intr-un efort investitional,realizat prin fortarea investitiilor in acest sens, in defavoarea consumului populatiei si cu pretul unor profunde dezechilibre sectoriale.

In perioada 1950-1989 productia industriala totala a crescut de 44 ori,in ritm mediu anual de 10,2%,cea a ramurilor din grupa A de 61 ori, iar cea a ramurilor din grupa B de 25 ori,in ritm mediu anual de 11,1% si respectiv 8,6%.Cresterea mai mare s-a inregistrat pana in 1980,ulterior ritmul mediu anual fiind de 3,3% in anii 1981-1989 si de 2,6% in anii 1986-1989.

In perioada 1950-1989, a crescut productia principalelor produse industriale,astfel:

Produsul Unitatea de masura

1938

1989 Nivelul maxim

Energie electrica Mil. kwh 1130

75851 1989

Titei extras Mii tone 6594

9173 1970=13377

Tractoare Bucati - 17124 1983=77142Combine pentru recoltat paioase si porumb

Bucati - 5649 1985=6806

Autocamioane Bucati - 13515 1985=20788Apartamente din fondurileStatului

Numar - 54979 1981=150509

Incaltaminte din piele Mil. perechi 3 52 1980=64

Astfel, sub aspect strict cantitativ,rezultatele sunt remarcabile, dar ele eu fost insotite de neajunsuri numeroase de ordin calitativ si,implicit,lipsa de competitivitate pe pietele straine, care se resimte cu deosebire in comertul exterior si se masoara in deficitele balantei exterioare.

Dezvoltarea doar a ramurilor preferate ele politicii industriale de atunci,s-a facut si cu pretul neglijarii,sau chiar sacrificarii altor ramuri industriale,intre care si industria alimentara,careia,in 1980-1989,i s-a alocat mai putin de 5% din totalul investitiilor industriale.Oferta scazuta de produse alimentare pe piata interna a dus la aparitia „pietei paralele”,a preturilor de specula si, implicit, la diminuarea consumului populatiei si a nivelului de trai,dar si la ingustarea pietei interne,un fenomen care are efect de bumerang asupra posibilitatilor viitoare de dezvoltare a unei parti a capacitatii de productie a industriei.In prima parte a perioadei mentionate,fenomenul a imbracat forma mascata a unei mase monetare disponibile si a cresterii economiilor populatiei.In cea de-a doua el imbraca forma evidenta a deprecierii monetare,prin cresterea preturilor si scaderea veniturilor reale ale populatiei.

O imagine de ansamblu asupra evolutiei industriei romanesti in perioada 195-1989 ne arata o substantiala crestere cantitativa a productiei industriale,dar insotita si de multe consecinte negative, ele caror efecte se manifesta cu deosebire in ultimul deceniu,cand ritmul mediu anual de crestere cunoaste o tendinta evidenta de diminuare, la

4

3,3% in perioada 1981-1989 si la 2,6% in perioada 1986-1989, in timp ce in perioada 1951-1989 el a fost de 10,2%.

Dinamica productiei industriale in perioada 1938-1989

Anii comparatiAnii de baza

1938 1950 1960 1970 1980 1985 1988 1989

1938 100 147 502 17 ori 48 ori 58 ori 66 ori 65 ori

1950 100 340 11 ori 33 ori 40 ori 45 ori 44 ori

1960 100 334 966 12 ori 13 ori 13 ori

1970 100 289 348 394 386

1980 100 120 136 134

1985 100 113,3 110,9

1988 100 97,9

1.2.Colaborarea comercială în cadrul economiei de comanda

Anii următori încheierii conflagraţiei mondiale au adus schimbări esenţiale în

comerţul statelor din zonă. Jumătate din schimburile globale ale Europei de Est în 1948

erau realizate între statele regiunii.

Din 1949, comerţul exterior a devenit monopolul statului român, s-a produs

reorientarea schimburilor comerciale către U.R.S.S. care a devenit partener privilegiat şi

statele vecine.

În esenţă, la începutul anului 1949 se poate considera încheiat procesul de

introducere a modelului sovietic în România atât din punct de vedere economic cât şi din

5

cel politic. Organizarea în ianuarie 1949 a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc nu a

reprezentat decât încheierea instituţionalizării sferei de influenţă sovietică în economie

Schimburile au căpătat o nou structură. La importuri predominau materii

prime,combustibili şi echipamente provenind mai ales din U.R.S.S.; la export erau

prioritare maşinile industriale, anumite produse manufacturate şi bunuri alimentare

destinate sovieticilor. Rusia a devenit principalul furnizor de materii prime şi combustibili,

mărfuri necesare ţărilor din Europa de Est, pe măsura ce a devenit şi principalul debuşeu

pentru utilajele industriale est-europene, slabe calitativ.

1.3. Orientarea geografica a comertului exterior

În ansamblul comerţului exterior al României, ponderea comerţului cu ţările

socialiste cunoaşte o scădere constant în intervalul 1950-1975, de la 83,2% la 44,8%.

Orientarea geografică a comerţului exterior al României în perioada 1950-1975 (în

%din totalul exportului şi importului)

Orientarea geografic a comerţului exterior al României

6

Sursa: Anuarul Statistic al CAER

Dacă în 1950, comerţul României era dominat în mod clar de schimburile cu

statele membre ale C.A.E.R, 25 de ani mai târziu, ţările din Consiliu şi ţările capitaliste au

o pondere aproximativ egală în comerţul exterior al ţării noastre. Pe lâng aceasta, un loc

important ocupau în 1975, schimburile cu statele în curs de dezvoltare, ceea ce denotă

orientarea României către aceste ţări în vederea desfacerii produselor sale industriale şi

obţinerii de materii prim.

Se poate observa că atât exportul cât şi importul României cunosc în această

perioadă, proporţional vorbind, o evoluţie asemănătoare. În general, se constată eforturile

depuse pentru păstrarea unei balanţe comerciale echilibrate astfel încât să nu apară deficite

considerabile în raportul import-export.Nu putem omite tendinţa afirmat încă din 1950 şi

perpetuată de-a lungul timpului, cu excepţia anului 1960, ca exportul către ţările C.A.E.R.

să depăească importurile.

Trebuie evidenţiat şi evoluţia importurilor şi exporturilor României cu fiecare

dintre statele membre C.A.E.R., în principal cu U.R.S.S. Cele două tabele reproduse mai

jos oferă credem câteva informaţii relevante în acest sens

Exporturile României pe piaţa C.A.E.R.

7

Sursa: Anuarul Statistic al CAER

Putem foarte uşor observa că principalul partener comercial al României în

cadrul C.A.E.R a fost şi a rămas U.R.S.S. La mare distanţă s-a situat pe locul al doilea

Cehoslovacia iar pe ultimul loc, dacă exceptăm Albania, s-a aflat în mod constant

Bulgaria. De-a lungul timpului evoluţia comerţului cu fiecare dintre statele member

C.A.E.R. s-a aflat în concordanţă cu evoluţia generală a comerţului cu aceste state,

aflându-se în scădere. Aceast evoluţie denotă reorientarea României din punct de vedere

şi comercial către alte spaţii geografice.

În 1987 şi 1988 după surse GATT, repartiţia geografică a comerţului exterior

pe export şi import a fost:

1987 1988export import export import

ţări socialiste 56,8% 72,2% 55,7 70,0ţări capit. dezvoltate 32,2% 13,4% 32,8 14,0ţări în curs de 11,0% 14,4% 11,5 16,0TOTAL 100,0 100,0 100,0 100,0

Treptat, a fost creat şi un cadru politic şi juridic menit să faciliteze şi să

impulsioneze relaţiile comerciale şi de cooperare economica, semnându-se cu un număr tot

mai mare de state acorduri comerciale şi de plăţi, acorduri de cooperare economică şi

tehnico-ştiinţifîcă de lungă durată, precum şi un număr mare de protocoale şi contracte de

cooperare în diferite ramuri de activitate economică. La sfârşitul cincinalului 1981-1985 şi

începutul cincinalului următor erau în vigoare cea 800 de astfel de acorduri şi convenţii

interguvernamentale încheiate de România cu peste 100 de state ale lumii. Numărul

ţărilor cu care România a întreţinut legături economice, comerciale şi de cooperare a

crescut de la 110 în anul 1970 la 152 în anul 1980, pentru ca în anul 1989 să scadă la

142.

8

Trebuie subliniat însă că, în ultimii ani ai dictaturii ceauşiste, greşelile făcute în

politica externă au dus la o nouă izolare a ţării îndeosebi faţă de unele state capitaliste (SUA,

CEE, Japonia etc.) şi la o restrîngere considerabilă a relaţiilor cu acestea. Cât priveşte

acţiunile de cooperare, mai ales cu o serie de ţări în curs de dezvoltare, multe dintre ele

n-au dat rezultatele scontate, provocând importante daune economiei noastre naţionale.

1.4. Structura pe grupe de marfuri

Structura comerţului exterior al României pe grupe de mărfuri

Din analiza datelor prezentate mai sus reiese situarea constantă a primei grupe

de mărfuri la niveluri ce depăşeau 30% din totalul importurilor în vreme ce la exporturi

aceiaşi primă grupă cunoaşte o creştere constantă ceea ce indică schimbarea structurii

economiei naţionale către producţia industrială. În mod complementar, evoluţia celei de-a

doua grupe de mărfuri oglindeşte de asemeni tendinţa către industrializare.

Importurile de materii prime şi combustibili cunosc o creştere proporţional cu

industrializarea economiei naţionale în vreme ce exporturile la aceeaşi grupă scad datorită

diminuării resurselor naturale existente şi creşterii consumurilor economiei naţionale. Cea

de-a treia grupă cunoaşte scăderi semnificative la exporturi, păstrând totuşi o pondere

situată între 20% şi 30% din comerţul exterior al României. Grupa produselor industriale

de larg consum cunoaşte o evoluţie inversă proporţională, importurile scad masiv în vreme

ce exporturile cunosc o creştere în intervalul analizat de la 1,3% la aproape 16%. Ultima

9

grupă înregistrează creşteri semnificative atât la importuri cât şi la exporturi, ceea ce

denotă sporirea importană ei industriei chimice în ansamblul economiei naţionale.

