GHIDUL PROCEDURILOR DE MANAGEMENT AL MEDIULUI … Minerale/Ghidul... · proceduri de monitorizare...

Harworth Mining Consultancy Limited în asociere cu URS Corporation şi Agraro Consult SRL

Octombrie 2002

i

GHIDUL PROCEDURILOR DE MANAGEMENT

AL MEDIULUI IN SECTORUL MINIER


Octombrie 2002

ii

CUPRINS 1 INTRODUCERE..........................................................................................................................1

1.1 Domeniul de aplicare şi obiectivele manualului ......................................................................1 1.2 Principiile managementului de mediu......................................................................................2 1.3 O abordare sistematică a managementului de mediu ...............................................................3

1.3.1 Sisteme de management de mediu ...................................................................................3 1.4 Legislaţia şi procedurile în cadrul UE......................................................................................4 1.5 Terminologie relevantă ............................................................................................................6

2 PREZENTAREA GENERALĂ A PROCESULUI LEGISLATIV.............................................8 2.1 Cadrul legislativ .......................................................................................................................8

2.1.1 Legea Protecţiei Mediului ................................................................................................8 2.1.2 Legea Apelor ..................................................................................................................10 2.1.3 Legea Minelor ................................................................................................................11

2.2 Autorizaţii de mediu...............................................................................................................12 2.2.1 Acordul de Mediu...........................................................................................................14 2.2.2 Autorizaţia de Mediu......................................................................................................16 2.2.3 Bilanţul de Mediu...........................................................................................................18 2.2.4 Evaluarea Riscului..........................................................................................................19 2.2.5 Planul de Conformare.....................................................................................................19

2.3 Consideraţii practice pentru autorizările de mediu ................................................................19 2.3.1 Faza de construcţie .........................................................................................................21 2.3.2 Faza operaţională............................................................................................................22 2.3.3 Faza de închidere............................................................................................................22

ANEXA 2.1: SUMARUL LEGISLAŢIEI ROMÂNE PRIVITOARE LA MEDIU ........................24 3 DEZVOLTARE DURABILĂ....................................................................................................26

3.1 Introducere .............................................................................................................................26 3.2 Cele trei obiective de bază ale dezvoltării durabile................................................................26 3.3 Cea mai bună metodă de protecţie a mediului .......................................................................26 3.4 Planificarea închiderii minei ..................................................................................................27

3.4.1 Principii generale............................................................................................................27 3.4.2 Contextul din România...................................................................................................29 3.4.3 Manualul procedurilor de închidere a minelor...............................................................30

4 INTRODUCERE ÎN SISTEMELE DE MANAGEMENT DE MEDIU ..................................32 4.1 Introducere .............................................................................................................................32 4.2 Proceduri publicate.................................................................................................................33 4.3 Implementarea sistemelor de management de mediu ............................................................34

4.3.1 Angajamentul la cel mai înalt nivel................................................................................34 4.3.2 Declaraţia de politică......................................................................................................34 4.3.3 Planificarea.....................................................................................................................34 4.3.4 Implementarea................................................................................................................35 4.3.5 Verificare şi acţiuni corective ........................................................................................36

5 PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI RISCURILOR DE MEDIU ........................................38 5.1 Introducere .............................................................................................................................38 5.2 Domeniu de aplicare...............................................................................................................38 5.3 Utilizarea informaţiilor de evaluare a riscului........................................................................38 5.4 Definiţii: pericol şi risc..........................................................................................................38 5.5 Modelul Sursă – Cale de propagare – Receptor.....................................................................39 5.6 Realizarea unei evaluări de risc asupra mediului ...................................................................39 5.7 Raportul de evaluare a riscului...............................................................................................40


Octombrie 2002

iii

5.8 Planul de management al riscului...........................................................................................40 5.9 Evaluarea riscului în procesul de autorizare ..........................................................................40

6 IDENTIFICAREA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ ................................................41 6.1 Introducere .............................................................................................................................41

6.1.1 Indicatorii de performanţă în sprijinul sistemelor de management................................41 6.1.2 Indicatorii de performanţă în sprijinul comunicaţiilor ...................................................41

6.2 Indicatori de performanţă cheie..............................................................................................41 6.3 Conformitatea cu legislaţia.....................................................................................................42 6.4 Parametri de performanţă bazaţi pe identificarea riscurilor de mediu ...................................42 6.5 Stabilirea sistemelor adecvate de management ......................................................................43 6.6 Colectarea şi evaluarea datelor de performanţă .....................................................................43

6.6.1 Sistemul de control al documentaţiei privind mediul.....................................................44 6.6.2 Rapoarte de prezentare a performanţelor de mediu .......................................................45

Activitate de management al mediului...........................................................................................46 Metale comune ...................................................................................................................................46

Activitate de management al mediului...........................................................................................47 Metale comune ...................................................................................................................................47

Activitate de management al mediului...........................................................................................48 Metale comune ...................................................................................................................................48 ANEXA 6.1: ÎNTREBĂRI ŞI INDICSATORI POSIBILI DE MEDIU PROPUŞI DE “INIŢIATIVA GLOBALĂ DE RAPORTARE” PENTRU SECTORUL MINIER..........................49

Întrebări posibile: ...........................................................................................................................64 7 PROCEDURI DE MONITORIZARE .......................................................................................67

7.1 Introducere .............................................................................................................................67 7.2 Relaţia dintre monitorizare şi indicatorii de performanţa ......................................................67

7.2.1 Necesitatea monitorizării mediului pe durata ciclului de viata al unei investiţii miniere 68 7.2.2 Problematica potenţială acoperită de Monitorizarea de mediu ......................................68

7.3 Utilizarea monitorizării ca un instrument de management al riscului ...................................69 7.4 O abordare a sistemelor de management în monitorizare ......................................................69 7.5 Recomandările publicate despre monitorizare .......................................................................71 7.6 Resursele necesare pentru programele de monitorizare .........................................................72

8 PROCEDURI DE MANAGEMENT AL MEDIULUI: SURSE DE INFORMAŢIE .............73 8.1 Legislaţie ................................................................................................................................73 8.2 Sisteme de management de mediu .........................................................................................73 8.3 Evaluarea riscului...................................................................................................................73 8.4 Dezvoltare durabilă ................................................................................................................73


Octombrie 2002

1

1 INTRODUCERE

1.1 Domeniul de aplicare şi obiectivele manualului Prin Legea Protecţiei Mediului nr. 137/1995 sunt stabilite principiile şi elementele strategice în senul asigurării unei dezvoltări durabile. Industria minieră şi cea extractivă reprezintă un important sector al economiei şi totuşi, dar în acelaşi timp, fără o administrare eficientă, ele pot constitui o sursă majoră de degradare a mediului fizic şi social. Obiectivul principal al acestui Manual este de a oferi un ghid pentru dezvoltarea şi implementarea unei abordări sistematice a problemelor de mediu în domeniul minier, pe baza experienţei acumulate în industria minieră a Europei, Americii de Nord şi a Australiei. Manualul conturează tehnici de management de mediu care s-au dovedit a fi viabile încercând să le integreze în contextul procedurilor de mediu aplicate în prezent managementului mediului exploatărilor miniere din România. Pe tot parcursul manualului, accentul cade nu numai pe obţinerea unei îmbunătăţiri continue de mediu, dar şi pe reducerea cît mai substanţială a costurilor implicate de protecţia mediului. Cei ce îşi desfăşoară activitatea în sectorul minier sunt încurajaţi să identifice şi să folosească toate posibilităţile în care câştigul pe plan ambiental este însoţit şi de o reducere a costurilor. Pentru noii veniţi în domeniul minier, fie că este vorba de operatori minieri sau de entităţi implicate într-un alt mod, manualul oferă o vedere generală a legislaţiei române în vigoare, cu comentarii asupra experienţei practice obţinute în proiecte recente. Manualul este compus din două părţi:

• Ghidul Procedurilor de Management stabileşte principiile generale care pot fi folosite în sectorul minier în ansamblul său.

