UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Rindt Iulia Krisztina

EVALUAREA CALITĂŢILOR TERAPEUTICE ŞI

IMUNOSTIMULATOARE ALE UNOR PRODUSE

APICOLE

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.univ. Dr. Marina Spînu

Cluj-Napoca 2011

II

REZUMAT

Apariţia pe plan larg a antibioticorezistenţei obligă la ora actuală la investigarea unor soluţii terapeutice eficace, îndeosebi în bolile transmisibile. Medicamentele antibacteriene utilizate în spitale ridică numeroase probleme, nereuşind să combată eficient infecţia, să readucă sănătatea pacientului, om sau animal şi ridicând costurile terapiei. În medicina veterinară mai apare un aspect, acela al reziduurilor de antibiotice în produsele alimentare de origine animală. Rezultatul final al consumului unor astfel de produse duce la închiderea cercului vicios reprezentat de creşterea numărului de bacterii multirezistente la antibiotice. Mierea este în acest context o alternativă disponibilă şi de multe ori eficace antimicrobian, cu efecte biologice benefice asupra consumatorului. Numeroase bacterii arată sensibilitate la miere, astfel chiar Staphylococcus aureus meticilin rezistent, o bacterie extreme de agresivă întâlnită în medicina omului şi cea veterinară, este sensibil la miere. De aceea, dovedirea eficacităţii mierii pe baze ştiinţifice şi faţă de alte bacterii cu importanţă medicală poate reprezenta un progres însemnat (Ghisalberti 1979; Zumla şi Lulat 1989)..

Interesului din ce în ce mai pronunţat faţă de proprietăţile antibacteriene ale diferitelor tipuri de miere şi acceptarea potenţialului terapeutic al acestora a apropiat medicina tradiţională de medicina alternativă (Beretta şi col., 2005). Atât mierea de mană, cât şi propolisul par a fi o alternativă viabilă în lupta împotriva diferiţilor agenţi patogeni, prin proprietăţile lor antibacteriene, antifungice şi antivirale Bovinele prezintă o importanţă socio-economică particulară prin faptul că ele furnizează diferite produse animaliere foarte importante pentru populaţie. La ora actuală, interesul pentru propolis şi miere este în creştere, aceşti compuşi naturali oferind o perspectivă terapeutică mai apropiată de „biologic” decât medicamentele de sintetiză.

Mamita reprezintă una dintre cele mai importante boli ale bovinelor producătoare de lapte, cu consecinţe directe asupra producţiei, bunăstării animalelor şi asupra sănătăţii populaţiei. Tratamentul acestor afecţiuni este o problemă majoră din cauza costurilor şi a antibioticorezistenţei cauzate de tratamentele nejudicioase.

Produsele apicole prin compoziţia lor complexă, înafara acţiunii nutritive importante determină şi o acţiune terapeutică eficientă asupra unor îmbolnăviri ale diferitelor organe şi ţesuturi, precum şi o acţiune de stimulare imunologică a organismului. Medicamentele de sinteză devin de multe ori inutile în faţa adaptabilităţii factorilor patogeni, faţă de care produsele apicole ar putea reprezenta soluţia alternativă de tratament. Utilizarea acestor produse cu scop imunomodulator poate întări sistemul imunitar natural de apărare al organismului.

Considerând aceste aspecte reliefate de studiul bibliografic şi redate în partea a I-a a tezei (capitolul I – IV), cercetările realizate în cadrul tezei intitulate: Evaluarea calităţilor terapeutice şi imunostimulatoare ale unor produse apicole, au avut ca obiective principale studierea efectelor in vitro ale unor produse apicole (miere, miere de mană, propolis) faţă de bacteriile izolate din lapte provenit de la bovine cu mamite subclinice sau clinice, în mod special, Staphylococcus aureus precum şi studierea efectelor imunomodulatoare ale acestor produse asupra componentelor sistemului imun înnăscut şi ale componentelor sistemului imun adaptativ. Stabilirea eficienţei produselor

III

în funcţie de compoziţie şi concentraţie ale acestora permite selectarea unor produse apicole în funcţie de calităţile antibacteriene şi/sau imunomodulatoare în vederea utilizării lor în tratamente, prin dezvoltarea unor scheme de tratament în combinaţie sau nu cu terapia alopată.

