Evacuare chiriasi din imobilul restituit n baza Legii nr.10/2001. Imposibilitatea ncheierii unui nou contract de nchiriere n conditiile OUG nr.40/1999, modificata.(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.2001/4/2008 - DECIZIA CIVILA NR.53/19.01.2010)Prin cererea nregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, la data de 04.03.2008, sub nr.2001/4/2008, reclamanta D.I.M. a solicitat instantei evacuarea prtilor D.N., D.M., D.C., D.F., D.G., D.N., D.C., D.D si D.D. din apartamentul nr.3, situat n Bucuresti, str.Concordiei nr.9, corp A, parter, pentru lipsa titlului locativ.Prtii au depus cerere reconventionala la data de 9.05.2008, prin care au solicitat, n principal, n contradictoriu cu reclamanta D.I. si prta P.M.B., desfiintarea dispozitiei nr.1081/2003, si, n subsidiar, obligarea reclamantei la ncheierea unui nou contract de nchiriere, precum si la plata contravalorii investitiilor facute n apartament, n suma de 1.000 lei, si instituirea unui drept de retentie pna la plata sumei respective.Prin ncheierea de sedinta din data de 26.09.2008, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesul active a reclamantei prte si exceptia autoritatii de lucru judecat, n raport de sentinta civila nr.1532/2007, a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a prtilor reclamanti, pe capatul de cerere privind anularea dispozitiei nr.1081/2003, si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesual pasive a reclamantei prte, pe capatul de cerere privind contravaloarea investitiilor.Prin sentinta civila nr.6005/17.11.2008, Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantei prte, invocata de aceasta, n ceea ce priveste capatul de cerere reconventionala, avnd ca obiect obligarea sa la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de contravaloare investitii, a respins acest capat de cerere reconventionala, ca fiind formulat mpotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins, ca nentemeiate, celelalte capete de cerere reconventionala, avnd ca obiect si obligarea reclamantei prte la ncheierea unui contract de nchiriere pentru imobil si instituirea unui drept de retentie asupra acestuia; a admis cererea principala formulata de reclamanta prta D.I.M. si a dispus evacuarea prtilor din imobilul situat n Bucuresti, str. Concordiei nr.9, corp A, ap.3, sector 4.mpotriva acestei sentinte, au declarat apel prtii D.N. si D.M., fiind nregistrat la Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, sub nr.2001/4/2008, la data de 16.01.2009.Prin decizia civila nr.464/A/31.03.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins apelul, ca nefondat.Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:Primul motiv de apel a fost gasit nentemeiat, instanta de fond solutionnd corect exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor prti, pe capatul din cererea reconventionala, prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute si desfiintarea Dispozitiei nr.1081/2003.Se observa ca apelantii prti reclamanti sunt terti fata de dispozitia mentionata, nefacnd dovada faptului ca fac parte din categoria mentionata n art. 26 din 10/2001, pentru a putea ataca n justitie o dispozitie emisa n baza Legii nr.10/2001.Potrivit acestui articol, alin. 3, dispozitia emisa n baza Legii nr. 10/2001 poate fi atacata de persoana care se pretinde ndreptatita. Or, n speta, apelantii prti reclamanti nu au facut dovada interesului personal n desfiintarea dispozitiei nr. 1081/2003, imobilul ce face obiectul dispozitiei a fost ocupat de apelantii prti reclamanti, n calitate de chiriasi, nefiind detinut de acestia n baza vreunui titlu de proprietate.Chiar daca dispozitia nr.1081/2003 ar fi desfiintata, imobilul nu ar reveni n patrimoniul apelantilor, ci n patrimoniul P.M.B., care ar putea dispune cum doreste de acest bun. Revenirea n patrimoniul primariei nu ndreptateste n mod automat pe apelantii prti reclamanti la ncheierea unui contract de vnzare-cumparare asupra imobilului, ntruct unitatea detinatoare l poate vinde oricarei alte persoane dect apelantilor.Tribunalul nu poate primi