• O serie de Coduri de Practica oferă indicaţii pentru anumite probleme de mediu din sectorul minier. Acestea pot fi folosite atât la nivel operaţional, cât şi ca ghid al unei bune practici manageriale pentru administratori.

Manualul nu include un ghid tehnic detaliat al tehnologiilor şi tehnicilor de control al poluării, subliniind faptul că cele mai potrivite tehnici au de cele mai multe ori un specific local, şi că există deja un volum important de informaţie tehnică publicată şi accesibilă, având la bază experienţa internaţională. În cadrul manualului este inclus şi un capitol de bibliografie pentru a sprijini cititorii în identificarea unor informaţii suplimentare. Limitări Autorii au redactat acest raport ce urmează a fi utilizat de ANMR în conformitate cu practicile general acceptate, şi cu scopul precizat în contractul în termenii căruia a fost redactat prezentul raport. Nu este inclusă nici un fel de altă garanţie, fie explicită sau implicită, în legătură cu consilierea profesională inclusă în prezentul raport. Prezentul raport are scopul de a fi utilizat în integralitatea sa şi nu se vor face extrase cu titlul de reprezentativitate pentru constatările prezentului raport. La furnizarea oricăror păreri sau comentarii în ceea ce priveşte legislaţia de mediu sau cea privind protecţia muncii şi reglementările asociate, autorii nu se consideră că furnizează consultaţii juridice – pentru acestea trebuie consultat un specialist calificat pe problemele respective.

1.2 Principiile managementului de mediu În perioada premergătoare aderării la Uniunea Europeană, România se află într-un proces de implementare a unor reglementări legislative ale UE în domeniul mediului şi în alte domenii. Prin urmare, legislaţia în ansamblu trece printr-un proces de schimbare. Comentând mai pe larg, în cursul anilor ’90 a apărut un larg consens internaţional privind principiile fundamentale ale managementului de mediu în sectorul minier, acesta găsindu-şi expresia într-o serie întreagă de ghiduri internaţionale, de reglementări pe plan naţional şi de coduri de procedură. La nivel de detaliu, pot exista diferenţe semnificative între principiile internaţionale şi cadrul naţional corespunzător, dar cu toate acestea, există o concordanţă de ansamblu a principiilor şi obiectivelor necesare unui bun management al mediului. Principiile fundamentale, la care subscrie comunitatea internaţională şi care, în România, stau la baza acestui cod de proceduri, au fost exprimate pe larg sub forma unor ghiduri pentru sectorul minier şi de protecţie a mediului, în cadrul unei Mese Rotunde Internaţionale pe Tema Mineritului şi Mediului, organizată la Berlin, în anul 1991. Cunoscute sub denumirea de “Principiile de la Berlin”, acestea au fost incluse în prima ediţie a Ghidului de Mediu al Naţiunilor Unite pentru Exploatările Miniere, fiind parte componentă a celei de a doua ediţii a Ghidurilor Naţiunilor Unite, din anul 1998. Întregul text al principiilor fundamentale este prezentat în Figura 1. Elementele cheie ale acestor principii ce guvernează abordarea adoptată in acest Manual, sunt identificate în caseta de text de mai jos.

Caseta de text 1.1 Principiile de la Berlin (1991): Rezumatul principiilor de bază Ca o premiză minimă, guvernele, companiile miniere şi industriile de prelucrare a substanţelor minerale trebuie: • Să recunoască managementul de mediu cape o înaltă prioritate prin

elaborarea şi implementarea sistemelor de management de mediu • Să elaboreze sistemele de management de mediu care să includă evaluări

ale impactului asupra mediului, măsuri de prevenire şi control a poluării, proceduri de monitorizare şi audit, proceduri de reacţie în caz de urgenţă

• Să-şi asume responsabilitatea în problemele de mediu pînă la cel mai înalt nivel, în industrie şi guvern

• Să adopte cele mai bune metode pentru diminuarea degradării mediului; • Să aplice analiza de risc şi managementul de risc în elaborarea

reglementărilor legale, în proiectarea, exploatarea şi dezafectarea activităţilor în sectorul minier

• Să caute să aloce fonduri suplimentare pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu care sunt în curs de desfăşurare în sectorul minier, pentru întărirea gradului de pregătire şi competenţă în domeniul managementului de mediu;

• Să evite aplicarea unor reglementări care acţionează ca un obstacol în calea comerţului şi a investiţiilor.


Octombrie 2002

2


Octombrie 2002

3

Pe baza acestor principii se pot identifica piesele de bază din construcţia unui management de mediu eficient:

• Un angajament la cel mai înalt nivel al departamentelor guvernamentale, al autorităţilor publice şi al companiilor miniere, pentru o bună practică în domeniul mediului

• O structură organizatorică bine definită cu responsabilităţi clare în privinţa performanţelor de mediu, atât în cadrul instituţiilor sau autorităţilor administrative cât şi în cadrul companiilor miniere

• Activităţile din domeniul mediului cerute de lege sau cele întreprinse voluntar trebuie să se desfăşoare într-o manieră sistematică în conformitate cu principiile managementului de mediu recunoscute pe plan internaţional

• Reglementările legislative în domeniul mediului sunt elaborate şi aplicate în mod consecvent; ele nu vor avea în vedere şi nu vor supraîncărca inutil acele activităţi miniere legitime care beneficiază de un management de mediu eficient în acord cu practicile pozitive din acest domeniu.

1.3 O abordare sistematică a managementului de mediu În cazurile în care a existat o preocupare îndelungată pentru definirea unei practici performante în industria minieră, managementul de mediu a evoluat de la un simplu răspuns necoordonat şi cu o sferă îngustă de aplicabilitate, dat unor probleme de interes local, la o disciplină cu un grad superior de integrare. Practicile recunoscute ca pozitive prind astăzi viaţă printr-o abordare integrată şi sistematică a protecţiei şi reabilitării mediului.

1.3.1 Sisteme de management de mediu Unul dintre instrumentele cheie folosite de practicienii din domeniul mediului este sistemul de management de mediu (SMM). După cea mai simplă definiţie, SMM reprezintă o abordare structurată pentru managementul unui program de mediu. Aceasta însemnă că nimic nu se trece cu vederea, temele se soluţionează şi se revizuiesc, se iau măsuri de prevedere pentru orice modificări de natură ar aduce o îmbunătăţire şi se stabilesc procedurile ce se aplică în caz de urgenţă. Implementarea SMM favorizează stabilirea unor ţinte şi obiective, precum şi analizele periodice ale progreselor înregistrate pe calea atingerii acestor obiective. Acest manual oferă o îndrumare în domeniul obiectivelor şi stabilirii unui SMM. SMM este o aplicare la problemele de mediu a conceptului sistemului calităţii. Principiile, metodologia şi standardele SMM au fost bine definite şi larg promovate de numeroase organizaţii naţionale şi internaţionale, manualul de faţă furnizând referinţe în această problemă. La ora actuală un SMM este recunoscut ca reprezentând un angajament clar al unei organizaţii sau companii în vederea îmbunătăţirii managementului de mediu. Cu un SMM certificat, acest angajament este validat de un evaluator extern care va certifica faptul că acesta se conformează standardului internaţional ISO 14001 sau Schemei de Management de Mediu şi Audit (SMMA) – EMAS - adoptate de UE. În timp ce SMM sunt considerate ca un pas către o performanţă de mediu îmbunătăţita, pentru majoritatea jurisdicţiilor naţionale, inclusiv România, ele nu reprezintă o cerinţă legală obligatorie. S-a considerat în general, că ar fi impropriu să se ceară acest lucru într-un cadru legal de autorizare şi licenţiere a exploatărilor miniere. Unul dintre motive este recunoaşterea faptului că un SMM eficient şi funcţional necesită un angajament complet şi voluntar din partea conducerii companiei, neputându-se realiza doar ca urmare a unei acţiuni de conformare minimă la procesele impuse din exterior. Manualul îşi propune să promoveze o abordare sistematică, raţională şi coordonată a managementului de mediu fără ca organizaţiile să fie nevoite să recurgă la satisfacerea unor

cerinţe reglementare formale pentru a realiza un SMM complet acreditat, chiar dacă aceasta ar fi de dorit.