În acestă context, este, demn de evidenţiat locul pe care îl ocupă exportul

României de maşini, utilaje industriale şi mijloace de transport către celelalte state

membre ale C.A.E.R

Exportul României de utilaje industriale si mijloace de transport (% faţă

deexportul total către C.A.E.R.)

Se poate uşor observa aceea şi tendinţă evidenţiat deja cu alte prilejuri, exportul

României de astfel de produse sporeşte considerabil, ajungând la aproape 40% din totalul

exporturilor către această zonă. Faptul poate fi explicat prin dezvoltarea industriei

naţionale către producţia de astfel de mărfuri, dar şi prin pretenţiile reduse ale acestei

pieţe. Din alt punct de vedere, se poate constata, că la jumătatea deceniului 8 al secolului

al XX-lea, dependenţa industriei Româneşti faţă de piaţa C.A.E.R. devine din ce în ce mai

mult o realitate.

Astfel, politica de industrializare a ţării, ce urmărea, printre altele, afirmarea

independenţei sale economice a avut ca rezultat tocmai sporirea dependenţei faţă de piaţa

C.A.E.R şi implicit faţă de U.R.S.S., datorită calităţii slabe a produselor industriei

româneşti si a faptului că importurile de combustibili şi materii prime reprezentau în

relaţiile dintre România şi C.A.E.R circa 45% din totalul importurilor în 1970 şi,

respectiv, circa 52% în 1980.

Politica comercială în interiorul C.A.E.R. şi-a păstrat în linii mari aceleaşi

caracteristici.

În ciuda încercărilor de reformare, ea poate fi descrisa astfel: monopolul statului,

coordonarea activităţilor de comerţ exterior, acorduri comerciale bilaterale de lungă

durată (5 ani) însoţite de liste anuale de bunuri ce puteau face obiectul schimburilor

(contingente), predominarea bilateralismului, structuri rigide.

10

1.5.Evolutia volumului valoric al comertului exterior si a soldului balantei comerciale

Analizand pe o perioada de 40 de ani evolutia volumului valoric al comertului exterior al Romaniei, rezulta ca in anul 1989, fata de anul 1950, exportul FOB a crescut de 49,47 ori, in timp ce importul FOB s-a majorat de 34,72 ori. Aceasta demonstreaza, la o prima constatare, faptul ca, in perioada 1950- 1989, s-a valorificat mai bine potentialul de export al Romaniei.

In primul rand, daca evidentiem modul in care s-au dezvoltat exportul si importul Romaniei, in perioade decenale, rezultate din gruparea datelor, reiese ca timp de 3 decenii, in anii `50, `60 si `70, ritmul exportului si importului a fost aproximativ acelasi. In schimb, in anii 80, exportul a devansat sensibil importul ( perioada fortarii exportului pentru plata datoriei externe si a intensificarii substituirii importurilor de masini si utilaje), pentru ca, in anii `90, fenomenul sa se inverseze, respectiv importul Romaniei a devansat exportul (consecinta a scaderii drastice a productiei indeosebi industriale, concomitent cu liberalizarea la cel mai inalt grad a importului).

In al doilea rand, prezinta un deosebit interes studierea evolutiei soldului balantei comerciale a Romaniei, care, timp de 25 de ani, incepand cu anul 1950 si pana in anul 1974, a inregistrat, in general, solduri negative de cateva sute de milioane de dolari, la serii de cate 5 ani, singura exceptie facand-o perioada intre 1975-1979, cand importurile au devansat exporturile, intr-un cincinal, cu 2 miliarde dolari (anexa1.).

In al treilea rand, din calcularea gradului de acoperire a importului cu export, putem desprinde concluzia ca, timp de 30 de ani, respectiv din 1950 pana in 1979, acest grad a oscilat in jurul a 90%. in timp ce, in anii `80, el a atins cote pozitive - intre 111,3-127,9%, dimpotriva, in anii `90, a inregistrat o tendinta inversa, situandu-se intre 77,2-78,5%, ceea ce reflecta o acuta scadere a potentialului de export al Romaniei.

Volumul exportului si importului României în anii 1950, 1960, 1970, 1980 si 1985-

1989

în milioane lei valută în milioane lei

1950 1960 1970 1980 1985 1986 1987 1988 1989

Expo

rt

1

274,2

4

302,2

11

104,9

50

962,9

178

031,4

163

989,2

167

850,3

182

257,6

167

779,5Impo

rt

1

460,3

3

887,1

11

760,9

59

006,2

147

022,7

13

581,3

132

984,3

122

262,5

134

982,3Sold -

186,1

+415,

1

-655,9 -8

043,3

+31

008,7

+28

207,9

+34

866,0

+59

995,1

+32

797,2

Sursa: Anuarul statistic al României, 1990

1.6.Dinamismul comertului exterior al Romaniei, comparativ cu dezvoltarea economiei sale

11

Activitatea de comert reprezinta o componenta esentiala a complexului economic national, exercitand o influenta determinanta asupra dezvoltarii si modernizarii productiei si serviciilor, precum si asupra cresterii eficientei economice generale. Conditiile in care au loc schimburile comerciale si trasaturile ce caracterizeaza dezvoltarea economiei mondiale contemporane ofera dovezi incontestabile ale faptului ca nici o tara, indiferent de gradul ei de dezvoltare si dotare cu resurse materiale, financiare si umane, nu poate sa asigure o dezvoltare moderna a economiei sale nationale fara o participare sustinuta la circuitul mondial.

Una din particularitatile de baza ale comertului exterior al Romaniei, in perioada 1950-1989, a reprezentat-o dinamica sustinuta inregistrata de acesta. Din tabel rezulta ca ritmul de crestere a volumului comertului exterior, in aceasta perioada, a depasit toti ceilalti principali indicatori ai economiei nationale, cu exceptia celui al productiei industriale.

Dinamica principalilor indicatori ai dezvoltarii economiei Romaniei

1950=100 1960 1970 1975 1980 1985 1989

Produsul social 263 623 10 ori 14 ori 18 ori 19 ori

Venitul national 268 599 10 ori 15 ori 17 ori 16 ori

Productia industriala

340 11 ori 21 ori 30 ori 40 ori 44 ori

Prod. globala agricola

171 212 289 334 406 351

Vol. comertului exterior- Export - Import

338266

871805

21 ori17 ori

40 ori40 ori

42 ori30 ori

42 ori29 ori

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1990, p. 235-239, 608-611.

Semnificativ este faptul ca, intr-o perioada de 20 de ani, din cei 40 de ani analizati, respectiv intre anii 1970-1989, cresterea volumului comertului exterior a devansat si cresterea productiei industriale. In acest fel, activitatea de comert exterior, indeosebi exportul, a devenit motorul cresterii economice a Romaniei. Interesant de observat este si aspectul ca dezvoltarea cea mai sustinuta a reprezentat-o, in perioada mentionata, comertul cu tarile capitaliste dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare, cu care decontarile se efectuau in devize convertibile (DC), al carui ritm de crestere l-a depasit pe cel al schimburilor in relatia cliring tari socialiste (CTS).

1.7. Locul comertului exterior al Romaniei in comertul mondial cu bunuri (marfuri)

Intrucat in lume exista aproximativ 200 de state, prezinta importanta modul in care a evoluat comertul exterior al Romaniei si de aici pozitia sa in comertul mondial. In acest

12

sens sunt de semnalat urmatoarele aspecte: - exportul si importul, cumulat, pe locuitor, au avut, in ultimii 20 de ani, o curba sinuoasa.

Comparativ cu ponderea sa in populatia lumii, de 0,38%, si in suprafata terestra, de 0,21%, ponderea Romaniei in comertul mondial, de 0,18%, demonstreaza o participare a sa sub posibilitati la schimburile comerciale internationale cu bunuri (marfuri); aceeasi tendinta de recul s-a manifestat si in pozitia ocupata de Romania in exportul mondial. Astfel, in anul 1988, Romania se situa pe locul 38, pentru ca in anul 1999 sa coboare pe locul 60.

ANUL EXPORT IMPORT SOLD1950 1274 1461 -1871951 1580 1636 -561952 1826 3183 -3571953 2196 2777 -5811954 2216 2328 -1121955 2530 2771 -2411956 2661 2414 2471957 2465 2951 -4861958 2810 2890 -801959 3134 3012 1221960 4302 3887 4151961 4755 4888 -1331962 4908 5646 -7381963 5490 6132 -6421964 6000 7009 -10091965 6609 6463 1461966 7117 7279 -1621967 8372 9277 -9051968 8811 9654 -8431969 9799 10443 -6441970 11761 11105 -6561971 12616 12606 -101972 14465 14373 -921973 17418 18576 11581974 25548 24226 -13371975 26548 26547 -11976 30294 30504 2101977 34879 34684 -1951978 40619 36821 -37981979 48792 43467 -53251980 59006 50963 -80431981 164671 167702 30311982 124851 147721 228701983 130237 167692 374551984 161114 206303 451981985 147023 178031 310081986 135781 163989 282081987 132984 167850 348861988 122263 182258 599951989 134982 167780 32798

13

II.TENDINŢE ALE COMERŢULUI EXTERIOR ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1990-2004

II.1. Directii principale ale schimbarilor economiei romanesti in ultimul deceniu si

jumatate

Drumul economiei româneşti de la o societate supercentralizată spre

una bazată pe legile economiei de piaţă constituie un proces complex.

După anul 1989 economia românească s-a aflat sub presiunea unor

importante constrângeri provenite atât din mediul intern cât şi extern. Pe

plan intern, restricţiile macroeconomice (necesitatea reducerii inflaţiei, a

deficitului bugetar şi a celui de cont curent etc.) au fost dublate de cele

microeconomice (privatizarea, restructurarea sistemului bancar, constrângerile

bugetare). Pe plan extern România s-a confruntat cu probleme legate de accesul

la finanţare, atragerea investiţiilor străine, îmbunătăţirea rating-ului, dar şi

cu efectele desfiinţării CAER şi impactul conflictului din Iugoslavia.