Aceste obiective au fost urmărite în cadrul cercetărilor desfăşurate în perioada 2006-2011, iar rezultatele sunt redate în cele opt capitole ale părţii de cercetări proprii (capitolele V-XII), cuprinzând şi scopul urmărit, obiectivele şi activităţile stabilite în vederea atingerii acestora.

În capitolul V, intitulat „Caracterizarea produselor apicole utilizate“ ne-am propus testarea preliminară a unor produse apicole, în prisma originii, compoziţiei şi a a concentraţiei. Au fost testate mai multe eşantioane de miere polifloră şi miere de mană, cu provenienţa din regiunea Transilvaniei, din care trei tipuri de miere polifloră şi un tip de miere de mană au fost alese în vederea efectuării cercetărilor propuse.

Majoritatea probelor de propolis studiate au fost de provenienţă proprie (USAMV), dar au fost studiate şi eşantioane din produse comerciale. S-au semnalat diferenţele existente între mierea polifloră şi mierea de mană sub raportul concentraţiei de polifenoli respectiv activităţii antioxidante, care ar putea sta la baza efectelor biologice.

În capitolul VI intitulat „Caracterizarea imunologică a infecţiei bacteriene mamare la bovine” am descris cazurile luate în studiu, un număr total de 64 de animale, din care 12 sănătoase şi restul de 52 de exemplare prezentând mamite subclinice sau clinice. În vederea evaluării reactivităţii efectorilor umorali ai apărării antibacteriene, sub influenţa mamitei subclinice respectiv clinice, s-au măsurat nivelele imunoglobulinelor totale şi a complexelor imune circulante.

Deteminarea complexelor imune este importantă, deoarece acestea reflectă capacitatea fiziologică de complexare şi epurare.

În ceea ce priveşte valorile CIC obţinute în cazul animalelor cu mamită, acestea sunt crescute faţă de valorile măsurate la animalelor sănătoase, cu toate că depăşesc doar puţin, statistic nesemnificativ acestea.

Rezultatele obţinute în urma testărilor efectuate ne arată concentraţii medii serice ale gamaglobulinelor de valori apropiate de cele fiziologice, deşi valorile individuale sunt mult diferite faţă de medie, fapt exprimat prin deviaţiile standard mari.

În capitolul VII intitulat „Investigaţii microbiologice” cercetările s-au efectuat pe un număr de 87 de probe de lapte recoltate de la vaci cu mamite de pe raza judeţului Cluj. În funcţie de caracterele culturale şi morfologice s-au clasificat tipurile de germeni prezenţi în laptele mamitic. Deoarece procentul cel mai ridicat a fost reprezentat de germeni suspicionaţi ca făcând parte din genul Staphylococcus spp. (32%)s-a trecut la identificarea lor utilizând testul API STAPH 20.

Din cele 29 de tulpini identificate prin testul API STAPH 20, nouăsprezece au făcut parte din genul Staphylococcus spp., un procent mult crescut faţă de cele redate în literatură.

Testarea sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor luate în studiu s-a efectuat în capitolul VIII intitulat „Monitorizarea antibioticorezistenţei la tulpinile de Staphylococcus izolate”. Utilizarea neraţională şi excesivă a antibioticelor în ferme a dus la apariţia antibioticorezistenţei. Din această cauză este foarte importantă monitorizarea susceptibilităţii germenilor la diferite antibiotice prin efectuarea antibiogramelor şi

IV

aplicarea tratamentelor conform acestora (Gentilini şi col., 2002; Luthje şi Schwarz, 2006).

Din rezultatele obţinute în experiment frapează rezistenţa crescută la antibiotice, fie sub forma rezistenţei totale sau a prezenţei coloniilor rezistente, la toate antibioticele testate .

Tabel/Table 1 Rezistenţa la antibiotice a tulpinilor de stafilococ studiate

Microbial resistance in staphylococcal strains

PROBA ENF OB SXT OT AMC P AMP CR 7 2 3 1 5 7 8 R 10 2 7 4 2 3 2 Se poate deduce faptul că antibioticele care înregistrează o rezistenţă sporită (ex.,

enrofloxacina şi amoxiclavul) sunt cele utilizate cu frecvenţa cea mai mare în teritoriu pentru terapia diferitelor afecţiuni la bovine, determinând astfel rezistenţa tulpinilor purtate de aceste animale. În favoarea acestei ipoteze vine sensibilitatea crescută înregistrată la cloxacilină, care este un antibiotic de uz mai restrâns.

