EVALUARE 1. Explicaţi necesitatea evaluării economice şi financiare a unei întreprinderi.

Pentru că există trei grupe de factori care influenţează permanent valoarea oricărei întreprinderi, şi anume:- influenţe legate de existenţa preţurilor libere;- influenţe legate de modificările raportului de schimb al monedei naţionale;- gestiunea internă a fiecărei întreprinderi, mai ales în ce priveşte politicile de amortizare si politicile de contabilizare

(cu deosebire, contabilitatea costurilor).In definitiv, pentru orice modificare a preţurilor în piaţă trebuie identificate diferenţele faţă de cele pe care managementul unei întreprinderi le are la dispoziţie prin informaţiile interne, contabile sau de altă natură; aceasta se realizează prin tehnicile de evaluare.

Tot astfel, ştiut fiind că orice modificare a raportului de schimb al monedei naţionale are o influenţă mai mare sau mai mică, mai devreme sau mai târzie asupra valorii tuturor bunurilor şi întreprinderilor din economia românească, este necesară găsirea şi măsurarea impactului acestor modificări asupra valorii bunurilor din fiecare întreprindere şi a fiecărei întreprinderi în ansamblu; aceasta se realizează recurgându-se la tehnicile de evaluare.

2. Explicaţi rolul bilanţului contabil în evaluarea unui activ sau a unei întreprinderi.Bilanţul contabil constituie punctul de pornire în orice evaluare de activ sau de întreprindere, dar numai punct de pornire.Pe de altă parte, a evalua un activ sau o întreprindere pe baza bilanţului contabil constituie o abordare chiar mai eronată din

multe puncte de vedere, dar cel mai important îl constituie faptul că bilanţul, fiind întocmit după anumite reguli si principii referitoare la evaluare, face ca patrimoniul să nu fie exprimat în valori de piaţă iar performanţele să nu fie cele care s-ar fi obţinut în condiţiile normale ale pieţii.

Deşi porneşte de la bilanţul contabil, la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta şi elaborează bilanţul economic; pe baza diagnosticului de evaluare acesta construieşte ansamble financiare abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate întocmai ca un arhitect care proiectează pe hârtie un imobil. Aceste activităţi financiare fac parte din ceea ce, în lumea specialiştilor în finanţe, devine tot mai mult cunoscut sub denumirea de inginerie financiară. Este unul din motivele pentru care evaluarea este considerată de unii specialişti mai mult o artă decât o ştiinţă.

Părăsirea bilanţului contabil si elaborarea bilanţului economic se realizează cu ocazia elaborării a două lucrări - indispensabile oricărei evaluări, şi anume: determinarea activului net corijat (ANC) al activului sau al întreprinderii şi determinarea capacităţii beneficiare (CB) a activului sau a întreprinderi.

3. Explicaţi diferenţele dintre preţ şi valoare.Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, intre părţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv. Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţul ci gama de valori, respective zona in care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze preţul.Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea comerciala constituie punctul de echilibru in care vânzătorul accepta sa vândă si comparatorul sa cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordează atât separate cat si împreuna, latura patrimoniala si profitabilitatea bunului, activului sau întreprinderii in ansamblul său.

Sunt cel puţin patru criterii de diferenţiere a celor două categorii economice:- ca fel al mărimilor, preţul este o mărime concretă, tangibilă, pe când valoarea este o mărime convenţională;- ca număr, preţul în orice tranzacţie este unic, pe când valorile sunt multiple, iar expertului evaluator i se pretinde

prin regulile de bună practică să nu se oprească la mai puţin de trei valori;- după locul de formare: preţul se formează pe piaţă ca punct de întâlnire între doi actori - un vânzător si un cumpărător

şi el este rezultatul artei de a negocia - diferită de arta de a evalua; valoarea este rezultatul artei de a evalua, ea sestabileşte folosind mintea si imaginaţia evaluatorului si se găseşte pe hârtie. Este firesc ca o valoare preluată de actoriinegocierii să devină sau nu preţ;

- caracter obiectiv: preţul este o mărime obiectivă în raport cu evaluatorul şi subiectivă în raport cu părţile negociatoarereflectând actul lor de voinţă; valoarea este o mărime obiectivă în raport cu actorii negocierii şi subiectivă în raportcu evaluatorul, fiind creaţia sa.

Pentru a evita confuziile dintre cele două categorii economice trebuie avut grijă să nu fie înlăturat rolul strategiei de negociere care este singura care poate determina preţul unei tranzacţii cu toate că punctul de pornire 1-a constituit una sau mai multe valori estimate de un expert evaluator. Altfel spus, valorile determinate de evaluator sunt pur orientative pentru alţi profesionişti - negociatorii, logică ce poate fi urmărită în schema de mai jos în care obiectul tranzacţiei îl constituie acţiunile unei societăţi.

4. Clasificaţi diferitele tipuri de evaluări.Numeroasele metode de evaluare cunoscute azi pot fi grupate în funcţie de anumite criterii în vederea identificării modului de abordare

a evaluării şi, în funcţie de aceasta, a furnizorului de servicii de evaluare.a) în funcţie de obiect, evaluările pot fi:

- evaluări de bunuri mobile şi imobile independente;- evaluări de grupe de bunuri şi unităţi generatoare de numerar;- evaluări de active economice (secţii, fabrici, magazine, părţi ale întreprinderii etc.);

- evaluări de active şi elemente intangibile;- evaluări de întreprinderi în ansamblul lor;

b) în funcţie de metodă , evaluările se pot grupa în:- metode clasice (se aplică la întreprinderi necotate).- metode bursiere (se aplică la întreprinderile ale căror titluri sunt tranzacţionale pe o piaţă reglementată).

Metodele clasice se pot grupa în:- evaluări patrimoniale (abordează exclusiv latura can titativă, patrimonială a bunurilor şi întreprinderilor)- evaluări bazate pe performanţe (abordează exclusiv latura calitativă - performanţele financiare ale activului sau întreprinderii)- evaluări combinate (abordează atât latura cantitativă cât şi cea calitativă)- alte metode de evaluare (bazate pe volumul de activitate- cifra de afaceri, de exemplu, pe comparaţii).c) în funcţie de scop , evaluările se pot grupa în trei categorii:- evaluări contabile (sunt cele prevăzute prin standardele şi normele contabile, folosite în scopul elaborării situaţiilor financiare ale

întreprinderilor)- evaluări administrative (sunt cele prevăzute prin acte normative diverse)- evaluări economice şi financiare (sunt singurele tipuri de evaluări bazate pe expertiză şi diagnostic si care au ca ţintă finală determinarea

valorii de piaţă)d) în funcţie de beneficiar - pot fi abordate diferit metodele de evaluare în funcţie de beneficiar: evaluări pentru asigurare, evaluări pentru

creditare, evaluări pentru impozitare.e) în funcţie de valorile obţinute, evaluările se pot grupa în:

- Evaluări care au la bază valoarea de piaţă- Evaluări care au la bază valori diferite de valoarea de piaţă. - Evaluări nebazate pe piaţă

5. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii?Expertul evaluator trebuie să înţeleagă realităţile din întreprindere; să aibă permanent în vedere si să considere că toate

informaţiile-bilanţ, statistici, evidenţe de orice fel - nu constituie decât imagini ale unei realităţi, iar datoria lui este să afle realitatea însăşi; numai astfel se pătrunde în intimitatea întreprinderii după care estimarea valorii nu este decât o chestiune de metodologie.

Diagnosticul de evaluare permite identificarea factorilor de risc şi stabilirea ipotezelor de evaluare, anticiparea viitorului întreprinderii.

Diagnosticul de evaluare permite alegerea metodelor de evaluare a întreprinderii şi tot el poate explica diferenţele dintre valorile determinate de evaluatori diferiţi.

Diagnosticul trebuie să cuprindă toate laturile şi sectoarele activităţii şi toate funcţiile întreprinderii scoţând în evidenţă oportu-nităţile, atuurile şi factorii de succes ai întreprinderii, pe de o parte, si ameninţările, slăbiciunile întreprinderii, pe de altă parte.