Economia României în perioada 1990-1998 a fost caracterizată de

o serie de dezechilibre cum ar fi: structura industrială supradimensionată, gradul

redus de prelucrare şi eficienţă a ramurilor de vârf tehnologic generate pe de o

parte de moştenirea din epoca comunistă şi pe de altă parte de lipsa unei

strategii de dezvoltare eficiente la nivel naţional. Restructurarea economiei şi

procesul de privatizare au fost aplicate la nivel microeconomic. Inerţia privatizării

a descurajat investiţiile străine încetinind procesul de dezvoltare bazat pe

productivitate şi competitivitate. Efectele negative generate de restructurarea

greoaie au fost amplificate de liberalizarea uneori forţată a preţurilor şi de

subvenţionarea din resurse bugetare a pierderilor agenţilor economici ineficienţi.

Perioada caracterizată prin descreştere economică s-a încheiat în anul 1999.

Influenţa constrângerilor economice, sociale, politice s-a concretizat în

14

reducerea reală a produsului intern brut cu 1,2 la sută în 1999 faţă de anul

precedent, cu 1,7 puncte procentuale sub rata medie anuală din intervalul 1997-

1999. Pozitiv este faptul că la atenuarea declinului economic a contribuit în

exclusivitate exportul net de bunuri şi servicii (3,7%) prin creşterea exportului şi

reducerea importului, în timp ce absorbţia (consum, investiţii, inclusiv

modificarea stocurilor) a avut o contribuţie negativă de 6,9 la sută. Rezultatele

obţinute în anul 2000 pot fi considerate bune. Creşterea PIBde 1,8 la sută a

survenit după trei ani de scăderi consecutive. Rata inflaţiei de40,7 la sută, chiar

dacă a fost departe de obiectivul propus, s-a situat cu peste 14 puncte

procentuale sub cea a anului precedent, în condiţiile unor şocuri interne

şi externe nefavorabile. Atât deficitul bugetului general consolidat cât şi

deficitul contului curent s-au cifrat la 3,7 la sută din PIB. Rezerva internaţională

a crescut până la 2,4 miliarde de dolari SUA şi România a reintrat după mai

bine de trei ani pe piaţa privată de capital prin două emisiuni de obligaţiuni, în

valoare de 150 milioane euro fiecare. Rata şomajului a scăzut de la11,8 la sută în

decembrie 1999 la 10,5 la sută în decembrie 2000.

În anul 2001 creşterea economică a ţărilor din Europa Centrală şi de Est a

continuat în pofida stagnării de la nivel mondial şi din zona euro. În acelaşi an

România, Republica Cehăşi Slovacia au depăşit nivelurile atinse în 2000. Ungaria,

Slovenia şi Bulgaria şi-au încetinit ritmurile de creştere pe fondul unei expuneri mai

accentuate la reducerea cererii de import a Europei Occidentale.

Economia mondială şi comerţul internaţional au crescut la nivel mondial în

anul 2002cu rate anuale de 3 şi respectiv 2,9 la sută comparativ cu 2,3 şi 0,1 la sută în

2001. În acest context rezultatele economice din anul 2002 pot fi caracterizate ca fiind

cele mai bune obţinute de România în perioada 1990-2002. .

În anul 2003 economia românească a continuat tendinţele din anii anteriori

în privinţa creşterii economice, dezinflaţiei, controlului deficitului bugetar şi

reducerii şomajului. Totuşi cererea internă stimulată de expansiunea rapidă a

creditului, de majorarea salariilor reale şi într-o anumită măsură de creşterea

arieratelor a înlocuit exporturile ca principal motor al creşterii.

În anul 2004 noile ţări membre ale Uniunii Europene din Europa Centrală şi

de Est au consemnat cea mai puternică expansiune economică de la începutul

tranziţiei. Astfel Polonia a înregistrat o creştere a PIB de 5,3 la sută, Slovacia 5,5 la

15

sută, Slovenia 4,6 la sută. In anul 2004, România a înregistrat ce mai bună

performantă privind creşterea economică comparativ cu celelalte ţări central şi

est europene, dar şi cu rezultatele din anii anteriori, creşterea PIB de 8,3 la

sută fiind superioară cu 3,1 procente rezultatului atins în anul 2003 şi cu 2,8

puncte procentuale obiectivului iniţial. Rezultatul a fost influenţat de majorarea

rapidă a consumului şi a investiţiilor, în timp ce exportul a avut o contribuţie

negativă. Ritmul înalt de creştere se datorează şi rezultatelor excepţionale din

agricultură.

Dacă în ceea ce priveşte creşterea economică progresele ţării noastre sunt

remarcabile, România situîndu-se în ultimii ani deasupra mediei de creştere a PIB

calculată pentru ţările Europei Centrală şi de Est, nu se poate afirma acelaşi lucru

şi în privinţa inflaţiei. Cu toate că de la un an la altul - începând din 1997 - rata

inflaţiei a scăzut, ea se menţine încă deasupra ratelor inflaţiei înregistrate în

ţările Uniunii Europene şi a celor Central şi Est Europene . Cel mai dezastruos

an privind rata inflaţiei a fost 1997 când s-a atins "vârful de lance" prin valoarea

de 151 la sută. Prin comparaţie rezultatele anului 1998 pot fi considerate un

adevărat succes creşterea preţurilor la consumator fiind de numai 59,1 la sută.

Dacă în ceea ce priveşte creşterea economică progresele ţării noastre sunt

16

remarcabile, România situîndu-se în ultimii ani deasupra mediei de creştere a PIB

calculată pentru ţările Europei Centrală şi de Est, nu se poate afirma acelaşi lucru

şi în privinţa inflaţiei. Cu toate că de la un an la altul - începând din 1997 - rata

inflaţiei a scăzut, ea se menţine încă deasupra ratelor inflaţiei înregistrate în

ţările Uniunii Europene şi a celor Central şi Est Europene . Cel mai dezastruos

an privind rata inflaţiei a fost 1997 când s-a atins "vârful de lance" prin valoarea

de 151 la sută. Prin comparaţie rezultatele anului 1998 pot fi considerate un

adevărat succes creşterea preţurilor la consumator fiind de numai 59,1 la sută.

Cu toate că în ultimii zece ani s-a reuşit o scădere continuă a ratei

inflaţiei, nivelul acesteia situează România printre ţările în tranziţie cu cele

mai slabe rezultate în acest domeniu. Totuşi semnale pozitive există ţinând cont

de faptul că în anul 2004 ţara noastră a înregistrat pentru prima dată în ultimii 15

ani o valoare a ratei inflaţiei sub 10%. Nivelul de 9,3 la sută a ratei inflaţiei

înregistrat la finele anului 2004, chiar dacă a depăşit nivelul propus de 9 la sută s-a

situat într-un interval de variaţie compatibil cu exigenţele regimului de ţintire

directă a inflaţiei care va fi introdus în a doua parte a anului 2005. Procesul

dezinflaţionist a fost susţinut de aprecierea monedei naţionale faţă de coşul

implicit euro dolar, de reluarea înclinaţiei spre economisire ca urmare a

politicii monetare prudente, dar şi de reducerea deficitului bugetar. Alţi factori

au acţionat în sensul accelerării presiunilor inflaţioniste: creşterea salariului

mediu brut, majorarea cererii stimulată de creşterea creditului şi

acumularea de arierate în economie.

17

În ceea ce priveşte evoluţia ratei şomajului în România, media anuală a acestei rate situează ţara noastră în pătura de mijloc printre ţările europene în tranziţie. Pe fondul creşterii economice din perioada 2000-2004, rata şomajului în România a înregistrat scăderi de la un an la altul, chiar dacă au mai existat creşteri conjuncturale în unele luni ale anului. Rata şomajului a scăzut de la 11,8% în 1999, la 8,1% în 2002, ajungând la 7,2% în 2003.

Schimbările profunde care au marcat economia României după anul 1989 s-au răsfrânt direct asupra activităţii de comerţ exterior. În perioada imediat următoare căderii regimului centralizat, exportul s-a prăbuşit înregistrând o scădere În ceea ce

18

priveşte evoluţia ratei şomajului în România, media anuală a acestei rate situează ţara noastră în pătura de mijloc printre ţările europene în tranziţie. Pe fondul creşterii economice din perioada 2000-2004, rata şomajului în România a înregistrat scăderi de la un an la altul, chiar dacă au mai existat creşteri conjuncturale în unele luni ale anului. Rata şomajului a scăzut de la 11,8% în 1999, la 8,1% în 2002, ajungând la 7,2% în 2003.

În perioada imediat următoare căderii regimului centralizat, exportul s-a

prăbuşit înregistrând o scădere deficitul balanţei comerciale (FOB) să

depăşească nivelul de 2,6 miliarde dolari pe seama majorării importurilor

şi scăderii exporturilor. Tendinţa ascendentă a volumului de import nu este în

sine negativă dacă se produc concomitent revigorarea producţiei interne şi

creşterea exporturilor. Mai alarmant este faptul că România anului 1998 a exportat

aceleaşi produse pe care le exporta şi cu un deceniu în urmă: produse

energointensive, cu valoare adăugată mică şi cu un grad de tehnicitate redus pentru

care preţurile sunt mici şi competiţia este dură.

Tendinţa de creştere a deficitului balanţei comerciale în perioada 2001-2003 s-a manifestat pe seama majorării consumului intern care a fost asigurat din surse externe. Până în anul 1998 datorită evoluţiilor nefavorabile din economie şi semnalelorconfuze şi contradictorii transmise de autorităţile române calificativele acordate României de agenţiile de rating nu au facilitat accesul la finanţare. La sfârşitul anului 1998 ratingul acordat ţării noastre se situa între B- şi B- - faţă de BB- şi BB+ în anul anterior.

19

Incepând cu anul 2000 agenţiile specializate au îmbunătăţit constant calificativele

acordate. Standard & Poor's a modificat succesiv ratingul pentru datoria externă pe

termen lung în valută de la B- în 2000 la BB- în februarie 2003, la BB în

septembrie 2003 şi la BB+ în septembrie 2004. Pentru datoria pe termen lung

în moneda naţională calificativele s-au îmbunătăţit de la B în 2000 şi B+ în 2001 la

BB- în 2002 şi BB, BB+ în 2003 şi BBB- în 2004.

