Etica si deontologia profesiei de asistent medical

Ardelean Alunita Radiologie - Anul 3 H

Etică = ethos – este considerată ştiinţa comportamentului, moravurilor, studiul teoretic al principiilor care guvernează problemele practice.

Asistenta medicală pe lângă îngrijirile profesioniste oferite mai are un rol deosebit de important, şi anume urmărirea principiilor etice şi respectarea standardelor de îngrijire integrate, într-un mod cât se poate de responsabil şi riguros. Consumatorul de servicii trebuie să primească o îngrijire foarte sigură şi potrivită stării în care se află.       Principii etice - stabilesc dacă acţiunile trebuie sau nu trebuie să aibă loc şi au ca scop justificarea regulilor de urmat în îngrijirea pacientului. Aceste principii sunt valabile în toate ţările, dar pot fi aplicate diferit, de la ţară la ţară, în funcţie de educaţie şi model cultural.       Se identifică câteva principii şi valori etice de care trebuie să ţină seama asistentul medical:

autonomia binefacerea (beneficienţa) non-maleficienţa dreptatea veracitatea sinceritatea confidenţialitatea

Autonomia – conform acestui principiu, individual trebuie să i se dea posibilitatea de a hotărî singur asupra propriilor acţiuni Beneficienţa – reprezintă obligaţia de a face bine şi de a evita producerea de prejudicii altor persoane. A acţiona conform acestui principiu înseamnă a-i ajuta pe pacienţi să obţină ceea ce le este benefic şi de a reduce riscurile.  Asistentele medicale sunt obligate ” să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea şi să aline suferinţele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică) Aceste linii de conduită profesională se materializează în efecte benefice pentru persoana îngrijită sănătoasă sau bolnavă. Non-maleficienţa - prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem rău persoanei îngrijite. Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi responsabilitate şi profesionalism toţi pacienţii indiferent de vârstă, condiţie socială, economică, criterii religioase, etnie Veracitatea - obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul. Relaţia între asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr. Sinceritatea - este considerată o dovadă de respect datorată persoanei îngrijite. Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună

credinţă, să spună adevărul despre boală, despre tratament, fără însă să-şi depăşească limitele de competenţă. 

Confidenţialitatea - asistenta medicală este obligată să păstreze secretul profesional; toate informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi împărtăşite altei persoane din afara echipei de îngrijire, decât cu consimţământul pacientului, facând excepţie cazurile prevăzute în mod expres de lege.

  Etica medicala se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta ce studiaza ansamblul de cerinte, deprinderi, atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii medicale si care se manifesta in fapte, in mod de comportare in cadrul profesiei medicale. Etica medicala inseamna de fapt infruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o cere si actionarea in consecinta. Deontologia desemneaza acea parte a eticii care se ocupa cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii si formelor acestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei morale a oamenilor. Prin conduita etica si deontologica intelegem ansamblul de atitudini si actiuni cerute de normele morale si cele tehnico-profesionale, fara de care nu e posibila exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societatii.

Obiectul si scopul profesiunii medicale, multiplele relatii interumane care sunt angajate in timpul si pentru realizarea actului medical, au implicat de la inceput o conduita profesionala cu un bogat continut etic.

Dar oare avem nevoie de etica medicala acum, la sfarsit de mileniu, mai mult decat la inceputurile omenirii?! Noi nu incercam sa oferim o solutie acestei probleme, indemnand prin aceasta la reflectie, insa parerea noastra este ca, odata cu avansarea tehnologiei medicale, se impune o sporire a moralitatii si ca avem nevoie de o etica constienta in ingrijirile medicale. Aratam, de asemenea, ca dupa al doilea razboi mondial, cand opinia publica mondiala a luat la cunostiinta de crimele contra comunitatii comise de medicii fascisti, resimtim si mai mult nevoia reafirmarii principiilor eticii profesiunii medicale.

