Etica protecţiei mediului

Olaru Alexandru-MihăiţăPană Teodora-Margareta

Seria 4, grupa 4Cuprins:

1. Introducere…………………………………………………32. Capitolul I. Etică şi mediu – generalităţi ………………….43. Capitolul II. Etica şi protecţia mediului …………………...54. CAPITOLUL III. Caz practic – Dezastrul ecologic din Ungaria

şi efectele sale pe Dunăre ………………………………....75. Bibliografie………………………………………………...9

2

INTRODUCERE

Dincolo de scopurile personale, legate de ceea ce vrem să facem în viaţă, mai există şi scopuri, valori sau principii morale, ca de exemplu a nu ucide, a nu fura, a nu vătăma pe cineva, a nu minţi, a-i ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor sau a ne comporta cu cei din jurul nostru aşa cum am vrea să se comporte şi ei cu noi etc. De toate aceste probleme se ocupă etica.

Etica sau “filosofia practică” îşi pune problema justificării modurilor de comportare şi acţiune care determină practica vieţii umane în domeniul individual şi social. De cele mai multe ori, aceste situaţii aparţin practicii cotidiene concrete, în care devin atitudini morale. Acţiunea umană reprezintă un concept mai restrâns decât cel de „comportament”, care circumscrie orice activitate a unui organism în raport cu mediul său iînconjurător. Organismele sunt dotate cu mecanisme de autoreglare.

Etica se află în căutarea răspunsului la întrebarea: „Cum trebuie să acţioneze individul în raport cu sine însuşi, cu semenii săi şi cu lumea din jur?”. 

Omul modern nu este încă pregaătit pentru a înţelege efectele raţiunii sale orientate asupra naturii. Nu este vorba doar de o problemă, şi anume că natura are un sistem ecologic propriu în care nu se poate interveni fără a da naştere unor anumite pericole, ci şi de o problemă etică.

Distrugerea pădurilor, eroziunea solului, dispariţia unor specii, perforarea stratului de ozon, efectul de seră, eliminarea în atmosferă a substanţelor toxice şi radioactive, munţii de deşeuri, poluarea sunt probleme ce pătrund în conştiinţa publică prin tratarea lor intensă de către mass-media

Relaţia cu natura era marcată de îngrijorarea legată de o iminentă catastrofă ecologică universală şi o mai mare responsabilitate în acest sens constituie particularităţi ale epocii noastre.

3

CAPITOLUL I.Etică şi mediu – generalităţi

1.1. Etică – generalităţi

  Etica este o ştiință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală.

Etica se desfăşoară pe trei nivele: metaetica (care are ca obiect dfinirea naturii termenilor morali), etica normativă (studiază teoriile şi doctrinele etice) şi etica aplicată (studiază aspectele particulare pe diferite arii de cuprindere).

Etica protecţiei mediului reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care firmele, acţionarii, angajaţii, cumpărătorii etc. acţionează asupra mediului înconjurător.

Etica mediului a apărut ca o nouă disciplină care alătură valori etice lumii naturale. Etica mediului a apărut şi s-a dezvoltat ca disciplină academică, care alătură valorile etice lumii naturale. Dacă societatea contemporană aderă la principiile eticii mediului, protecţia mediului înconjurător şi menţinerea diversităţii biologice vor deveni priorităţi fundamentale, societăţii încurajând responsabilitatea personală şi utilizarea eficientă a resurselor naturale asigurând o dezvoltare durabilă a mediului.

În tradiţia occidentală a existat o abordare predominantă în rândul majoritătii gânditorilor, şi anume aceea potrivit căreia fiinţele non-umane nu merită nici o consideraţie etică sau juridică, ele fiind asimilate în categoria lucrurilor. Animalele apar astfel ca niste unelte care, odată folosite, pot satisface unele nevoi umane.

Platon oferă următoarea perspectivă asupra eticii: individul se abţine de la comiterea unor nedreptăţi la adresa celorlalţi atâta timp cât nici ei nu comit nedreptăţi la adresa lui. Animalele nu pot aprecia abţinerea unui individ de la comiterea unor nedreptăţi şi nici nu pot răspunde unei asemenea conduite.

Concepţia creştină conform căreia natura există pentru a se afla sub stăpânirea umană a încurajat dezvoltarea viziunii conform căreia natura nu poate fi concepută ca şi obiect de respect, ci mai degrabă ca şi obiect util, de folosit.

1.2. Mediu – generalităţi

Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile constituie mediul.

Natura, în sens larg, este echivalent cu lumea materială, universul fizic, universul material sau, simplu, univers sau în termeni populari, “Mama natură.