Interesul partenerilor externi pentru România ca destinaţie pentru investiţii străine directe se materializează printr-un număr de 9140 societaţi comerciale cu capital străin înregistrate în perioada ianuarie - noiembrie 2004, conform datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) – Ministerul Justiţiei, comparativ cu 6041 societăţi comerciale înregistrate în perioada similară a anului 2003, ceea ce relevă o creştere de 51,3%.În ceea ce priveşte clasificarea pe ţări de rezidenţă a investitorilor , având ca perioadă de referinţă 1991 –noiembrie 2004, pe primele locuri se situează, în raport de capitalul social subscris, investitorii din Olanda, cu 1993 de societăţi comerciale şi cu 1607 milioane euro capital subscris, Franţa, cu 3596 de societăţi şi cu 1135 milioane euro, Germania cu 12014 societăţi comerciale şi cu 773 milioane euro, SUA cu 4163 societăţi comerciale şi cu 666 milioane euro şi Italia cu 16659 societăţi comerciale şi cu 530 milioane euro.

Sursa:www.arisinvest.r

20

II.2. Evolutia comertului exterior romanesc in perioada de tranzitie

După anul 1989 în România a început un proces ireversibil de trecere la

economia de piaţă. Au avut loc schimbări pe plan politic, economic, social

care au dus la îmbunătăţirea imaginii ţării noastre în străinătate. Noua poziţie

internaţională s-a concretizat în primirea României în consiliul Europei (1993),

semnarea de acorduri de liber schimb cu ţările AELS, intrarea în CEFTA în

1997, acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate de către SUA, acceptarea

României în structurile NATO şi semnarea tratatului de aderare la Uniunea

Europeană.

În perioada 1990 - 1992 situaţia economică a României s-a degradat într-

un ritm accelerat: producţia industrială a scăzut (sub 50 la sută faţă de anul 1989),

producţia agricolă s-a micşorat, volumul investiţiilor în economie s-a diminuat (sub 20

la sută faţă de anul 1989), moneda naţională s-a depreciat de o sută de ori. Pe

fondul acestor probleme balanţa comercială a rămas dezechilibrată şi ca urmare

România a contractat credite din străinătate făcând ca datoria externă să crească.

Evoluţia economiei româneşti după anul 1990 s-a reflectat în dinamica

şi volumul comerţului exterior, care a înregistrat o prăbuşire dramatică imediat

după anul 1989. Scăderea producţiei interne, destrămarea pieţelor din ţările

ex-comuniste şi costurile respectării embargoului impus de Naţiunile Unite

asupra Irakului şi Serbiei (doi parteneri de tradiţie ai României) au fost

principalii factori care au cauzat declinul exporturilor româneşti şi o

modificare semnificativă a soldului balanţei comerciale de la +2050 milioane USD

în 1989, la –3427 milioane USD în 1990 şi –1897 milioane USD în anul 1992.

La sfârşitul anului 1992 economia românească se afla într-o perioadă de

criză datorată pe de o parte factorilor interni şi pe de altă parte factorilor externi. Pe

plan intern România s-a confruntat cu probleme legate de procesul prea lent

al privatizării şi restructurării, de concurenţa neloială între sectorul de stat şi cel

privat, precum şi de probleme sociale. O serie de factori externi au avut

influenţe negative asupra economiei româneşti: dispariţia CAER, criza din

Golf, criza din Iugoslavia, condiţiile de austeritate impuse de relaţia cu

Fondul Monetar Internaţional.

Pentru a ieşi din situaţia de criză s-au întreprins o serie de măsuri care vizau înfăptuirea reformei, stoparea inflaţiei şi reabilitarea monedei

21

naţionale, atragerea de capital

În perioada 1993-1996 exporturile româneşti înregistrează o creştere accelerată, de la 4892 milioane dolari în 1993 la 8084 milioane dolari în 1996, datorată în mare parte amplificării relaţiilor cu Statele Unite. Colaborarea României cu SUA a fost susţinută de Acordul Comercial Româno American (1993), de Tratatul de investiţii bilaterale (1994) şi de acordarea necondiţionată a Clauzei naţiunii celei mai favorizate în august 1996. În 1997 SUA s-a plasat pe locul şapte în topul partenerilor de export (după Italia, Germania, Franţa, Turcia, Marea Britanie şi Olanda).Perioada 1996-1999 se caracterizează printr-o relativă staţionare a volumului

comerţului exterior.

În anul 1999 economia românească s-a aflat sub presiunea unor importante

constrângeri provenite atât din mediul intern cât şi cel extern.Pozitiv este faptul că la

atenuarea declinului economic din anul 1999 a contribuit în exclusivitate exportul net

de bunuri şi servicii, prin creşterea exportului şi reducerea importului. Exportul

de bunuri (FOB) s-a cifrat în 1999 la 8503 milioane dolari SUA, în creştere cu 2,4

la sută faţă de anul precedent, iar importul la 9595 milioane dolari SUA

Anul 2000 a marcat ieşirea economiei româneşti din recesiune prin expansiunea cererii

externe ceea ce i-a determinat pe analişti să-l considere un an al exporturilor.

Exporturile au beneficiat de o conjunctură externă favorabilă prin efectul de antrenare a economiilor din Uniunea Europeană spre care s-a îndreptat majoritatea produselor româneşti. Astfel exportul de bunuri a atins în anul 2000 cea mai mare valoare din decada 1990-2002, 10366 milioane dolari SUA, în creştere cu 22,1 la sută faţă de anul precedent, în principal pe seama volumului. Pentru prima dată după 1990 ponderea exportului în PIB a depăşit 25 la sută. În anul 2001 economia românească şi-a consolidat creşterea începută în 2000 după trei ani consecutivi de recesiune

22

În anul 2002, deficitul comercial a fost de 2 611 milioane dolari SUA, consemnând oreducere comparativ cu anul 2001, atât în valoare absolută, cât şi ca pondere în PIB

(cu 358 milioane dolari SUA, respectiv cu 1,7 puncte procentuale), pe fondul

accelerării exporturilor. Volumul exporturilor a atins cota maximă raportată la ultimii

12 ani de 13876 milioane dolarişi a reprezentat 30,3 la sută din PIB.

Pe fondul consolidării cererii interne, al majorării exportului şi al creşterii

preţului internaţional al ţiţeiului importul de bunuri (FOB) a atins în 2002 valoarea de

16487 milioane dolari SUA (36 la sută din PIB), în creştere cu 14,9 la sută faţă

de anul precedent (2133 milioane dolari SUA).

În 2003 ritmul de creştere a exporturilor s-a menţinut ridicat, însă în scădere faţă de

nivelul atins în2002.

În anul 2004 balanţa de plăţi a reflectat o deteriorare a soldului contului curent atât ca

valoare absolută cât şi ca pondere în PIB, contul curent înregistrând un deficit cu 43,2

la sută mai mare decât în anul 2003. Tendinţa s-a menţinut şi în anul 2005, deficitul

de cont curent fiind mai mare cu 60,1 la sută în primul semestru al anului comparativ

cu perioada similară a anului precedent.

Gradul de deschidere a economiei româneşti a avut în ultimii zece ani o evoluţie

constant ascendentă, marcând intensificarea integrării în circuitul economic

mondial şi totodată accentuarea vulnerabilităţii faţă de mediul extern.Pe fondul scăderii

protecţionismului tarifar şi al orientării spre Uniunea Europeană a comerţului

exterior românesc se observă o creştere a gradului de deschidere a economiei

româneşti de la 41,4 la sută în 1993 la 53,2 la sută în 1999 (prima dată când se

depăşeşte pragul de 50 la sută) şi la 66la sută în 2003.

În ultimii patru ani comerţul exterior a funcţionat ca o pârghie a

23

creşterii economice, performanţele sale de creştere devansând pe cele ale

altor indicatori macroeconomici, cum ar fi producţia industrială, formarea

brută de capital fix.

Pentru a studia impactul finanţării şi creditării asupra comerţului exterior

românesc se impune o cunoaştere mai detaliată a activităţii de import - export. În

subcapitolul următor este prezentată o analiză a structurii şi orientării

geografice a acestei activităţi în scopul identificării instrumentelor

financiar-monetare utile în dezvoltarea activităţii de comerţ exterior.

II.3Structura comerţului exterior

Evoluţia economiei naţionale a României, după 1990 s-a reflectat direct şi în structura exportului şi a importului.

Modificările intervenite în structura exportului sunt explicate în bună măsură de competitivitatea relativ scăzută a multora dintre produsele noastre de export, precum şi de schimbările care au intervenit în orientarea geografică a comerţului exterior românesc.

În structura exportului românesc s-a redus atât nomenclatorul, cât şi ponderea produselor manufacturate cu un grad ridicat de prelucrare industrială. Astfel s-a ajuns ca, în anul 1999 structura exportului să fie alcătuită din următoarele grupe de produse: textile, confecţii, pielărie, încălţăminte(34,6%); produse metalurgice(15,4%), maşini, aparate şi

24

echipamente electrice(11,4%); produse chimice şi mase plastice(6%); produse minerale(5,9%); produse agroalimentare(5,6%); mijloace de transport(5,5%); alte produse(15,6%).

Modificări substanţiale s-au produs şi în structura importului României, datorită restructurării industriei şi a procesului de dezindustrializare. Astfel, în 1999, structura importurilor a fost alcătuită din următoarele grupe de produse: maşini, aparate şi echipamente electrice(23,4%); textile, confecţii, pielărie, încălţăminte(23,2%); produse chimice şi mase plastice(14%); produse minerale(12%); produse agroalimentare(6,6%); mijloace de transport(3%) şi alte produse(10%).

În structura exporturilor, creşterea de 5610 milioane USD în 2001 fata de 1990 se regaseşte în proporţie de 70 % (4283,5 milioane $) în zona produselor textile, metale comune, încălţăminte, lemn-exclusiv mobilier, şi animale vii. În exportul de produse textile şi încălţăminte ponderea operaţiunilor de tip Lohn a fost în anul 2000 peste 95 %, pondere care se păstrează în continuare.

Analiza evoluţiei structurii pe mărfuri şi pe ţări de destinaţie a exporturilor rezultă următoarele aspecte mai importante:

concentrarea exportului pe un număr relativ restrâns de secţiuni, patru dintre acestea deţinând 72,2% din totalul exporturilor, respectiv produse ale industriei uşoare (35,6%), maşini şi aparate mecanice şi electrice (15,3%), produse metalurgice (13,2%), produse minerale (8,1%);

îmbunătăţirea structurală a exporturilor prin creşterea ponderii produselor industriei construcţiilor de maşini în totalul exporturilor României din perioada analizată, respectiv de la 20,9% la 21,1%; contribuţia la creşterea în valoare absolută a exporturilor este de circa 121,6 milioane dolari.

