Eu Nu Strivesc Corola de Minuni a Lumii

5/17/2018 Eu Nu Strivesc Corola de Minuni a Lumii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-lumii-55ab5a5a74ac9 1/5

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMIIde Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiişi nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntâlnescîn calea meaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altora

Sugrumă vraja nepătrunsului ascunsÎn adâncimi de întuneric,

dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii tainăşi-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-nţeles

se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai marisub ochii mei -

căci eu iubescşi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

PRELIMINARII Lucian Blaga este unul dintre poeţii secolului XX, care îndreptăţeşte profeţia lui Titu Maiorescu priv

la lirica acestei perioade, ce evoluează sub auspiciile geniului eminescian. Poezia este profesiunea de cred

lui Blaga, ilustrând strânsă legătura dintre universul poeziei şi preocupările sale în domeniul speculativ. Pude contact dintre cele două domenii nu sunt un rezultat al circulaţiei de idei dintr-un plan în altul, ci mani

independente ale aceluiaşi mod.Blaga a văzut în poezie o cale de revelare a misterelor prin intuiţie. Este totodată, creatorul unui s

filozofic de construcţie speculativa şi de inspiraţie artistică în centrul căruia se afla noţiunea de mister: „Mis

învăluie existenţa şi sunt concomitent un stimul şi o frână în calea cunoaşterii omeneşti”. Blaga însuşi concă „prin artă, religie şi filozofie, omul năzuieşte spre revelarea (dezvăluirea) misterului, dar intervine cen

transcendentă, care aşezată de Marele Anonim între el şi omenire împiedică cunoaşterea esenţei existenţei”În concepţia sa filozofică, Marele Anonim a creat lumea şi-o creează mereu şi astfel se explică relativ

existenţei şi a cunoaşterii. „Omul, creaţiunea centrală a universului, trăieşte în orizontul misterului, căutâ

temeiurile şi sensurile”. „Poezia constituie una din căile de relevare a misterelor nu prin raţiune, cintuiţie.”

Monumentalitatea operei lui Lucian Blaga stă în îmbinarea de mare profunzime a poeziei cu filozo

„Trilogia cunoaşterii” (1934) Blaga se arată preocupat de problema cunoaşterii ce se bazează pe două conoriginale: cunoaşterea paradisiacă şi cunoaşterea luciferică.

Cunoaşterea paradisiacă se realizează când intelectul operează o reducţie numerică a obiecunoaşterii; e o cunoaştere logică, raţională, se revarsă asupra obiectului cunoaşterii, misterului, îl lumineîncearcă să-l reducă cu ajutorul logicii. Această cunoaştere este proprie ştiinţelor exacte, omului de ştiinţă.

Cunoaşterea luciferică sporeşte misterul cu ajutorul imaginaţiei poetice, al intelectului extatic şi scop nu lămurirea misterului, ci sporirea acestuia, fiind proprie literaturii. Poate fi: plus cunoaştere – atenmisterului (misterul poate fi parţial cunoscut); zero cunoaştere – permanetizarea misterului; minus cunoaş potenţare (sporire a misterului prin intuiţie). Aceste idei poetice le exprimase Blaga anterior în volumul „ P pentru templul meu” (1919): „Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, c

1



adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare” – şi ulterior în „Cunoaşterea lucife(1933), volum ce a fost apoi integrat în lucrarea „Trilogia cunoaşterii ”. „Obiectul cunoasterii luciferic

totdeauna „un mister” care pe de o parte se arată prin semnele sale şi pe de altă parte se ascunde după se

sale…”Atitudinea gânditorului Lucian Blaga este următoarea: „Câteodată, datoria noastră în faţa unui ade

mister nu este să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.

trebuie să fie un creator; de aceea renunţ cu bucurie la cunoaşterea absolută”. Totodată, el mai afirma că: „ poeziei este acela ca prin mit şi simbol, elemente specifice imaginaţiei, creatorul sa pătrundă adânc în t

universului, sporindu-le”.