1.4 Legislaţia şi procedurile în cadrul UE În cadrul Uniunii Europene nu există un corp unic unitar de legi specific sectorului minier, ci o serie de legislaţii specifice diferitelor sectoare ale economiei, dar aplicabile şi mineritului, după cum se arată în Caseta de text 1.2. de mai jos.

HarwLimiîn asURSAgra

Caseta de text 1.2 Legislaţia UE relevantă pentru sectorul minier

Legislaţia

Problemele cheie Evaluarea Impactului asupra Mediului (Directiva 85/337/EEC, amendată de Directiva 97/11/EC)

• • • •

include activitatea minieră şi barajele abordare preventivă: evaluare solicitată înaintea autorizării; participare publică pentru asigurarea transparenţei implementarea rezultatelor Convenţiei Espoo-ECE UE care include mineritul şi barajele;

Deversarea substanţelor periculoase în apă (Directiva 76/464/EEC)

18 substanţe reglementate de 5 directive “fiică” determină valorile limită pentru emisii , standardele de calitate şi programele de reducere a emisiilor în Comunitatea Europeană permite reglementarea surselor punctiforme nu se adresează poluării accidentale

Riscuri de Accidente Majore (Seveso II) (Directiva 96/82/EC)

•

• •

•

•

îşi propune să prevină accidentele majore şi să limiteze consecinţele acestora; se aplică în primul rând la uzine şi depozite chimice inovaţia cheie o reprezintă Sistemele de Management de Siguranţă implementarea UN-ECE a Convenţiei pentru Accidente Industriale; aceasta nu se aplică însă, în cazul avariilor suferite de baraje lasă o “marjă de interpretare” privind măsura în care se aplică sau nu la activităţi miniere şi iazuri de decantare

Managementul Deşeurilor (Directiva 75/442/EEC, amendată de Directiva 91/156/EEC)

• •

se referă la deşeurile din industriile extractive obligă statele membre să se asigure că deşeurile sunt recuperate sau înlăturate fără a aduce prejudicii sănătăţii oamenilor şi/sau mediului

Eliminarea deşeurilor (Directive 99/331/EC)

• •

emisă în iulie 2001, include şi deşeurile din industria minieră; stabileşte criteriile privind autorizarea, construcţiile tehnice, tipurile acceptabile de deşeuri şi procedurile de monitorizare a eliminării deşeurilor

Prevenirea şi Controlul • se referă la impactul global asupra mediului ca urmare a

• •

• •

Integrat al Poluării - IPPC (Directiva 96/61/EC)

•

•

procesului de producţie (pentru toţi factorii de mediu); în prezent, exclude activităţile extractive, dar acoperă procesul de producţie; necesită autorizaţie care să cuprindă valorile limită ale emisiilor având la bază Cea Mai Bună Tehnică Disponibilă (CMBTD)

orth Mining Consultancy ted ociere cu Corporation şi ro Consult SRL

Octombrie 2002 4

Legislaţiile naţionale din cadrul UE, sunt utilizate pentru implementarea reglementărilor UE în domeniul mediului, şi de asemenea, în domeniul gestionării resurselor minerale naţionale, al procedurilor de obţinere a licenţelor de exploatare şi a celor miniere. Prin urmare, procedurile de obţinere a acordurilor/autorizaţiilor de mediu variază în cadrul Uniunii Europene. La un nivel general, ceea ce se cere este o Evaluare formală a Impactului asupra Mediului (EIM) ca parte componentă a procedurilor pentru iniţierea de noi activităţi de explorare şi exploatare. Unele jurisdicţii naţionale disting totodată riscurile de mediu determinate de deşeurile minerale şi instalaţiile de depozitare a deşeurilor valorificabile, stipulând reglementări speciale pentru construcţia, monitorizarea, managementul şi închiderea acestora. În statele membre ale Uniunii Europene, managementul impactului asupra mediului nu are o bază specifică fiecărui sector industrial, activităţile miniere trebuind, de aceea, să se concentreze pe soluţionarea impactului asupra factorilor de mediu (apă, aer, zgomot, impact vizual, utilizarea terenului) într-un mod asemănător cu oricare altă activitate industrială. Acest fapt se reflectă în legislaţia de mediu a UE, în care activităţile miniere sunt abordate de un domeniu legislativ larg. Ca urmare a incidentelor ambientale majore din Europa, în perioada 1998-2000 (Aznacollar, Spania; Baia Mare şi Baia Borşa, România), Comisia Europeană a emis un Comunicat (octombrie 2000) cu titlul “Siguranţa activităţilor miniere: o urmărire a unor incidente de dată recentă din sectorul minier”. Comunicatul a identificat cele mai importante elemente de legislaţie a UE, relevante pentru sectorul minier; textul acestuia este prezentat pe scurt în Caseta de text 1.2. Legislaţia UE este intr-un proces de dezvoltare continua; următoarele iniţiative, relevante pentru sectorul minier, se află în prezent pe masa de lucru a legislativului:

• Amendamente propuse a se aduce Directivei Seveso II, în vederea includerii unor prevederi privind prelucrarea minereurilor şi iazurile de decantare;

• Propuneri privind Directiva Managementului Deşeurilor Miniere;

• Propunerea de înaintare a unui document de referinţă privind Cea Mai Bună Tehnică Disponibilă (CMBTD) – BAT, în legătură cu siguranţa iazurilor de decantare, ca parte componentă a Directivei de Prevenire şi Control Integrat al Poluării (IPPC).

Totodată, în 2001 au fost revizuite Reglementarea SMMA (EMAS). Scopul acestei revizii l-a constituit întărirea şi perfecţionarea schemei originale a SMMA (EMAS) (vezi Caseta de text 1.3.).

Caseta 1.3 Reglementările SMM revizuite – elementele principale

• extinderea SMMA în toate sectoarele activităţii economice; • integrarea standardului ISO 14001 ca sistem al managementului de mediu

cerut de SMMA; • adoptarea unei sigle pentru SMMA care să permită organizaţiilor înregistrate

să facă mai eficient publicitate participării lor în cadrul SMMA ; • implicarea angajaţilor în implementarea SMMA; • întărirea rolului declaraţiei în domeniul mediului, pentru o mai mare

transparenţă în comunicarea dintre companiile înregistrate, entităţile implicate în producţie şi public;

• o mai mare importanţă acordată efectelor indirecte, inclusiv investiţiile de capital, deciziile administrative şi de planificare, procedurile de achiziţionare, alegerea şi componenţa serviciilor auxiliare.


Octombrie 2002

5


Octombrie 2002

6

Deşi promovată cu stăruinţă într-o serie de cercuri, scopul acestei reglementări nu a fost extinsă până într-atât încât să devină o cerinţă obligatorie pentru companii. Cu toate acestea, reglementările pot fi privite ca o bază de apreciere a unei practici pozitive în domeniul protecţiei mediului. În contextul unei practici pozitive, în toate sectoarele economiei, inclusiv în cel minier, reglementările identifică avantajele acestui mod de a aborda problemele de către autorităţi şi stabileşte totodată, standardul specific ISO 14001 ca un standard cheie al unui SMM.