Din această cauză se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de începerea antibioticoterapiei.

Tabel/Table 2 Concentraţii minime bactericide, minime inhibitorii şi indicele bactericid la apiprodusele

studiate faţă de tulpini de S. aureus MIC, MBC and bactericidal index for the studied honey types against ten staphylococcal

strains

Tulpini de Staphylo-

coccus aureus strains

Miere de mană

Honey-dew

honey

CMB/CMI

Miere polifloră

Polyfloral honey

CMB/CMI Propo-

lis CMB/CM

I

CMI CMB CMI CMB CMI CMB T1 4% 4% 1 2% 2% 1 1% 1% 1 T2 2% 2% 1 2% 2% 1 1% 1% 1 T3 2% 2% 1 2% 2% 1 1% 1% 1 T4 4% 4% 1 2% 2% 1 2% 2% 1 T5 2% 2% 1 1% 1% 1 0.5% 0.5% 1 T6 4% 4% 1 2% 2% 1 2% 2% 1 T7 4% 4% 1 2% 2% 1 2% 2% 1 T8 2% 2% 1 2% 2% 1 1% 1% 1 T9 2% 2% 1 1% 1% 1 0.5% 0.5% 1 T10 2% 2% 1 1% 1% 1 0.5% 0.5% 1

V

În capitolul IX intitulat „Evaluarea eficacităţii antimicrobiene a diferitelor tipuri de miere aplicate in vitro pe tulpinile de Staphylococcus izolate” s-a testat sensibilitatea tulpinilor bacteriene luate în studiu faţă de diferite tipuri de miere.

Pentru această evaluare s-a utilizat ca martor o miere artificială, ce conţine cele patru tipuri dominante de zaharuri care se găsesc şi în mierea natural. Cu acesta am dorit să subliniem importanţa substanţelor biologic active pe care le conţine mierea naturală, substanţe ce pot fi responsabile de efectele obţinute.

Proprietăţile mierii de mană sunt asemănătoare cu cele ale mierilor obţinute din alte flori. Totuşi, mai ales datorită bogatei sale compoziţii în minerale şi în bioflavonoide, mierea de mană are mai pronunţate următoarele proprietăţi :Concentraţia şi tipul de compuşi fenolici depind de origine aflorală a mierii şi factorii majori responsabili de activitatea biologică, incluzând-o pe cea antioxidantă, antimicrobiană, antivirală, şi anticanceroasă (Al-Mamary şi col., 2002; Wei şi Zhirong, 2003). Există numeroşi compuşi activi biologic în orice probă naturală şi este relative dificil de a-i măsura pe fiecare în parte.

Activitatea antibacteriană a produselor apicole testate pare a fi dependentă mai degrabă de tulpină, CMI şi CMB fiind mai reduse pentru unele tulpini, prin comparaţie cu cele obţinute pentru alte tulpini. Variabilitatea legată de tulpină poate fi influenţată de o susceptibilitate intrinsecă faţă de apiprodusele testate.

Acest studiu a relevant unele diferenţe între activităţile antibacteriene ale produselor testate. Nivelul indus de inhibarea a creşterii bacteriene, stabilit prin metoda microdiluţiilor în bulion s-a dovedit a depinde de tipul de produs şi mai puţin de tulpina bacteriană. Efectul bactericide demonstrat prin calcularea indicelui bactericide, dovedeşte utilitatea, în cazurile studiate, a mierii poliflore dar şi de mană, în combaterea infecţiilor persistente, împiedicând perpetuarea germenilor după încheierea curie cu miere (efect cid).

Rezultatele acestui studiu sunt încurajatoare şi susţin continuarea cercetării pentru evaluarea activităţilor biologice şi chimice ale mierilor din România, în special a mierii de mană. Există un potenţial substanţial pentru aplicarea mierii de mană în mediul clinic de aceea investigarea mierilor locale este foarte importantă.