Ca şi la Eminescu, în lirica lui Blaga există un plan filozofic secundar. Creaţia sa este un spaexperienţelor esenţiale. Trăind „în orizontul misterului”, omul doreşte să lămurească tainele universului, cse realizează prin revelaţie. Creaţia apare ca o posibilitate de revelare a misterului, iar forma ei superioarmitul. Poetul va integra structura mitului în procesul de creaţie. Poezia posedă ceva din forţa cuvântului cr prin emanarea energiilor cosmice, originare, poetul fiind capabil de revelaţie, în contact cu ilimitatul şi absol

Filozofia culturii defineşte, în principal, două concepte majore şi anume acela de stil şi de metafolucrarea „Trilogia culturii”.

Metafora cunoaşte, în concepţia gânditorului poet, două tipuri:- metafora plasticizantă, care da frumuseţe limbajului, fără a-i îmbogăţi (încifra) conţinutul, este me

care tine de limbaj;- metafora revelatorie, are rolul de a potenta misterul esenţial, de a revela conţinutul; ea comple

neputinţa expresiei directe, este un act revelator al misterului, este rezultatul incongruenţei dintre lumea conşi cea a noţiunilor abstracte.

APARIŢIE Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria apoetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelică, alături de Testament de Tudor Arghezi şsecund de Ion Barbu. Poezia a apărut la 1 ianuarie 1919 în ziarul Glasul Bucovinei şi se situează în deschvolumului de debut al lui L. Blaga, „Poemele luminii ” (1919), şi are rol de program (manifest) literar, reînsă cu mijloace poetice (nu este un text teoretic).

TEMA poeziei o reprezintă atitudinea poetică în faţa marilor taine ale Universului: cunoaşterea lum planul creaţiei poetice este posibilă numai prin iubire (comunicarea afectivă totală).

IDEEA POETICĂ exprimă atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorâtă la iubire, prin iubire: „Căci eu iubesc/ şi flori şi ochi şi buze şi morminte”, ilustrată de Blaga prin merevelatorii, prin imagini ce reliefează nu atât opoziţia filozofică, cât o diferenţă între gândirea raţion

gândirea poetică.

TITLUL este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoaşterii luciferice. Pronumele personaeste aşezat orgolios în fruntea primei poezii din primul volum, adică în fruntea operei şi exprimă atitu poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorâta din iubire. Verbul la forma negativă „nu strivesc” exrefuzul cunoaşterii de tip raţional şi opţiunea pentru cunoaşterea luciferică/poetică. Metafora revelatorie „cde minuni a lumii ”, imagine a perfecţiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg, semnifică mis

universale, iar rolul poetului este adâncirea tainei care ţine de o voinţa de mister specific blagian.Titlul este reluat în incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul său, îmbogăţit prin seria de antiteze şlanţul metaforic, se întregeşte cu versurile finale: „eu nu strivesc corola de minuni al lumii/…căci eu iube

flori şi ochi şi buze şi morminte”. Poezia este un act de creaţie, iar iubirea o cale de cunoaştere a misterelor prin trăirea nemijlocită a formelor concrete. Poezia înseamnă intuirea în particular a universalului. Metaenumerate surprind temele majore ale creaţiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriaşe care adăpomisterul lumii: „ flori ” – viaţa, efemeritatea, frumosul, „ochi ”- cunoaşterea/contemplaţia poetică a lumii, „biubire, rostirea poetică, „morminte” - tema morţii,eternitatea.

2



Structura compoziţională a poeziei de tip confesiune este stabilită de cuvintele cheie „lumina” şi „tşi de distribuţia verbelor şi poate fi împărţită în trei secvenţe succesive.

Textul nu este conceptual, ci poetic pentru că nu înşiră raţionamente filozofice ci operează cu metMarele Anonim este nepătrunsul, cezura transcendentă „ se schimba-n ne-nţelesuri şi mai mari” aici. Este precunoaşterea luciferică de tipul minus cunoaştere.