1.5 Terminologie relevantă Mediu Mediul înconjurător în care funcţionează o organizaţie, care include

aerul, apa, pământul, resursele naturale, flora, fauna, fiinţele umane şi relaţiile între acestea (referinţă: Standardul Roman SR EN ISO 14001:1997).

Audit de mediu Metodă de management implicând o evaluare sistematică, periodică, documentată şi obiectivă a cât de bine se prezintă din punct de vedere al protecţiei mediului, organizarea, managementul şi echipamentul folosit, cu scopul de a sprijini salvgardarea mediului înconjurător prin: - facilitarea controlul managementului practicilor de mediu; - evaluarea modului în care strategiile companiei se conformează

cerinţelor legale. În România, o descriere detaliată a procedurilor de întocmire a unui Audit de Mediu (adică bilanţ de mediu) este dată de O.M. Nr. 184/1997.

Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM)

Impactul asupra mediului reprezintă o schimbare a mediului pozitivă sau negativă, totală sau parţială ca urmare a unor activităţi, unor proiecte sau dezvoltări. Evaluarea acestui impact ia în considerare modul în care o activitate din cadrul unui proiect va afecta populaţia locală, fondul faunistic local şi regional, utilizarea pe plan local a terenului, precum şi sistemul ecologic general, inclusiv modificările aduse regimului apelor şi reliefului. Procedurile legate de EIM presupun efectuarea unor studii privind condiţiile ambientale de bază şi evaluarea impactului pe care proiectul îl va avea atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. In România cerinţele şi conţinutul unei EIM sunt definite în OM Nr. 125/1996 privind autorizările de mediu. Anexele acestui OM prevăd efectuarea unui Studiu de Impact asupra Mediului, ca parte a căruia, EIM se va concentra asupra modificărilor cantitative şi calitative ale mediului. Conţinutul minim al unui raport EIM este definit în anexa la OM Nr. 125/1996

Sistem de Management de Mediu (SMM)

Componenta a sistemului de management general care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu (referinţă: Standardul Roman SR EN ISO 14001:1997).

Politica de Mediu Declararea de către organizaţie a intenţiilor şi principiilor sale referitoare la performanţa globala de mediu, care furnizează cadrul de acţiune şi de stabilire a obiectivelor generale şi obiectivelor specifice de mediu ale acesteia (referinţă: Standardul Roman SR EN ISO 14001:1997).

Figura 1-1: Principii fundamentale pentru sectorul minier (extrase din Principiile de la Berlin, 1991)

Ca un criteriu minim, guvernele, companiile miniere şi industriile miniere trebuie: 1. Să recunoască managementul de mediu ca fiind o prioritate de cea mai mare

importanţă, mai ales în perioada de obţinere a autorizaţiilor şi în decursul dezvoltării şi implementării sistemelor de management de mediu. Acestea trebuie să includă o evaluare timpurie şi cuprinzătoare a impactului asupra mediului, controlul poluării şi alte măsuri preventive şi de atenuare a impactului, activităţi de monitorizare şi audit, precum şi procedurile de răspuns în caz de urgenţă.

2. Să impună asumarea responsabilităţi faţă de mediu, în industrie şi guvern, la cele mai înalte nivele manageriale şi decizionale.

3. Să încurajeze angajaţii la toate nivelurile să-şi recunoască responsabilităţile în domeniul managementului de mediu şi să asigurare că există resurse adecvate, personal şi programe de instruire, pentru implementarea planurilor legate de mediu.

4. Să realizeze un dialog cu comunitatea afectată şi cu toate părţile interesate direct în problemele de mediu din toate fazele activităţilor din sectorul minier.

5. Să adopte cele mai bune metode pentru a diminua degradarea mediului, în special în cazul în care reglementările legislative cu specific de mediu lipsesc.

6. Să adopte tehnologii ambientale eficiente pe parcursul tuturor fazelor activităţilor miniere şi să sporească atenţia dată transferului de tehnologie adecvată atenuării impactului asupra mediului, inclusiv a celui produs de operaţiunile miniere de mică amploare.

7. Să urmărească obţinerea de fonduri suplimentare şi de aranjamente financiare originale pentru a spori performanţele legate de mediu în exploatările miniere aflate în desfăşurare.

8. Să adopte analiza de risc şi managementul de risc în elaborarea reglementărilor legale, în proiectarea, derularea şi dezafectarea activităţilor miniere, inclusiv în mânuirea şi depozitarea reziduurilor periculoase – miniere sau de altă natură.

9. Să întărească infrastructura, sistemul de servicii informaţionale, pregătirea profesională şi competenţa în managementul de mediu din cadrul activităţilor miniere.

10. Să evite folosirea unor reglementări legislative care ar acţiona ca o barieră inutilă în calea comerţului şi investiţii.

11. Să recunoască legătura dintre ecologie, condiţiile socio-culturale, sănătatea şi siguranţa oamenilor, atât în cadrul de desfăşurare a activităţii productive cât şi în mediul înconjurător.

12. Să evalueze şi să adopte, ori de câte ori este potrivit, instrumente economice şi administrative cum ar fi politica de stimulare a taxelor în vederea încurajării reducerii emisiilor poluante şi introducerii de tehnologii înnoitoare.

13. Să examineze fezabilitatea unor acorduri reciproce pentru reducerea poluării trans-teritoriale.

14. Să încurajeze investiţiile pe termen lung având la dispoziţie standarde de mediu clare cu criterii şi proceduri stabile şi previzibile.


Octombrie 2002

7


Octombrie 2002

8

2 PREZENTAREA GENERALĂ A PROCESULUI LEGISLATIV

2.1 Cadrul legislativ In România, sectorul minier trece printr-un proces de modificări radicale în privinţa structurii de proprietate, a sistemului legislativ şi a obiectivelor sale sociale şi comerciale. Totodată, legislaţia în domeniul mediului a suferit schimbări profunde, alte modificări putând fi anticipate ca răspuns la implementarea legislaţiei UE. În vreme ce componentele individuale ale cadrului legislativ sunt clare, există un consens general asupra faptului că reglementările din domeniul minier sunt complexe datorită multitudinii de instrumente legislative şi a autorităţilor competente ale căror responsabilităţi se suprapun. Anexa 2-1 oferă un sumar al legislaţiei de mediu în România în acest moment. Elementele cheie ale legislaţiei sunt conturate mai jos:

• Legea Protecţiei Mediului;

• Legea Apelor;

• Legea Minelor.

2.1.1 Legea Protecţiei Mediului Legea de bază în cadrul reglementărilor din domeniul mediului este Legea Protecţiei Mediului (LPM)137/1995. LPM este o lege cadru care:

• stabileşte competenţa şi responsabilitatea Autorităţii Centrale pentru Protecţia Mediului privind punerea în aplicare a acestei legi şi defineşte Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului (MAPM) ca fiind această autoritate;

• defineşte competenţa şi responsabilitatea altor autorităţi în domeniul mediului şi identifică rolul legislativ specific al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Transporturilor şi al Ministerului Afacerilor Interne; alte ministere se identifică cu responsabilitatea de a educa şi de a spori gradul de conştientizare a publicului;

• defineşte competenţele şi responsabilităţile autorităţii publice locale; acestea sunt prezentate în Caseta de text 2.2;

• stabileşte principiile generale şi regulile de protecţie a mediului, autorizează adoptarea unor noi legi şi reglementări privind aspecte specifice legate de impactul asupra mediului, de noi tipuri de activităţi ce pot avea impact asupra mediului, asigură dezvoltarea unor proceduri de monitorizare şi autorizare a unor astfel de activităţi;

• defineşte sancţiunile ce pot fi impuse în cazul contravenţiilor sau neconformării cu prevederile specifice.