Dacă instrumentele de politică comercială cu care România a început să opereze în perioada de tranziţie la economia de piaţă, ar fi fost mai bine utilizate pe linia promovării exporturilor şi a controlului importurilor, inclusiv pentru o mai eficientă protecţie a economiei naţionale de concurenţă străină, cu respectarea prevederilor la care România este parte, structura comerţului exterior românesc ar fi contribuit într-o măsură mai mare la ieşirea din criză a economiei şi la relansarea ei.

25

II.4.Factori care au influenţat favorabil sau nefavorabil evoluţia comerţului exterior românesc

II.4.1. Factori externi:

1) Factori externi care au influenţat favorabil evoluţia comerţuilui exterior românesc:

conjunctura internaţională favorabilă, respectiv creşterea importurilor mondiale în perioada 1990-1998, în medie cu 7% pe an;

punerea în aplicare de la 1 mai 1993, prin Acordul Interimar, a prevederilor referitoare la comerţ din Acordul European de Asociere a României la Uniunea Europeană, şi intrarea în vigoare a acestuia din urmă la 1 februarie 1995;

intrarea în vigoare de la 1 mai 1993 a Acordului dintre România şi ţările AELS; încheierea de Acorduri de liber schimb cu Rep. Cehă şi Slovacia, cu Rep. Moldova şi

Turcia; intrarea în vigoare, de la 1 iunie 1997 a Acordului de Aderare a României la CEFTA; permanentizarea clauzei naţiunii celei mai favorizate în relaţiile cu S.U.A.;

beneficierea în continuare de preferinţele comerciale generalizate dând o mai mare siguranţă schimburilor reciproce şi încurajându-i pe agenţii economici să realizeze acţiuni pe termen lung şi să investească în România;

extinderea regimului preferenţial acordat de Federaţia Rusă fostului spaţiu sovietic şi pentru România, respectiv reducerea cu 25% a taxelor vamale de import;

mărirea accesului la finanţarea externă a dat posibilitatea găsirii de resurse pentru acoperirea deficitelor din balanţa comercială şi de plăţi; astfel nefiind necesară restricţionarea importurilor prin măsuri administrative;

orientarea unor investitori externi către România a impulsionat participarea României la circuitul economic mondial;

rezultatele ultimei runde de negocieri comerciale multilaterale GATT/OMC au condus la o liberalizare accentuată a comerţului mondial.

26

2) Factori externi care au influenţat nefavorabil schimburile economice externe după anul 1989

dezintegrarea CAER şi ritmul lent de adaptare la evoluţiile înregistrate ulterior în această zonă, de introducere a unor instrumente de politică comercială armonizate cu politica internaţională şi de redefinire a intereselor subregionale;

dezmembrarea fostei U.R.S.S. şi apariţia noilor state care se manifestă diferit în relaţiile cu foşti parteneri comerciali;

starea conflictuală din Iugoslavia şi dezmembrarea R.S.F. Iugoslave, asociată cu embarogoul impus acesteia de către Organizaţia Naţiunilor Unite, iar din primăvara anului 1999, bombardarea şi embargoul petrolier impuse de NATO şi UE acestei ţări;

conflictul din Golf şi embargoul impus de Organizaţia Naţiunilor Unite Irakului, care ocupa un loc central în schimburile comerciale ale României cu Orientul Mijlociu. Cele două conflicte au generat pierderi României, apreciate la cca. 10 miliarde de dolari;

criza economică şi financiară din Asia de Sud-Est şi cea din Federaţia Rusă; o politică discriminatorie a Occidentului faţă de România în raport cu celelalte ţări

Est-Europene; condiţiile dure pe care FMI le-a impus României cu prilejul acordării de credite.

II.4.2 Factori interni care au produs efecte asupra activităţii de comerţ exterior după anul 1989

Rolul determinant în evoluţia nefavorabilă a comerţului exterior românesc l-au avut factorii interni. La aceştia s-a adăugat şi climatul general, care nu a fost tocmai propice unei dezvoltări normale a comerţului exterior:

nu s-a elaborat o strategie pe termen mediu şi lung de dezvoltare economico-socială a ţării;

procesul de privatizare şi restructurare a fost necorespunzător gestionat, neexistând un program coerent, transparent şi urmărit cu seriozitate;

a apărut şi s-a dezvoltat o concurenţă neloială între sectorul de stat şi cel privat; politica fiscală şi parţial, cea monetară a fost necorespunzătoare; lupta dintre partidele politice pentru putere a distras atenţia de la problemele majore

ale economiei naţionale; mişcarea sindicală a fost politizată; corupţia şi economia subterană au căpătat proporţii de masă; blocajul financiar s-a accentuat şi nu a fost soluţionat; lipsa de profesionalism la care a condus politizarea şi corupţia din toate sectoarele; caracterul tensionat al vieţii social-economice din cauza reducerii continue a

nivelului de trai.

II.5. Orientarea geografică a comerţului exterior

Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele care au urmat(desfiinţarea CAER, prăbuşirea imperiului sovietic, criza din golf, criza iugoslavă, recesiunea economică pe plan mondial) au determinat modificări importante şi în orientarea geografică a comerţului exterior.

27

Deschiderea către lume a României, ca şi a celorlalte ţări din zonă, este o opţiune certă şi ireversibilă în condiţiile trecerii la economia de piaţă.

Astfel, încă din 1990, România a recunoscut, de drept Comunitatea Economică Europeană. Apoi a negociat primul acord comercial global cu aceasta, acord care a intrat în vigoare la 1 mai 1991. Ulterior, România a negociat cu Comunităţile Europene şi statele membre un Acord de Asociere- odată cu care a fost elaborat şi adoptat şi un Acord interimar-care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995. La 22 iunie 1995, România a cerut oficial aderarea la Uniunea Europeană, iar la 25 aprilie 2005 a fost semnat, la Luxemburg Trataul de Aderare.

O atenţie deosebită a acordat România şi relaţiilor comerciale cu ţările din AELS, cu care a semnat în decembrie 1991, o Declaraţie comună care a creat cadrul juridic necesar intensificării raporturilor comerciale şi de cooperare economică cu acestă zonă.

România nu a pus pe un plan secundar nici relaţiile comerciale şi de cooperare cu celelalte ţări dezvoltate(SUA, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă) sau cu ţările în curs de dezvoltare şi nu în ultimul rând cu cele recent industrializate.

În acest context, la 2 aprilie 1992, România a negociat şi încheiat cu SUA un Acord comercial, care prevede acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate. Acesta a intrat în vigoare în noiembrie 1993, fiind reînoit anual de către Congresul American până în 1996, an din care România beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA pe o bază permanentă.

O mare atenţie a acordat şi continuă să acorde România, aşezării pe baze noi a relaţiilor cu ţările din fostul bloc sovietic, precum şi cu cele din Comunitatea Statelor Independente(CSI), care au apărut după destrămarea imperiului sovietic. Această opţiune este justificată atât în plan economic, cât şi politic, dat fiind faptul că, cel puţin cu o parte din aceste state vor trebui derulate în continuare o serie de acorduri şi convenţii negociate încă din timpul existenţei CAER. Aceste ţări, şi în special Federaţia Rusă şi Ucraina au fost şi vor fi încă pentru România importante furnizoare de petrol, gaze naturale, minereuri feroase şi neferoase; precum şi importatoare de produse industriale şi agricole.

De asemenea, România a militat pentru reînoirea cadrului juridic al relaţiilor economice cu celelalte ţări vecine, foste membre ale CAER(Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria). Astfel, la 12 aprilie 1997, a fost semnat la Bucureşti Acordul de liber schimb dintre România şi CEFTA.

Tot în aprilie 1997, a fost semnat la Ankara şi acordul de liber schimb cu Turcia, acord care a intrat în vigoare la 1 februarie 1998.

În cadrul cooperarii economice din zona Marii Negre (CEMN), deocamdata nu sunt create condiţiile obiective necesare unui acord de comerţ liber. Ţările care participă la cooperarea subregionala din cadrul CEMN sunt deosebit de eterogene din punct de vedere al dezvoltării economice, al instrumentelor de politică comercială utilizate, al apartenenţei la OMC, precum şi la alte forme de integrare regională.

II.6. Evoluţia şi structura comerţului exterior al României cu ţările Uniunii Europene

În ultima parte a secolului al XX-lea, ţările membre ale Uniunii Europene (15), luând în considerare atât comerţul intracomunitar dintre acestea, precum şi comerţul extracomunitar cu ţările terţe, au devenit principalul partener comercial al lumii, participând cu circa 40% la comerţul mondial.

Procesul de extindere a Uniunii Europene cu încă 10 state în anul 2004 a condus la creşterea la 450 milioane a totalului numărului de consumatori. Fără a lua în considerare

28

comerţul intra-comunitar, Uniunea Europeană continuă să fie primul exportator de bunuri pe plan mondial (cu o pondere de 20% în exportul mondial de bunuri în anul 2002) şi al doilea importator mondial de bunuri, după S.U.A. (cu o pondere de 19% în importul mondial de bunuri). Ponderea UE 15 în exportul mondial de bunuri este de cca.20%, iar al UE 25 de 18%.

Exportul României în perioada 1999-2004 a crescut de 2,37 ori, în timp ce importul a sporit într-un ritm mai rapid, respectiv de 2,64 ori. Aceasta a determinat creşterea, an de an, a soldurilor deficitare în balanţa comercială , care de la –1950 milioane de €, în anul 1999, a atins -7346 milioane de € în anul 2004, ceea ce a condus la un sold cumulat negativ între anii 1999-2004, de 26.713 milioane de €; o influenţă puternică având şi efectele prea rapide ale liberalizării comerţului dintre România şi UE (15).