Efectul antibacterian in vitro al unor extracte alcoolice de propolis au fost studiate în cadrul capitolului X intitulat „Evaluarea eficacităţii antimicrobiene a propolisului aplicat in vitro pe tulpinile de staphylococcus izolate”.

Extractul alcoolic de propolis este recunoscut pentru activitatea sa antibacteriană, această proprietate a sa datorându-se în special conţinutului său în flavonoide. Se presupune că această flavonoidele acţionează asupra peretelui microbian schimbându-i permeabilitatea.

În cadrul acestei cercetări am studiat efectul antibacterian in vitro al propolisului de diferite origini în diferite concentraţii asupra tulpinilor de Staphylococcus spp. izolate din laptele mamitic utilizând metoda difuzimetrică prin punerea în contact a culturilor microbiene cu extractele de propolis de diferite concentraţii, utilizând ca martor alcoolul de 70º.

După citirea zonelor de inhibiţie s-au comparat efectele diferitelor concentraţii între ele precum şi efectul diferitelor tipuri de propolis. Conform datelor, eficienţa cea mai ridicată a fost prezentată de extractul de propolis. S-a observat că în concentraţie de 1 şi 5% efectul antibacterian este mai scăzut şi cu valori apropiate în cazul tuturor extractelor.

VI

Zonele de inhibiţie la concentraţii de 10, 20, 30 şi 40% nu au prezentat diferenţe majore, precum se poate observa în figura 1. Concentraţia cu cel mai bun efect s-a dovedit a fi cea de 10%. În ceea ce priveşte efectul diferitelor concentraţii ale extractelor alcoolice de propolis se poate afirma că prin creşterea concentraţiei (de la 10 la 40%) nu se obţin rezultate mai bune.

Tabel/Table 3 Media zonelor de inhibiţie asupra tulpinilor de Staphylococcus studiate

Mean inhibition zones on studied Staphylococcus strains

Tip/ Type of

Staphylococcus

propolis 1%

propolis5%

propolis10%

propolis20%

propolis 30%

propolis 40%

Alcool Alcohol

Sciuri 9.76 13.18 15.41 15.05 13.86 14.75 0 Aureus 7.62 9.5 10.62 11.37 11.12 11.12 0 Xylosus 4.75 9.16 10.63 11.8 12 11.48 0.4 Lentus 5.27 7.69 9.12 8.56 9 7.89 1

Haemolyticus 8.87 11 12 11.62 12.12 11.75 0 Lugdunensis 7.5 8.25 9.75 8.75 8.5 8.5 0 Simulans 7.33 7.5 8.25 8.5 9 8.75 0

Intermedius 7.75 11.25 13.25 12 12.75 12.75 0 Cele mai sensibile la efectul antibacterian al extractelor de propolis s-au dovedit a

fi tulpinile de Staphylococcus sciuri iar cel mai puţin sensibile au fost tulpinile de Staphylococcus lentus şi Stahylococcus simulans.

Fig. 1. Zonele de inhibiţie ale EAP ( PP1 şi PP2) cu concentraţiile de 1, 5, 10, 20, 30 , 40% în prezenţa alcoolului ca martor, asupra tulpinii de Staph. Xylosus

Fig. 1. Zones of inhibition of EAP (PP1 and PP2) with concentrations of 1, 5, 10, 20, 30, 40% in the presence of alcohol as a witness, on the strain of Staph. Xylosus

VII

Alcoolul nu a dovedit proprietăţi antimicrobiene în cazul tulpinilor luate în studiu, zona de inhibiţie în cele mai multe cazuri fiind de 0 mm.

De aici putem deduce că efectul antibacterian al extractelor de propolis se datorează principiilor active din propolis. Din păcate nu există metode de standardizare ale propolisului, compoziţia acestuia variind în funcţie de zona geografică, condiţiile de mediu, perioada de cules şi de flora locală.

Capitolul XI include „Evaluarea efectului sinergic al propolisului în concentraţie de 10% cu antibioticele utilizate pentru antibiograme”. Luând în considerare problemele terapeutice întâmpinate din cauza antibioticorezistenţei unor tulpini bacteriene izolate din laptele mamitic, s-a încercat combinarea in vitro a efectelor antibioticelor cu cea a propolisului pentru a observa dacă există sinergism între efectele acestora. Deoarece prin experienţele prezentate anterior s-a demonstrat eficacitatea extractului alcoolic de propolis (EAP) de 10%, în cadrul cercetărilor următoare s-a utilizat această concentraţie.