Un sumar al responsabilităţilor MAPM este prezentat în Caseta de text 2.1. LPM face referire la elaborarea unei proceduri de autorizare specifice pentru sectorul minier (Articolul 48 c), dar aceasta nu a fost elaborată până în prezent. Activităţile miniere, sunt incluse împreună cu alte activităţi industriale în Ordinul Ministrului Nr. 125/1996, care aprobă Procedura de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului, cu titlul “Reglementări cu privire la procedurile de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor sociale şi economice cu impact asupra mediului, în conformitate cu LPM”. Două prevederi specifice se referă la Acordurile de Mediu pentru sectorul minier:

• pentru explorarea şi exploatarea resurselor minerale în regiunea Mării Negre şi în rezervaţiile naturale, Acordul de Mediu trebuie emis de către Autoritatea Centrală pentru Protecţia Mediului (ACPM, adică Ministerul); pentru toate celelalte zone, acesta poate fi emis de către autoritatea locală în probleme de mediu (Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, IPM);

• pentru exploatarea resurselor minerale ce depăşesc 100.000 tone/an Acordul de Mediu trebuie emis de către ACPM (MAPM), în timp ce pentru operaţii de amploare mai mică, acordul poate fi dat de IPM local.

Caseta 2.1 Sumarul responsabilităţilor MAPM conform Legii pentru Protecţia Mediului

• stabilirea unei strategii naţionale privind mediul, recomandarea unei politici regionale de protecţie a mediului şi stabilirea contextului în vederea planificării ambientale;

• crearea cadrului organizaţional de acces la informaţii şi de participare alături de celelalte autorităţi publice, organizaţii neguvernamentale şi public, la luarea unor decizii în probleme de mediu;

• iniţierea unor proiecte de lege, reguli tehnice, reglementări, proceduri şi directive în conformitate cu standardele internaţionale;

• aprobarea regulilor şi reglementărilor emise de alte ministere şi departamente cu privire la activităţi cu impact negativ asupra mediului;

• organizarea sistemului naţional de monitorizare a problemelor de mediu şi a unui sistem de verificare a activităţilor cu impact asupra mediului;

• crearea unui cadru pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, de pregătire a personalului, numirea unor comisii de experţi, înfiinţarea unor laboratoare de control al mediului;

• aplicarea unor programe care să respecte convenţiile internaţionale la care participă România;

• monitorizarea modului de aplicare a Legii Protecţiei Mediului şi elaborarea de rapoarte anuale cu privire la mediu;

• propunerea unor taxe şi a altor mijloace financiare care să favorizeze implementarea unor măsuri de îmbunătăţire a mediului şi de reducere a impactului negativ;

• aplicarea unor sancţiuni în cazurile de încălcare a prevederilor legale; • organizarea unor departamente cu personal de specialitate care să

răspundă de protecţia mediului; • exercitarea măsurilor de protecţie a mediului la nivel regional prin

intermediul inspectoratelor de protecţie a mediului (IPM), a inspectorilor şefi şi inspectorilor acreditaţi.

În cadrul Legii pentru Protecţia Mediului sunt identificate în mod specific procedurile pentru obţinerea Acordului de Mediu şi responsabilităţile ce revin MAPM şi IPM locale. Cu toate acestea, lucrările noi, şi în special cele din sectorul minier, necesită o serie întreagă de certificate, aprobări şi autorizaţii din partea altor autorităţi publice. Practica arată că obţinerea aprobărilor şi autorizaţiilor din partea altor reprezentanţi ai administraţiei publice poate necesita elaborarea unei alte serii de evaluări de mediu; în prezent nu există nici o prevedere care să ateste că procedurile de evaluare pentru obţinerea Acordului de Mediu pot fi automat transferate şi acceptate şi de alte autorităţi publice.


Octombrie 2002

9

Prin urmare, şefii de proiecte şi operatorii de instalaţii trebuie să aibă confirmarea din partea autorităţilor în legătură cu faptul că orice raportare referitoare la mediu va corespunde cerinţelor impuse de acestea. Caseta de text 2.2 de mai jos, prezintă un sumar al responsabilităţilor autorităţilor publice locale în conformitate cu Legea Protecţiei Mediului.

Caseta 2.2 Sumarul responsabilităţilor autorităţilor publice locale în conformitate cu Legea pentru Protecţia Mediului

• supravegherea prevederilor privind planificarea urbană şi regională în conformitate cu planificările din domeniul mediului;

• supravegherea activităţilor economice din jurisdicţia proprie pentru a evita scurgerile sau dezafectările accidentale de reziduuri, şi dezvoltarea unor sisteme de reciclare a deşeurilor;

• conducerea unor programe de dezvoltare şi operare a sistemelor de ape reziduale, şi de tratare a acestora, şi managementul aprovizionării cu apă pentru consumul populaţiei;

• asigurarea serviciilor unor specialişti în domeniul dezvoltărilor urbane în condiţii de protecţie a mediului care să coopereze cu autorităţile competente.

Parlamentul României a elaborat iar Preşedintele României a promulgat la data 21 februarie 2001 Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991. Legea se referă la cooperarea internaţională în domeniul protecţiei mediului, pentru a se asigura o dezvoltare raţională şi durabilă din punct de vedere ecologic, îndeosebi în context transfrontalier. Este de menţionat faptul că Guvernul României a emis Hotărârea de Guvern nr. 918/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I din 17 septembrie 2002, care înlocuieşte Ordinul Ministrului Nr. 125/1996, prin care se aprobă Procedura de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului. HG 918/2002 stabileşte procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi aprobă lista proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri. Această hotărâre va intra în vigoare la 120 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial, dată de la care se va abroga orice altă dispoziţie contrară referitoare la procedura de emitere a acordului de mediu din cuprinsul Ordinului 125/1996.

2.1.2 Legea Apelor In cadrul larg stabilit de Legea pentru Protecţia Mediului, protecţia apelor este reglementată de Legea Apelor 107/1996 care oferă detalii privind gestionarea şi monitorizarea surselor de apă. Autoritatea competentă în acest caz, este MAPM. Legea Apelor şi legislaţia auxiliară acesteia (vezi Anexa 2-1) se referă la:

• drepturile asupra apelor;

• calitatea apelor de suprafaţă;

• responsabilităţile părţilor care evacuează apele reziduale;

• cerinţele pentru asigurarea aprovizionării cu apă potabilă. Standardele (normele) de evacuare a apelor reziduale direct în cursuri de apă sau canalele colectoare, sunt publicate sub forma NTPA 001/2002 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali) şi NTPA Harworth Mining Consultancy Limited în asociere cu URS Corporation şi Agraro Consult SRL

Octombrie 2002

10


Octombrie 2002

11

002/2002 privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare). Nu există standarde naţionale privind calitatea apei subterane, în afara zonelor rezervate pentru obţinerea apei potabile. Zonele de protecţie sunt desemnate pentru puţurile/fântânile individuale sau pentru acele regiuni unde apa potabilă se obţine direct din apa subterană. În afara acestor zone protejate, nu există nici un fel de cerinţe privind calitatea apei subterane; în anumite cazuri aceasta poate crea probleme în identificarea anumitor riscuri ambientale. De o relevanţă specifică pentru sectorul minier este faptul că Legea Apelor conţine prevederi pentru gestionarea pădurilor amplasate în zona de captare a unor lucrări hidrotehnice, inclusiv iazuri de decantare (OM 1096/1999 şi Ordonanţa de Urgenţă 244/2000). Din acest punct de vedere, silvicultura este considerată a avea un rol protector asupra mediului, trebuind prin urmare să fie gestionată în aşa fel încât să se prevină eroziunea solului şi inundaţiile.