sustinerea apelantilor prti reclamanti, n sensul ca acestia prezinta interes n constatarea nulitatii si desfiintarii dispozitiei nr.1081/2003, ntruct ar putea cumpara apartamentul, n conditiile art.9 din Legea nr.112/1995, potrivit caruia chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie n natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut de art.14, pentru cumpararea acestor apartamente, cu plata integrala sau n rate a pretului, ntruct optiunea de a cumpara apartamentul nu reprezinta si o obligatie pentru vnzator, contractul de vnzare-cumparare ncheindu-se prin acordul de vointa al contractantilor.Al doilea motiv de apel, prin care se sustine gresita solutionare a exceptiei autoritatii de lucru judecat, a fost nlaturat, ca nentemeiat, de tribunal, ntruct instanta de fond, n mod corect, a respins aceasta exceptie.Tribunalul a observat ca nu sunt ntrunite cumulativ elementele autoritatii de lucru judecat, astfel cum sunt retinute n art.1201 cod civil si art.166 Cod de procedura civila, ntre litigiul de fata si litigiul solutionat definitiv si irevocabil prin sentinta civila nr.1532/2007, pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, nu exista identitate de cauza, ntruct, n litigiul de fata, s-a solicitat evacuarea pentru lipsa titlului, iar, n procesul anterior, s-a solicitat evacuarea pentru neplata chiriei.Motivul trei de apel, n care s-a sustinut ca cererea de evacuare a fost admisa n mod gresit, a fost gasit ca nentemeiat de tribunal.S-a retinut ca instanta de fond a admis cererea de evacuare, prin prisma faptului ca prtii nu detin un titlu locativ valabil. Avnd n vedere ca, la data de 08.05.2005, a expirat contractul de nchiriere, ncheiat ntre intimata si apelantul D.N., acesta din urma mpreuna cu ceilalti prti nu mai au nici un drept locativ asupra imobilului pe care l ocupa. Constatnd ca apelantii ocupa fara titlu imobilul proprietatea intimatei, instanta de fond a aplicat corespunzator dispozitiile art.480 Cod civil si a dispus evacuarea acestora.Tribunalul a aplicat si art.1 din Protocolul nr.1 al C.E.D.O., prin care se garanteaza dreptul de proprietate, o garantie similara regasindu-se si n dispozitiile constitutionale.Astfel, s-a apreciat ca existenta fostilor chiriasi, n spatiul proprietatea sa, o mpiedica pe intimata reclamanta sa dispuna de bunul sau, asa cum Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat n cauzele contra Romniei, ca proprietarului, ce a redobndit proprietatea locuintei sale, i-a fost impusa, de legiuitor, o sarcina deosebit de mpovaratoare, vadit disproportionata fata de scopul legitim urmarit, si anume protejarea unei categorii sociale a chiriasilor imobilelor preluate abuziv dupa 1945 de Statul Romn.Fata de mprejurarea ca dreptul de proprietate constituie un drept fundamental, instanta de fond a dispus n mod corect evacuarea apelantilor prti, ca singura modalitate prin care intimata reclamanta si poate exercita toate prerogativele dreptului de proprietate, garantat de Constitutie, n conditiile n care apelantii prtii nu detin un titlu valabil asupra locuintei n litigiu.Tribunalul a apreciat ca se impune evacuarea apelantilor prti, acestia continund sa ocupe imobilul, fara a mai avea vreun titlu locativ, lipsind intimata reclamanta de atributul conferit de dreptul sau de proprietate asupra obiectului locatiunii, acela de usus.Fata de cele retinute, tribunalul a apreciat nentemeiat si motivul patru de apel, ce se refera la solutia data cererii prtilor reclamanti, de obligare a reclamantei prte la ncheierea unui contract de nchiriere.A impune intimatei reclamante obligatia sa ncheie contract de nchiriere cu fostii chiriasi nseamna a o priva, n fapt si n drept, de prerogativa cea mai importanta a dreptului de proprietate, si anume folosinta.Nu n ultimul rnd, este de subliniat, din aceeasi perspectiva a privarii de dreptul de proprietate, ca si prerogativa dreptului de a de dispune de bunul proprietate este n egala masura afectata, fiind previzibil ca nici o persoana nu va cumpara (sau daca o va face, tranzactia se va face la un pret mult mai mic) un