6. Definiţi valoarea de piaţă.Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un

vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere. Este tipul de valoare la care se recurge cel mai frecvent, motiv pentru care trebuie stăruit pe elementele componente ale acestei definiţii, şi anume:

- Suma estimată este cel mai probabil preţ exprimat în uni tăţi monetare, plătibil pentru proprietate, într-o tranzacţie independentă, de piaţă. Este cel mai bun preţ care se poate obţine în mod rezonabil de către vânzător şi cel mai avantajos preţ obtenabil în mod rezonabil de către cumpărător.

- O proprietate va fi schimbată se referă la faptul că valoarea unei proprietăţi este o sumă de bani estimată şi nu un preţ de vânzare predeterminat sau preţul actual de vânzare.

- La data evaluării semnifică faptul că valoarea de piaţă estimată este specifică unui moment, unei date precise, data evaluării.- între un cumpărător decis se referă la un cumpărător care este motivat, dar nu constrâns, să cumpere; - Un vânzător hotărât, adică nu este nerăbdător sau constrâns să vândă, nici forţat să menţină un preţ care este considerat realist

pe piaţa actuală;- într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, tranzacţie între părţi, între care nu există o relaţie particulară sau specială (de exemplu,

compania-mamă cu filialele sale) între părţi distincte, fiecare acţionând în mod independent.- După o activitate de marketing adecvată înseamnă că proprietatea va fi prezentată pe piaţă în cel mai adecvat mod; durata timpului

de expunere pe piaţă trebuie să fie sufi cientă; se presupune că perioada de expunere trebuie să înceapă înainte de data evaluării.

- în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză si prudent, adică ambele părţi sunt bine informate;- și fără constrângere; ambele părţi sunt motivate dar nu constrânse.

7. Definiţi valoarea justă.Valoarea justă reprezintă preţul la care un bun ar putea fi schimbat între un cumpărător şi un vânzător, normal informaţi şi interesaţi

într-o tranzacţie echilibrată.

Valoarea justă este, în general, sinonimă cu valoarea de piaţă, dar într-o piaţă inactivă ar putea fi considerată ca o definiţie mai largă decât cea a valorii de piaţă şi ar includem metode care nu se bazează pe valoarea de piaţă, inclusiv costul de înlocuire net. în cazul investiţiilor imobiliare (IAS 40) valoarea justă este aceeaşi cu valoarea de piaţă.

8. Definiţi valoarea actuală a unui bun.Valoarea actuală se obţine corectând valoarea de origine cu inflaţia care a avut loc de la data achiziţiei şi cu coeficientul de învechire

(care cuprinde uzura fizică, uzura morală şi uzura funcţională).

9. Definiţi valoarea de origine.Valoarea de origine, de achiziţie, de inventar sau istorică este dată de totalitatea costurilor necesare pentru achiziţionarea şi punerea

bunului sau a activului în stare de folosire sau de utilizare.

10. Definiţi valoarea de utilizare.Valoarea de utilizare – este valoare pe care o anumită proprietate o are pt o utilizare specifică și pt un anumit utilizator, de aceea

nu este în relație cu piața; se referă strict la valoarea cu care o anumită proprietate contribuie în întreprinderea din care face parte, fără a avea în vedere cea mai bună utilizare a proprietății sau suma de bani ce poate fi obținută în urma vânzării sale.

Cf IAS 36 definiție - reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea lui la sfârşitul duratei de viaţă utilă.

11. Prezentaţi trei momente din viaţa întreprinderii în care este obligatorie evaluarea pe baza de expertiza si diagnostic.a) ca instrument de măsurare a calităţii gestiunii întreprinderii - Una din modalităţile de evaluare a performanţelor conducătorilor

unei întreprinderi constă în determinarea periodică a valorii întreprinderii pentru a constata variaţiile acestei valori; dacă evoluţia e pozitivă, se apreciază că gestiunea e satisfăcătoare; în caz invers, poate fi tras un semnal de alarmă în ce priveşte gestiunea afacerii respective.

b) în tranzacţiile comerciale - în cazul cel mai clasic de vânzare-cumpârare trebuie recurs la evaluare.Un investitor poate proceda la o investiţie pe termen lung într-o întreprindere cumpărând majoritatea sau un procent semnificativ din aceasta; o astfel de investiţie justifică metode de evaluare aprofundate. El poate proceda la o investiţie cu caracter financiar care se caracterizează printr-un nivel mai restrâns al părţii achiziţionate; în acest caz, se pot aplica metode de evaluare mai puţin dezvoltate.

c) Ori de câte ori au loc schimbări în mărimea şi structura capitalului social al întreprinderii - Evaluarea este necesară pentru a scoate în evidenţă eventualele influenţe determinate de actualizarea valorii bunurilor întreprinderii la data efectuării modificărilor în capitalul social, asigurându-se astfel protejarea tuturor acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii.d) Ori de câte ori au loc schimbări în numărul şi compo nenţa acţionarilor sau asociaţiilor - Fie că se măreşte sau se micşorează

numărul acţionarilor sau asociaţilor, pentru a negocia preţul unei acţiuni la vânzare sau pentru determinarea cotei care i se cuvine acţionarului sau asociatului ieşit din societate este nevoie de evaluarea societăţii.

e) Determinarea cursului de introducere la bursă - Evaluarea, pe bază de expertiză şi diagnostic, în momentul introducerii la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată este obligatorie şi puternic influenţată de metodele de evaluare reţinute de organismul de bursă.f) Calculul parităţii de schimb în cazul fuziunilor şi divizărilor - Calculul parităţii este în general delicat, presupunând

evaluarea tuturor societăţilor implicate în astfel de operaţiuni de restructurare; în plus, evaluarea poate să capete anumite aspecte particulare atunci când societăţile sunt deţinute de acelaşi proprietar sau când societăţile implicate au participării reciproce şi aspectele contabile şi fiscale ale operaţiunilor au un grad de dificultate ridicat.

g) în acţiuni juridice cu scop patrimonial - în cazul unor acţiuni juridice care au ca obiect împărţirea patrimoniului, lichidarea etc. este obligatorie evaluarea, pentru că orice utilizare a valorilor din contabilitate poate prejudicia în mod semnificativ o parte din actorii operaţiunii în favoarea altora.h) în scopuri fiscale - Pentru determinarea maselor impozabile sau a drepturilor de succesiune, Administraţia fiscală reţine unele din metodele de evaluare, de regulă, metodele cele mai simple din întreaga panoplie existentă.Există diverse alte momente din viaţa unei întreprinderi în care aceasta este supusă evaluării, precum: evaluarea pentru creditare,

evaluarea pentru asigurare etc.

12. De ce este obligatorie evaluarea în cazul privatizării unei întreprinderi?Evaluarea este necesară pentru a scoate în evidenţă eventualele influenţe determinate de actualizarea valorii bunurilor

întreprinderii la data efectuării modificărilor în capitalul social, asigurându-se astfel protejarea tuturor acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii.

13. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului juridic.Obiective: aprecierea riscurilor inerente situaţiei juridice a întreprinderii; analiza patrimoniului conducerii întreprinderii.

Mijloace de realizare:1. Punerea în lucru a chestionarului de diagnostic juridic, care cuprinde:

• drept comercial, cu subrubricile:- acte şi contracte privind modul de exploatare (fond comercial, locaţii, concesiuni, licenţe, contracte de franciză);- acte şi contracte privind situaţia imobiliară (acte de proprietate, leasing, închirieri, expertize recente privind

evaluarea);- acte si contracte privind alte imobilizări (titluri de participare, mărci şi brevete etc.);- acte şi contracte privind finanţarea pe termen mediu şi lung (credite bancare, linii de credit);- asigurări (contracte de asigurări, obiect, riscuri asigurate).

• drept social, cu subrubricile:- existenţa contractelor de muncă, a regulamentelor de organizare si funcţionare sau regulamentelor interne;- data ultimului control al organismelor sociale şi principalele constatări;- partenerii sociali (sindicate, conflicte sociale etc.).

• drept fiscal, cu subrubricile:- analiza regimului fiscal al întreprinderii; particularităţi;- data ultimului control fiscal şi principalele constatări.

• drept societar, cu subrubricile:- analiza documentelor juridice generale (registrul de procese-verbale ale Adunărilor Generale si ale

Consiliului de Administraţie);- ţinerea la zi a documentelor juridice generale ale întreprinderii.