Tabel/Table 4 Diamentrul mediu de inhibiţie exprimat în mm -antibiotic +EAP 10%

Mean inhibition titers red in the antibiogram (mm) -antibiotic +EAP 10%

Tip/type Staph. SXT+EAP OB+

EAP ENF+ EAP

OT+ EAP

AMC+ EAP P+ EAP

S. xylosus 25.33 37.33 26.66 CR 10.99 35.33 30.13 S. lentus 29 38 31 CR 9.5 40 40

Fig. 2 Efectului inhibitor al propolisului şi antibioticelor demonstrează sinergism faţă de Staphylococcus lentus

Fig. 2 Inhibitory effect of propolis and antibiotics demonstrated synergy against Staphylococcus lentus

După citirea rezultatelor atât în cazul antibiogramei cât şi a utilizării antibioticelor

în combinaţie cu EAP 10% putem afirma că propolisul a îmbunătăţit acţiunea

VIII

antibacteriană a tuturor antibioticelor. S-a putut observa că zona de inhibiţie a antibioticului s-a unit printr-un istm cu cea a EAT 10% (aspect de dop de şampanie).

Evaluarea efectului sinergic al propolisului în concentraţie de 10% cu antibioticele utilizate a demonstrat efectul de augmentare pe care-l are propolisul asupra antibioticelor. Rezultatele obţinute sunt importante pentru punerea în practica clinică a celor observate în vederea obţinerii unor produse combinate.

Propolisul are efect potenţator asupra activităţii antibioticelor utilizate, dar nu le poate suplini. Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de specia bacteriană.

Evaluarea efectelor biologice a apiproduselor nu poate fi efectuată în afara cadrului imunităţii, îndeosebi a imunităţii celulare. Testarea efectelor propolisului şi a mierilor polifloră şi de mană asupra reactivităţii fagocitare şi de blastizare la animale sănătoase s-au descris în capitolul XII.

Testele de blastizare şi fagocitoză in vitro, pot oferi condiţii identice cu cele din organismului şi permite aprecierea efectelor unor substanţe ce pot avea influenţă benefică în menţinerea stării de sănătate, prin stimularea potenţialului de apărare. În acest capitol este studiat statusul imun al animalelor luate în studio cu scop de cercetare pentru găsirea unor modalităţi de stimulare a sistemului imunitar, care să mărească rezistenţa organismului faţă de diferiţi agenţi patogeni.

În vederea observării răspunsul proliferativ al limfocitelor bovine consecutiv stimulării cu diferite produse apicole s-a recurs la testul de transformare blastică, după protocolul propus de Spînu Marina şi col. (1995), care a permis stabilirea indicilor de stimulare pe baza valorilor densităţilor optice şi a glucozei reziduale pentru fiecare probă şi variantă experimentală.

Metoda a fost cea pe sânge integral. S-au efectuat 12 variante experimentale. Fiecare variantă s-a testat în duplicat. Variantele au fost: martor PHA, LPS, ALC 70, PS1, PS2, PP1, PP2, MM, MP, MA, MB.

Toate rezultatele obţinute prin aceste teste au fost prelucrate statistic pentru a obţine valorile medii şi deviaţiile standard, folosind formulele uzuale ale calculului statistic