Secvenţa AMărturisirea se organizează în jurul unor opoziţii mereu amplificate: eu-alţii, lumina mea – lumina a

corola de minuni a lumii – flori, ochi, buze ori morminte. Toţi termenii au sens figurat:- eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid cu mintea tainele – reprezintă confes

poetului privind potenţarea misterelor universului, pe care nu doreşte să le lămurească pentru a nu strica ech perfect al acestuia. corola – misterele universului, măsura binelui, a frumosului, sublimul perfecţiunii; de minuni – revelaţia poetului în faţa frumuseţii şi perfecţiunii lumii, în faţa misterelor universu flori – natura înconjurătoare, viaţa, existenţa însăşi a universului; ochii – simbol al sufletului omenesc (ochii sunt oglinda sufletului), al spiritualităţii omenirii în e

ei; buze – cu dubla semnificaţie de sărut, iubire, dar şi de rostire, cuvânt, ca unic mijloc de comunic morminte – moartea ca o componentă structurală a existenţei duale şi ciclice (viaţă - moarte), c

Blaga nu este sfârşitul dramatic, ci constituie „marea trecere” într-o lume superioară, dar şi continuomenirii prin aceea că trecutul s-a săvârşit în fiecare om;

lumina altora – cunoaşterea paradisiacă, gândirea logică, raţiunea; nepătrunsul ascuns/ adâncimi de întuneric – universul misterios ce nu trebuie descifrat în e

tainelor sale, ci trebuie ocrotit pentru a-i asigura echilibrul spiritual existenţial; lumina mea – cunoaşterea luciferică, poetică, sensibilă, iubitoare de perfecţiune;

Structura antitetică este marcată şi de distribuţia verbelor: eu îşi asociază verbe predicative „nu stri

„nu ucid ”, subînţeles „nu sugrum”, „ sporesc”, „îmbogăţesc”, „iubesc”; iar pentru lumina altora există un verb predicativ „ sugrumă” şi prin asociere „ striveşte”, „ucide”, „nu sporeşte”, „nu iubeşte”, „nu îmbogăţeşte

Lumina altora este lumina minţii, care sugrumă vraja, şi ucide tainele, în opoziţie cu nepătrunsul ascu

adâncimi de întuneric” care este lumina poetului ce sporeşte tainele. Lumina poetului este una lunară, noasemenea luminii lunii care adânceşte misterul, înfăţişările concrete ale misterelor fiind: flori, ochi, bu

morminte. Instrumentul de cunoaştere este dragostea, calea de pătrundere a misterelor. Enumerarea atriblumii nu este făcută întâmplător, ci în ordinea crescânda a elementelor de mister cuprins în ele . Univfenomenal Corola de minuni, este cutreierat de taine, ascunse în natură flori, în oameni ochi, dragoste b

moarte morminte. Mintea lucidă (lumina altora) riscă să distrugă tainele şi frumuseţea universului nepătrunsului). Poetul însă, cu lumina lui găseşte o cale de sporire a frumuseţii aşa îmbogăţesc şi eu întun

zare cu largi fiori de sfânt mister, fiindcă a înţeles rostul tainelor. Taina are în poezie o multitudine de sinonepătruns, neînţelesuri, minune, vrajă.

Poetul se apropie de minunile lumii nu cu mijloacele oamenilor de ştiinţă (cu mintea pentru că ele strelanurile afectivităţii), ci cu inima - căldura sufletului, ajungând în zonele de mister prin intuiţie.

Poezia are o problematică filozofică - cunoaşterea raţională acţionează limitat, cat e soarele în plenituîn timp ce cunoaşterea intuitivă acţionează nelimitat, întreţinând misterul. Poezia este o confesiune filozof

ars poetica.Secvenţa BDe la început este subliniată opoziţia dintre „lumina altora” şi „lumina mea”, prin folosirea conju

adversative „dar ”, lucru subliniat şi prin repetiţia pronumelui personal „eu”, căruia i se adaugă adjectivul po„mea”.

Metafora luminii, emblematică pentru opera poetică a lui Lucian Blaga, inclusă în titlul volumului de dsugerează cunoaşterea. Dedublarea luminii este redată prin opoziţia dintre metafora „ lumina altora” (cunoade tip raţional, logic) şi „lumina mea”(cunoaşterea poetică, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociază cuverbale simetric antitetice:

3



- „lumina altora” - sugrumă (vraja), adică striveşte, ucide (nu sporeşte, micşorează, nu îmbogăţeşiubeşte);

- „lumina mea” - sporesc (a lumii taină), măreşte, îmbogăţesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid Antiteza este marcată şi grafic, pentru că versul liber poate reda fluxul ideatic şi afectiv. În poziţie me

sunt plasate cel mai scurt (dar eu) şi cel mai lung vers al poeziei( eu cu lumina mea sporesc a lumii taină).Lumina poetului este una creatoare în două direcţii: în sens filozofic şi în sens poetic.Complementul indirect „cu fiori” şi cele două atribute ale sale „largi” şi „de mister” sugerează că p

lui Blaga este una filozofică, a fiorului, a emoţiei, sentimentului.