2. Punerea în lucru a chestionarului de diagnostic patrimonial al conducătorilor întreprinderii. 3. Concluzii (puncte tari și puncte slabe)

14. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului comercial.Obiectiv:

Poziţionarea întreprinderii sau a activului în piaţă.Mijloace de realizare:1. Punerea în lucru a chestionarului de diagnostic comercial, care cuprinde subrubricile:- poziţia strategică a întreprinderii (situaţia sa generală în comparaţie cu mediul economic, cu sectorul, cu piaţa sa);- piaţa (localizarea si descrierea pieţii);- clientela întreprinderii (număr, repartizarea, clienţi strategici, clienţi rău platnici, fragilitatea relaţiilor cu clientela.);- produsele (gama, produse cu marjă ridicată si cu marjă redusă, reînnoirea produselor, politica de cercetare şi dezvoltare,

brevetele deţinute de întreprindere);- politica de preţuri (competitivitatea preţurilor, existenţa unor restricţii legate de reglementări de distribuţie, costuri de producţie,

concurenţă);- distribuţia (reţea de distribuţie, cheltuieli de marketing, forţa de pătrundere şi de adaptare, service asigurat etc.);- publicitate şi promovare.2. Concluzii (puncte tari și puncte slabe)

15. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic şi de exploatare.Obiectiv:

Evaluarea măsurii în care mijloacele de producţie răspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii.Mijloace de realizare:1. Punerea în lucru a chestionarului de diagnostic tehnic, tehnologic şi de exploatare, care cuprinde subrubricile:- activitatea de cercetare şi dezvoltare a întreprinderii;- procesele de fabricaţie (aprovizionare, producţie, stocuri, calitate, productivitate);- starea mijloacelor de producţie (utilaje, construcţii, perso nalul productiv - structură).2. Concluzii (puncte tari și puncte slabe)

16. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management şi resurse umane.Obiectiv:

Analiza structurii resurselor umane şi capacitatea acesteia de a contribui la realizarea obiectivelor întreprinderii.Mijloace de realizare:1. Punerea în lucru a chestionarului de diagnostic si o descriere a profilului cadrelor din întreprindere (structura multicriterială a

personalului, conducere, aspecte sociale).2. Cocluzii punctele forte: personal tânăr, flexibil, bine pregatir, exista o buna organizare, exista motivarea muncii. puncte slabe: proasta funcţionare a conducerii; salarizare nestimulata; relatii de rudenie intre conducere si salariaţi.

17. Obiectivele şi mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar-contabil.Obiective: fiabilizarea valorilor contabile reţinute; aprecierea ajustărilor necesare cauzate fie de politicile contabile, fie de politicile fiscale;

aprecierea rezultatelor; exploatarea şi echilibrele financiare; studiul resurselor şi utilizărilor.

Mijloace de realizare:1. Cunoaşterea principiilor şi metodelor contabile proprii sectorului de activitate şi aplicate de întreprindere;2. Construirea (elaborarea) diferitelor situaţii necesare pentru analiză şi diagnostic (tablou de finanţare, bilanţ funcţional, tabloul soldurilor

intermediare de gestiune etc.); analiza raţiourilor; evaluarea riscurilor prin metoda scorurilor; punerea în lucru a chestionarului de diagnostic contabil (balanţe, trezorerie, conturi clienţi, stocuri, valori mobiliare de plasament

imobilizări şi amortismente, alte elemente de activ, împrumuturi, furnizori, alte datorii, impozite, evenimente posterioare, litigii, fonduri proprii etc.).

18. Rolul bilanţului în diagnosticul de evaluare.Instrumentul universal de lucru, potrivit standardelor internaționale și naționale de ctb, în care se găsesc informațiile cu

privire la patrimoniu și la perfomanțe, îl constituie bilanțul contabil, componentă de bază a situațiilor financiare pe care orice întreprindere trebuie să le elaboreze cel puțin anual.

Bilanţul contabil constituie, deci, punctul de pornire în orice evaluare de activ sau de întreprindere, dar numai punct de pornire.

Pe de altă parte, a evalua un activ sau o întreprindere pe baza bilanţului contabil constituie o abordare chiar mai eronată din multe puncte de vedere, dar cel mai important îl constituie faptul că bilanţul, fiind întocmit după anumite reguli si principii referitoare la evaluare, face ca patrimoniul să nu fie exprimat în valori de piaţă iar performanţele să nu fie cele care s-ar fi obţinut în condiţiile normale ale pieţii.

Evaluarea unui activ sau întreprindere se face pe baza bilanţului economic al activului sau al întreprinderii, un bilanţ teoretic, de calcul, un bilanţ abstract, elaborat de experţi exclusiv în scopul evaluării. Acesta este bilanţul care cuprinde, de asemenea, patrimoniul, dar un patrimoniu exprimat în valori economice şi nu contabile, precum şi un rezultat financiar, profitul net, dar un profit determinat ţinând seama de condiţiile normale ale pieţii din care face parte întreprinderea sau activul şi nu de politicile interne ale întreprinderii.

Deşi porneşte de la bilanţul contabil, la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta şi elaborează bilanţul economic; pe baza diagnosticului de evaluare acesta construieşte ansamble financiare abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate întocmai ca un arhitect care proiectează pe hârtie un imobil. Aceste activităţi financiare fac parte din ceea ce, în lumea specialiştilor în finanţe, devine tot mai mult cunoscut sub denumirea de inginerie financiară. Este unul din motivele pentru care evaluarea este considerată de unii specialişti mai mult o artă decât o ştiinţă.

Părăsirea bilanţului contabil si elaborarea bilanţului economic se realizează cu ocazia elaborării a două lucrări - indispensabile oricărei evaluări, şi anume: determinarea activului net corijat (ANC) al activului sau al întreprinderii şi determinarea capacităţii beneficiare (CB) a activului sau a întreprinderii.

19. Rolul bilanţului funcţional în diagnosticul de evaluare.Bilanţul este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilanţ, a principalelor funcţii ale întreprinderii:

funcţiile de investiţii (în activ) de exploatare (în activ) de trezorerie (în activ) funcţia de finanţare (în pasiv).

20. Care sunt paşii (etapele) în determinarea activului net corectat al unei întreprinderi?Activul net corijat al unei entităţi se determină parcurgându-se succesiv trei etape: separarea tuturor bunurilor evidenţiate în bilanţul contabil, în bunuri necesare exploatării şi bunuri în afara exploatării; reevaluarea bunurilor necesare exploatării; calculul matematic al activului net corijat.

21. Care sunt componentele fundamentale ale oricărei evaluări de întreprindere?Componentele fundamentale ale oricărei evaluări de întreprindere sunt:

activul net corectat (corijat); capacitatea beneficiara; rata de capitalizare sau de actualizare.

22. Care sunt metodele de calcul al activului net corijat al unei întreprinderi?Activul net corijat se poate stabili prin două metode: metoda substractivă de calcul care constă în scăderea din totalul activelor reevaluate corijate a tuturor datoriilor întreprinderii; metoda aditivă care constă în adăugarea la capitalurile proprii ale întreprinderii a tuturor influenţelor rezultate din înlocuirea

valorilor contabile cu valorile economice ale elementelor din bilanţul întreprinderii.

23. În ce constă metoda substractivă de calcul al activului net corijat?Metoda substractivă de calcul care constă în scăderea din totalul activelor reevaluate corijate a tuturor datoriilor întreprinderii;

24. În ce constă metoda aditivă de calcul al activului net corijat?Metoda aditivă care constă în adăugarea la capitalurile proprii ale întreprinderii a tuturor influenţelor rezultate din înlocuirea valorilor contabile cu valorile economice ale elementelor din bilanţul întreprinderii.25. Cum se calculează valoarea substanţială brută a unei întreprinderi? Explicaţi semnificaţia acesteia.

Prin valoare substanţială brută (VSB) se înţelege activul bilanţier reevaluat în ipoteza continuării activităţii, plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere fără a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care deşi sunt înregistrate în patrimoniul întreprinderii nu sunt folosite din diverse cauze (închiriate etc.).

Valoarea substanţială brută redusă (VSBr) este valoarea substanţială brută din care s-au dedus obligaţiile nefinanciare.