Rezultatele obţinute în cazul utilizării testului de transformare blastică în scopul evidenţierii potenţialului imunomodulator al unor produse apicole, testate individual şi interpretate comparativ cu martorul cultură netratată, martorul alcool 70% şi respectiv cultura de sânge tratată cu miere artificială au surprins următoarele aspecte: - la lotul de animale sănătoase (exploataţia A), valorile medii ale indicilor de stimulare (blastizare) au variat între -193,49 şi 54,18, dependent de condiţiile de produsele adiţionate în mediul de cultură; - se pot aprecia valori relativ similare pentru variantele martor, PHA, LPS, Alcool, PS1, PS2, PP1 şi PP2, respectiv statistic diferenţa între valorile corespunzătoare nu este semnificativă statistic (p> 0,05); - în cazul variantei tratate cu fitohemaglutinină (PHA), s-a înregistrat valoarea maximă a indicelui de stimulare (IS=54,18%), relativ apropiată de cea indusă de tratamentul cu LPS (IS=53,40%); - la tratarea culturilor din sânge integral cu alcool, s-a obţinut un indice de stimulare aproape identic cu cel al martorului netratat (49,40% şi respectiv, 49,29%); - în cazul probelor de propolis (PS1, PS2, PP1, PP2), rezultatele nu diferă semnificativ (p> 0,05) comparativ cu martorii amintiţi anterior;

IX

- în contrast, probele de miere au indus indici de stimulare inferiori şi cu valori negative în cazul mierii artificiale -3.95%); de asemenea în acest caz deviaţia standard crescută pledează pentru dispersia mare a valorilor; efectul inhibitor maxim se observă în cazul variantei experimentale cu miere artificială, considerată ca martor pentru probele de miere testate. Unele dintre variantele de propolis au avut efect stimulator comparativ cu alcoolul, dar nu şi cu martorul de blastizare spontană.

- efectul inhibitor maxim se observă în cazul variantei experimentale cu miere artificială, considerată ca martor pentru probele de miere testate.

Activitatea fagocitară la animalele sănătoase este prezentată în tabelul 5.

Tabel/Table 5 Activitatea fagocitară pe cele două perioade de citire la vacile sănătoase din ferma A

(IS%) Phagocytosis in time in healthy animals on farm A (IS%)

Martor Control

alcool 70 alcohol 70 PP2 MP 1/1v MA 1/1v

ln0- ln45

ln45- ln60

ln0- ln45

ln45- ln60

ln0- ln45

ln45- ln60

ln0- ln45

ln45- ln60

ln0- ln45

ln45- ln60

-0.034 0.047 0.041 -0.050 -0.122 0.210 -0.242 0.101 -0.132 0.072 -0.095 -0.067 -0.137 0.019 -0.093 0.109 0.089 -0.182 -0.562 0.940

0.016 0.096 -0.016 0.127 0.023 0.008 -0.053 0.096 -0.189 0.180 med -0.038 0.025 -0.037 0.032 -0.064 0.109 -0.069 0.005 -0.294 0.397 stdev 0.056 0.083 0.091 0.089 0.077 0.101 0.166 0.162 0.233 0.473

Determinările efectuate în cadrul caracterizării fagocitozei spontane, varianta

martor se referă la investigarea capacităţii leucocitelor de a îngloba particulele de carbon din tuşul de China, in vitro, sub influenţa temperaturii de incubare, fără alte intervenţii (alcool, extracte vegetale, vaccinuri etc.) ( Hilton şi col., 2002). Celulele sistemului imun

Fig 3. Capacitatea de imunomodulare a produselor apicole testate – grup Jucu Fig.3. Immunomodulatory ability of tested bee products – Jucu group

X

nespecific pot fi astfel monitorizate funcţional şi se poate cuantifica potenţialul reactiv direct în caz de agresiune microbiană sau sub influenţa factorilor stresanţi, prin exprimare în densităţi optice sau valori logaritmate (Vanmiert, 1991). Capitolul XIII însumează rezultatele cercetării privind „Evaluarea influenţei diferitelor tipuri de miere şi propolis asupra funcţionalităţii sistemului imun la vaci cu mastite”. Valorile indicilor de blastizare sunt prezentate la vacile cu mastite subclinice şi clince sunt prezentate în tabelele 54-57. Din aceste tabele se poate observa că efectele apiproduselor testate in vitro depind foarte mult de provenienţă şi respectiv conţinutul în principii activi. Un alt factor de influenţă este tipul de unitate, cu toate elementele ce o caracterizează, inclusiv, probabil efectivul.

Astfel, dacă la vacile cu mamite subclinice efectele propolisului sunt similare cu cele observate la animalele sănătoase, cu activitate maximă, de această dată, pentru pp1, activitatea mierilor testate diferă statistic semnificativ de la o variantă la alta (p<0.05), cu mierea de mană având efectul cel mai puternic iar cea artificială cel mai slab. La vacile cu mamite clinice, efectele propolisului sunt mult mai intense (fermele C şi D) iar cele ale mierii mai slabe. La ferma F situaţia se inversează, cu efecte spectaculoase ale mierii, dependent de tip, asigurate statistic la pragul p<0.01.

