Evaluare. Fișă-reper

EVALUAREA COMPONENTĂ A PROCESULUI INSTRUCTIV

Conceptul de evaluare didactică

• Evaluarea reprezintă o componentă de seamă a procesului de învăţământ, fiind punctul final într-o succesiune de evenimente.

• Prin evaluare se obţin informaţii strict necesare cu privire la rezultatele activităţii de învăţare, concretizate în cunoștinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi dobândite de către elevi.

• Evaluarea este, astfel, principalul instrument care permite autoreglarea procesului didactic, fie prin măsuri imediate, fie prin acţiuni speciale întreprinse periodic.

Tipologia evaluării didactice

După momentul plasării evaluării în raport cu secvenţa învăţării, se disting următoarele tipuri de evaluare didactică:

iniţială (predictivă, parţială, diagnostică, de plasament)

continuă (formativă, de progres, pe parcurs, permanentă)

sumativă (certificativă, cumulativă, globală, finală, de bilanţ)

Rolul și funcţiile

• Predictiva (iniţiala) la inceputul unui ciclu,

sau a unei teme noi. Se realizează la clasele a V-a și a X-a la toate disciplinele.

• Formativa (continua) la fiecare lectie sau tema noua. Se realizeaza la toate clasele și disciplinele.

• Sumativa (finala) la sfarsitul unei unităţi de învăţare, modul, semestru. Se realizeaza la toate disciplinele - teze si teste .

Două funcţii definitorii ale evaluarii:

• EVALUARE NORMATIVǍ: F uncţia de verificare a cunoștinţelor însușite, compa-rând ceea ce se observǎ cu o normǎ exterioarǎ așteptatǎ, cu un etalon referent.

• EVALUARE FORMATIVǍ

• F uncţia de sprijinire a elevilor sǎ înveţe, făcându-i să conștientiyeye evenimentul: ce învaţǎ? cum învaţǎ? de ce reușește (sau nu) sǎ înveţe?

Obiectivele urmărite de evaluarea autentică:

• să releve cât de ciurând părţile tari ale elevului decât eșecul;

• să convertească eșecul în instanţe de revenire, motivare, perfecţionare;

• să informeze factorii educaţionali ce și cum să se predea;

• să fie multidimensională: evoluţie socială, emoţională, cognitivă.

• să includă o relaţie de colaborare dintre elevi și profesor;

• să evidenţieze importanţa studiului optim pentru toţi elevii;

• Să fie explicită pentru toţi elevii.

Recomandări:

• să respecte cu stricteţe legea efectului:

• să fie rezonabile cantitativ și ca timp alocat pentru soluţionare;

• să asigure continuitatea învăţării;

• să răspundă înclinaţiilor elevilor și să le ofere posibilitatea rezolvării în conformitate cu stilul propriu elevilor;

• să fie diferenţiate ca mod de rezolvare, conţinuturi, dimensiuni;

• să ia forma unor recompense și nu a unor pedepse.

Funcţiile tipurilor de evaluare:

Evaluarea iniţială se efectuează în contextul unui program de instruire și este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la începutul unui ciclu sau perioade de instruire, condiţiile în care aceștia se pot integra în programul stabilit. Ea constituie chiar una din premisele conceperii programului de instruire.

Evaluarea continuă presupune verificarea rezultatelor pe parcursul procesului didactic, realizată pentru secvenţe mici, precum și optimizarea pe parcurs, continuă, a procesului curricular. Trecerea la secvenţa educaţională următoare se realizează numai după ce se cunosc modul de desfășurare, eficienţa educaţională a secvenţei evaluate, rezultatele obţinute de elevi, o dată cu adoptarea de măsuri ameliorative pentru procesul curricular

Evaluarea sumativă implică o estimare globală a rezultatelor la finele unei perioade mai lungi de instruire, o apreciere finală a unei activităţi educaţionale. Datorită acestui fapt, ea nu poate oferi informaţii complete cu privire la măsura în care toţi subiecţii cunosc conţinutul ce trebuie asimilat, însă permite selectarea, compararea, clasificarea și ierarhizarea elevilor.

Strategiile de evaluare sunt manierele operaţionale, flexibile și creatoare de selectare și îmbinare, într-un anumit context evaluativ, a metodelor, tehnicilor și probelor de evaluare a

randamentului școlar și de stabilire a modalităţilor și momentelor în care ele se aplică, pornind de la obiectivele educaţionale urmărite și de la conţinuturi.

Probele practice

Probele practice se pot realiza cu deosebire la disciplinele din anumite arii curriculare: știinţe, tehnologie. Luând în considerare însă utilitatea practică a unor lucrări, se poate aprecia că și la limba română există posibilităţi de a folosi probele practice. Este vorba de acele conţinuturi care vizează scrierea funcţională: biletul, anunţul, avizul, scrisoarea, CV-ul, cartea poștală, cererea, procesul verbal, procura, jurnalul și altele.