W. Osler aprecia ca practica medicala este o arta bazata pe stiinta, iar pentru a fi desavarsita, arta si mestesugul medicinei trebuie sa izvorasca din dragoste. Profesorul M. Voiculescu arata ca actele medicale trebuie analizate nu numai in privinta realizarii tehnice, dar tot atat de mult in lumina eticii medicale, a corectitudinii lor morale, a celei mai inalte responsabilitati fata de om. St. M. Milcu duce chiar mai departe acest aspect, aratand ca pierderea valorii morale a stiintei medicale echivaleaza cu o monstruozitate si devine o primejdie pentru oameni.

Multe din asistentele medicale cred ca ele nu au obligatia de a se implica in luarea unor decizii etice. Ele cred adesea ca etica este doar o disciplina buna la orele de curs si care nu are loc in lumea reala –si daca totusi exista in lumea reala, atunci nu este decat o mare pacoste si incearca sa reorienteze responsabilitatile si luarea deciziilor etice catre alte persoane superioare in grad. Moralitatea este, contrar convingerii acestora, o calitate universal valabila si obligatorie a tuturor cadrelor ce activeaza in domeniul sanitar.

Ingrijirile asistentului medical trebuie sa urmareasca intotdeauna promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, satisfacerea nevoilor pacientului in vederea recapatarii independentei cat mai curand posibil, alinarea suferintelor. Adesea, asistentul medical trebuie sa aminteasca colegilor sai ca obiectivul primar al ingrijirilor medicale este sa intretina, sa sustina pacientul, si nu cel al dezvoltarii cunostiintelor medicale prin promovarea unor tehnici care dauneaza pacientului.

Omul modern are dreptul la sanatate, fapt care conduce la concluzia ca orice indeplinire a actului medical fara competenta maxima, cu mediocritate, dar mai ales fara o constiinta morala autentica, atrage dupa sine incalcarea acestui drept.

Toate ingrijirile medicale trebuie sa aiba ca punct de pornire promovarea binelui. Hipocrate,"parintele medicinei", scria: "in boli sa urmarim doua fapte: sa fim de folos, ori sa nu vatamam. "Nu trebuie sa-i provocam pacientului mai mult rau decat a suferit deja. Trebuie sa ne gandim ca devotamentul este uitarea de sine, iubirea aproapelui fara nici o recompensa decat aceea pe care o aduce binele cu el.

S-a spus pe drept cuvant ca, in profesia medicala, iti trebuie vocatie de preot. Ca asistent medical trebuie sa inveti sa ai dragostea de a usura mizeriile fizice. La omul bolnav, mizeria fizica e legata de cea morala, iar asistentul medical este menit a le usura pe amandoua.

Socotita dupa multimea si diversitatea observatiilor pe care le contine, opera hipocratica se dovedeste a fi o veritabila enciclopedie. Dar ceea ce se gaseste in primul rand in opera hipocratica si ramane vesnic viu este intelegerea deosebita a suferintei umane. Hipocrate face din aceasta prima cerinta morala a intregii profesiuni medicale, exprimand-o sintetic astfel: "Cel care stie a se dovedi omenos cu oamenii arata in ce masura iubeste arta sa. " Desi foarte vechi , juramantul lui Hipocrate constituie temelia eticii medicale, simbolul inaltei responsabilitati si profundului umanism al profesiunii noastre medicale. Acest juramant demonstreaza apropierea deontologica a codurilor de conduita: "fa bine",

"consider in beneficiul pacientilor mei", "respecta confidentialitatea", "nu voi face rau".

Asociatia Medicala Mondiala a elaborat de asemenea un "Cod International de Etica Medicala". in cadrul misiunii sale umane si sociale, asistenta medicala trebuie sa mentina permanent o atitudine morala exemplara si sa respecte imperativele profesiunii sale. Nursa nu poate niciodata sa indeplineasca un act medical motivata de beneficiul personal pe care il poate scoate din acesta.

Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica nursing, pe care toate tarile lumii l-au semnat. Este interesant faptul ca, asistente din tari cu diverse culturi, tari avansate din punct de vedere social sau dimpotriva, tari crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in aceeasi situatie si isi pot declara credintele intr-un cod comun de purtare profesionala.

In cele ce urmeaza dorim a va prezenta cele 14 puncte inscrise in acest cod:

1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este intreita: sa pastreze viata, sa inlature suferinta si sa promoveze sanatatea.

2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standarde ridicate de ingrijire nursing si sa respecte anumite reguli de conduita profesionala.

3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din punct de vedere practic, ci trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si priceperea la un nivel foarte inalt.

4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.

5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu inseamna numai informatiile furnizate de pacient, dar si cele de importanta medicala acumulate de asistente in cursul muncii lor.

6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci si limitarile functiei; recomanda sau da un tratament fara reteta medicala numai in urgenta si raporteaza fiecare actiune unui medic cel mai devreme posibil.

7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini ordinele medicului in mod constient , loial si inteligent si sa refuze sa participe la o procedura care se abate de la etica (de exemplu la efectuarea unui avort ilegal).

8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altor membri din echipa de ingrijire; incompetenta sau practica neetica a colaboratorilor sai trebuie dezvaluita, dar numai unei autoritati corespunzatoare.

9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doar acele compensatii prevazute in contract.

10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fie folosit in legatura cu reclama produselor sau cu oricare alta forma de reclama proprie.

11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie armonioasa cu membrii altor profesii si colegii sai.

12. In viata privata, asistenta adera la propriile standarde de etica care se oglindesc cu mandrie si in profesia sa.

13. In conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu bunastiinta modelele de purtare acceptate de comunitatea in care ea traieste.

14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta responsabilitatile cu alti profesionisti ai sanatatii, in promovarea eforturilor de a intalni nevoile de sanatate ale oamenilor.

In epoca noastra, in care tehnicizarea progresiva a medicinei tinde sa automatizeze si sa depersonalizeze tot mai mult actul medical, acesta ramane totusi un act complex de gandire si de actiune in care conteaza in egala masura spiritul de analiza si capacitatea de patrundere psihologica rezultata din contactul indelungat cu bolnavul.

Maine, ca si astazi, vor fi bolnavi si vei fi necesara tu- ca asistenta medicala, iar viata ta va fi intotdeauna eroica, dificila, nelinistita, dar uneori si sublima. intotdeauna viata te pune sa alegi. Ti se deschid inainte doua drumuri: binele sau raul, viata sau moartea, frumosul sau grotescul. Fiecare clipa din viata ta lasa o inscriptie in marea carte a universului. Daca nu sti sa traiesti frumos, mai bine nu mai trai. De unde poti gasi puterea de a trai frumos in mijlocul grotescului? Priveste adanc in inima ta pentru a descoperi ca fiinta umana a fost creata sa daruiasca frumosul, sa faca binele, sa atinga inaltimea si adancimea divinului.

Anexa - OBLIGATII ETICE SI DEONTOLOGICE ale Asistentului Medical

Sectiunea I-a - Obligatia acordarii îngrijirilor medicale 

ART. 26 Asistentul medical/moasa, în exercitarea profesiei, nu poate face discriminari pe baza rasei, sexului,

vârstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale, fata de pacienti.

ART. 27 Asistentul medical/moasa are obligatia sa acorde asistenta medicala si îngrijirile necesare în limita competentei sale profesionale.

ART.28 În caz de calamitati naturale (cutremure, inundatii, epidemii, incendii), sau accidentari în masa (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare, etc), asistentul medical/moasa este obligat sa raspunda la chemare, chiar sa-si ofere de buna voie serviciile de îngrijire, imediat ce a luat cunostiinta despre eveniment.