Secvenţa CSecvenţa a treia face legătura cu prima secvenţă şi debutează prin conjuncţia subordonatoare, ca

„căci”, un semn de opoziţie atenuată faţă de „dar ”. Dacă în prima secvenţă asistam doar la întâlnirea cu tainluam act de atitudinea poetului faţă de ele (nu strivesc, nu ucid), în secvenţa C este vorba de iubire, sent puternic, fiind un mod de cunoaştere. Dacă mintea făcea disjuncţie între taine prin „ori” în secvenţa C iubicuprinde pe toate, unindu-le prin conjuncţia copulativă coordonatoare şi într-o enumerare determinată a toDacă mintea poetului nu era dispusă să ucidă tainele, iubirea ridică tainele la rang de esenţă a lumii. NimUnivers nu rămâne în afara luminii poetului, lumină ce ne va însoţi şi în celelalte poezii.

Elemente de recurenţa în poezie sunt: misterul şi motivul luminii , care implică principiul coîntunericul, discursul liric organizându-se în jurul acestor elemente.

RAPORTUL AUTOR-EU LIRICIdeile poetice se vor regăsi ulterior în alte volume şi îşi vor găsi formularea şi corespondenţa în

teoretic-filozofic în lucrarea Cunoaşterea luciferică (1933), volum integrat în Trilogia cunoaşterii. Dar operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu conţine un şir de raţionameeste un text poetic, cu limbaj metaforic, având, ca la Eminescu, un plan filozofic secundar.

Atitudinea poetului faţă de cunoaştere poate fi explicată cu ajutorul terminologiei filozofice ulconstituite. El face distincţie între cunoaşterea paradisiacă (pe calea raţiunii), misterul fiind parţial redajutorul logicii, al intelectului, şi cunoaşterea luciferică (intuitivă, din care face parte şi cunoaşterea po

misterul fiind sporit cu ajutorul imaginaţiei poetice, al trăirii interioare, al intelectului extatic. Creaţia răscumpărare a neputinţei de a cunoaşte absolutul: „Omul trebuie să fie un creator - de aceea renunţ cu bula cunoaşterea absolutului” (Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu). Optând pentru al doilea t

cunoaştere, poetul desemnează propria „cale”: adâncirea misterului şi protejarea tainei prin creaţie.Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenţa prin trăirea interioară şcontemplarea formelor concrete prin care ele se înfăţişează.

Rolul poeziei este acela ca, prin mit şi simbol, elementele specifice imaginaţiei, creatorul să pătruntainele Universului, sporindu-le.

Creaţia este un mijlocitor între eu (conştiinţa individuală) şi lume. Sentimentul poetic este acecontopire cu misterele universale, cu esenţa lumii. Actul poetic converteşte (transfigurează) misterul, nu îl reMisterul este substanţa originară şi esenţială a poeziei: cuvântul originar, iar cuvântul poetic nu înseam

sugerează.

NIVELURILE TEXTULUI POETIC şi ROLUL LOR EXPRESIV

Nivelul morfosintactic Caracterul confesiv al poeziei este susţinut de repetarea, de şaîn poezie, a pronumelui personal eu. Verbele la indicativ prezent plasează eul poetic într-o rdefinitivă cu lumea (prezentul etern şi prezentul gnomic). Seriile verbale antonimice, cu afirmative şi negative, redau opţiunea poetică pentru o formă de cunoaştere, de raportare a poetic la lume, care stă sub semnul misterului.

Conjuncţia si , prezentă în zece poziţii, conferă cursivitate discursului liric şi accentuează ideile cu vagnomică. Enumerarea prin şi din versul final, aşează pe acelaşi plan elementele universului.