Apele Române

Apele Române reprezintă o companie de stat, care funcţionează sub egida MAPM şi care răspunde de furnizarea şi gestionarea rezervelor de apă şi a altor servicii de acest gen. Sunt cazuri în care responsabilităţile companiei Apele Române se suprapun cu cele ale MAPM şi a IPM locale.

2.1.3 Legea Minelor Legea Minelor 61/1998 reglementează toate activităţile miniere în România având ca obiectiv stimularea investiţiilor în domeniul resurselor minerale şi asigurarea în unei administrări transparente a activităţilor miniere. Ministerul Industriilor şi Resurselor (MIR) are responsabilitatea planificării strategice şi dezvoltării politicilor privind sectorul minier, dar autoritatea competentă în aplicarea prevederilor Legii Minelor este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Atenţia principală a Legii Minelor este îndreptată asupra administrării activităţilor de explorare şi exploatare pentru dezvoltarea resurselor miniere din ţară. În această privinţă, Legea Minelor specifică procedurile de solicitare şi acordare a licenţelor de explorare şi prospecţiune pentru substanţe minerale utile, precum şi a celor de solicitare şi acordare a concesiunilor pentru exploatări miniere. Părţile esenţiale ale acestei legi care acoperă obligaţiile legate de mediu, sunt următoarele:

• Obţinerea unui Permis de Exploatare Minieră necesită purtarea unei negocieri în baza unei solicitări însoţită de un studiu de fezabilitate, un plan de dezvoltare, de un Studiu de Impact asupra Mediului şi de o garanţie bancară pentru acoperirea fondurilor necesare realizării Planului de Reabilitare a Mediul (Articol 10, par. 3).

• Autoritatea competentă poate suspenda sau retrage concesiunea dacă cei care deţin permisul încalcă grav prevederile autorizaţiei privind protecţia mediului (Articol 24, par. d)

• Deţinătorul unui permis de concesionare are obligaţia de a asigura remedierea şi refacerea terenului afectat de activităţile miniere în conformitate cu prevederile legale (Articol 29, par. j)

• Aprobarea din partea Autorităţii competente se cere şi în cazul închiderii minelor; cel care deţine un permis trebuind să depună un Plan de Închidere cuprinzând documentaţia tehnică şi comercială care să justifice închiderea, o procedură tehnică de închidere, un plan de protecţie socială şi un Plan de Reabilitare a Mediului (Articol 38, par. 1). Prevederile generale ale legii (Articolul 3), specifică faptul că Planul de Reabilitare a Mediului se referă la refacerea zonei miniere în conformitate cu prevederile LPM, 137/1995.

• Planurile de închidere pot fi aprobate de Autoritatea competentă ca pentru o închidere temporară în sensul preluării operaţiunilor de către un alt deţinător de licenţă. Controlul respectării obligaţiilor din Planul de Închidere intră în responsabilitatea Autorităţii competente, ANRM. În cazurile în care o mină a trecut printr-un proces de închidere temporară, atribuirea responsabilităţilor, apare ca fiind subiectul unei negocieri între operatorul iniţial, operatorul


Octombrie 2002

12

actual şi ANRM. Procesul de închidere a minelor exploatate de companii naţionale, aflate în proprietate a statului, necesită de asemenea aprobarea MIR.

Conform Legii Minelor, exercitarea de către ANRM a responsabilităţii în problemele de mediu se realizează prin:

• emiterea concesiunilor miniere când acestea sunt susţinute de un Studiu de Impact asupra Mediului;

• suspendarea operaţiunilor miniere în cazul în care autorizaţiile de protecţie a mediului sunt încălcate;

• acceptarea planurilor de închidere a minelor sprijinite de Planurile de Reabilitare a Mediului, şi revizuirea propunerilor ca răspuns la deciziile de întreruperea temporară sau finală a operaţiunilor.

Actualmente (Iunie 2002), Parlamentul României lucrează la revizuirea Legii Minelor.

2.2 Autorizaţii de mediu Anexa II la LPM 137/1995 specifică activităţile care necesită evaluarea impactului asupra mediului ca bază pentru emiterea Acordului de mediu. În cadrul activităţilor prezentate, următoarele sunt relevante pentru sectorul minier:

• proiecte legate de traficul pe şosele;

• proiecte în domeniul energetic, inclusiv supravegherea, explorarea şi producerea de petrol, gaze naturale, cărbune şi minereuri;

• instalarea de cabluri de înaltă putere;

• construcţii hidrotehnice, baraje şi îndiguiri pentru reţinerea materialului sedimentar, inclusiv iazuri de decantare;

• eliminarea reziduurilor, inclusiv stocarea provizorie a deşeurilor lichide, solide şi a celor tip pastă.

Procedurile şi cerinţele în vederea obţinerii Acordului de Mediu sunt prezentate în OM Nr. 125/1996, sub titlul “Proceduri de autorizare privind activităţile economice şi sociale care au impact asupra mediului în conformitate cu prevederile LPM137/1995”. În funcţie de statutul proiectului pot fi solicitate diverse acorduri şi autorizaţii, fie că cererea se face pentru o unitate nouă, pentru modificarea unei unităţi existente sau pentru activităţi de construcţie. Evenimentele recente în cadrul sectorului minier au creat condiţii pentru noi reglementări de mediu:

• Marea parte a industriei miniere rămâne în proprietatea companiilor de stat. Adesea, operaţiunile lor sunt pe termen lung şi au fost planificate fără a se acorda mare atenţie impactului acţiunilor întreprinse asupra mediului sau ulterior fazei de închidere sau abandonare a exploatării. Asemenea companii se confruntă cu acoperirea unor costuri considerabile pentru a atinge nivelul internaţional al performanţelor în domeniul mediului şi îşi desfăşoară activitatea sub acoperirea Autorizaţiilor de Mediu emise IPM locale. În cazurile în care condiţiile impuse de Autorizaţia de Mediu nu corespund operaţiunile pot continua conform unui Plan de Conformare care defineşte măsurile şi acţiunile ce trebuie aplicate pentru îndeplinirea unui plan de îmbunătăţiri, eşalonat în timp.

• O serie de operaţii din sectorul de stat au fost transferate în sectorul privat creând responsabilităţi noi în ceea ce priveşte riscurile ambientale rezultate din activităţi anterioare transferului de proprietate. Schimbarea modului de proprietate necesită o serie de pregătiri din partea celui care vinde: un Audit de Mediu şi un Raport de Evaluare a Riscului pe baza cărora

se negociază cu IPM un Plan de Conformare. Ţinând cont de acesta, negocierea contractului dintre proprietar şi client determină asumarea de noi responsabilităţi privind mediul.

• Pentru activităţi miniere noi sau pentru modificări semnificative ale operaţiunilor ce sunt deja în desfăşurare se efectuează un Studiu de Evaluare a Mediului care constituie baza obţinerii Acordului de Mediu prin care de definesc măsurile de reducere a impactului, acestea intrând în obligaţiile contractuale şi fiind strâns legate de emiterea Permisului de Exploatare Minieră.

Activităţilor miniere la care se referă permisele şi aprobările emise de autorităţile în domeniul mediului sunt prezentate în Caseta de text 2.3.

