8/7/2019 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Demonstratie

http://slidepdf.com/reader/full/eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-lumii-demonstratie 1/2

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

De Lucian Blaga 

Poezia apare în fruntea volumului Poemele luminii (1919) i este, în egal msur, o art

poetic i o poezie filosofic de cunoatere. Nu este, îns, o art poetic obinuit, pentru c Blaga nu

vorbete nicieri explicit, despre rolurile poeziei i ale poetului. Aceast diferen devine mai evidentdac încercm s comparm acest text cu poezia Testament a lui Tudor Arghezi. Spre deosebire de

Arghezi, care îi exprim în mod clar concepia despre izvoarele poeziei, despre instrumentele ei, despre

misiunea poetului i a poeziei, textul lui Blaga cuprinde un coninut încifrat, pentru a crui înelegere

este necesar raportarea la concepia sa filosofic.

Tema operei o reprezint atitudinea poetului în faa misterelor universului, preocuparea sa de a

da rspuns unor grave întrebri privitoare la destinul omului în lume, la problematica cunoaterii i la

rolul creatorului în raport cu lumea. Aici, îi lmurete poziia fa de cunoatere, care poate fi

paradisiac misterul lumii fiind parial redus cu ajutorul logicii i al intelectului raional - i luciferic,

misterul fiind sporit cu ajutorul imaginaiei poetice i a tririi interioare. Aceasta dualitate este

exprimat de Blaga în Trilogia cunoaterii, în unele aforisme din eseul Pietre pentru templul meu i

ulterior în Cunoaterea luciferic.

Poezia de fa reprezint o confesiune din care rezult c rolul poetului fa de misterele ce ne

înconjoar nu e de a le descifra, ci de a le amplifica prin vpaia tririi interioare.

Titlul poeziei este o declaraie în forma negativ despre atitudinea protectoare a poetului fa

de corola de minuni a lumii, imagine a perfeciunii, a absolutului, fiind o metafora original i de o rar

frumusee. Pronumele personal eu este aezat orgolios în faa acestei prime poezii din primul volum al

poetului, adic în faa operei. Plasarea sa iniiala poate fi o marc a influenelor expresioniste ce s-au

manifestat în creaia de început a lui Blaga, concretizate printr-o exacerbare a eului poetic, ca factor

decisiv în raportul inter-relaional stabilit cu cosmosul.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se structureaz pe o puternica antiteza între lumina

mea i lumina altora, între cunoaterea poetica, luciferic i cea tiinific, raional, paradisiaca. În

centrul poeziei se afl metafora lumina, echivalentul cunoaterii. Sunt frecvente opoziiile eu

alii, lumina mea lumina altora, corola de minuni a lumii (semnificând un tot unitar) flori,

ochi, buze, morminte (pri ale întregului, diversificri ale universalului), sugruma nu strivesc.

Din primele versuri , Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / si nu ucid / cumintea tainele / ce

le-ntâlnesc / în cartea mea / pe flori, în ochi, pe buze ori morminte, reiese atitudinea protectiva a

poetului fa de misterele vegetale, minerale i umane ale universului. Poetul îi exprim dezaprobarea

fa de savani, fa de lumina altora, semnificând cunoaterea paradisiac, raionala, lucid, cei care

distrug, sugruma misterele lumii, descifrându-le, numite metaforic neptruns ascuns.

Folosind conjuncia adversativ dar, marc a antitezei dintre cele doua concepte, poetul

insist în continuare asupra ipotezei fundamentale dintre tipul su de cunoatere i cunoaterea

celorlali. Tot in acelai scop, poetul folosete i o comparaie expresiv aa cum razele lumii mresc

taina nopii, poetul, prin cunoaterea sa intuitiv, metaforic, îmbogete misterul lumii: Dar eu / eu

cu lumina mea sporesc a lumii tain / i-ntocmai cum cu razele ei albe, luna / nu micoreaz, / ci

tremurtoare / mrete i mai tare taina nopii / aa îmbogesc i eu întunecata zare / cu largi fiori de

sfânt mister.

8/7/2019 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Demonstratie

http://slidepdf.com/reader/full/eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-lumii-demonstratie 2/2

În eseul Pietre pentru templul meu, Blaga mrturisea c datoria noastr în faa unui adevrat

mister nu e sa-l lmurim, ci sa-l adâncim aa de mult încât s-l prefacem intr-un mister i mai mare.

Aceeai idee este exprimata i în versurile i tot ce-i neîneles / se schimba-n ne-nelesuri i mai mari /

sub ochii mei.

La baza cunoaterii i a actului poetic, Blaga pune iubirea: cci eu iubesc / i flori i ochi i buze

i morminte. Iubirea nu are, înc, o form sentimental, ci reprezint o modalitate de cunoatere, deptrundere în misterele universului. Poetul sugereaz c numai dintr-o astfel de cunoatere intuitiv se

poate nate poezia. Misiunea poetului este, deci, aceea de a intui în formele concrete: flori metafor

a naturii, ochi metafor a cunoaterii, a contemplrii poetice a lumii, buze metafor a iubirii i

morminte metafor a morii, marile taine, esena lucrurilor i fenomenelor. Rolul su este de a

proteja i a potena misterele lumii.

Pornind de la premisa ca termenul eu este cheia de înelegere a ideii poetice, tot textul ar

putea fi redus doar la dou propoziii: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / cci eu iubesc i flori i

ochi i buze i morminte.

În ceea ce privete realizarea artistic, putem remarca capacitatea poetului de a plasticiza idei

abstracte. Astfel, el folosete un ir de metafore revelatorii: corola de minuni, flori, ochi, buze,

morminte, lumina altora, lumina mea, neptruns ascuns pentru a reda concepia sa despre

cunoatere i creaie.

Poezia este alctuit din douzeci de versuri libere (cu metric variabil i msur inegal), al

cror flux interior red fluxul ideilor i frenezia sentimentelor. Aceast form modern de expresie, în

care poetul nu este constrâns de normale prozodice clasice, este o cale direct de transmitere a ideii i a

sentimentului poetic.

Poezia se constituie dintr-o mrturisire lirica a unui crez artistic i a unei concepii filosofice

despre cunoatere. Ea este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la

principiile tehnicii poetice la relaia poet-lume i poet-creaie. Creaia reprezint un mijlocitor între eu i

lume, o rscumprare a neputinei de a cunoate absolutul Omul trebuie s fie un creator, de aceea

renun cu bucurie la cunoaterea absolutului iar misterul este substana originar a actului de creaie,

adic a poeziei, cci poezia sugereaz, nu explica misterul, protejându-l prin transfigurare.