Metode de evaluare

• Metodele de evaluare sunt căi, instrumente, modalităţi de acţiune, cu ajutorul cărora, evaluatorul obţine informaţii în legătură cu randamentul școlar al elevilor, cu performanţele acestora, cu nivelul de stăpânire a cunoștinţelor, de formare a abilităţilor etc., prin raportare la obiectivele propuse și la conţinuturile știinţifice.

• Se utilizează diferite metode de verificare și evaluare ; nu se recomandă utilizarea preferenţială a uneia sau alteia din metode ; soluţia cea mai potrivită este îmbinarea lor în funcţie de situaţia concretă a variabilelor procesului instructiv-educativ.

Clasificarea metodelor

Metode de evaluare tradiţionale

Metode de evaluare orală

Metode de evaluare scrisă

Metode de evaluare practică

Metode de evaluare moderne/alternative/ complementare

Autoevaluarea

Investigaţia

Harta conceptuală

Proiectul

Portofoliul

RAI

Referatul

Jurnalul de reflecţie

ș.a.

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

Autoevaluarea

Cel care cunoaște amenii, este înţelept, cel care se cunoaște pe sine este luminat. (Lao Tse)

Integrarea în societate impune solicitări cu grade diverse de previzibilitate: de aici necesitatea formării unor abilităţi de autocunoaștere care să permită adaptarea la provocări și anticiparea acestora. În acest scop profesorul creaţă elevului situaţii de autoevaluare și-i oferă instrumente din perspectiva de a-l face partener al propriei formări, ceea ce crește randamentul colaborării.

Formarea capacităţii de autoevaluare:

Proces complex și de durată. Se pot parcurge pașii:

• Autocorectarea și corectarea reciprocă: măsurarea și aprecierea după un barem stabilit.

• Autonotarea și notarea reciprocă: măsurării și aprecierii i se adaugă decizia.

• În cadrul lecţiei este rentabilă autoevaluarea în baza obiectivelor operaţionale: la începutul lecţiei, elevii le fixează în caiete, iar la final măsoară fiecare parte a carcinii din obiectiv și notează gradul de realizare. Ar purea utiliza simbolurile: nu știu / nu reușesc; +! - Trebuie să revin; ! Voi reuși singur.

• Astfel autoevaluare se produce și în sens orientativ și în cel productiv.

Autoevaluarea:

• Evaluează-ţi corectitudinea

Verifică dacă ai răspuns corect, acordându-i câte un punct pentru fiecare răspuns corect: 1 punct x 4 = 4 puncte total. (fiecare elev verifică individual)

1 – c

2 – a

3 – a

4 – b

După ce verifică corectitudinea răspunsurilor oferite, fiecare elev își acordă calificativul prin raportare la scara valorică oferită de cadrul didactic.

PORTOFOLIUL

• Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar).

TIPURI DE PORTOFOLII

• Portofoliu de prezentare sau introductiv

• Portofoliu de progres sau de lucru

• Portofoliul de evaluare

Portofoliul cuprinde :

“o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale.

Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli.

În alţi termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu o continuă, progresivă şi multilaterală evaluare a procesului de activitate şi a produsului final. Aceasta sporeşte motivaţia învăţării.” (Ioan Cerghit)

UN PORTOFOLIU POATE SĂ CUPRINDA:

continutul focalizat pe

concepte si capacitati esentiale:

• selectii din insemnari care exemplifica reflectii, originalitate etc.

• teste initiale, formative, sumative, fise de lucru;

• produse care indica interesele, stilul elevului si folosirea unei varietati de inteligente:

criterii pe baza carora munca va fi evaluata;

• date privind comportamentul elevului in clasa:

• referate;

• proiect - rezumat;

• participarea la sesiuni de comunicari stiintifice, concursuri scolare, excursii, vizite didactice;

• preocupari pentru interdisciplinaritate.

Structura portofoliului de progres la disciplină:

• Conţinuturi obligatorii:

- suporturi la temele importante, eseuri, diverse tipuri de texte, scheme, liste, fișe elaborate pe parcursul semestrului, la recomandarea profesorului.

• Conţinuturi la alegerea elevului:

- fișe bibliografice, scenarii, desene, interviuri, recenzii etc., realizate din iniţiativă proprie în funcţie de necesitatea autoinstruirii.

• Procesul de autoevaluere:

- completarea fișelor de autoevaluare, teste de autoevaluare.