imobil, pe care stie ca este foarte posibil sa nu-l poata folosi niciodata, din cauza ocuparii acestuia de chiriasi, care pot solicita prelungiri succesive ale termenelor nchirierii.Interesul legitim de protejare a unei categorii sociale nu se poate realiza exclusiv prin grevarea dreptului de proprietate al particularilor. Desi este indiscutabil o modalitate facila de rezolvare a unor situatii locative urgente, o asemenea masura ncalca, n mod evident, dreptul de proprietate, depasind limitele la care fac referire alin.2 al art.1 din Protocolul nr.1 al C.E.D.O.Tribunalul nu a retinut sustinerile apelantilor prti, pe aspectul cererii reconventionale, n sensul ca se solicita ncheierea unui nou contract de nchiriere, ntruct, n prezent, nu mai sunt aplicabile dispozitiile O.U.G. 40/1999, ci sunt aplicabile prevederile din materia locatiunii, prevazute n Codul civil si Legea nr.114/1996, iar cuantumul chiriei se stabileste n urma negocierii dintre partile contractante ale contractului de nchiriere, proprietarul neputnd fi obligat sa accepte o chirie minima si sa tolereze, la nesfrsit, un chirias, ntruct nu persoanele fizice se ocupa de protectia sociala a persoanelor, ci statul.Mai mult, se observa ca apelantul prt D.N., la momentul ncheierii contractului de nchiriere, pe o durata de un an, a renuntat la beneficiul acordat prin O.U.G. nr.40/1999, de a ncheia un contract de nchiriere pe o durata de 5 ani, astfel ca, dupa expirarea termenului de un an, nu se mai poate prevala de faptul ca este ndreptatit la ncheierea unui contract de nchiriere, pentru o perioada de 4 ani, restul ramas din 5 ani.Tribunalul a apreciat ca instanta de judecata nu se poate substitui, n mod valabil, vointei proprietarului, n ceea ce priveste ncheierea unui contract de nchiriere cu stabilirea chiriei datorate, o ipoteza contrara echivalnd cu ncalcarea libertatii recunoscute partilor de a ncheia sau nu un act juridic.Motivul al cincilea de apel, referitor la respingerea cererii privind contravaloarea investitiilor, n suma de 1.000 lei, a fost apreciat, ca nentemeiat, si, n consecinta, nlaturat.Tribunalul a apreciat ca instanta de fond a facut n mod corect aplicarea prevederilor art.48 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care, n cazul n care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare, acest articol fiind n vigoare la data pronuntarii hotarrii judecatoresti.Tribunalul a apreciat ca, n speta, nu devin aplicabile dispozitiile art.48 alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.1/2009 publicata n M. Of. nr.63/03.02.2009, conform carora, indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obligatia despagubirii revine persoanei ndreptatite, avnd n vedere principiul neretroactivitatii legii, consacrat n art.1 Cod civil, potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva, adica pentru trecut; legea se aplica numai faptelor petrecute n intervalul de timp de la intrarea sa n vigoare si pna la iesirea sa din vigoare, nu faptelor petrecute anterior intrarii ei n vigoare, si principiul aplicarii imediate a legii civile noi, potrivit caruia legea civila noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei n vigoare, legea veche nefiind aplicabila din acest moment.Tribunalul a considerat ca este injust ca fostul proprietar, caruia i s-a preluat abuziv o locuinta si, apoi, i s-a restituit, prin procedura prevazuta de Legea nr.10/2001, sa fie supus la obligatia de a suporta costul mbunatatirilor aduse de fostii chiriasi, mbunatatiri asupra caruia fostul proprietar nu si-a dat acordul si care, poate, nu vor fi folosite de acesta n viitor, ntruct nu corespund cerintelor de calitate, utilizate si frumusete, etc.mpotriva acestei decizii, au declarat recurs prtii - reclamanti D.N. si D.M..Un prim motiv de recurs, ntemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, s-a raportat la faptul ca instanta de apel a nlaturat, ca nentemeiata, critica formulata n apel, cu privire la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a prtilor, pe capatul de cerere avnd ca obiect desfiintarea dispozitiei