„Natură” se referă la totalitatea lucrurilor și ființelor din univers, lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima, la fenonenele fizice și la viață, în general. Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acțiune de orice fel a omului. De asemenea, natura se deosebește de ceea ce denumim spiritual sau supranatural. Ca dimensiune, natura poate exista de la nivel subatomic până la nivel galactic.

Cuvântul își are originea în latinescul natura.

4

Având utilizări variate, astăzi cuvântul "natură" se poate referi generic la regnul

vegetal sau animal, precum și la felul în care anumite lucruri lipsite de viață interacționează

cauzând fenomene fizice saugeologice, sau legate de materie și energie. De asemenea, se

referă la ceea ce numim sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape și în general acele

lucruri ce nu au fost alterate cu sau fără știință de om (sau care persistă indiferent de acțiunea

acestuia). Totalitatea acțiunilor omului care influențează natura sunt cuprinse într-un factor

antropic.

Natura poate fi generic înțeleasă ca fiind constituită din: Pământ, viață, ecosistem,

sălbăticie, frumusețea naturii, materie și energie, sau chiar natura aflată dincolo de planeta

Pământ.

CAPITOLUL II.Etica protecţiei mediului

Etica protecţiei mediului reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral al modului în care firmele, acţionarii, angajaţii, cumpărătorii etc. acţionează asupra mediului înconjurător.

Etica mediului a apărut ca o nouă disciplină care alătură valori etice lumii naturale (Van de Veer şi Pierce, 1994, Armstrong şi Botzler, 1998). Etica mediului a apărut şi s-a dezvoltat ca disciplină academică. Dacă societatea contemporană aderă la principiile eticii mediului, protecţia mediului înconjurător şi menţinerea diversităţii biologice vor deveni priorităţi fundamentale, ştiut fiind faptul că etica societăţii încurajează responsabilitatea personală şi utilizarea eficientă a resurselor naturale asigurând o dezvoltare durabilă a mediului.

Există numeroşi factori care generează efecte de distrugere asupra mediului. Totul pleacă de la lipsa principiilor şi se continuă cu elemente care au un impact negativ asupra mediului în modul cel mai direct posibil.

Aceşti factori sunt:a. Lipsa de răspundere a cercetării, adică dorinţa de a obţine profit sau dorinţa de

recunoaştere umbresc efectele unei mari realizări şi conştiinţa se trezeşte când este prea târziu;

b. Cursa înarmărilor, chiar dacă la ora actuală se duce o cursă a dezarmărilor, în special a celei de natură nucleară, riscul declanşării unui război nuclear va exista atâta timp cât armele nucleare vor exista;

c. Tehnologia, acest fapt înseamnă un consum mai mare de energie; totul duce la slăbirea mediului. Pe de altă parte, acest progres va ajuta la găsirea unor metode noi de reducere a consumului şi de perfecţionare a celor existente deja;

d. Religia sau credinţa creştină spune că singura raţiune de a fi a naturii este să îl slujească pe om. Societăţile occidentale, în special, promovează un astfel de principiu materialist;

5

e. Lipsa educaţiei ecologice, principiile protejării mediului nu sunt cultivate aproape deloc în mediile de învăţare ale copiilor şi adolescenţilor;

f. Supradezvoltarea şi supraconsumul este principalul factor care generează distrugeri asupra mediului, creşterea consumului ameninţă să distrugă resursele naturale şi să ducă la o creştere fără precedent a nivelului poluării;

g. Lipsa responsabilităţii sociale a firmelor. Prin strategii eficiente de management al mediului, afacerile vor deveni profitabile fără să fie nevoie de o administrare lipsită de bun simţ a resurselor limitate ale planetei.Etica în protecţia mediului este vizibilă prin acţiunile de responsabilitate socială atât a

societăţii cât şi a corporaţiilor.Responsabilitatea socială este obligaţia unei firme, dincolo de obligaţiile legale sau de

cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firmele responsabile social se simt obligate nu numai faţă de acţionari, ci şi faţă de toţi cei interesaţi de activitatea lor. Scopul urmărit de firme în susţinerea unui comportament responsabil este, pe de o parte, îmbunătăţirea imaginii şi, pe de altă parte, promovarea managementului bazat pe valorile răspândite în cadrul organizaţiei.

Indiferent de modelul ales de organizaţii, este important să se urmărească îndeplinirea obligaţiilor faţă de societate. Problemele vizând protecţia mediului înconjurător deţin în prezent o importanţă deosebită, nu numai în ceea ce priveşte aspectul tehnic, ci şi din punct de vedere moral. De la ideea că omul este stăpânul naturii s-a trecut la viziunea potrivit căreia omul trebuie să vegheze la menţinerea unui echilibru cu natura (eco-etica).