26. Determinaţi activul net corijat al unei întreprinderi prin ambele metode, cunoscând următoarele elemente din bilanţul economic al acesteia: casa 10.000; banca 150.000; cheltuieli de înfiinţare 15.000; clădiri 200.000; echipamente 250.000; stocuri 300.000; furnizori 400.000; creditori 80.000; împrumuturi bancare t.l. 200.000; capital social 100.000; rezerve 10.000; venituri anticipate 80.000; profit 55.000.

Metoda aditivăCap social 100.000+Rezerve 10.000+Profit 55.000-Ch înfiinţare 15.000 =ANC 150.000

Metoda substractivă Clădiri 200.000 +Echipamente 250.000 +Stocuri 300.000 +Casa 10.000 +Banca 150.000 Total active 910.000-Furnizori 400.000 -Creditori 80.000 -Imprum 200.000 -Ven anticip 80.000 Total oblig 760.000=ANC 150.000

27. Ce este si cum se determina rata de actualizare?Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea valorii actualizate, la o anumita data, a

unui varsamant unic sau a unei serii de vărsăminte de încasat sau de plătit ulterior.Rata de capitalizare sau de actualizare sau de fructificare este formata din : Rata de baza (neutra) + Prima de riscRata neutra – corespunde unor plasamente fara riscuri (ex. si care are un caracter obiectiv fata de agentul economic). Aceasta poate fi :

Rata egală cu dobânda la împrumutul de stat; Rata egală cu dobânda practicată de banca centrală (ca mărime este egală cu cea de la alineatul precedent, plus o primă

de risc) Rata egală cu media dobânzilor practicate de băncile comerciale. Rata egală cu media tuturor dobânzilor practicate pe piaţa financiară (primele trei de mai sus). Rata egală cu costul capitalului întreprinderii de evaluat este cea mai recomandată metodă, mai ales în condiţii de

instabilitate si incertitudini în macroeconomia ţării, deoarece ţine seama de condiţiile concrete ale întreprinderii expertizate. Potrivit acestei metode, costul mediu ponderat al capitalului unei întreprinderi (CMPC) se obţine pe baza următoarei relaţii:

CMPC=Ccp * [Ccp / (Ccp+Cci)] + Cci * [Cci / (Ccp+Cci)], în care:Ccp = costul capitalului propriu; Ccî = costul capitalului împrumutat;Ccp + Ccî = masa capitalurilor folosite de întreprindere (se determină pe baza studiului bilanţurilor funcţionale ale între-

prinderii pe o perioadă de 2-3 ani)Prima de risc – e cu atît mai mare cu cît exploatarea prezinta riscuri mai mari; riscurile interne se stabilesc în cadrul

diagnosticului iar cele externe din investigatiile exterioare, inclusiv asupra rentabilitatii sectorului din care face parte intreprinderea.

28. Care sunt tehnicile de actualizare?Actualizarea se realizează si se exprimă prin 2 tehnici speciale, după cum este luat in considerare factorul timp,

astfel:1. Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia trecut - prezent - viitor, se aplica regula capitalizării sau tehnica de

capitalizare numita si de fructificare;- suma „X" cheltuită în trecut (sau prezent) are ca echivalent in prezent (sau viitor) suma „y" numai daca

pe X o amplificam cu (1+i)n.X(1+i)n = Y, unde n= numărul de ani și i=rata de capitalizare sau de fructificare

2. Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia viitor -prezent - trecut se aplica tehnica de actualizare numita si regula de actualizare

- suma „y" prevăzuta a fi chetuita in viitor peste „n" ani are in prezent suma „x" daca pe y o aplificam cu 1/(1+i)n

X=Y*[1/(1+i)n], unde n= numărul de ani și i=rata de actualizare

29. Prezentaţi trei metode de determinare a ratei de actualizare.Rata de capitalizare sau de actualizare sau de fructificare este formata din : Rata de baza (neutra) + Prima de riscRata neutra – corespunde unor plasamente fara riscuri (ex. si care are un caracter obiectiv fata de agentul

economic). Marimea sa poate fi :- la nivelul dobînzii practicate la obligatiunile de stat- la nivelul ratei de rescont

- la nivelul ratei medii a dobînzilor practicate de bancile comerciale (inclusiv CEC)- la nivelul mediei calculate la 2 sau la toate 3 marimile de mai sus- stabilita pe baza costului capitalului

30. Ce este actualizarea?Actualizarea este un instrument prin care se asigură compara-bilitatea unor indicatori financiari si parametri economici ce

se realizează în perioade diferite de timp.Actualizarea sumelor reprezintă un ansamblu de calcule menite să măsoare valoarea actuală a unei sume de bani

viitoare sau trecute care depind de doi parametri esenţiali: durata temporală reţinută si rata dobânzii luată în calcul pentru a măsura indisponibilitatea sumei în prezent.

31. Prezentaţi si explicaţi modul de determinare a costului capitalului unei întreprinderi.Costul mediu ponderat al capitalului unei întreprinderi (CMPC) se obţine pe baza următoarei relaţii:CMPC=Ccp * [Ccp / (Ccp+Cci)] + Cci * [Cci / (Ccp+Cci)], în care:Ccp = costul capitalului propriu; Ccî = costul capitalului împrumutat;Ccp + Ccî = masa capitalurilor folosite de întreprindere (se determină pe baza studiului bilanţurilor funcţionale ale între-prinderii pe o perioadă de 2-3 ani)

32. Cum se determină costul capitalului propriu al unei întreprinderi?Costul capitalului propriu se determină în baza relaţiei: Ccp= Rn + (Rr-Rn)*β

unde: Rn = rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară (care în condiţii normale poate fi de 3-6%);

Rr = rata cu riscuri sau totalitatea riscurilor la care este supusă întreprinderea; atât cele externe care se obţin printr-o bună documentare (riscul de ţară, riscul de ramură, riscul de politică economică, fiscală, riscul de neadaptare a managementului la exigenţele economiei de piaţă etc.), cât şi cele interne care se obţin prin evaluarea si transformarea în riscuri a tuturor punctelor slabe depistate în diagnosticul de evaluare (dezechilibru financiar, tehnologii învechite, echipamente depăşite, produse demodate şi orice punct slab reţinut în cadrul diagnosticului etc.); (Rr - Rn) = prima de risc a întreprinderii;

β = coeficient care semnifică volatilitatea acţiunii întreprinderii de evaluat; Beta exprimă şi măsoară sensul si mărimea abaterii rentabilităţii acţiunilor întreprinderii faţă de mărimea abaterii rentabilităţii acţiunilor pe piaţa (ramura) din care face parte întreprinderea. Variabilitatea totală a rentabilităţii unei acţiuni se împarte în două: una determinată de influenţa pieţei care se explică prin riscul sistematic numit si risc nediferenţiat; alta determinată de influenţa caracteristicilor specifice fiecărei acţiuni care se explică prin riscul specific sau nesistematic, diferenţiat sau individual. Riscul specific poate fi împărţit în risc specific fiecărei acţiuni determinat de modificări în comportamentul economic al întreprinderii emitente sau în cel al deţinătorilor acestor acţiuni, riscul specific ramurii industriale de care aparţine întreprinderea.

33. Explicaţi relaţia dintre riscuri si rata de actualizare.Rata de capitalizare sau de actualizare este formată, de regulă, dintr-o rată de bază (neutră) la care se adaugă prima de risc.

Rata neutră corespunde unor plasamente fără riscuri şi cel mai adesea mărimea ei se stabileşte la nivelul dobânzii practicate la obligaţiunile de stat. Prima de risc este cu atât mai mare cu cât exploatarea prezintă riscuri; riscurile interne se stabilesc în cadrul diagnosticului, iar cele externe din documentarea şi investigaţiile exterioare făcute de experţi, inclusiv în legătură cu rentabilitatea ramurii din care face parte întreprinderea;

Profiturile viitoare ale intreprinderii nu se pot proganoza cu certitudine din cauza faptului ca viitorul este nesigur.Acceptarea unor asfel de incetitudini antreprenoriale este recunoscuta de către participanţii de pe piaţa prin

intermediul unor prime de risc. La analiza unei astfel de abordări a riscului, incertitudinile legate de profiturile viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode:1. ca o deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda echivalării siguranţei sau metoda deducerii profitului) sau2. ca o creştere a ratei de actualizare (metoda creşterii dobânzii, metoda primei de risc).Rata de actualizare trebuie sa fie o rata înainte de impozitare ce reflecta evaluările pieţei curente ale valorilor-timp a banilor si riscurile specifice activului. Rata de actualizare trebuie sa reflecte riscurile pentru care estimările viitorului flux de numerar au fost ajustate.