P.G. al M.B. nr. 1081/23.06.2003.n sustinerea acestui motiv, recurentii au aratat ca dispozitia nr. 1081/23.06.2003 reprezinta un veritabil titlu de proprietate al intimatei si, ca orice nscris, poate face obiectul controlului de legalitate din partea instantelor judecatoresti de drept comun, aceasta fiind si practica naltei Curti de Casatie si Justitie, interesul pe care-l pot invoca n promovarea acestei cereri fiind acela reglementat de prevederile Legii nr.112/1995, potrivit carora, n eventualitatea desfiintarii dispozitiei, ar avea acces la procedura reglementata de art.9 al Legii nr.112/1995.Un al doilea motiv de recurs, ntemeiat, de asemenea, pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, s-a raportat la respingerea, ca nentemeiata, a exceptiei autoritatii de lucru judecat.Astfel, recurentii au aratat ca aveau un titlu locativ valabil, la data introducerii cererii de chemare n judecata, ntemeiat pe existenta unui raport locativ nascut n virtutea art.14 din O.U.G. nr.40/1999, republicata, aspect care a intrat n autoritate de lucru judecat, conform sentintei civile nr.1532/2007, definitiva si irevocabila, si care este obligatorie si pentru reclamanta din prezenta cauza, ceea ce determina concluzia ca recurentii ar mai avea titlu locativ, cel putin pna la data de 09.05.2009.Un alt motiv de recurs s-a raportat la solutia admiterii cererii de evacuare a recurentilor, pe care acestia o considera nelegala, pentru mai multe argumente.Un prim argument l-ar constitui faptul ca recurentii sunt ndreptatiti la un contract de nchiriere pe minimum 5 ani, ncepnd cu data la care locatoarea, beneficiara dispozitiei nr.1081/23.06.2003, a solicitat ncheierea unui nou contract de nchiriere, aceasta fiind obligata sa respecte, n raport cu chiriasii actuali, dispozitiile O.U.G. nr.40/1999, modificata prin Legea nr.241/2001, iar un al doilea argument se ntemeiaza pe mprejurarea ca, si n ipoteza n care s-ar accepta ca recurentii nu mai au un titlu locativ, n temeiul art.14 din O.U.G. nr.40/1999, acest titlu locativ este reprezentat de contractul de nchiriere, nregistrat la A.F.P., sub nr. 39941/06.05.2004.Astfel, chiar daca termenul contractual a expirat la data de 09.05.2005, totusi, dupa aceasta data, recurentii au ramas netulburati n folosinta imobilului nchiriat, iar reclamanta s-ar prevala de calitatea de locatoare, din moment ce a ncasat n continuare chiria ce se cuvenea acesteia, contractul de nchiriere fiind prelungit, prin tacita relocatiune, conform art.1437 Cod civil.Un argument suplimentar al acestei teze a fost acela ca, n dosarul civil nr.14115/4/2006, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de nchiriere, deci ncetarea numai pentru viitor a acestui contract, ceea ce nseamna ca reclamanta a avut n vedere un contract valabil si actual, la data introducerii cererii, contract ce nu poate nceta prin denuntare, asa cum a apreciat prima instanta, care nu a luat n considerare ca, n dosarul mentionat, nu s-a cerut denuntarea contractului, ci s-a formulat actiunea n "rezolutiune", ncercndu-se angajarea raspunderii contractuale, actiune care a fost respinsa, ca nentemeiata.O alta critica, ntemeiata pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, s-a raportat la respingerea, ca nentemeiata, a cererii prtilor - reclamanti de obligare a reclamantei - prte la ncheierea unui nou contract de nchiriere, pentru o perioada de 4 ani, n considerarea faptului ca, la data de 06.05.2004, au ncheiat cu reclamanta un contract numai pentru o perioada de un an, iar, la solicitarea formulata n anul 2007, de a ncheia un nou contract de nchiriere, nu au primit nici un raspuns.Ultimul motiv de recurs a criticat respingerea ca nentemeiata a cererii recurentilor de obligare a reclamantei la achitarea contravalorii investitiilor aduse imobilului, n valoare de 1.000 lei, precum si cererii de instituire a unui drept de retentie asupra imobilului, pna la data platii valorii solicitate anterior.n acest sens, recurentii au sustinut ca, la imobilul n litigiu, au realizat investitii cu privire la instalatia de gaze si de apa