Avantajele elaborării și utilizării portofoliului:

• portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;

• permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;

• evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;

• dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind autoreflexivi asupra propriei activităţi de învăţare și formare şi asupra progreselor înregistrate;

• implică mai activ elevul în propria şi în realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine.

Dezavantajele evaluării în baza portofoliului:

• nu poate fi repede şi uşor de evaluat;

• este greu de apreciat conform unui barem strict, întrucât este orientat să releve datele vocaţionale ale fiecărui elev la disciplină, iar lucrările incluse trebuie să reflecte creativitatea şi originalitatea gândirii și producerii elevului;

• se cere de elaborat o sructură adecvată disciplinii și discutată cu elevii o grilă de evaluare care să asigure obiectivitatea.

“HĂRŢILE CONCEPTUALE- oglindesc reţelele cognitive şi emoţionale formate în cursul vieţii cu privire la anumite noţiuni.” (Horst Siebert)

• Important este nu cât cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.

• PERFORMANŢA depinde de modul în care individul îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora.

Hărţile conceptuale – limbaj iconic:

Tipuri de hărţi conceptuale:

• pânza de păiangen;

• harta cognitivă ierarhică;

• harta cognitivă lineară;

• sisteme de hărţi cognitive.

Notă: Prezentarea iconică realizată de elevi trebuie să se materializeze într-un conţinut articulat și coerent, având trăsături ale unui text/discurs oral închegat.

La ora de literatură: a pune în evidenţă structura unei specii, gen, curent literar; relaţia temă-subteme; motiv dominant-motive adiacente; planul unei caractizări; ideile unui text literar; sistem de concepţii, noţiuni, termeni; evenimen-tele concludente ce rep-rezintă momentele subiec-tului etc.

Avantajele utilizării hărţilor conceptuale:

• duce la uşurarea reprezentării procesului de învăţare şi în evaluarea sistemelor de cunoştinte;

• poate fi folosită în organizarea cunoştinţelor deja existente în mintea elevului;

• se deschid pespective către un proces de învăţare activ şi conştient;

• stimularea celui care învaţă să acorde atenţie relaţiilor existente între concepte;

• facilitează înţelegerea şi cunoaşterea, facilitând aplicabilitatea cunoştinţelor teoretice în practică;

• permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului;

• relevă modul cum gândesc şi cum folosesc ceea ce au învăţat.

Dezavantajele utilizării hărţilor conceptuale:

• solicita timp mai indelungat;

• nivelul ridicat al standardizării;

• rigoarea și ordinea în care subiectul trebuie sa lucreze.

Aplicarea hărţilor conceptuale:

Activităţi:

• generare de idei;

• proiectarea, elaborarea unei structuri complexe;

• prezentarea ideilor complexe;

• la procesul de integrare a noilor cunoştinţe în sistemul celor vechi în domeniul disciplinei;

• crearea de soluţii alternative pentru o problemă;

• analiza şi evaluarea rezultatelor;

• de facilitare a înţelegerii şi accesibilităţii temelor;

• de întemeiere și ilustrare a modului de percepţie, reprezentare şi gândire a unei realităţi, fapte;

• de a reprezenta legăturile între conceptele însușite și cele noi și de aici și diagnosticarea lacunelor şi lipsei conexiunilor dintre acestea;

• în desfăşurarea activităţilor de grup.

JURNALUL REFLEXIV

Este o “excelentă strategie de pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând în reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit în timpul derulării acestuia

Se urmareste:

• autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor, a dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în direcţia depăşirii unei sarcini de învăţare);

• controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării, a demersurilor metodologice de rezolvare a sarciniişi a rezultatelor obţinute);

• controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate, a lacunelor înregistrate şi a cauzelor acestora).

Jurnalui reflexiv reprezintă un text cronologic în care elevul se privește în oglindă și-și autoevaluează ideile, comportamentul, produsul, constituind astfel modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare.

• AVANTAJELE:

• elevul poate să-şi exprime propriile nemulţimiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi dorinţele şi satisfacţiile;

• profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării şi astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;

• cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între profes or şi elev , acesta din urmă simţindu-se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în consideraţie circumstanţele.

DEZAVANTAJELE jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa:

• solicită disciplină;

• notarea cu regularitate a reprezentarilor si a parerilor critice.

TEHNICA 3-2-1

Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi.

Elevii scriu:

• 3 termeni (concepte ) din ceea ce au învăţat;

• 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi

• 1 competenţă/ performanţă , o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dodândi-t-o în urma activităţilor de predare-învăţare.

METODA R. A. I.

• Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor

RĂSPUNDE – ARUNCĂ –INTEROGHEAZĂ

• Se desfăşoară în scopuri constatativ-ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau calificativ.

RAI - exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel mai potrivit răspuns.