Harworth MLimited în asociere URS CorpoAgraro Con

Caseta de text 2.3 Permise şi acorduri solicitate din partea autorităţilor de mediu

Activitate

Permisul necesar

Studii sau planuri care

trebuie întocmite

Legislaţie relevantă

Autoritatea competentă

Activitate nouă sau extindere a unei activităţi existente

1. Acord de Mediu

2. Acord privind Apa

BM OM Nr. 125/1996 Legea Minelor 61/1998

MAPM pt. Operaţiuni >100,000 t/an; IPM local pt. Operaţiuni <100,000 t/an

Exploatări miniere

1. Acord de Mediu

2. Plan de Conformare

3. Permis asupra Apei

Audit de Mediu Evaluare a riscului

OM Nr. 125/1996

MAPM pt. Operaţiuni >100,000 t/an; IPM local pt. Operaţiuni <100,000 t/an

Schimbarea modului de proprietate asupra minei

1. Acord de Mediu

2. Obiective minim acceptabile în vederea licitaţiilor de privatizare

Audit de Mediu Evaluare a riscului

OU Nr. 88/1997 DG 450/1999

IPM

Închiderea 1. Aprobarea Plan Tehnic de LPM137/1995 MIR/ANRM
minei Ministerului
2. Permis sau Acord de Mediu

închidere a Minelor Plan de Reabilitare a Mediului

Legea Minelor 61/1998 OM Nr. 125/1996 OM Nr. 184/1997

MAPM/IPM

ining Consultancy

cu ration şi sult SRL

Octombrie 2002 13


Octombrie 2002

14

2.2.1 Acordul de Mediu Obţinerea Acordului de Mediu este obligatorie în cazul unor investiţii noi şi pentru modificarea unor operaţiuni aflate deja în desfăşurare (LPM 137/1995). În ceea ce priveşte exploatările miniere, autoritatea competentă pentru emiterea Acordului de Mediu se stabileşte în funcţie de amploarea exploatării (OM Nr.125/1996), adică: MAPM pentru operaţiuni mai mari de 100.000 tone / an şi IPM local pentru operaţiuni cu extindere mai mică.

Figura 2.1 Paşi în procesul de obţinere a Acordului de Mediu

respins poate solicita noi

respins

solicită modificări sau informaţii suplimentare

respins

respins

Solicită informaţii suplimentare

Pasul 9 - Examinare finală de către IPM local - IPM local eliberează permisul

Pasul 8 Solicitantul retrimite documente adiţionale şi aprobări

Pasul 7IPM local - examinează comentariile primite

Pasul 6 IPM local: - examinează raportul - înaintează raportul pentru

dezbatere publică

Pasul 5 Solicitantul: - efectuează Studiul de Impact asupra Mediului- transmite rapoartele asupra EIM

Pasul 4 IPM local pregăteşte:

- liniile directoare

Pasul 3 Comisia de expertiză tehnică examinează/discută documentaţia

Pasul 2 IPM local examinează documentele

Pasul 1 1. Solicitantul depune IPM local - cerere - descrierea proiectului - taxa de licenţă 2. Anunţul public al cererii


Octombrie 2002

15


Octombrie 2002

16

Acordul de Mediu se bazează pe constatările Studiului de Impact asupra Mediului (descris în OM Nr. 125/1996). Pentru proiecte miniere noi, Licenţa de Concesiune Minieră emisă de ANMR trebuie însoţită de Studiul de Impact asupra Mediului, dar după definiţia actuală, acest studiu nu este în mod necesar acceptat ca suport al Acordului de Mediu. În procesul legislativ curent de eliberare a Acordurilor de Mediu, se pot distinge cu claritate câţiva paşi care se referă la tranzacţiile dintre solicitant şi IPM local, redaţi într-o formă diagramatică în Figura 2.1.

2.2.2 Autorizaţia de Mediu În conformitate cu LPM 137/1995, pentru toate operaţiunile industriale în curs de desfăşurare, este necesar un Permis de Mediu. Procedura de acceptare a Acordului de Mediu este specificată în OM Nr. 125/1996. Autoritatea competentă pentru emiterea Acordurilor de Mediu este IPM-ul local. Elementele cheie ale procesului sunt:

• consultaţii publice, apel la intervenţie din partea persoanelor şi asociaţiilor interesate;

• prezentarea unui Fişe de prezentare şi de declaraţie (în formatul şi cu conţinutul Anexei 8 a OM Nr. 125/1996) care să stabilească materialele şi procesele din cadrul activităţii industriale, să identifice sursele specifice de poluare şi nivele lor curente de descărcare şi emisie, să specifice activităţile de monitorizare şi de protecţia mediului;

• emiterea Acordului de Mediu cu anexe care specifică activităţile permise, nivelele şi concentraţiile permise ale emisiilor, nivelele admise în exces faţă de aceste standarde, precum şi activităţile de monitorizare.

Când activităţile industriale sunt incapabile de a respecta condiţiile specificate în Acordul de Mediu, IPM are dreptul de a solicita efectuarea unui Bilanţ de Mediu şi pe baza acestuia, de a negocia cu operatorul sau cu deţinătorul licenţei un Plan de Conformare. Acest Plan de Conformare scoate în evidenţă setul de activităţi care trebuie întreprinse pentru a îndeplini cerinţele stipulate în permis. Procesul de eliberare a Acordul de Mediu urmează un set clar de paşi care sunt redaţi în Figura 2.2. Trebuie remarcat faptul că contribuţia autorităţilor publice locale pentru protecţia mediului în acest proces constă în specificarea necesităţii efectuării Bilanţului de Mediu şi a liniilor directoare pentru efectuarea acestuia.


Octombrie 2002

17

PASUL 9

solicită informaţii suplimentare şi reelaborare

solicită informaţii suplimentare

solicită informaţii suplimentare

PASUL 8Solicitantul prezintă documentaţie obăriargumentată şi apr

IPM local: - Examenul final - Decizia - Anunţul public - Acordarea permisului

PASUL 7A Solicitantul pregăteşte planul P C

PASUL 7IPM local examinează necesitatea Planului de conformare

PASUL 6IPM local: - examinează raportul - organizează dezbaterea publică - publică informaţia şi adună comentarii

PASUL 5Solicitantul:

-îşi asumă Auditul de Mediu-prezintă raportul Auditului de Mediu

- liniile directoare- lista de aprobări

PASUL 4IPM local pregăteşte:

Comisia de Revizie Tehnică examinează/discută documentaţia PASUL 3

PASUL 2IPM local examinează documentele

2.

Solicitantul depune la IPM local- cardul de prezentare şi declarare- taxa de permis- notă asupra îndeplinirii Planului de Conformare dacă este cazul -Anunţarea publică a cererii

notă asupra altor aprobări legale

1. PASUL 1

Paşi în Procesul de autorizare pentru Autorizaţia de MediuFigura 2.2

IPM local şi solocitantul negociază P C PASUL7C

Alte autorităţi publice examinează planul P C PASUL 7B 7B


Octombrie 2002

18

2.2.3 Bilanţul de Mediu Necesitatea unui Bilanţ de Mediu pentru emiterea autorizaţiei de mediu este determinată de IPM local prin intermediul unei echipe de revizie tehnică formată de IPM din reprezentanţi ai administraţiei publice locale. Obiectivele, scopul şi modalitatea de raportare a Studiilor de impact asupra mediului în cadrul procedurilor de obţinere a acordului de mediu au fost specificate în Anexa 10 a OM Nr. 125/1996, iar procedurile de efectuare a Bilanţurilor de mediu au fost definite în OM Nr. 184/1997. Definiţiile auditărilor de mediu din OM Nr. 184/1997, specifică mai multe categorii de audit (Faza 0, Faza I, Faza II), în ordinea crescătoarea a detalierii. Tipul de bilanţ cerut de IPM local se leagă de prezenţa unui impact semnificativ asupra mediului şi de obiectivele la care auditul va fi aplicat (adică, pentru autorizare sau pentru transferul de proprietate în cadrul procesului de privatizare). Pentru autorizare, elementele cheie ale Raportului asupra Bilanţului de Mediu (OM Nr. 125/1996) sunt:

• descrierea activităţii şi procesului industrial; identificarea materiilor prime, a consumabilelor tehnologice, a produselor secundare, a reziduurilor etc., eficienţa relativă a activităţii, pierderile şi emisiile din procesul tehnologic, cu riscul lor potenţial asupra mediului, planificarea şi organizarea şantierului

• managementul protecţiei mediului pe amplasamentul obiectivului; depozitarea carburanţilor, materii prime, produse secundare, reziduuri etc., sisteme de reţinere, metode active de curăţire şi dispersare pentru controlul agenţilor poluanţi, măsuri de protecţie împotriva zgomotului, vibraţiilor, radiaţiilor etc., amenajări de monitorizare a mediului

• studiul de Impact asupra Mediului, cu referire la condiţiile de bază desprinse din înregistrările făcute de autorităţile publice; nivelele curente de poluanţi generate de activitatea şantierului, comparaţii cu standardele ambientale de aplicare la tipul de locaţie sau la tipul de activitate în cauză.