curenta, ce nu fac parte din categoria cheltuielilor locative, ce ar cadea, n temeiul art.1447 Cod civil, numai n sarcina locatarului, instanta nelund act de faptul ca reclamanta a recunoscut pretentiile lor, la ultimul termen de judecata, si facnd o confuzie ntre preluarea abuziva, respectiv neabuziva a imobilului, si preluarea cu titlu sau fara titlu a acestuia, n cauza, fiind incidente dispozitiile art.48 alin.2 din Legea nr.10/2001.Intimata Dumitru Iulia nu a formulat ntmpinare, n termenul legal reglementat de art. 308 alin. 2 Cod procedura civila, depunnd nsa concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.n etapa procesuala a recursului, nu a fost administrata proba cu nscrisuri noi, n sensul art.305 Cod procedura civila, fiind depusa doar o decizie de speta.Examinnd decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, si analiznd actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:Asupra primului motiv de recurs, prin care se invoca nelegala solutionare a exceptiei procesuale de fond, absoluta, peremptorie a lipsei calitatii procesuale active a prtilor - reclamanti D.N. si D.M., pe capatul de cerere avnd ca obiect desfiintarea dispozitiei P.G. al M.B. nr.1081/2003, pentru nelegalitate, ce decurge din pretinsa nelegalitate a actelor ce au stat la baza emiterii sale, Curtea l apreciaza ca nefondat, pentru urmatoarele argumente:Prin dispozitia nr. 1081/23.06.2003, emisa de P.G. al M.B., s-a restituit n natura, n proprietatea intimatei din prezenta cauza, D.I.M., imobilul situat n Bucuresti, str.C., nr.9, sector 4 compus din teren n suprafata de 328,92 mp, din terenul n suprafata totala de 383 mp, construit si neconstruit si constructii Corp A si B, mai putin apartamentele vndute, conform contractelor de vnzare - cumparare nr.135/1996 si nr.2095/1997, cu cotele de teren aferente de 54,08 mp, intimata fiind pusa n posesie la data de 3.07.2003, conform procesului-verbal de la aceeasi data.n dezlegarea acestui motiv de recurs, esentiala este stabilirea calitatii de chiriasi a recurentilor, calitate ce ar putea determina legitimare procesuala activa, n sustinerea capatului cererii reconventionale, avnd ca obiect desfiintarea dispozitiei nr.1081/23.06.2003 a P.G. al M.B..Or, Curtea constata ca acesta este principalul aspect ce se disputa n cauza, astfel nct analiza acestui motiv nu va putea fi realizata dect subsecvent analizezi titlului locativ al recurentilor.n acest punct, Curtea retine ca, la data de 06.05.2004, intimata - reclamanta D.I.M. a ncheiat cu recurentul D.N. un contract de nchiriere, pentru locuinta situata la parterul imobilului din Bucuresti, str.C., nr.9, sector 4, compus din doua camere si dependinte, durata nchirierii fiind de 12 luni, de la 01.05.2004, la 08.05.2005, contract ce a fost nregistrat la A.F.P. a sectorului 4 Bucuresti, sub nr.39941.Anterior, recurentii - prtii au ocupat acest imobil, n calitate de chiriasi ai statului, n virtutea unui contract de locatiune, nregistrat sub nr.238/3/7.02.1995, prelungit ope legis, ca efect al Legii nr.17/1994 (fila 108, dosar fond).In drept, n conformitate cu art.1 si 2 din OUG nr.40/1999, modificata prin Legea nr. 241/2001, durata contractelor de nchiriere pentru suprafetele cu destinatie de locuinta, prelungite sau rennoite conform Legii nr.17/1994, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungeste, la cererea chiriasului, pentru o perioada de 5 ani de la data intrarii n vigoare a acestui act normativ. (articolul 2, n forma initiala a ordonantei, avea urmatorul continut: durata contractelor de nchiriere, ncheiate dupa prelungirea sau rennoirea acestora n baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatie de locuinta, redobndite de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, se prelungeste, la cererea chiriasului, pentru o perioada de 3 ani de la data intrarii n vigoare a ordonantei).Or, Curtea observa ca partile, prin acordul lor, au derogat de la termenul impus de OUG nr.40/1999, modificata prin Legea nr.241/2001, convenind ncheierea unui contract de nchiriere pe o perioada de 12 luni, al carui