O rata care reflecta evaluările pieţei curente asupra valorii -timp a banilor si riscurile specifice activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca au ales o investiţie care ar genera fluxuri de numerar, cu valori, durata si profil al riscului echivalente cu acelea pe care întreprinderea le aşteaptă sa fie generate din active.Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul de proiect si riscul fluxului de numerar.

34. Explicaţi relaţia dintre riscuri şi valoarea întreprinderii.Riscul, prima de risc care se cuprinde in rata de actualizare este o imbinare intre riscul pieţei si riscul determinat

de punctele slabe rezultate din sinteza diagnosticelor. Prin urmare o întreprindere cu multe puncte slabe va avea o prima de risc si implicit o rata de actualizare mai mare.

35. Explicaţi relaţia dintre rata de actualizare şi valoarea întreprinderii.Între rata de actualizare si valoarea întreprinderii este o relaţie invers proporţionala cu cat rata este mai mare

valoarea intreprinderii va fi mai mica.

36. Ce este valoarea patrimonială a unei întreprinderi? Prezentaţi câteva metode de determinare.Valoarea patrimoniala este activul net corijat obţinut ca diferenţa intre activul bilanţului economic si datoriile înscrise in acest bilanţ.Valoarea patrimoniala a unei întreprinderi este activul net corijatActivul net corijat se calculează prin doua metode:1. metoda aditiva ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE2. metoda substractiva ANC = ACTIVE REEVALUTE - DATORIIMetodele de determinare sunt:Activul net corectat poate fi determinat prin doua metode:Metoda aditivaMetoda substractivaMetoda valorii substanţialeAlte metode patrimoniale (Metoda capitalului permanent necesar exploatării)

37. Ce este capacitatea beneficiară a unei întreprinderi şi ce semnificaţie are în evaluarea întreprinderii?Capacitatea beneficiară a unei întreprinderi poate fi definită ca fiind aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un beneficiu în

viitorul apropiat, în condiții de gestiune normale, identice cu cele din perioadele trecute, dacă nu au loc schimbări semnificative în viața întreprinderii.

Capacitatea beneficiară creează uşor o confuzie suplimentară: nu este vorba de un beneficiu, de un profit în sensul uzual, ci de un randament financiar al totalităţii capitalurilor care finanţează exploatarea.

Capacitatea beneficiară se exprimă prin indicatorii: profitul brut, profitul net, dividendul si fluxul de trezorerie (cash-flow).Şi sub aspectul performanţelor, al rentabilităţii, cifrele contabile nu constituie decât un punct de plecare pentru evaluare; ceea

ce contează cu adevărat sunt rezultatele viitoare pentru un cumpărător sau un terţ, altul decât vânzătorul. Cifrele înregistrate de întreprindere, referindu-se la trecut, nu reprezintă decât un început; analiza trecutului nu are importanţă decât dacă permite stabilirea evoluţiei viitoare.

38. Care sunt paşii (etapele) pentru determinarea capacităţii beneficiare a unei întreprinderi?Capacitatea beneficiară se determină parcurgându-se succesiv trei etape: studiul rezultatelor trecute, examenul previziunilor

si - pornind de la constatările efectuate în aceste prime două etape - calculul matematic al capacităţii beneficiare.

39. Prezentaţi şi explicaţi patru corecţii ce pot fi aduse rezultatelor din bilanţul contabil pentru determinarea capacităţii beneficiare.

Principalele corecţii ale profiturilor din bilanţurile contabile se referă la:- amortizări si diferite alte deprecieri - se ajustează profitul net prin înlăturarea din costuri a oricărui exces de

amortizare si adăugarea oricărei insuficienţe de amortizare, referinţa constituind-o standardele profesionale sau studiile efectuate de experţii tehnici asupra duratelor de viaţă utilă ale activelor amortizabile;

- salarii şi asimilate salariilor - se ajustează profitul net prin înlăturarea din costuri a exceselor de salarizare şi adăuga rea insuficienţei de salarizare, referinţa constituind-o standardele sau studiile efectuate pe piaţa muncii de către experţi independenţi în muncă şi protecţie socială;

- corecţii legate de sinergiile descoperite în cadrul diagnosticului de evaluare. Efectele sinergice presupun complementaritate de activităţi ale căror rezultate sunt superioare celor reieşite din însumarea algebrică a rezultatelor individuale

- alte corecții care se realizează exclusiv pe baza constatărilor din diagnostic și din analiza fundamentală (profituri și pierderi datorate unor cauze conjuncturale sau excepționale; excesul sau insuficiența la calculul provizioanelor; modul de evaluare și evidență a stocurilor; imobilizări înregistrate pe cheltuieli ale perioadei)

40. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacităţii beneficiare a unei întreprinderi?

Teoretic se poate utiliza una din următoarele patru variante:1. capacitatea beneficiară ca medie a profiturilor nete anuale previzionale, variantă recomandată în cazul evaluărilor

pentru privatizare (CB1);2. capacitatea beneficiară ca medie a profiturilor nete anuale corectate (CB2), variantă recomandată în evaluările pentru

management, modificări ale capitalului social, restructurări etc.;3. capacitatea beneficiară ca medie a profiturilor nete anuale din întreaga perioadă trecută şi viitoare (CB3), recomandată în

evaluarea întreprinderilor tranzactionate în sectorul privat;4. capacitatea beneficiară ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute şi viitoare (CB4).

41. Ce înţelegeţi prin perioada de referinţă a unei întreprinderi în evaluarea acesteia pe baza performanţelor financiare?

Perioada de referinţă se exprimă de regulă în ani si corespunde limitei de prognoză stabilită de experţi pe baza constatărilor din diagnosticele sectoriale. Din punct de vedere al cumpărătorului, această perioadă coincide cu termenul de recuperare a investiţiei pe care acesta este pe cale să o facă.

La stabilirea perioadei de referinţă se are în vedere ca aceasta să corespundă perioadei de prognoză a întreprinderii, adică perioada la sfârşitul căreia proprietarul ar trebui să-şi schimbe atitudinea faţă de afacerea sa. Schimbarea de atitudine constă în provocarea unor astfel de modificări în viaţa întreprinderii care să-i permită să-şi reia ciclul vieţii; astfel de modificări constau în iniţierea unor căi de restructurare, cum ar fi: formarea de noi societăţi comerciale, fuziunea, divizarea, asocierea cu părţi ale întreprinderii, injecţii de capital pentru înlocuirea tehnologiilor, modernizarea echipamentelor, reînoirea produselor.

42. Definiţi capacitatea beneficiară a unei întreprinderi şi prezentaţi formele de exprimare a acesteia.Capacitatea beneficiară a unei întreprinderi poate fi definită ca fiind aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un beneficiu

în viitorul apropiat, în condiţii de gestiune normale, identice cu cele din perioadele trecute, dacă nu au loc schimbări semnificative în viaţa întreprinderii.

Capacitatea beneficiară se exprimă prin indicatorii: profitul brut, profitul net, dividendul si fluxul de trezorerie (cash-flow).

43. Cum se determină şi ce semnificaţie au fluxurile de trezorerie în evaluarea unei întreprinderi?În determinarea mărimii fluxurilor de trezorerie se porneşte de la capacitatea beneficiară exprimată prin profitul net (pn) la

care se adaugă toate celelalte fluxuri create de agentul economic (amortismente (am) şi provizioane cu caracter de rezervă (pr)) şi se scad nevoile de finanţare a activităţii curente (investiţiile pentru menţinerea potenţialului actual al agentului economic (Ir) şi variaţia fondului de rulment normativ (ANFR)).