Evoluţia comerţului exterior total al României în perioada 1999-2004

- în milioane €-Anul Export FOB Import CIF Soldul balanţei

comrciale(FOB/CIF)

1999 7.977 9.927 -1.9502000 11.273 14.235 -2.9622001 12.722 17.383 -4.6612002 14.675 18.881 -4.2062003 15.614 21.201 -5.5872004 18.935 26.281 -7.346

Sursa: Anuarul de comerţ exterior 2004, Institutul Naţional de Statistică p.16, Buletin Statistic de comerţ

Întrucât Uniunea Europeană este principalul partener comercial al României, este evident că rezultatele evoluţiei comerţului exterior al ţării noastre depinde, în mare măsură, de ponderea UE în totalul exportului românesc, care între anii 2001-2004 s-a situat între 67,2 şi 72,9%, aşa cum reiese din Tabelul 3.2.. Ponderea UE în totalul comerţului exterior al României

-în %-Anul Export FOB Import CIF2001 67,8 57,42002 67,2 58,42003 67,2 57,72004 72,9 64,9

Sursa: Anuarul de comerţ exterior 2004, Institutul Naţional de Statistică p.18, Buletin Statistic de comerţ exterior, Anul XV, nr. 12, p.3

În ceea ce priveşe importul, rezultă că UE deţine ponderi între 57,4 şi 64,9% (nivel atins în anul 2004). Această creştere semnificativă a exporturilor şi importurilor din UE în anul 2004 este, în principal, o consecinţă a faptului că în prezent Comunitatea s-a majorat cu încă 10 state, ajungând la 25 de ţări.

29

Evoluţia soldului balanţei comerciale a României în relaţiile cu ţările UE(15) -milioane €-

Nr. crt. ŢaraSold export FOB- import CIF

Sold cumulat 2001-2004

2001 2002 2003 2004

1. Franţa -68 -85 -397 -258 -8082. Olanda +72 +49 +142 +115 +3783. Germania -656 -512 -687 -1086 -29414. Italia -298 -241 -366 -501 -14065. Marea

Britanie+51 +127 +344 +399 +921

6. Irlanda +5 -58 -61 -97 -2117. Danemarca -44 -54 -54 -51 -2038. Grecia -12 +132 +92 +152 +3649. Portugalia -14 -17 -44 -41 -11610. Spania -45 -90 -104 -203 -44211. Belgia -71 -68 -65 -19 -22312. Luxemburg -6 0 -6 -38 -5013. Suedia -105 -120 -118 -174 -51714. Finlanda -50 -50 -67 -72 -23915. Austria -111 -182 -247 -329 -869

Sursa: Anuarul de comerţ exterior 2004, Institutul Naţional de Statistică p.33 Orientarea geografică a comerţului cu bunuri al României cu ţările membre

ale UE 25. Un aspect deosebit de important în problematica orientării geografice a schimburilor comerciale cu bunuri ale României cu cele 25 de ţări membre ale UE îl reprezintă ponderea fiecărei ţări la exportul şi importul României. Tabelul 3.4. prezintă această pondere în anul 2004, din care rezultă concentrarea maximă a exporturilor şi importurilor României cu primele 10 ţări membre ale UE. Astfel la export aceste ţări deţin o pondere de 93,3%, iar la import de 86,3%. Semnificativ mai este şi faptul că numai primele 3 ţări din clasamentul la export , respectiv Italia, Germania şi Franţa ajung să aibă o pondere de 61,2% în totalul exportului românesc în ţările membre ale UE 25, iar la import aceleaşi ţări, să atingă o pondere de 60,4%. Această puternică concentrare a exporturilor şi importurilor României pe foarte puţine ţări din UE 25, subliniază necesitatea ca atât în perioada de preaderare la UE, cât şi în perioada de postaderare să se ia măsurile necesare pentru diversificarea orientării geografice a comerţului cu ţările membre UE, unde ponderea la export şi import este deosebit de redusă. Ponderea exporturilor FOB şi importurilor CIF ale României în relaţiile cu ţările UE în anul 2004 -%-

Nr. crt. Ţara Import Export1. Italia 29,1 26,52. Germania 20,5 23,03. Franţa 11,6 10,94. Marea

Britanie9,1 5,0

5. Ungaria 5,2 4,8

30

6. Olanda 4,4 2,97. Austria 4,3 5,48. Grecia 3,7 2,19. Spania 2,7 3,410. Belgia 2,7 2,311. Polonia 1,8 3,912. Republica

Cehă1,0 3,3

13. Suedia 0,8 1,614. Slovenia 0,7 0,815. Malta 0,5 0,116. Slovacia 0,5 1,617. Cipru 0,4 0,118. Danemarca 0,3 0,519. Portugalia 0,3 0,420. Irlanda 0,2 0,721. Finlanda 0,1 0,422. Lituania 0,1 0,123. Letonia sub 0,05 sub 0,0524. Estonia sub 0,05 sub 0,0525. Luxemburg sub 0,05 0,1

Sursa: Buletin Statistic de comerţ exterior, Institutul Naţional de Statistică, Anul XV, nr. 12, 2004

În urma creşterii ponderii ţărilor UE, în comerţul exterior al României, s-a consolidat şi poziţia unor ţări ca principali parteneri. În acest sens, în privinţa exportului se poate observa că, trei ţări membre ale UE, fac parte din primele 5 ţări partenere: Italia, Germania, Franţa; iar în ceea ce priveşete impotul, tot trei ţări membre UE se situează printre primele 5:Germania, Italia şi Franţa.

Structura exportului şi importului de bunuri în relaţiile comerciale ale României cu UE.

În anul 2004, principalele grupe de bunuri exportate de România în UE 25 au fost: - textile şi confecţii 29,1%; - maşini şi aparate, echipamente electrice 21,3%; - metale comune şi articole din acestea 9,6%; - încălţăminte 8,8 %; - mijloace de transport 6,9 %; - mobilă 6,5 %.

În ceea ce priveşte principalele grupe de bunuri importate de România în anul 2004 din cele 25 de ţări membre ale UE, acestea au avut ca ponderi:

- maşini şi aparate, echipamente electrice 25,2%; - materiale textile şi articole din acestea 16,0%; - mijloace de transport 11,5%; - produse ale industriei chimice 9,2 % - materiale plastice, cauciuc şi produse derivate ale acestora 7,3%.

Această succintă prezentare a structurii fizice a schimburilor de bunuri în comerţul României cu ţările UE 25 relevă faptul că România exportă cu prioritate produse ale

31

industriei bunurilor de consum şi metalurgice cu o valorificare mai redusă a materiei prime (textile, confecţii, încălţăminte). În acelaşi timp, se manifestă o tendinţă de sporire la export a produselor cu valoare adăugată ridicată. Astfel, pe locul al doilea la export s-au situat maşinile şi aparatele, echipamentele electrice şi mijloacele, care au totalizat o pondere de 28,2% în anul 2004.

În schimb, la importul României din UE 25 produsele cumpărate deţin un grad superior de prelucrare şi de înaltă tehnologie. Astfel, ponderea importurilor de maşini şi aparate, echipamente electrice şi a mijloacelor de transport au atins 36,7%, iar ponderea produselor industriei chimice, materialelor plastice, cauciuc şi produse derivate ale acestora a fost de 16,5%.

II.7. Evoluţia şi structura comerţului exterior al României cu ţările CEFTA

Acum mai bine de 15 ani, aceste ţări, inclusiv România, făceau parte din CAER (mai puţin Slovenia), relaţiile comerciale dintre ele fiind dirijate în mare măsură în mod centralizat. Prin participarea la CEFTA(Acordul Central European de Comerţ Liber), ele urmăresc dezvoltarea relaţiilor de cooperare, în condiţiile în care Acordul se înscrie în procesul de integrare economică europeană, precum şi în cel de globalizare a comerţului mondial. România a devenit ţară membră a acestui Acord începând cu 1 iulie 1997.

Acordul de comerţ liber central-european vizează liberalizarea comerţului între statele membre şi poate fi considerat ca un exercitiu necesar înainte de înscrierea acestor ţări în Piaţa Unică Internă europeană. Un asemenea exerciţiu este considerat necesar, având în vedere gradul diferit de dezvoltare a ţărilor candidate, comparativ cu cel al ţărilor membre la U.E. Totodata, folosirea instrumentelor şi mecanismelor economiei de piaţă poate determina accelerarea procesului de instaurare deplină a acestui tip de economie în zona statelor care au abolit economia central planificata

Era de aşteptat ca după aderarea României la CEFTA, să fi urmat o îmbunătăţie substanţială a schimburilor comerciale realizate cu ţările din Europa Centrală, atât pe baza valorificării poziţiei noastre geografice, cât şi pe baza valorificării unor resurse disponibile.Însă, această tendinţă nu s-a manifestat.

La fel ca şi în perioada anterioară aderării ţării noastre la CEFTA, şi după data respectivă, dinamica exportului românesc s-a menţinut cu mult inferioară faţă de cea a importului realizat din fiecare ţară parteneră. Mai mult, în relaţiile cu unele ţări,(Cehia, şi Slovacia), paralel cu reduceri însemnate ale exportului, s-au înregistrat creşteri foarte mari ale importului.

Comparativ cu întregul comerţ exterior realizat de România în Europa, începând cu anul 1997, comerţul cu CEFTA, a înregistrat o creştere mai rapidă.

Ritmul comparativ al comerţului României cu CEFTA -%

AnulComerţ ext. realizat în Europa

Comerţ cu CEFTA Indicele corelării*

Export Import Export Import Export Import1998 32,9 16,2 68,3 8,1 2,07 0,501999 35,4 45,3 -1,1 72,6 -0,03 1,602000 6,2 13,3 7,7 7,3 1,24 0,55

32

2001 8,1 -0,9 16,7 18,7 2,06 20,782002 6,1 11,3 7,6 62,1 1,24 5,49

*Raportul între ritmul comerţului cu CEFTA şi ritmul comerţului exterior realizat în Europa

Ritmurile realizate de schimburile comerciale(export, import) ale ţării noastre cu CEFTA au fost foarte diferenţiate. Astfel, în anul 2000, creşterea acestor schimburi a devansat ansamblul comerţului exterior realizat de România cu Europa, cu numai 24% la export şi cu 449% la import, deci cu o discrepanţă de 1/18,7 , în defavoarea exportului românesc.

Astfel,se poate afirma că: situaţia nefavorabilă (deficit comercial) a României, din cursul anilor ’90 s-a menţinut şi în cadrul acestei relaţii comerciale.