termen a expirat la data de 8.05.2005, argumentele invocate de recurentul D.N., n sensul ca ar fi ncheiat acest contract n necunostinta de cauza, fiind nestiutor de carte, neavnd relevanta juridica pentru solutionarea prezentei cauze.Astfel, Curtea apreciaza ca prelungirea contractului de nchiriere, chiar si n ipoteza nendeplinirii procedurii reglementate de art.10 si 11 din ordonanta, ar fi operat, n conditiile art. 1 si urmatoarele din OUG nr. 40/1999, pna la ncheierea contractului de nchiriere, dar nu mai mult dect prelungirea de drept acordata prin lege si, anume, timp de 5 ani de la data n vigoare a legii, respectiv pna la data de 8.04.2004.Aceasta interpretare teleologica corespunde ratiunii legii, aceea de protectie a chiriasilor pe o perioada determinata de timp, si a interpreta altfel ar nsemna crearea de situatii diferite si discriminatorii, n functie de momentul emiterii dispozitiilor de catre unitatea detinatoare sau pronuntarii hotarrilor irevocabile de restituire a imobilelor n favoarea fostilor proprietari, cu consecinte diferite n ceea ce priveste dreptul locativ al chiriasilor, desi toti au avut situatia de chiriasi n fostele imobile preluate abuziv de catre stat si li s-a recunoscut posibilitatea de a mai locui n astfel de spatii, doar pe o perioada de 5 ani de la intrarea n vigoare a OUG nr.40/1999.Acest argument este sustinut si de faptul ca prorogarea contractului de nchiriere i va fi opozabila proprietarului, ca o obligatie scriptae in rem, pna la mplinirea termenului de 5 ani, n situatia n care acesta nu ncheie el nsusi un nou contract de nchiriere cu locatarii, pentru o perioada determinata, conform vointei partilor contractante, proprietarul neputnd fi obligat la ncheierea unui contract de nchiriere pe o perioada mai mare dect cea ramasa pna la expirarea prorogarii legale.Consecventa interpretarii rezulta si din modalitatea n care s-a reglementat prorogarea locatiunii dupa data de 8.04.2004, locatiune care are ca obiect numai imobilele din fondul locativ de stat, conform OUG nr.8/2004.n acest context si relativ la inexistenta unui titlu locativ legal, care sa justifice n continuare locatiunea recurentilor, Curtea considera necesar a face aplicarea directa a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Primului Protocol aditional la Conventie care garanteaza dreptul la respectarea bunurilor si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, reamintind ca textul Conventiei nu poate fi disociat de jurisprudenta dezvoltata de instanta de contencios european, ca acestea formeaza mpreuna un bloc de conventionalitate, care se impune cu forta obligatorie instantelor nationale, conform art.11 si 20 din Constitutia Romniei si art. 46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca hotarrile definitive pronuntate de Curte sunt executorii si obligatorii pentru statul parte la acest tratat international.Astfel, n conformitate cu articolul 1 al Primului Protocol aditional la Conventie: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa dect pentru cauza de utilitate publica si n conditiile prevazute de lege si principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor n conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contributii sau amenzilor."Din interpretarea acestor dispozitii conventionale, rezulta ca dreptul de proprietate nu este unul absolut si ca el poate fi supus limitarilor care, nsa, trebuie sa fie prevazute de o lege accesibila si previzibila, sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesare intr-o societate democratica si sa pastreze un raport rezonabil de proportionaliate ntre interesele balansate, ntre scopul urmarit si mijloacele folosite.n cauzele mpotriva Romniei, analizate n aceasta materie, Curtea a relevat ca ca nu se contesta ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.40/1999, a instituit prin dispozitiile sale o reglementare a folosintei bunurilor si ca al doilea alineat al articolului 1 al Protocolului nr. 1 intra prin urmare n joc (cauzele Radovici si Stanescu, Cleja si Mihalcea, Popescu si Toader, Oancea