CF = pn + am + pr - Ir - ANFRExistă mai multe metode de evaluare pe baza fluxurilor de disponibilităţi (cash flow). Metoda cea mai des utilizată

poartă denumirea de „Discounted cash flow" (DCF) care s-ar traduce: flux de trezorerie redus atât prin actualizare, cât si prin întreruperea la anul „n" de prognoză când se calculează valoarea reziduală a activului sau a societăţii respective. Potrivit acestei

metode, formula de evaluare este: , unde:

V(DCF) = valoarea activului sau a societăţii prin metodafluxului de trezorerie

redus;CF = cash flow;

Vr = valoarea reziduală;t = rata de actualizare;n = ultimul an de prognoză

.

44. În ce constă metoda fluxurilor de disponibilităţi actualizate?Esenţa metodei constă în însumarea fluxurilor de disponibilităţi care rămân în fiecare an în întreprindere până la anul „n",

când se apreciază că proprietarul ar trebui să-si reconsidere modul de abordare a afacerii sale; în acest an „n" se stabileşte valoarea reziduală a întreprinderii.

45. Care sunt cele patru etape (paşi) în evaluarea întreprinderii prin metoda fluxurilor de disponibilităţi actualizate?

Aplicarea metodei se face în patru etape succesive:

1. Calculul fluxului de lichidităţi nete istorice (minim trei ani anteriori) - se folosesc toate constatările din diagnosticul general şi sectorial, cu deosebire din cel financiar. Fluxul de lichidităţi nete istorice se poate calcula pornind de la profitul net căruia i se aduc ajustări (cum s-a arătat mai sus) sau pornind de la excedentul brut de exploatare (EBE): CF = EBE - ANFR - Ir - impozitul pe profit + rezultatul financiar + active cedate (nete)

2. Proiectarea fluxului de lichidităţi nete pe o perioadă cât mai lungă posibilă, dar compatibilă cu orizontul de prog noză al întreprinderii - aceasta presupune să avem o bună înţelegere a fluxurilor trecute pentru a putea desprinde fluxurile viitoare cât mai fidel posibil, deci o bună viziune a volumului vânzărilor, preţurile, structura costurilor de exploatare şi a cheltuielilor de capital.

3. Determinarea ratei de actualizare graţie căreia este posibil de a readuce fluxurile nete viitoare si valoarea reziduală în valori actuale. Această rată reprezintă expresia exigenţei de profitabilitate a investitorului pentru investiţia sa. Ea se descompune într-o rată măsurând rentabilitatea pentru un activ fără risc şi o primă de risc sectorială.

4. Determinarea valorii reziduale ce urmează să fie adăugată la suma fluxurilor dejagate de întreprindere. Există 2 tehnici: una care privilegiază latura contabilă și una care privilegiază latura economică.

46. Ce sunt elementele intangibile ale unei întreprinderi şi care sunt acestea? Elementele intangibile sunt imobilizările necorporale, respective, cheltuieli de constituire, de cercetare dezvoltare, licente, marci, brevete, softuri, fondul comercial.

Imobilizările necorporale (cheltuieli de înfiinţare, mărci, brevete, licenţe, studii, tehnologii etc.) sunt considerate, de regulă, nonvalori pentru determinarea activului net corijat al întreprinderii, cu o singură excepţie: cheltuielile de cercetare şi studiile care se referă la produse noi sau la dezvoltare (si nu cele care sunt efectuate pentru menţinerea potenţialului existent), care se iau în calculul activului net corijat cu sumele înregistrate în contabilitate.

47. Ce sunt metodele combinate de evaluare a întreprinderii şi în câte grupe se pot clasifica?Metodele combinate presupun luarea în consideraţie, sub o formă sau alta de exprimare, atât a patrimoniului cât şi a

indicatorilor calitativi referitori la performanţele financiare ale întreprinderii.Metodele de evaluare, combinate, se împart în două grupe, în funcţie de tehnicile folosite, şi anume:1. tehnici bazate pe ponderarea între o valoare patrimonială şi una prin rentabilitate;2. tehnici bazate pe asocierea la valoarea patrimonială a unuia sau a mai multor elemente intangibile.Metodele combinate fac apel atât la valori statice, patrimoniale, cât si la valori dinamice bazate pe rentabilitate sau pe randa-

ment. Valoarea patrimonială constituie valoarea de bază a întreprinderii, care poate beneficia, între altele, de o rentă economică (valoarea dinamică) obţinută prin calculul goodwill-ului sau badwill-ului.

48. Cum se evaluează acţiunile deţinute de întreprindere la capitalul altor întreprinderi?Titlurile cotate se evalueaza la media zilei cu tranzactii relevante.Titlurile necotate si minoritare se evalueaza prin capitalizarea dividendelor.Titlurile necotate si majoritare prin evaluarea intregii intreprinderi.

Evaluarea acţiunilor unei societăţi pe acţiuni conduce chiar la evaluarea societăţii. Valoarea acţiunilor se stabileşte prin referinţe la mai multe baze:

- piaţa prin care se negociază acţiunile (burse de valori);- patrimoniul societăţii ca ansamblu al performanţelor tre cute acumulate;- rezultatele societăţii (capacitatea beneficiară ca indicator al acumulărilor potenţiale);- perspectivele pe termen mediu, ca indicator al creşterii economice;- imaginea întreprinderii în faţa terţilor;- modul în care societatea îşi stăpâneşte tehnologia;- calitatea personalului.Valoare bursieră au numai firmele care cotează la bursă şi sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru folosirea referinţelor

bursei. Valoarea bursieră provine din prelucrarea cotaţiilor la bursă ale acţiunilor firmei, cotaţii rezultate din confruntarea cererii şi ofertei de titluri. Valoarea bursieră nu este totdeauna semnificativă pentru că se bazează numai pe aprecieri externe şi cotaţiile pot evolua sub influenţa unor factori străini firmei considerate.

O evaluare rapidă a acțiunilor care cotează se face pe baza metodologiilor stabilite de organismele de bursă.

49. Cum se evaluează stocurile din cadrul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia?Stocurile, în general, sunt evaluate la valoarea lor de realizare într-o perspectivă de continuitate a exploatării, la evaluarea

acestora urmând să fie avute în vedere următoarele reguli particulare: Stocurile la intrare (materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, obiecte de inventar etc.) se evaluează la

preţurile de achiziţie practicate în luna anterioară celei în care se face evaluarea, iar dacă intrările sunt mai rare, la media

preţurilor de achiziţie din cea mai recentă perioadă. Stocurile din interior (producţie neterminată, semifabricate din producţie proprie etc.) se evaluează la nivelul costurilor

efective corectate cu gradul de înaintare în realizarea fizică a produselor. Stocurile la ieşire (produsele finite) se evaluează la nivelul preţurilor de vânzare, mai puţin beneficiile estimate în aceste preţuri.

50. Cum se evaluează creanţele din bilanţul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia?În cazul creanțelor se elaborează o balanţă în funcţie de vechimea creanţelor şi se calculează provizioane pentru creanţele

incerte sau cu termenele de încasare depăşite; creanţele se iau în calculul activului net corijat cu valorile din contabilitate, cele în valută fiind actualizate la raportul de schimb al monedei naţionale din ultima zi a lunii anterioare celei în care are loc evaluarea întreprinderii.

51. Cum se evaluează disponibilităţile din bilanţul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia?Disponibilităţile băneşti intră în calculul activului net corijat cu valorile din contabilitate, cele în valută fiind însă actualizate

la raportul de schimb al monedei naţionale din ultima zi a lunii anterioare celei în care are loc evaluarea.

52. Cum se evaluează imobilizările necorporale ale unei întreprinderi pentru determinarea valorii acesteia?Imobilizările necorporale (cheltuieli de înfiinţare, mărci, brevete, licenţe, studii, tehnologii etc.) sunt considerate, de

regulă, nonvalori pentru determinarea activului net corijat al întreprinderii, cu o singură excepţie: cheltuielile de cercetare şi studiile care se referă la produse noi sau la dezvoltare (si nu cele care sunt efectuate pentru menţinerea potenţialului existent), care se iau în calculul activului net corijat cu sumele înregistrate în contabilitate, deoarece dacă imobilizările necorporale, ca de altfel toate elementele intangibile ale întreprinderii, sunt bine gestionate şi exploatate, influenţează valoarea întreprinderii însă nu patrimonial ci prin rentabilitate.