ART. 29 (1) Vointa pacientului în alegerea asistentului medical/moasei trebuie întotdeauna respectata, indiferent care ar fi sensul acesteia. (2) Daca pacientul se afla într-o stare fizica sau psihica ce nu-i permit exprimarea lucida a vointei, apartinatorii sau apropiatii celui suferind trebuie preveniti si informati corect pentru a hotari în numele acestuia, cu exceptia imposibilitatii (de identificare, de comunicare, de deplasare, etc), sau a urgentelor.

ART. 30 Daca în urma examinarii sau în cursul îngrijirilor, asistentul medical/moasa considera ca nu are suficiente cunostiinte sau experienta pentru a asigura o asistenta corespunzatoare, va solicita un consult cu alti colegi sau va îndruma bolnavul catre alti specialisti.

ART. 31 Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeiasi grija si atentie ca si cei care au sanse de vindecare.

ART. 32 Asistentul medical/moasa va pastra o atitudine de stricta neutralitate si neamestec în problemele familiale (morale, materiale, etc.) ale pacientului, exprimându-si parerea numai daca interventia este motivata de interesul sanatatii pacientului, cu consimtamântul prealabil al acestuia.

Sectiunea a II-a Respectarea drepturilor pacientului 

ART. 33 (1) Pacientul are urmatoarele drepturi: dreptul la informatia medicala, dreptul la consimtamânt, dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la tratament si îngrijiri medicale.(2) Dispozitiile prezentului aliniat se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

ART. 34 Nerespectarea acestor prevederi cu privire la drepturile pacientului atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale în vigoare si ale prezentului Cod.

Sectiunea a III-a Consimtamântul 

ART. 35 O interventie în domeniul sanatatii nu se poate efectua decât dupa ce persoana vizata sau reprezentantul legal al acestuia si-a dat consimtamântul în scris si în cunostinta de cauza. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

ART.36 Situatiile derogatorii stipulate în articolul precedent sunt: incapacitatea pacientului de a consimti; persoanele care sufera de o tulburare mintala; situatiile de urgenta; dorintele exprimate anterior.

ART. 37 Consimtamântul pacientului sau, dupa caz, al reprezentantului legal al acestuia, este obligatoriu:- pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;- în cazul supunerii la orice fel de interventie medicala;

- în cazul participarii sale la învatamântul medical clinic si la cercetarea stiintifica;- în cazul fotografierii sau filmarii sale într-o unitate medicala.- în cazul donarii de sânge ( vezi Legea nr. 4/1995);- în cazul prelevarii sau transplantului de tesuturi si/sau organe (vezi Legea nr. 2/1998).

ART. 38 Consimtamântul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia dupa caz, nu este obligatoriu în urmatoarele situatii:a) când pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta;b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa îsi dea consimtamântul, asistentul medical este obligat sa anunte medicul curant/de garda (decizia fiind declinata unei comisii de arbitraj de specialitate);

Sectiunea a IV-a Secretul profesional 

ART. 39 (1) Secretul medical este obligatoriu. (2) Secretul profesional exista si fata de apartinatori, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar si dupa terminarea tratamentului si decesul pacientului.

ART. 40 Obiectul secretului îl constituie tot ceea ce asistentul medical/moasa, în calitatea sa de profesionist, a aflat direct sau indirect, în legatura cu viata intima a pacientului, a familiei, a apartinatorilor, precum si problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante în legatura cu boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

ART. 41 Asistentul medical/moasa raspunde disciplinar pentru destainuirea secretului profesional, exceptie facând situatia în care pacientul si-a dat consimtamântul expres pentru divulgarea acestor informatii, în tot sau în parte.

ART. 42 Interesul societatii (prevenirea si combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în masa) primeaza fata de interesul personal.

ART. 43 În comunicarile stiintifice, cazurile vor fi astfel prezentate, încât identitatea pacientului sa nu poata fi recunoscuta.

ART. 44 Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate de catre asistentul medical/moasa numai în cazul în care pacientul îsi da consimtamântul explicit sau daca legea o cere în mod expres.