Prepoziţia cu, utilizată în trei poziţii, marchează funcţia sintactică de complement circumsinstrumental, semnificând căile, mijloacele de cunoaştere a lumii. Conjuncţia adversativă dar în opoziţie me

4



în ansamblul poeziei, susţine paralelismul structural. Opţiunea poetică este evidenţiata prin topica afe(inversiuni şi dislocări sintactice).

Nivelul lexico-semantic Terminologia abstractă, lexicul împrumutat din sfera cosmicului şi a neste organizat „ca forme sensibile ale cunoaşterii” (Ştefan Munteanu). Câmpul semantic al misteste realizat prin termeni / structuri lexicale cu valoare de metafore revelatorii: tainele, nepătr

ascuns, a lumii taina, întunecata zare, sfânt mister, ne-nţelesuri şi mai mari.

Opoziţia lumina – întuneric relevă simbolic relaţia: cunoaştere poetică (prin iubire şi creaţie) – cunologică.

Plasarea vocabulei eu în poziţie iniţială şi repetarea ei evidenţiază (auto) definirea relaţiei eu-lume.

Nivelul stilistic Limbajul artistic şi imaginile artistice sunt puse în relaţie cu unfilozofic secundar. Organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini realizate prin comp

amplă a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, puternic imagism.

Se cultivă cu predilecţie metafora revelatorie, care caută să reveleze un mister esenţial pentru îconţinutul faptului, dar şi metafora plasticizantă, care dă concreteţe faptului, fiind însă considerată maivaloroasă.

Nivelul fonetic Pauzele sunt marcate de cezură şi de dispunerea versurilor cu minegala, în funcţie de ritmul interior. Sublinierea ideilor se face prin alăturarea cuvintelor din acfamilie lexicală (ne-nţeles - ne-nţelesuri). Eufonia versurilor sugerează amplificarea misterului.

PROZODIA Poezia este alcătuită din 20 de versuri libere (cu metrică variabilă): 6 scurte şi foarte scurte (cel ma

2 silabe), 14 lungi (cel mai lung 13 silabe), al căror ritm interior redă fluxul ideilor şi frenezia sentimenPoetul nu a urmărit eufonia exterioară a silabelor accentuate şi neaccentuate, ci ritmul ideii. El operea propoziţii şi fraze (coordonate) construite prin coordonare, în care cuvintele - cheie, încărcate de sens, se ala sfârşitul versurilor şi prin accentuare, căpătand un ritm aparte, fie ocupă un vers întreg (ultimul).

Poetul cultivă versul liber cu matrice metrică variabilă (fără ritm) şi versul alb (fără rimă), po precursor al versului alb fiind Macedonski, cu lucrarea „Hinov”. Locul rimei şi ritmului este luat de cuvgrele în încărcătura poetică. Forma modernă este o eliberare de rigorile clasice, o cale directă de transmiideii şi a sentimentului poetic.

ARTA POETICĂ MODERNĂ„ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică modernă, pen

interesul autorului este deplasat de la tehnica poetică la relaţia poet-lume şi poet-creaţie. Poetul îşi exprimă liric (propriile convingeri despre arta literară şi despre aspectele esenţiale ale acesteia) şi viziunea asupra Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modalităţi de creaţie şi de expredespre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea şi creaţia, problematica cunoaşterii). Creaţia este un mijlîntre eul-poetic (conştiinţa individuală) şi lume.

Poezia exprimă o atitudine originală în procesul de cunoaştere, referindu-se la elementele din care e couniversul , cu precădere la taine. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu elumii. Actul poetic converteşte (transfigurează) misterul, nu îl reduce. Misterul este substanţa originesenţială a poeziei: cuvântul originar (orfismul). Iar cuvântul poetic nu înseamnă, ci sugerează, nu ex

misterul universal, ci îl protejează prin transfigurare.Relaţia dintre viziunea autorului asupra poeziei şi expresionism se concentrează în jurul unor asrelevante în textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv în raportul interrelaţional stabil cu cosmsentimentul absolutului, interiorizarea şi spiritualizarea peisajului, tensiunea lirică.

Pentru Blaga, poezia reprezintă iubirea tainelor universului, taine ce se ascund în petalele „ corominuni”.

5

Eu Nu Strivesc Corola de Minuni a Lumii

Documents

Transcript of Eu Nu Strivesc Corola de Minuni a Lumii