53. Cum se evaluează obligaţiile din bilanţul unei întreprinderi pentru determinarea valorii acesteia?. Obligaţiile financiare şi nefinanciare în valută se actualizează la raportul de schimb al monedei naţionale, diferenţele

fiind regularizate pe seama rezultatelor financiare ale întreprinderii.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt tratate astfel: cele considerate ca fiind bine fundamentate şi au caracter de

rezervă întregesc capitalurile proprii ale întreprinderii; cele nefundamentate sau care nu au caracter de rezervă se reintegrează în rezultatele financiare ale întreprinderii.

54. Care este structura standard a unui raport de evaluare a întreprinderii?Redactarea raportului de evaluare trebuie sa tina cont de prevederile Standardului International de Evaluare

IVS 3 Raportarea evaluarii, de practica înregistrata în piata si de necesitatile obiective ale clientului.Structura raportului de evaluare: ( 8 capitole)

1. „Rezumatul principalelor concluzii şi recomandări" ( obiectul misiunii de evaluare şi rezultatele (valorile) obţinute);2. „Prezentarea întreprinderii" (informaţii prezentate succint despre întreprindere, obiect de activitate şi cifrele

caracteristice ale activităţii desfăşurate)3. „Prezentarea evaluatorului" ( informaţii cu privire la identitatea evaluatorului, calitatea specifică în care participă la

lucrările de evaluare (evaluator, agent independent sau imparţial, consultanţa întreprinderii sau mediator)), precum şi „Declaraţia de conformitate” care va confirma că:

- prezentările faptelor din raport sunt corecte şi reflectă cele mai pertinente cunoştinţe ale evaluatorului;- analizele şi concluziile sunt limitate numai la ipotezele şi condiţiile prezentate în raport;- nu a existat (sau dacă a existat trebuie specificat) niciun interes al evaluatorului asupra întreprinderii evaluate;- onorariul evaluatorului nu este (sau dacă este trebuie specificat) condiţionat de niciun aspect al raportului;- evaluarea a fost efectuată cu respectarea Codului etic şi a standardelor naţionale sau internaţionale de evaluare;- evaluatorul îndeplineşte cerinţele adecvate de calificare profesională;- evaluatorul a efectuat (sau nu a efectuat) cel puţin o inspecţie personală la întreprinderea evaluată;- nicio persoană, cu excepţia celor specificate în raport, nu a acordat asistenţă profesională evaluatorilor.4.„ Diagnosticul de evaluare şi analiză fundamentală " prezentat pe subcapitole sectoriale, astfel:

- diagnosticul juridic;- diagnosticul comercial;- diagnosticul tehnic, tehnologic si de exploatare;

- diagnosticul de organizare, management şi resurse umane;

- diagnosticul fmanciar-contabil, analiza fundamentală;

- sinteza diagnosticului de evaluare.

5.„Bazele lucrării de evaluare" care prezintă pe subcapitole distincte:

- ipotezele de evaluare: macroeconomice şi microeconomice;

- factorii de risc, prezentaţi grupat: exogeni şi endogeni;- expertize şi studii (proprii sau însuşite);- bibliografia utilizată.

6 „Metode de evaluare aplicate" (descrierea metodelor de evaluare aplicate şi rezultatele obţinute pentru fiecare metodă aplicată).

7. „Gama de valori; valoarea acţiunilor "; cuprinde toate valorile determinate în capitolul anterior, prezentate însă în ordinea mărimii atât la nivelul întreprinderii, cât şi la nivelul unei acţiuni sau titlu emise de întreprinderea evaluată.

8. „Opinii ale evaluatorului" (cuprinde diferite remarci, sublinieri şi atenţionări în modul de folosire a valorilor determinate în cadrul acţiunilor desfăşurate de evaluator.

55. Cum influenţează raportul de schimb al monedei naţionale valoarea unei întreprinderi?Pentru că există trei grupe de factori care influenţează permanent valoarea oricărei întreprinderi, şi anume:- influenţe legate de existenţa preţurilor libere;- influenţe legate de modificările raportului de schimb al monedei naţionale;- gestiunea internă a fiecărei întreprinderi, mai ales în ce priveşte politicile de amortizare si politicile de contabilizare (cu

deosebire, contabilitatea costurilor)Orice modificare a raportului de schimb al monedei naționale are o influență mai mare sau mai mică, mai devreme sau

mai târzie asupra valorii tuturor bunurilor și întreprinderilor din economia românească . Măsurarea impactului se realizează recurgându-se la tehnicile de evaluare.

56. Cum influenţează modificarea preţurilor valoarea unei întreprinderi?Penttru orice modificare a preţurilor în piaţă trebuie identificate diferenţele faţă de cele pe care managementul unei

întreprinderi le are la dispoziţie prin informaţiile interne, contabile sau de altă natură; aceasta se realizează prin tehnicile de evaluare.

57. Care este rolul bilanţului economic în evaluarea unei întreprinderi?Bilanţul economic este instrumentul de lucru pe baza căruia se evaluează o întreprindere. Bilanțul economic

cuprinde patrimoniul exprimat în valori economice și nu contabile, precum și un rezultat financiar, profitul net, dar un profit determinat ținând seama de condițiile normale ale pieței din care face parte întreprinderea sau activul și nu de politicile interne ale întreprinderii.

Bilanțul economic servește la construirea unor ansamble abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate.

58. Explicaţi influenţa politicilor de amortizare asupra valorii întreprinderii.Politica de amortizare influenţează valoarea întreprinderii astfel:- stabilirea unor durate de viata mai lungi decât cele normale, influenţeze in sensul unei valori mai mari a activelor si a întreprinderii- stabilirea unor durate de viata mai scurte decât cele normale influenţează in sensul micşorării valorii întreprinderii- metodele de amortizare de asemenea influenţează, de exemplu daca in anul in care se face evaluarea mijloacele fixe achiziţionate in acest an sunt amortizate accelerat influenţează întreprinderea, valoare acesteia fiind mai mica decât daca ar fi utilizat metoda liniara.

59. Cum explicaţi relaţia dintre politicile contabile şi valoarea întreprinderii?Este evident ca politicile contabile influenţează valoarea întreprinderii întrucât acesta poate opta pentru o metoda sau alta, o baza de evaluare sau alta a elementelor din situaţiile financiare, astfel metoda LIFO in cazul stocurilor va conduce la o valoare a stocurilor mai mare in bilanţ si un rezultat mai mic pe când metoda FIFO va avea un efect invers, asemenea si politicile de amortizare, respective duratele de viata stabilite sau metodele de amortizare. De exemplu capitalizarea costurilor îndatorării la un moment dat determina active mai mari decât daca dobânda va fi trecuta direct in cheltuiala perioadei.

60. Ce înţelegeţi prin valoarea patrimonială a unei întreprinderi?Valoarea patrimoniala sau valoarea propriu zisa, este activul net corijat obţinut ca diferenţa intre activul bilanţului economic si datoriile înscrise in acest bilanţ.

61. Cum influenţează riscul de ţară valoarea unei întreprinderi?Riscul de tara influenţează valoarea întreprinderii in sens invers proporţional, cu cat riscul este mai mare cu atât val întreprinderii este mai mica.

62. Să se determine activul net contabil corectat pe baza următoarelor informaţii:- capital social: 10.000;- rezerve: 3.000; - rezultat reportat: 5.000; - cheltuieli de constituire: 2.000;- cheltuieli de cercetare: 10.000, din care 4.000 destinate creării unui produs pentru înlocuirea altuia care va ieşi de pe piaţă anul următor; - cheltuieli în avans pentru abonamente la reviste de specialitate: 1.000.Metoda Aditivă: ANC = Cap soc +Rezerve+Rez. reportat – Ch constit - Ch cercetare - Ch avans = 10.000 + 3.000 + 5.000 - 2.000 – (10.000-4.000)-1.000 = 9.000

63. Care este tratamentul activelor considerate in afara exploatarii in evaluarea unei intreprinderi?Activele în afara exploatării sunt cele care aparent nu au legătură directă cu activitatea de bază a entităţii (case de

vacanţă, locuinţe de serviciu, construcţii cu altă destinaţie decât cele legate de activitatea de bază, ambarcaţiuni de plăcere etc.) sau cele care din diferite motive au grad de utilizare redus sau foarte redus (sub 50%, de exemplu), în această situaţie putându-se găsi terenuri, construcţii, maşini si utilaje etc.

