Etnocentrismul. Problema raselor

Etnocentrism

• Termenul a fost creat în 1906 de William Sumner, în lucrarea Folkways;

• Situarea în Centrul Lumii; considerarea propriei culturi drept valoare de referinţă;

• Desemnează atitudinea de respingere a normelor şi valorilor unei societăţi sau unui grup cultural câtă vreme sunt diferite de cele proprii;

• Refuzul diversităţii culturale este o constantă, o trăsătură universală.

Sentimentul diferenţei

• Este prezent încă din antichitate şi apare ca generator de conflicte, de ostilitate;– Greci / Barbari; – Evrei / Goyim; – Japonezi / Gaijin; – Creştini / Eretici ş. a. m. d.

• Cele 3 axe majore ale ideii de diferenţă sunt: RASA, CLASA SOCIALĂ şi GENUL

Etnocentrism / Marginalitate

• Existenţa acestui pronunţat etnocentrism a favorizat apariţia ideii de marginalitate şi stabilirea raportului CENTRU / PERIFERIE;

• Jacques Le Goff identifică pt perioada medievală noţiunile în jurul cărora se articula norma şi, implicit, erau conturate categoriile de excluşi: comunitatea sacră (ecclesia), puritatea şi normalitatea.

Tipologia marginalilor din Occidentul medieval (cf. Le Goff)

• Excluşii (criminalii, hoţii, bandiţii, răufăcătorii, străinii, prostituatele, sinucigaşii, ereticii);

• Devalorizaţii (cei care îndeplinesc meserii necinstite – măcelarii, mercenarii –, bolnavii, infirmii, săracii, femeile, copiii, bătrânii, bastarzii);

• Adevăraţii marginali (declasaţii – cavalerii săraci, nebunii, cerşetorii, cămătarii);

• Marginalii imaginari (monstrul, omul sălbatic).

Raportul NORMALITATE / MARGINALITATE e într-o continuă

schimbare• Ex: statutul diferit al săracului în medievalitate şi

în modernitate:• “Mizerii beneficiau în Evul Mediu de o anumită

aură mistică (Iisus binecuvântase sărăcia). Pentru societatea modernă – pe drumul îmburghezirii şi laicizării –, sărăcia a devenit, dimpotrivă, un blestem şi un puternic argument de marginalizare.”

(Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului).

UNIVERSALIM / RELATIVISM

• UNIVERSALISMUL – Fiinţele umane sunt capabile să se elibereze de apartenenţa la un grup social, religios, cultural şi să aibă acces la drepturi universale;

• RELATIVISMUL – Celălalt este ireductibil diferit;

• Universalismul absolut duce la Etnocid; Relativismul absolut duce la Genocid.

Diversitate rasială, etnică, culturală

• Clasificare BIOLOGICĂ: specia, rasa;

• Clasificare ISTORICĂ (sau CULTURALĂ): popoare, etnii, triburi.

Paleontologia a stabilit că toate rasele actuale provin dintr-o rădăcină comună.

Rasă / Rasism (cf. Ch. Delacampagne, L’invention du racisme.

Antiquité et Moyen Age, Paris, 1983)

• RASĂ – nu are echivalent strict nici în greacă (phylon, genos, ethnos), nici în latină (gens, natio);

• RASĂ apare în franc la începutul sec. al XVI-lea, împrumutat din ital. razza, derivat de la ratio (lat.); apare în construcţii de tipul: “rasă bună/rea”; “rasa regilor”; “rasa lui David” etc.

• Termenul RASISM n-a apărut în Franţa decât în 1932

Idei despre rase

• În antichitate, se credea că tipul de climă determină caracteristicile rasei.

• Ex: Aristotel considera că rasele din zonele reci sunt robuste şi curajoase, dar neinteligente şi improprii civilizaţiei;

• La sfr. sec. al XVII-lea, Fr. Bernier publică în Journal des Savants un articol despre clasificarea umanităţii în 4 rase: Europenii, Africanii, Asiaticii şi Laponii. Ultimele 3 rase sunt comparate cu rasele de animale.

Clasificări rasialeDupă culoarea pielii:1. Cf. LINNÉ: 4 rase – Europaeus albus, Asiaticus

luridus, Americanus rufus şi Afer niger;2. Cf. BLUMENBACH: 5 rase – caucazian,

mongolez, american, etiopian, malaezian.După forma craniului:Cf. GIUSEPPE SERGI: 2 rase – euro-asiatică (cu

craniul rotund; apare în Asia şi Europa centrală) şi euro-africană (cu craniul lung; originară din Africa, dar se regăseşte şi în Nordul şi Sudul Europei);

Cele 4 “stadii” ale raselor:

• A. Rasele “primitive” (indigenii din Australia);• B. Rasele “inferioare” (negrii);• C. Rasele “intermediare” (rasa galbenă: chinezii,

japonezii, tătarii, mongolii);• D. Rasele “superioare” (rasa albă)

Cf. acestei clasificări, civilizaţia este înnăscută la anumite rase şi neasimilabilă pentru altele.

Ierarhii sociale şi sexuale

• Le Bon extinde criteriul ierarhiei rasiale şi asupra diferenţelor de clasă socială sau de sex.