• Antrenaţi în acest joc cu mingea, ghemul, pixul, cartea, o floare etc.

Nota bene! Chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi, comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.

INVESIGAŢIA constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o documentare, observarea unor fenomene, experimentarea pe un interval de timp stabilit. Metoda evaluează mai mult procesul învăţării şi mai puţin produsul şi se poate realiza individual şi în echipe. Are tangenţe cu proiectul, dar se deosebeşte de ei prin faptul că se poate desfăşura şi pe durata unei lecţii. Produsul – forma unui raport privind rezultatele investigaţiei.

Etapele investigaţiei:

• Planificarea investigaţiei;

• Selectarea şi utilizarea eficientă a diverselor tehnici şi materiale (cărţi. Pliante, dicţionare, intrnet, ilustraţii etc.)

• Observarea, măsurarea şi interpretarea datelor;

• Prelucrarea datelor;

• Formularea concluziilor;

• Comunicarea rezultatelor obţinute; reflecţii pe marginea lor.

Grilă de evaluare:

Investigaţia evaluează gradul în care elevii reușesc să stabilească legături, corelaţii între informaţii, pe baza unei grile:

• Informaţiile obţinute sunt corecte, corelate și însoţite de concluzii;............ 2 + 2 + 2 = 6 p.

• Informaţiile obţinute sunt bogate/satisfăcătoare/ sărace………………………. 6 p. – 4 p. – 2 p.

• Elevii au aplicat cunoștinţe/deprinderi achizișionate anterior, au modificat planul, au identificat sursele .................. 2 + 2 + 2 = 6 p.

• Elevii au manifestat interes marerializându-l în produs ......................................... 2 + 2 = 6 p,

• Elevii au colaborat eficient în achipă ................. 2 p.

Sugestii de activităţi:

• Alcătuiţi o listă bibliografică din care să selectaţi factorii ce stimulează lectura.

• O scrisoare de la un personaj către ......

• Prezentaţi un raport privind rolul și importanţa manualului/ culegerii cu privire la studierea unei teme, formarea atitudinilor, concepţiilor etc.

• Studiaţi tipologia personajelor din creaţia lui I. L. Caragiale.

• Redactaţi un raport în care să prezentaţi rolul, ponderea emisiunilor TV, internetului în studierea unui modul, formarea abilităţilor interdusciplinare etc.

• Investigaţi, prin comparaţie, motivul drumului în două oere, creaţia a doi scriitori et.

Cu ajutorul acestei metode se poate aprecia:

gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată;

♦ capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor, de colectare şi organizare a datelor;

abilitatea de a formula şi testa ipotezele;

♦ felul în care elevul prezintă metodele de investigaţie folosite;

♦ conciziunea şi validitatea raportului-analiză a rezultatelor obţinute.

Referatul

• Reprezintă o modalitate de evaluare a gradului în care elevii au însușit un anumit segmant al programei: temă, problemă teoretică, lecturi individuale, noutăţi editoriale etc.

• Contribuie la dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală și independentă a elevilor și la măsurarea unor competenţe importante.

• Referatul se elaborează pe baza unei bibliogra-fii minimale recomandate de profesor, comple-tate de elev, sau prin sintetizarea unor rezultate obţinute în urma unei investigaţii prealabile.

• Elevul relaţionează opiniile, ideile autorilor citaţi cu cele proprii.

• Referatul trebuie să conţină un plan redus, o bibliografie minimală, un conţinut de 3-4 pagini, concluzii.

Tipuri de referat:

• Referatul se notează doar în urma prezentării publice, prin supunerea la întrebări și relevarea efortului personal, inclusiv competenţa de a valorifica în mod creativ suportul utilizat.

• Referatele pot fi:

a) de investigaţie independentă, în baza activităţilor desfășurate în clasă și a analizei rezultatele obţinute;

b) Referatul bibliografic, bazat pe informarea documentară, biografică.

Grilă de evaluare a unui referat:

Notă: Pentru obiectivarea notării este necesar ca evaluarea referatului să se realizeze după criterii elaborate și prezentate elevilor:

• Organizarea textuală: coerenţa, coeziunea, corectitudinea,etc.;

• Prelucrarea personală a surselor: detaliată/ sumară;

• Rigurozitatea și varietatea informaţiilor adecvate cerinţelor, scopului, conexiunilor intertextuale;

• Utilizarea unor surse corecte, bogate, internet;

• Elaborarea unei structuri pertinente: obiective, capitole, paragrafe, titluri/subtitluri etc.;

• Descriere, explicarea și comentarea observaţiilor și a rezultatelor selectate; relevanţa concluziilor detașate de autor;

• Lizibilitate(așezare în pagină, desene, imagini, diagrame, tabele, corectitudinea bibliografiei și a textului).