c. Romniei).Astfel, s-a apreciat ca masura prelungirii valabilitatii contractelor de nchiriere n curs, desi urmareste un scop de interes general, si anume protectia chiriasilor n fata penuriei acute de locuinte, mostenite din perioda comunista, ceea ce ar achivala, n opinia instantei de recurs, cu circumstante exceptionale, relevate de Curte n jurisprudenta mpotriva altor state, absenta unor proceduri sau mecanisme legislative previzibile si coerente, care sa reglementeze anumite garantii pentru punerea lor n practica si incidenta lor asupra dreptului de proprietate al locatorului, care sa nu fie nici arbitrare nici imprevizibile implica riscul de a impune locatorului o sarcina excesiva n privinta posibilitatii de a dispune de bunul sau, statul avnd obligatias pozitiva de adopta astfel de mecanisme (a se vedea, mutatis mutandis, Imobiliare Saffi contra Italiei, Scollo contra Italiei, hotarrea din 28 septembrie 1995 si Hutten-Czapskaca contra Poloniei , par. 221 si 222).Or, Curtea nu este convinsa ca ordonanta de urgenta a Guvernului a instaurat o asemenea piedica pentru a evita riscurile de imprevizibilitate sau de arbitrar. Doua dispozitii ale ordonantei de urgenta a Guvernului atrag n special atentia sa n aceasta privinta, respectiv articolul 11 par. 1 si articolul 13 din OUG nr. 40/1999 si consecintele ce decurg din aplicarea sa de catre tribunalele nationale. Evalund dispozitiile OUG nr.40/1999 si consecintele aplicarii acestora, Curtea Europeana a considerat ca este inacceptabil sa se impuna proprietarilor o sarcina speciala si exorbitanta, ca aceea de a mentine locatarii n imobilul lor timp de mai multi ani, fara nici o posibilitate concreta si reala de a ncasa o chirie si ca restrictiile suferite de proprietari n privinta folosirii bunului lor imobiliar nu au nlesnit pastrarea justului echilibru ntre protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.Rationamentul Curtii poate fi aplicat si n cauza dedusa judecatii, ntruct instanta de recurs nu poate ignora faptul ca dreptul de proprietate asupra imobilului situat n Bucuresti, Bd.D. nr. 29, ap. 3, sector 1, al intimatei D.I. - M. a fost recunoscut cu efect retroactiv si, deci, nerevocabil, din anul 2003, n virtutea dispozitiei nr.1081/23.06.2003 a P.G. al M.B..In acelasi sens, Curtea observa ca, timp de 6 ani, intimata reclamanta nu a putut exercita, n mod deplin, atributele dreptului de proprietate, neputnd folosi bunul si nencasnd nici o indemnizatie proportionala pentru aceasta lipsa de folosinta.Or, daca putem fi de acord ca prelungirea contractului de nchiriere n virtutea Legii nr.17/1994 si, chiar, n virtutea OUG nr.40/1999, intra n notiunea de reglementare a folosintei bunului, privita ca limitare a dreptului de proprietate, daca are o durata rezonabila n timp si este nsotita de o indemnizare proportionala, este evident ca a aprecia ca prelungirea contractului de nchiriere opereaza, si dupa expirarea termenului legal, 8 aprilie 2004, ar determina impunerea asupra proprietarului a unei sarcini excesive si disproportionate, de natura a i aduce atingere dreptului sau de proprietate, astfel cum este acesta reglementat de actele normative interne si internationale relevante n aceasta materie.In acelasi sens, Curtea apreciaza ca sanctiunea imposibilitatii continuarii locatiunii intervine, n cauza, pentru expirarea, la data de 8 aprilie 1999, a termenului legal instituit de OUG nr.40/1999 pentru prelungirea locatiunii.Asupra celui de-al doilea motiv de recurs, prin care se critica respingerea, ca nentemeiata, a exceptiei autoritatii de lucru judecat, exceptie absoluta, peremptorie, pe planul dreptului procesual civil, conform art. 166 Cod procedura civila, prezumtie legala irefragabila, pe planul dreptului civil, conform art.1201 pct.4 Cod civil, Curtea considera ca este, de asemenea, nentemeiat.Astfel, Curtea apreciaza ca instanta de fond a dezlegat n mod legal aceasta exceptie, prin raportare la sentinta civila nr. 1532/9 martie 2007, pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, n dosarul nr.14.115/4/2006 (fila 64, dosar fond), atunci cnd