• Diferenţele sunt “validate” prin recursul la craniologie: craniile albilor sunt mai mari decât cele ale negrilor, dar numai la bărbaţi; iar craniile bărbaţilor sunt mai mari decât cele ale femeilor, dar numai la albi.

• „Zahărul ar fi prea scump, dacă nu am exploata planta care îl produce cu sclavi. Aceştia sunt negri din cap până la tălpi şi au nasul atât de turtit încât este aproape imposibil să-i plângi. Nu putem crede că Dumnezeu, care este o FIINŢĂ ÎNŢELEAPTĂ, să fii pus o inimă, şi cu atât mai puţin una bună, într-un corp atât de negru.”

(MONTESQUIEU, Despre spiritul legilor, 1748)

Rasism / Rasialism

• Se referă la un tip de comportament faţă de CELĂLALT;

• Comportament cu valenţe negative: ură, dispreţ, respingere, senzaţie de superioritate faţă de celălalt;

• Comportament f. vechi

• Se referă la un tip de ideologie ce priveşte rasele umane;

• A apărut şi s-a dezvoltat între mijlocul sec. al XVIII-lea şi mijlocul sec. al XIX-lea

Comportamente rasiste

• 1. Măsurile discriminatorii luate împotriva evreilor în Europa occidentală la sfârşitul E.M.;

• 2. Colonizarea indienilor din America, începând cu sfr. sec. al XV-lea;

• Colonizarea negrilor din Africa de către portughezi (fenom. sclaviei şi justificările lui) – Buffon considera că NEGRUL este faţă de ALB, ceea ce este măgarul raportat la cal;

• Colonialismul din sec. XVIII-XX şi politica ariană (bazată pe un text din Tacitus care avansează ideea că germanii aparţin unei rase “pure”, neamestecate)

Opoziţia (ierarhia) ALB / NEGRU

• Opoziţia LUMINĂ / ÎNTUNERIC;• Opoziţia VIAŢĂ / MOARTE;• Idei susţinute de texte vetero-testamentare

(Cântarea Cântărilor); credinţa că descendenţii lui Cain sunt condamnaţi la o înnegrire veşnică (coloritul – stigmat vizual);

• Teologii medievali adâncesc opoziţia (sec. V, Sf. Ioan Casianul, evocă imaginea unui pustnic chinuit de un diavol deghizat în “femeie neagră, urât mirositoare şi cumplită la înfăţişare”).

Coduri diferenţiatoare

• 1. Coduri religioase: monoteişti (mozaici, musulmani, creştini) şi politeişti; creştini şi păgâni; în interiorul creştinismului (ortodocşi de rit vechi şi nou; romano-catolici, greco-catolici, protestanţi – lutherani, calvini ş.a.m.d.)

• 2. Coduri alimentare: canibali, omnivori, vegetarieni, lacto-vegetarieni, fructivori, cerealieri ş.a.m.d.

Coduri diferenţiatoare

3. Coduri sexuale (unele ţinând de sfera patologiei): heterosexualii, homosexualii, zoofilii, pedofilii, necrofilii;

4. Coduri vestimentare (depind şi de condiţiile concrete de viaţă – climă, relief, vegetaţie etc., dar au şi un caracter convenţional). În Evul Mediu, anumite etnii (ex: evreii) sau reprezentanţii anumitor profesiuni (ex: prostituatele) erau obligaţi să poarte veşminte specifice, ca modalitate de identificare.

Eu şi Celălalt

• “Moins le blanc est intelligent, plus le noir lui paraît bête.” (André Gide, Voyage au Congo, 1927);

• “Le barbare, c’est d’abord celui qui croit à la barbarie.” (Claude Lévi-Strauss, Race et histoire);

• “Orice diferenţă implică o diferenţă ierarhică” (Louis Dumont). Formula corectă ar fi: “egali şi diferiţi” (cf. sociologului Alain Touraine);

• “Je diffère, donc je suis.” (Roger Dadoun).

Doctrina rasialistă

• 1. existenţa raselor (rasialiştii se ridică împotriva amestecului raselor); se poate stabili o “hartă a raselor” în funcţie de caracteristicile genetice, analiza sângelui, sistemul osos, epiderma;

• 2. continuitatea între fizic şi moral (ideea solidarităţii între rasă şi cultură; ideea că diferenţele fizice determină diferenţe culturale);

Doctrina rasialistă

• 3. acţiunea grupului asupra individului (comportamentul individului este “condiţionat” de modelul comportamental al societăţii căreia îi aparţine);

• 4. ierarhia unică a valorilor (stabilirea unor raporturi de superioritate / inferioritate pe criterii rasiale);

• 5. politica fondată pe cunoaştere (după ce stabileşte ierarhiile, rasialistul deduce din ele o judecată morală şi un ideal politic; rasele inferioare trebuie subjugate sau eliminate); teoria produce practica.

Bibliografie generală a temei

• Ruth Benedict, Race and racism, London, 1942;• Ellis Cashmore, Dictionary of Race and Ethic

Relations, New York, 1984;• M. Wieviorka, Racisme et xénophobie en

Europe. Une comparaison internationale, Paris, 1994;

• Ch. Delacampagne, L’invention du racisme. Antiquité et Moyen Age, Paris, 1983;

• Daniel Sibony, Le racisme, une haine identitaire, Paris, 1997.