Se identifică mai mulţi factori care concură la acordarea unei atenţii din ce în ca mai mari mediului: atitudinile critice ale intelectualilor postbelici faţă de efectele pe care le-a avut

dezvoltarea economică asupra naturii şi societăţii; studiile publicate după anii ´70, care au evidenţiat limitele naturale ale creşterii de tip

extensiv; se consideră că în prezent parcurgem aşa-numita eră ecologică (1990-2030), ce urmează erei economice (1950-1990); astfel, politicile economice se definesc luându-se în considerare necesitatea dezvoltării economice durabile, adică asigurarea cerinţelor generaţiei actuale fără a compromite existenţa generaţiilor viitoare;

adoptarea unor legi privitoare la protecţia mediului. Pentru a echilibra efectele negative asupra mediului, marile puteri economice planifică şi derulează programe care implică un număr cât mai extins de beneficiari.În România a fost demarat Programul CSR: „Responsabilitate Socială” , (iunie 2003), sub

forma unei colaborări între săptămânalul „Capital” şi Fundaţia pentru Societate Deschisă; este un program de pledoarie pentru un comportament responsabil faţă de angajaţi, cetăţeni, comunitate şi mediu. Misiunea acestui program a fost de a promova ideea, valorile şi metodele de responsabilitate socială în rândul companiilor din România şi de a contribui la crearea unei culturi a responsabilităţii şi implicării sociale. Prin acest program se urmăreşte evoluţia acestui fenomen în diferitele sectoare ale vieţii economice, precum şi felul în care diferitele forme şi modele sunt aplicate de companiile din România. În viitor, vom avea şi în România din ce în ce mai multe campanii cu iz social. Pe de o parte, pentru că probleme sociale există şi vor exista. Pe de altă parte, pentru că din ce în ce mai multe organisme internaţionale şi companii private militează pentru ceea ce, în ţările vestice, este cunoscut sub numele de corporate social responsability (CSR) sau corporate citizenship.

6

CAPITOLUL III.Caz practic – Dezastrul ecologic din Ungaria şi efectele sale pe Dunăre

“Reziduurile toxice alcaline au ajuns joi în Dunăre. Echipele de intervenţie din Ungaria aruncă în Dunăre cantităţi uriaşe de argilă şi acizi pentru neutralizare. Dar riscul nu va trece. Substanţele toxice din mâlul deversat de ape şi apoi uscat se vor răspândi în aer. Un milion de metri cubi de reziduuri scurse de la o fabrică de alumină din Ajka, vestul Ungariei, la 160 km de Budapesta.

Deocamdată au murit patru oameni, peste 100 răniţi, şi foarte mulţi dispăruţi. Ţările afectate (Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Ucraina şi Moldova) caută modalităţi pentru a evita dezastrul, considerat printre cele mai mari dezastre ecologice din Europa ultimilor 30 de ani.

Autorităţile din Ungaria au verificat din oră în oră alcalinitatea apei din Dunăre. Nivelul de siguranţă ar trebui să fie între pH6.5 şi pH8.5.

Dar mai rămâne şi riscul unei situaţii atmosferice nefavorabile. Ploile au menţinut reziduurile umede dar, o vreme mai caldă şi însorită, ar duce la uscarea acestora şi la răspândirea substanţelor toxice prin praful împrăştiat în atmosferă. Într-un astfel de caz autorităţile din Ungaria trebuie să evacueze zone întregi pentru a feri populaţia să inhaleze praful toxic.

Ministrul ungar al mediului, Zoltan Illes, afirma vineri că reziduurile toxice acoperă cca. 41 kmp, având un conţinut ridicat de metale grele, inclusiv cancerigene. Ele se compun în special din 40-45% oxid de fier (rugina, şi cea care dă reziduurilor culoarea roşiatică specifică), 10-15% oxid de aluminiu (cancerigen), 10-15% dioxid de siliciu (cancerigen, poate provoca şi boli de plămâni), 5-10% oxid de calciu (var nestins, poate cauza iritaţii ale pielii, arderi, şi stări de greaţă), 4-5% dioxid de titan (cancerigen), şi 5-6% oxid de sodiu rezultat în urma proceselor industriale.

Dar Herwit Schuster de la Greenpeace International ia în considerare şi posibilitatea existenţei arsenicului şi a mercurului în reziduuri, caz în care viaţa de-a lungul tuturor apelor infestate va fi afectată pe termen lung.