Bunurile în afara exploatării sunt evidenţiate distinct de evaluator și sunt evaluate distinct în funcţie de natura si piaţa fiecărui bun.

Val. care se stabileşte pentru activele considerate in afara exploatării, este valoarea "venala", adică suma trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.

Unicul criteriu de separare în bunuri necesare şi nenecesare exploatării îl constituie utilitatea, exprimată şi măsurată prin gradul de participare la realizarea profiturilor; adică gradul de utilizare a bunurilor.

64. Care este definiţia goodwill-ului?Goodwill - este excedentul de valoare globala a întreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor active care ii

compun. Partea din valoarea globala a unei întreprinderi care are ca sursa buna gestionare si exploatarea elementelor intangibile de care dispune acea întreprindere; se obţine prin capitalizarea profitului obţinut de întreprindere peste pragul de rentabilitate.

Relaţia cu valoarea întreprinderii este direct proporţionala.

65. Daţi exemple privind corecţiile care pot fi aplicate activelor curente în vederea determinării activului net contabil corectat.

Acţiunile deţinute de întreprindere in capitalul altor societatea se evaluează astfel:- atunci când pachetul este minoritar, prin capitalizarea dividendelor procurate de acestea;- când pachetul este majoritar se poate aplica aceeaşi metoda sau se procedează la evaluarea globala a societarii in care s-a investit si pe aceasta baza se determina valoarea unui titlu respective a pachetului;Stocurile se evaluează după separarea celor fără mişcare sau cu mişcare lenta, la preturile zilei sau la media

preturilor de aprovizionare din cea mai recenta perioada.Stocurile de producţie in curs se evaluează la nivelul costurilor efective, corectate cu gradul de înaintare in

realizarea fizica a produsului, determinat de expertiza tehnica.Stocurile de produse finite se evaluează la nivelul preturilor de vânzare, mai puţin beneficiile si eventualele

cheltuieli de desfacere cuprinse in acestea.Creanţele se evaluează după înlăturarea din calcul a creanţelor incerte, la valoarea scriptica, cele in valuta se

actualizează la raportul de schimb al monedei naţionale din ziua respectiva.Disponibilităţile din bilanţ se evaluează la valoare scriptica, cele in valuta se actualizează la raportul de schimb al

monedei naţionale din ziua respectiva.

66. Care sunt limitele valorilor patrimoniale?Limitele valorile patrimoniale :

caracterul incomplet: elementele necorporale, deci partea „invizibilă" nu este luată în calcul;

caracterul strict static: nu au în vedere strategia întreprinderii; caracterul complex: uneori este dificil să ai o idee precisă asupra valorii unor bunuri din activul întreprinderii, mai ales

cele industriale specifice, deci, riscurile de eroare sunt importante; caracterul neoperativ: timpul relativ mare necesar realizării unei evaluări patrimoniale viabile; pentru ca aceste metode să fie semnificative şi valoarea obţinută printr-o astfel de metodă să fie reţinută, ar trebui

îndeplinite, cumulativ, următoarele patru condiţii:- posibilitatea efectuării evaluării elementelor de activ pe baza unor comparaţii de piaţă;- prima de risc pentru societate să fie redusă;- un nivel satisfăcător de investiţii;- posibilitatea măsurării cu certitudine a goodwill-ului degajat de societate, respectiv de determinarea cu

exactitate a pragului de rentabilitate obţinut prin investirea pe piaţa financiară a echivalentului activului net reevaluat.

67. Determinati rata de capitalizare a unei intreprinderi cunoscand urmatoarele informatii: riscurile intreprinderii 19% rata de baza 4% coeficientul primei de risc 1,2 cheltuieli financiare 1.000 venituri financiare 600 datorii financiare (30% din sursele de finantare) 4.000 cota de impozit pe profit 16%

CMPC=[Ccp* Ccp/(Ccp+Ccî)] + [Ccî* Ccî/(Ccp+Ccî)]Unde: Ccp-costul cap propriu; Ccî-costul cap împrumutat (dat. financiare!!!); Ccp+Ccî-masa cap folosite de întreprindere

Ccp=Rn+(Rr-Rn)*β și Prisc=Rîntrepr –Rb =0,19-0,04=0,15 Rr-Rn – prima de risc a întrepr (Prisc)Deci Ccp=Rn + Prisc* β = 0,04 + (0,15 * 1,2) = 0,22

Ccî= [(Ch financiare -V financiare)/Datorii]*( 1- Cota IpePr )= [(1.000-600)/4.000] * (1-0,16)=(400/4.000) *0.84 =0,1*0,84=0,084

Si vom avea:CMPC=[Ccp* Ccp/(Ccp+Ccî)] + [Ccî* Ccî/(Ccp+Ccî)]= [0,22* 0,22/(0,22+0,084)] + [0,084* 0,084/(0,22+0,084)]=(0,22*0,7)+(0,084*0,3)=0,154+0,052=0,1792ᵙ0,18

CMPC= 18%

nu sunt prinse in 2010!!!!

Care este valoarea care se stabileşte pentru activele considerate în afara exploatării?Val. care se stabileşte pentru activele considerate in afara exploatării, este valoarea "venala", adică suma trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.

Ce reprezintă rata de actualizare a capitalurilor?Rata de actualizare a capitalurilor rezulta dintr-o medie a ratei de remunerare a capitalurilor proprii si a ratei

dobânzii.

Cum poate fi definit superprofitul aferent întreprinderii?Superprofitul a reprezintă profitul suplimentare asigurat de o intreprindere pentru capitalurile investite in activele

sale fata de un plasament, de o mărime egala, remunerate la rata medie a pieţei.

Cum poate fi definită evaluarea economică?Evaluarea economica consta intr-un complex de tehnici, procedee si metode prin care se stabileşte valoarea de

piaţa, de circulaţie a bunurilor, activelor si intreprinderilor.

Indicaţi câteva corecţii aplicate rezultatului contabil pentru a-l transforma în capacitate beneficiară (metode de randament).Acestea pot fi: amortismente - se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa

constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici; salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate, referinţa

constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala; stocuri - se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor

de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil; profituri si pierderi excepţionale - se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni obişnuite, cere se

reproduc in mod sistematic in viitor

Prezentaţi formula de calcul a valorii substanţiale brute - valoare patrimonială a întreprinderii.Val. substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere fără a fi

proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care, deşi sunt înregistrate in patrimonial întreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze.

Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza întreprinderea la un moment dat, prezentând valoarea activului pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului.

Prezentaţi Modelul „Z"de evaluare a riscului de faliment al firmei.Z= Se obţine prin modelul GordonModelul Z construit pe baza metodei scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziţia evaluatorilor a unor metode predictive pentru evaluarea riscurilor de faliment pe baza metodei statistice.Modelul Z reprezintă o funcţie construita pe baza unui număr mai mare de indicatori pentru care a fost necesara observarea in timp a mai multor întreprinderi. Modelul Z are forma: Z = a*Xl+b*X2 + .... + n*XnUnde XI - Xn = ratele folosite in calcul si a,b,...,n - coeficienţi de ponderareScorul Z calculat la nivelul unei intreprinderi indica gradul de vulnerabilitate al acesteia, inca inainte ca situaţia sa devină compromisa.

Prezentaţi semnificaţia badwill-ului aferent unei întreprinderi.

Baza tuturor metodelor de evaluare a goodwill este noţiunea de rentabilitate a activelor investite. Premisele utilize ac met este existenta supraprofitului pe obt unui good will, in caz contrar avem de-a face cu un badwill.

Prezentaţi semnificaţia superprofitului - punct de plecare în dimensionarea goodwill-ului.Superprofitul este diferenţa dintre capacitatea beneficiara a întreprinderii (profitul întreprinderii) si profitul care ar fi

generat de investirea pe piaţa financiara a unui capital echivalent cu valoarea ANC.Sp = CB - ANC x i, i - rata neutra de capitalizare Influenţează valoarea întreprinderii in sensul creşterii.