III. Evoluţia raportului de schimb în comerţul exterior al României in perioada 2004-2007

Raportul de schimb („terms of trade”) este un indicator al preţurilor relative aferente comerţului exterior şi reflectă competitivitatea externă a ofertei naţionale, respectiv măsura în care bunurile şi serviciile se valorifică sau nu pe piaţa externă la preţuri superioare celor aferente importurilor de bunuri şi servicii.

Un raport supraunitar evidenţiază creşteri ale preţurilor la export superioare celor de la import sau reduceri ale preţurilor la export mai micidecât cele la import.

În România, evoluţia din ultimii ani a preţurilor de export pentrubunuri şi servicii a fost net superioară celei înregistrate de preţurile de import

pentru bunuri şi servicii, împiedicând astfel o deteriorare suplimentară a balanţei comerciale şi o majorare a ieşirilor de venit naţional în afara graniţelor.

Evoluţia raportului de schimb în comerţul exterior de bunuri şi servicii

- % -2003 2004 2005 2006 2007

Indice de preţ export 98,1 105,0 112,1 108,1 107,6Indice de preţ import 96,0 100,9 108,7 102,6 99,4Raport de schimb 102,2 104,1 103,2 105,3 108,3

Sursa: Calcule CNP pe baza datelor INS

România a realizat în ultimii ani un raport de schimb supraunitar, acesta majorându-se de la 101,6% în anul 2003 la 108% în anul 2007.

Astfel, se poate afirma că ţara noastră s-a înscris pe o tendinţă clarăde ameliorare a structurii comerţului exterior, ca efect al creşterii continue a performanţelor economiei, precum şi a competitivităţii externe a produselor româneşti.Evoluţia favorabilă a raportului de schimb s-a manifestat şi în ceea ce priveşte unele

33

produse ale construcţiilor de maşini, care au o pondere semnificativă în comerţul exterior al României. Astfel, în ultimiiani s-a constatat faptul că indicii preţurilor la export au fost superiori celor de import:

34

CodNC Denumire 2004 2005 2006 2007

84

Cazane, turbine, motoare, aparate şi dispozitive mecanice: părţi ale acestoraExport 97,8 101,7 108,6 102,0Import 96,3 98,4 98,9 97,1Raport de schimb 101,5 103,3 109,8 105,0

85

Maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat şi de reprodussunetul şi imagini TVExport 97,6 104,7 105,6 97,9Import 94,2 98,9 101,0 96,7Raport de schimb 103,5 105,8 104,5 101,3

87

Automobile, tractoare şi alte vehicule terestreExport 90,7 106,1 105,2 103,8Import 102,0 97,8 101,0 94,6Raport de schimb 88,9 108,5 104,2 109,8

În cazul exporturilor în anul 2007, un indice al valorii unitare maimare decât cel pe total cu 6 puncte procentuale, s-a realizat la produsele metalurgice, care deţin o pondere în total exporturi de 16,3%. În cazul exporturilor de materii textile şi articole din acestea care au o pondere de 13,3% în total exporturi, s-a înregistrat un indice al valorii unitare de 106,9% cu 0,9 puncte procentuale peste medie. În cazul produselor minerale (în această secţiune combustibilii şi uleiurile minerale au opondere de circa 97%) care deţin 7,8% din total exporturi s-a realizat un indice al valorii unitare de 106,8% cu 0,8 puncte procentuale peste cel total.

Analiza evoluţiei raportului de schimb în anul 2007 la nivel de secţiuni de produse pune în evidenţă următoarele:

produsele vegetale au înregistrat un raport de schimb de 120,8%,în special pe seama creşterii accentuate (cu peste 30%) a indicelui valorii unitare a exporturilor. Astfel, raportul de schimb aferent produselor vegetale s-a majorat la 159,8% în trimestrul IV. Se remarcă faptul că, încazul produselor vegetale, indicele favorabil al valorii unitare la export în2007 s-a datorat, în principal, evoluţiei preţurilor de export la cereale, careau înregistrat un indice de 154,9% faţă de anul anterior;

produsele alimentare, băuturi şi tutun au înregistratde asemenea un raportde schimb extren avantajos, respectiv de 135,4%, ca urmare a unui indice al valorii unitare la export de 131,1% şi la import de 96,9%. Dacă în cazul produselor vegetale, trimestrul IV a înregistrat nivelul maxim al raportului de schimb, în ceea ce priveşte produsele alimentare, băuturi şi tutun, maximul s-a atins în trimestrul III (144,4%) datorită unui IVU de export şi de import de 141,0% respectiv 97,6%;

35

produsele minerale au realizat un raport de schimb supraunitar (104,3%) ca urmare a unui indice al valorii unitare la export de 106,8%, superior celui de import, respectiv 102,4%. În contextul majorărilor substanţiale ale cotaţiilor internaţionale ale ţiţeiului în 2007 - tendinţa continuând de altfel şi în 2008 -, se constată că România a reuşit să valorifice mai mult la export oportunităţile pieţelor externe, decât să sufere

la import consecinţele exploziei preţurilor petrolului şi produselor petroliere;

în cazul metalelor comune şi articole, din acestea deşi în ultimiiani piaţa externă s-a caracterizat printr-o creştere constantă a preţurilor, s-a realizat un raport de schimb favorabil, respectiv de 112,4%, sub influenţa aproape exclusivă a indicelui valorii unitare la export. În acest context, seremarcă faptul că la exporturile de fontă, fier şi oţel s-a înregistrat un indice al valorii unitare de 116,4%;

la materii textile şi articole, din acestea raportul de schimb a fostde 108,6%, rezultând dintr-un indice al valorii unitare de 106,9% la exportşi respectiv de 98,4% la import. Pornind de la faptul că, deşi în scădere, majoritatea exporturilor produse din această grupă se realizează în regimde perfecţionare activă, se constată că preţurile externe obţinute au fostsuperioare, reflectând o ameliorare sensibilă a calităţii acestor produse;

maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice, raportul de schimb a fost de 102,8%, indicii valorii unitare fiind uşor subunitari, respectiv 99,7% la export şi 97,0 % la import;

mijloace şi materiale de transport au înregistrat un raport de schimb de 108,1%, ca urmare a unui indice al valorii unitare la export de

102,6% şi respectiv de 94,9% la import. De remarcat că acest raport a fost influenţat de evoluţia favorabilă a preţurilor externe la automobile şi alte vehicule, unde s-a reuşit obţinerea unui indice al valorii unitare de 103,8% la export, comparativ cu cel de 94,6% realizat la import.

Din punctul de vedere al orientării geografice pe pieţele externe, schimburile comerciale se concentrează în proporţie de 2/3 cu ţărilemembre ale Uniunii Europene. În cadrul acestor schimburi s-a realizat un raport de schimb foarte avantajos, respectiv de 109,2%, ceea ce reprezintăo performanţă pentru ţara noastră dacă avem în vedere exigenţele pieţei unice europene.

Raportul de schimb pe capitoleîn comerţul cu Uniunea Europeană în 2007

- % -

COD NC Denumire

IVU la export

IVU la import

Raportul de schimb

Uniunea Europeană 106,4 97,5 109,227 Combustibili şi produse petroliere 115,2 100,9 114,1

36

39 Materiale plastice şi articole din materialeplastice 101,7 97,4 104,4

62 Articole de îmbrăcăminte şi accesorii, alteledecât tricotate sau croşetate 109,5 110,0 99,5

64 Încălţăminte şi părţi ale acesteia 111,7 113,3 98,672 Fontă, fier şi oţel 123,3 96,8 127,373 Produse din fontă, fier şi oţel 105,3 96,3 109,4

84 Cazane, turbine, motoare, aparate şi dispozitive mecanice; părţi ale acestora 106,1 97,7 108,6

85Maşini, aparate şi echipamente electrice;aparate de înregistrat şi reprodus sunetul şiimagini TV

97,7 98,4 99,3

87 Automobile, tractoare şi alte vehicule terestre 107,9 94,6 114,0

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

La nivel de capitole, în acest context, se constată că cel mai avantajos raport de schimb s-a înregistrat la fontă, fier şi oţel şi anume de127,3%, în condiţiile unui indice al valorii unitare la export de 123,3% şi respectiv de 96,8% la import. De asemenea şi în privinţa combustibililorşi produselor petroliere s-a obţinut un raport de schimb superior celui realizat pe total, respectiv de 114,1%.

Ca urmare a unui indice al valorii unitare de export supraunitar(107,9%) şi a unui indice al valorii unitare de import subunitar (94,6%) la automobile, tractoare şi alte vehicule terestre s-a realizat un raport de schimb de 114%. De asemenea, în ceea ce priveşte articolele de îmbrăcăminte şi accesorii, altele decât tricotate sau croşetate, acestea au înregistrat un indice al valorii unitare la export de 109,5% şi respective de 110,0% la import, raportul de schimb fiind uşor subunitar (99,5%).

Un fenomen similar s-a manifestat şi în privinţa capitolului încălţăminte şi părţi ale acesteia care a realizat un raport de schimb subunitar respectiv de 98,6%, în condiţiile unui indice al valorii unitare de export de (111,7%) şi de import de 113,3%.

IV.Aderarea României la Uniunea Europeană

România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007 ,

conform calendarului stabilit, încheind astfel un proces care a început la 1 februarie 1993,

cand a fost semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană.

Astfel, de la aceasta data, Uniunea Europeană este o comunitate ce reuneşte 27

de state membre şi o populaţie de 492,8 milioane de locuitori şi care are 23 de limbi

oficiale. 37

România s-a alăturat astfel unei Uniuni de State Europene care împărtăşesc

aceleaşi valori, având în centru respectul pentru demnitatea umană, democraţia, statul de

drept şi respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Uniunea Europeană are

drept obiective asigurarea păcii şi prosperităţii, printre realizările sale numărându-se piaţa

internă, precum şi crearea Spaţiului Schengen, a zonei euro.

Odata cu aderarea Romaniei la U.E.s-a instituit libera circulatie a marfurilor,

conform principiului prevazut in Tratatul de infiintare a U.E. si-n Codul vamal comunitar.

Se apreciaza ca unele restrictii din partea unor state ale U.E. vor mai persista o perioada,

atitudine calificata ca prudentiala si putand fi exemplificata prin restrictiile privind

produsele din tutun detinute de calatorii care vin in Marea Britanie din Romania.