Aspect relativ similar se pot descrie pentru cele trei grupuri de animale cu mamite (E, F şi D) (fig. 54-56) dacă se consideră indicii de blastizare dependent de martorul mediu şi nu de martorul miere artificială. Indicii negativi sunt relativi, corecţia se realizează atunci când se înlocuieşte martorul cu invertaza. Indicii negativi care persistă sunt datoraţi hemolizei parţiale care interferează cu culoarea citită.

CAP.XIV. CONCLUZII GENERALE

• Staphylococcus spp. a fost prezent in laptele tuturor animalelor luate in studiu.

Aceste date sunt concordante cu cele din literatură, demonstrând însă că patologia mamitelor este similară din punct de vedere epidemiologic, depinzând practic mai mult de tehnologia de exploatare intensivă.

• Depistarea rezistenţei respectiv a coloniilor rezistente faţă de cele mai multe antibiotice testate poate fi legată de utilizarea lor frecventă şi probabil nejudicioasă în terapia mamitelor. Astfel, efectele maxime sunt realizate prin utilizarea cloxacilinei, cu răspândire mai restrânsă în terapia mamitelor în teritoriu, faţă de enrofloxacină, la care se obţine rezistenţa maximă.

• Prezenţa antibioticorezistenţei la 65.6% dintre tulpinile testate, denota utilizarea în mod repetat şi iraţional a antibioticelor in tratamentul animalelor pentru diferite afecţiuni, tulpinile rezistente permanentizându-se la indivizii şi în unităţile respective.

• Dintre tipurile de propolis studiate în combinaţie cu antibioticele, ca eficacitate biologică antibacteriană in vitro, cel poliflor are efecte sinergice maxime, crescând eficienţa în cazul majorităţii antibioticelor. Aceste rezultate recomandă utilizarea acestui tip de propolis în continuarea studiilor de compoziţie asociat cu efecte biologice.

XI

• Studiul comparativ al eficienţei diferitelor concentraţii de propolis dovedeşte efecte maxime pentru concentraţia de 10%, efectele descrescătoare la concentraţii mai mari nejustificând ipoteza „creşterea cantităţii administrate creşte efectul biologic” în cazul propolisului.

• Rezultatele obţinute sunt încurajatoare în ceea ce priveşte punerea în practica clinică a tratamentelor cu propolis sau în combinaţie cu antibioticele

• Pentru a se putea utiliza EAP-urile în practica medicală clinică este necesară găsirea unor proceduri de tipizare a propolisului.

• Analiza rezultatelor obţinute prin investigarea efectelor extractelor de propolis respectiv mierii asupra activităţii fagocitare demonstrează că efectele depind de starea de sănătate, astfel, efecte benefice sunt observate pentru propolis, nu şi pentru miere la animalele sănătoase în timp ce la cele cu mastite efectul asupra fagocitozei este unul puternic inhibitor, mai mult pentru miere decât pentru propolis.

• Influenţa compuşilor produselor apicole asupra imunităţii mediate celular specifice este invers faţă de cel constatat la răspunsul înnăscut, astfel, propolisul inhibă iar mierea stimulează activitatea de blastizare. Şi în acest caz, rezultatele depind de starea de sănătate a animalelor.

RECOMANDĂRI

Pentru evitarea antibioticorezistenţei în caz de apariţie a mamitelor identificarea

germenului patogen şi efectuarea antibiogramei în vederea instituirii tratamentului, cu utilizarea de antibiotice şi propolis în paralel, cu condiţia găsirii unei metode de conservare a extractului apos sau de atenuare a efectelor iritante ale extractului alcoolic.

Utilizarea în calitate de imunomodulator al extractelor de propolis respectiv mierii trebuie adaptată riguros la tipul de produs utilizat, provenienţa acestuia, respectiv compoziţia chimică.

Se impune standardizarea produselor utilizate, fiind necesară în acest sens continuarea cercetării.