Compania care a provocat dezastrul, MAL Hungarian Aluminium Production and Trade Company, a finanţat lucrările de curăţire şi diminuare a dezastrului cu 110.000 EUR. Dezastrul ecologic a produs pagube uriaşe în Ungaria, în special în cazul satelor şi oraşelor din apropierea fabricii. Râul Marcal, care se revarsă în Dunăre, este acum un râu mort, în care nu mai există nicio fiinţă vie. Balazs Tomory de la filiala maghiară a Greenpeace afirma că unele zone vor arăta de acum încolo, pentru mulţi ani, ca nişte zone deşertice de pe Marte, fără nicio formă de viaţă, Iar unele rîuri, precum Tolna, vor deveni rîuri moarte.”Sursa “http://www.drobetaturnuseverin.net/post/dezastrului-ecologic-din-ungaria-si-efectele-

sale-dunare”

7

“Specialiştii Administraţiei Naţionale "Apele Române" (ANAR) au anunţat că unda de poluare provenind din accidentul ecologic din Ungaria a ajuns în tronsonul românesc al Dunării, dar nu a afectat calitatea apei. "În urma prelucrării rezultatelor analizelor de laborator, poziţia oficială a specialiştilor Administraţiei Naţionale «Apele Române» este că «unda de poluare» a ajuns în tronsonul românesc la Dunării, fără a afecta calitatea apelor Dunării", a anunţat instituţia. Specialiştii ANAR continuă să monitorizeze calitatea apei prin analize şi măsurători făcute din patru în patru ore.

Conform Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA), debitul Dunării la intrarea în ţară, în secţiunea Baziaş, a fost de 5.800 de metri cubi pe secundă, iar PH-ul apei avea valoarea de 7,73 (limita maximă admisă fiind de 8,5, n. r.).

Echipa însărcinată să măsoare nivelul de poluare de pe Dunăre este formată din biologi şi chimişti ai Administraţiei Naţionale "Apelor Române" şi ai Sistemului de Gospodărire a Apelor Române Mehedinţi. Aceştia vor continua monitorizarea apei fluviului până când pericolul de poluare cu mâl toxic, provenit în urma accidentului ecologic din Ungaria va trece. La 4 octombrie, sute de metri cubi de noroi roşu toxic s-au deversat dintr-un rezervor fisurat al uzinei din Ajka, exploatată de grupul ungar MAL, poluând o suprafaţă de 40 de kilometri pătraţi şi distrugând ecosistemul râurilor Torna şi Marcal. Acesta a ajuns sub o formă diluată în Raba, afluentul direct al Dunării, apoi chiar în fluviu.”

Sursa: http://www.gandul.info/news/noroiul-rosu-a-ajuns-in-romania-dar-nu-a-afectat-calitatea-apelor-dunarii-7469778

“România, Bulgaria, Serbia şi Ucraina se numără printre ţările care ar putea fi afectate de scurgerea de reziduuri chimice produsă marţi în Ungaria, după ce rezervorul unei fabrici de alumină a cedat. 

Presa ungară, citată de Novinite.com, subliniază că reziduurile ar putea ajunge în Dunăre, astfel că există riscul ca aceste patru ţări să fie afectate de poluare. 

Potrivit Agenţiei bulgare pentru Explorarea Dunării, citată de Focus News, reziduurile chimice ar putea ajunge în partea bulgară a fluviului cel mai devreme în şapte zile. Poluarea nu ar trebui să atingă, însă, cote alarmante, după ce reziduurile vor trece prin hidrocentrala Porţile de Fier, situată cu zece kilometri înainte de teritoriul Bulgariei.

Autorităţile din Ungaria au declarat, marţi, stare de alertă în trei comitate, după ce două localităţi au fost inundate de reziduurile industriale. Patru persoane au murit, iar peste 120 au fost rănite, după ce unul dintre rezervoarele fabricii Ajkai Timfoldgyar a cedat. Totodată, mai multe persoane sunt date dispărute.

Potrivit BBC, reziduurile conţin substanţe caustice şi sunt toxice dacă sunt ingerate. Circa 700.000 de metri cubi de reziduuri s-au împrăştiat când a cedat rezervorul fabricii de alumină, situată la 160 de kilometri vest de Budapesta.

În zona afectată, pământul are acum culoarea cărămizie. Peste 400 de case au fost inundate cu aceaste scurgeri, iar o localitate a fost evacuată. Autorităţile au construit adăposturi temporare pentru sinistraţi.”

Sursa: http://www.antena3.ro/romania/dezastrul-ecologic-din-ungaria-ar-putea-afecta-si-romania-video-108210.html

8

Bibliografie:

1. http://paisie.freehostia.com2. http://www.ecomagazin.ro3. http://www.mediu.gov.md4. http://www.wikipedia.org

9