Beneficii: aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va avea un impact pozitiv asupra

economiei romanesti, deschizand noi perspective de afaceri. Pentru companiile romanesti,

aderarea la Uniune va insemna, in primul rand, accesul pe Piata Unica, o piata care, dupa

extinderea de la 1 ian 2007, a ajuns la aproape jumatate de milliard de consumatori.

Odata cu extinderea, se asteapta ca UE sa devina cel mai mare exportator din lume,

cu o cota de aproximativ 20% din exportul mondial.

Comertul intracomunitar si comunitar va creste cu cel putin 9%, datorita inlaturarii

barierelor tarifare si non-tarifare. In acest sens, este vitala cresterea competitivitatii

produselor romanesti. O piata mai mare va determina cresterea nivelului de productie si va

conduce la crearea economiilor de scara.

Implementarea legislatiei comunitare, investitiile de capital si cresterea

cheltuielilor in sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la cresterea

productivitatii.

Aderarea la Uniunea Europeana va aduce o imbunatatire a mediului de afaceri

romanesc, imbunatatire care a inceput sa se faca deja simtita, prin cadrul legislativ mai

stabil si practici de afaceri mai transparente.

Notiunile de export si import in relatia dintre statele membre vor disparea, fiind

inlocuite de notiuni noi, precum livrarea intracomunitara (in locul exportului) si achizitia

intracomunitara (in locul importului).

Datorita desfiintarii barierelor vamale, controlul miscarii bunurilor intre statele

membre va fi realizat prin intermediul sistemului electronic VIES (VAT International

Exchange System), acel sistem pentru intirzierea in implementarea caruia Romania a

38

primit steguletul rosu la ultimul raport UE.

De exemplu, atunci cind se raporteaza o achizitie intracomunitara in Romania,

se va verifica daca furnizorul are un numar valabil (atribuit in scopuri de TVA in statul sau

membru) si daca operatiunea este declarata. Pentru achizitiile intra-comunitare, operatorii

economici inregistrati in scopuri de plata a TVA nu vor face plata efectiva, ci vor aplica

taxarea inversa, respectiv plata prin decontul de TVA.

Si in ceea ce priveste prestarile de servicii vor exista modificari semnificative.

Apare o noua notiune, transportul intracomunitar de bunuri, care are reguli diferite fata de

transportul international de bunuri intre statele membre si tarile terte.

Astfel, transportul international de bunuri, aferent unui import sau export, este

si va ramine scutit de TVA, in timp ce transportul intracomunitar de bunuri nu este scutit

de TVA, dar, daca un client transmite transportatorului un cod valabil de TVA din alt stat

membru decit Romania, de unde pleaca transportul, atunci clientul va plati taxa din ţara sa,

iar transportatorul român va factura fără TVA.

Revirimentul economic a fost impulsionat de o crestere puternicã a exporturilor, în

primul rând re-exportul materiilor prime prelucrate în tãrile UE si o expansiune moderatã a

economiei. Fixarea ratei de schimb reale la un nivel competitiv, realizarea într-o oarecare

mãsurã a unei consolidãri fiscale si initierea reivitalizãrii bãncilor si întreprinderilor au

contribuit la aceastã reluare a cursului cresterii.

În condiţiile îmbunătătirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o

ţintă atractiva pentru investitiile straine. La aceasta va contribui in continuare si statutul de

economie de piata functionala obtinut de Romania in acest an. Atragerea unui volum mai

mare de investitii straine va asigura rapid si direct accesul la un management eficient, la

tehnologii moderne si la noi segmente de piata.

Pe fundalul imbunătăţirii climatului investitional, companiile trebuie sa induca

reorientari masive ale productiei si ale exportului, cu efecte asupra cresterii

competitivitatii. Industria romaneasca trebuie sa treaca de la productia de masa, bazata in

principal pe criteriile cantitative, de cost si fiabilitate, spre productia cu grad ridicat de

personalizare, bazata pe calitate.

Companiile din industria textila, a lemnului si produselor din lemn, a mobilei, care

s-au bucurat pana acum de avantajul competitiv oferit de forta de munca ieftina, trebuie sa

isi regandeasca strategia, astfel incat sa fie competitivi pe Piata Unica. Turismul si

transportul sunt sectoare care vor beneficia de pe urma integrarii europene, reprezentand

oportunitati de investitii. In contextul Pietei Unice, investitiile se vor reorienta catre

39

industriile cu un grad inalt de tehnologizare.

In ciuda efectului general benefic al extinderii asupra economiei romanesti,

impactul poate fi inegal, astfel ca unele grupuri de companii vor beneficia mai mult de

oportunitati decat altele.

Deschiderea noilor piete aduce presiune asupra intreprinderilor care activeaza in

sectoare industriale traditionale. Intreprinderile mici si mijlocii (IMM) sunt mai expuse la

numeroasele schimbari in mediul de afaceri, provocate de restructurarea economica si

pregatirile pentru aderare.

Adoptarea standardelor comunitare si asigurarea resurselor financiare pentru

acoperirea costurilor de mediu reprezinta pentru companiile romanesti o provocare, pentru

care acestea trebuie sa se pregateasca deja.

Concluzii:

Se întamplă ceva in economia românească, ceva - în sfîrşit - pozitiv. Sînt mulţi indicatori

ce ne arată o evoluţie favorabilă şi, dincolo de statistici, sînt multe realităţi în benefică

schimbare. Oricum, realitatea economiei româneşti la începutul anului de graţie 2007 se

prezintă mai bine decît o arată evaluările din avion ale agenţiilor internaţionale de rating.

România este în Uniunea Europeană, un stat de dimensiune medie, al şaptelea sub

raport demografic şi al doilea ca mărime dintre noile state membre, după Polonia. Suntem

un stat cu importante conexiuni atât în sud-estul Europei, cât şi la est de graniţa externă a

UE. Un stat care oferă o piaţă interesantă pentru marile corporaţii occidentale, dar care are,

deocamdată, un aport relativ modest la veniturile totale ale Uniunii şi la afirmarea

competitivităţii ei globale.

Prin pozitia sa strategica, prin resursele umane, industrial-agrare si naturale,

Romania ofera oamenilor de afaceri straini o piata interna in dezvoltare, acces rapid la

importante piete externe invecinate, un cadru juridic stimulativ, in continua perfectionare,

o forta de munca apta sa realizeze lucruri de mare complexitate cu un cost relativ redus,

multiple posibilitati de cooperare in variate domenii de activitate aflate in plin proces de

restructurare, tehnologizare si privatizare.

Ritmul globalizării economice creşte continuu, datorită progresului informatic şi

comunicaţional. Fluxurile internaţionale de resurse, capital, servicii, idei, deschid

40

perspective pentru progresul economic şi social al multor categorii şi zone. Nu avem încă

un răspuns definitiv dacă ele produc simultan dezechilibre, discriminare şi perdanţi, dar

ştim că trebuie să acordăm toată atenţia diferenţelor economice între state şi regiuni,

excluderii sociale, discrepanţelor economic.

41

Bibliografie:

1. Bal Ana (coordonator) , „Tranziţie şi Reformă”, Editura Economică , 2001, Bucureşti;

2. Bezais Jean Louis, Relaţiile Est-Vest, 1945-1991

3. Botez Octavian Gh., “Politica Comercială externă a României”, Editura Fundatiei

România de Mâine, Bucureşti, 2002;

4. Dăianu Daniel "Încotro se îndreaptã ţãrile postcomuniste? Curente economice în pragul

secolului", Editura Polirom, 2000, Iaşi;

5. Dăianu Daniel, Radu Vrânceanu, ”România şi Uniunea Europeană. Inflaţie, balanţă

de plăti, creştere economică”, Editura Polirom, 2002, Iaşi;

6. Diaconescu Mirela, „Asocierea Romaniei la Comunitatile Europene. Implicatii asupra

7. Suta Nicolae, Comertul exterior si politica comerciala a Romaniei in perioada de

tranzitie la economia de piata, Editura All, Bucuresti;

8. Zaman Gheorghe si Vasile Valentina, “Evolutii structurale ale Exportului in

Romania, Editura Expert, Bucureşti, 200

Internet:

http://www.mec.gov

http://www.mae.ro

http://www.guv.ro/presa/afis

www.ec.europa.eu/news/business/archives_ro.htm

http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5718

http://europa.eu.int/comm/enlargement/agenda2000/strong/21.htm

www.integrare-ue.uv.ro

http://www.mec.gov.md/conferen.aspx

www.wikipedia.org

http://www.ici.ro/romania/ro/politica/p_foreign.html

http://www.adevarulonline.ro/articole/de-la-1-mai-odata-cu-extinderea-ue-cefta-se-

destrama/78213

42

CUPRINS:1.TENDINŢE ALE COMERŢULUI EXTERIOR ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1945-19891.1. Directii principale ale schimbarilor economiei romanesti in perioada comunista

1.2.Colaborarea comercială în cadrul economiei de comanda

1.3. Orientarea geografica a comertului exterior

1.4. Structura pe grupe de marfuri

1.5.Evolutia volumului valoric al comertului exterior si a soldului balantei comerciale1.6.Dinamismul comertului exterior al Romaniei, comparativ cu dezvoltarea economiei sale1.7. Locul comertului exterior al Romaniei in comertul mondial cu bunuri (marfuri)II.TENDINŢE ALE COMERŢULUI EXTERIOR ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1990-2004II.1. Directii principale ale schimbarilor economiei romanesti in ultimul deceniu si

jumatateII.2. Evolutia comertului exterior romanesc in perioada de tranzitieII.3Structura comerţului exteriorII.4.Factori care au influenţat favorabil sau nefavorabil evoluţia comerţului exterior românesc II.4.1. Factori externi:II.4.2 Factori interni care au produs efecte asupra activităţii de comerţ exterior după anul 1989 II.5. Orientarea geografică a comerţului exterior II.6. Evoluţia şi structura comerţului exterior al României cu ţările Uniunii EuropeneII.7. Evoluţia şi structura comerţului exterior al României cu ţările CEFTAIII. Evoluţia raportului de schimb în comerţul exterior al României in perioada 2004-2007IV.Aderarea României la Uniunea EuropeanăConcluzii

43

44

45