a apreciat ca nu este ntrunita tripla identitate - de parti, de obiect si de cauza juridica - ce caracterizeaza autoritatea de lucru judecat, ntruct cererea de reziliere a contractului de nchiriere nr. 39.941/2004 si de evacuare, ce a format obiectul acelui dosar, a avut drept cauza juridica neplata chiriei, iar cererea de evacuare ce formeaza obiectul prezentei cauze este determinata de absenta titlului locativ al prtilor.In acest sens, nu se poate considera ca recurentii au n continuare un titlul valabil pentru imobilul n litigiu, n virtutea considerentelor expuse de acea instanta n continutul sentintei civile nr. 1532/9 martie 2007, instanta care a apreciat ca, desi termenul locatiunii a expirat, contractul a fost rennoit tacit, ntruct, n opinia Curtii, chiar daca s-ar invoca de catre recurenti tacita relocatiune, contractul de nchiriere cu termen, la expirarea duratei locatiunii, s-ar transforma ntr-un contract pe durata nedeterminata, iar prezenta cerere de evacuare ar echivala cu anuntarea concediului, nsa, n cauza dedusa judecatii, argumentul peremptoriu sustinut de instanta de recurs nu functioneaza n aceasta paradigma, ci se sprijina pe inexistenta unui temei legal intern, temei nlaturat si din perspectiva conventionala, care sa mai justifice locatiunea recurentilor, dupa data de 8 aprilie 2004, n absenta unui contract de nchiriere care sa exprime vointa tuturor partilor contractante, astfel cum s-a expus anterior.Apreciind ca recurentii prti D.N. si D.M. nu mai justifica un titlu locativ legal pentru imobilul situat n Bucuresti, Bd.D. nr. 29, ap. 3, sector 1, Curtea concluzioneaza ca acestia nu mai au legitimare procesuala activa, n sustinerea capatului cererii reconventionale, avnd ca obiect desfiintarea dispozitiei nr.1081/23.06.2003 a P.G. al M.B., ntruct nu mai pot pretinde nici un drept n raportul juridic dedus judecatii, fiind terti desavrsiti, n raport de acest act juridic, si nu mai au nicio calitate de a pretinde ca efectele nulitatii absolute a acestei dispozitii, prin care s-a restituit n natura, n proprietatea intimatei D.I.M., imobilul situat n Bucuresti, str.C., nr.9, sector 4, compus din teren n suprafata de 328,92 mp, din terenul n suprafata totala de 383 mp, construit si neconstruit si constructii Corp A si B, mai putin apartamentele vndute, conform contractelor de vnzare - cumparare nr.135/1996 si nr.2095/1997, cu cotele de teren aferente de 54,08 mp, s-ar putea produce n favoarea lor.n ceea ce priveste ultimul motiv de recurs, prin care s-a criticat respingerea, ca nentemeiata, a cererii recurentilor de obligare a intimatei reclamante la achitarea contravalorii investitiilor aduse imobilului, n valoare de 1.000 lei, precum si cererii de instituire a unui drept de retentie asupra imobilului, pna la data platii valorii solicitate anterior, Curtea considera ca este nentemeiat, ntruct instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.48 alin.2 din Legea 10/2001, astfel cum erau acestea n vigoare la data pronuntarii sentintei civile nr.6005/17.11.2008, admitnd exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantei prte D.I.M., n ceea ce priveste capatul cererii reconventionale, avnd ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de contravaloare investitii, si respingnd, n absenta stabilirii existentei unui drept de creanta al prtilor - reclamanti, mpotriva reclamantei - prte, instituirea unui drept de retentie pna la achitarea pretinsei creante.Pentru considerentele expuse, retinnd ca recurentii prti D.N. si D.M. nu mai justifica un titlu locativ legal pentru imobilul situat n Bucuresti, Bd.D. nr. 29, ap. 3, sector 1, si ca nu este incident, n cauza, motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul exercitat de recurentii mpotriva deciziei civile nr.464 A/31.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, n dosarul nr. 2001/4/2008, n contradictoriu cu intimata - reclamanta D.I. - M. si cu intimatii - prti D.C., D.F., D.G., D.N., D.C., D.D., P.M.B., prin P.G..

Detalii: http://legeaz.net/spete-civil/evacuare-chiriasi-din-imobilul-restituit-53-2010