Bilanţ de Mediu Nivel 0 În conformitate cu OM 184/1997, IPM va solicita efectuarea Bilanţ de mediu nivel 0; aceasta va fi solicitată chiar dacă se poate considera că impactul locaţiei asupra mediului este ca şi inexistent. Formatul raportului pentru Bilanţul de mediu nivel 0, solicită vizitarea locaţiei de către un practician competent în domeniul protecţiei mediului şi ilustrarea cu fotografii, fiind în rest, un exerciţiu de birou care redă pe scurt istoria şi activitatea curentă a locaţiei în cauză. Bilanţ de Mediu Nivel I În cazurile în care Faza 0 a indică potenţialul locaţiei pentru impact de mediu, IPM va solicita Bilanţ de mediu nivel I, sau un audit combinat, cu Bilanţ de mediu nivel I şi II. Scopul şi conţinutul Bilanţului de mediu nivel I sunt specificate în OM Nr. 184/1997. Ea are menirea de a identifica şi cuantifica zonele cheie, semnificative din punct de vedere al mediului, accentuând pe conformarea cu legislaţia actuală sau viitoare, şi de asemenea, pe semnificaţia poluării prezente şi a celei care ar putea rezulta ca urmare a unor activităţi trecute, desfăşurate în zona locaţiei sau în jurul acesteia.

Bilanţ de Mediu Nivel II Când Bilanţul de mediu nivel I a indică faptul că o anumită locaţie prezintă deja un nivel semnificativ al contaminării sau că locaţia are un potenţial impact asupra mediului, IPM va solicita efectuarea Bilanţului de mediu nivel II. Scopul şi conţinutul Bilanţului de mediu nivel II sunt specificate în OM Nr. 184/1997. Ea reprezintă un program de investigare amănunţită a locaţiei, pentru care se definesc protocoale de eşantionare şi analiză. Dacă în Bilanţul de mediu nivel II


Octombrie 2002

19

apar dovezi ale unei contaminări importante, IPM va solicita completarea unei Evaluări a Riscului, în modul în care este conturat mai jos.

2.2.4 Evaluarea Riscului Scopul şi procedurile pentru Evaluarea Riscului sunt definite în OM Nr. 184/1997. Este important ca utilizarea evaluării factorilor de risc în cadrul procesului de aprobare, să fie separată de principiile mai generale ale studiului de evaluare a riscului ambiental şi utilizată ca un sistem de management de mediu bazat pe factorii de risc, după cum este prezentat în capitolul 4 al acestui manual. În contextul procedurilor de autorizare, IPM va cere efectuarea unei Evaluări a Riscului pentru a se cuantifica riscul impactului asupra mediului, generat de sursele de contaminare cunoscute din locaţie. Aceasta va stabili probabilitatea unor prejudicii generate din locaţie sau din activităţile desfăşurate în aceasta, ca şi receptorii posibili ai acestor prejudicii. Solicitarea pentru o Evaluare a Riscului ar putea atrage după sine necesitatea unei eşantionări suplimentare şi a unor noi analize ale factorilor de mediu pe amplasamentul obiectivului. Când rezultatele Evaluării Riscului arată că o locaţie este semnificativ contaminată şi cauzează un impact negativ asupra mediului – lucru considerat inacceptabil de către IPM – se vor solicita acţiuni de remediere.

2.2.5 Planul de Conformare În cazul în care Auditul de Mediu a identificat un impact asupra mediului, iar solicitantul nu este capabil să implementeze măsuri imediate de atenuare, se poate ajunge la negocierea între IPM şi solicitantul Permisului de Mediu (i.e. titularul unei exploatări miniere) a unui Plan de Conformare. În mod specific, un Plan de Conformare ar putea fi negociat când:

• solicitantul demonstrează că modificările cerute pentru conformarea imediată nu sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi/sau economic;

• solicitantul demonstrează că în limitele perioadei acceptate pentru conformare, nu a fost adus vreun prejudiciu semnificativ mediului şi sănătăţii publice;

• solicitantul se asigură de disponibilitatea fondurilor necesare realizării conformării în timpul cerut.

Planul de Conformare, acceptat în conjuncţie cu emiterea Permisului de Mediu, reprezintă un plan de măsuri care vor fi implementate într-o anumită perioadă de timp, pentru a atinge conformarea cu cerinţele de protecţie a mediului.

2.3 Consideraţii practice pentru autorizările de mediu Proiectele miniere, ca de altfel orice alte construcţii sau investiţii industriale majore, trebuie să obţină aprobări de la alte agenţii, unele dintre acestea solicitând depunerea de documente privitoare la mediu, ca parte a procesului de aprobare. În practică, solicitantul unei autorizări pentru dezvoltare minieră este obligat să depună evaluări de mediu ale proiectului în cauză la mai multe autorităţi publice a căror responsabilitate primară nu o constituie reglementarea problemelor de protecţia mediului. Fiecare proiect minier ar putea necesita un set diferit de acte privitoare la mediu care să fie înaintate autorităţilor publice, aceasta depinzând de circumstanţele locale. În consecinţă, cererile pentru declaraţii adiţionale privind mediul pot să fie foarte variate. Numărul de situaţii în care autorităţile publice solicită evaluări de mediu, altele decât cele solicitate de forurile de mediu în drept este ilustrat de experienţa practică a unui număr de proiecte miniere, redată pe scurt în cele de mai jos.

Apr

LicenţaMinieră

Acorduutilităţil

Plan ge

ExpropPlanul urbanisde urbaCertific

Acordu

Avizul dapelor

Utilizarscoateragricol

Acorduîn sigu

Aprobăcu gab

Harworth MininLimited în asociere cu URS CorporatioAgraro Consult

Casetă de text 2.4 Aprobări şi acorduri faza de pre-construcţie

obare/Acord Autoritatea competentă Documentaţia de mediu de Concesiune

ANRM Evaluarea impactului asupra mediului Studiul de impact asupra mediului Memoriu tehnic

ri privind e publice

DISTRIGAZ ELECTRICA S.A. ROMTELECOM GEOTERM APELE ROMÂNE

neral urbanistic Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Construcţiilor Ministerul Sănătăţii şi Familiei Ministerul Apărării Naţionale Ministerul de Interne MAPM Ministerul Culturii MIR SRI Autorităţi locale

Evaluarea impactului asupra mediului Studiul de impact asupra mediului Memoriu tehnic

rieri de teren Aprobări ministeriale zonal de m şi planul local nism

(ca în cazul planului general de urbanism)

Evaluarea impactului asupra mediului Studiul de impact asupra mediului Memoriu tehnic

at de urbanism Consiliul Judeţean Consiliul local (Primărie) Departamentul de urbanism şi planificare teritorială

l de mediu MAPM IPM local Autorităţi silvice locale Alte autorităţi locale

Evaluarea impactului asupra mediului Studiul de impact asupra mediului Memoriu tehnic Plan de atenuare

e gospodărirea MAPM IPM local Apele Romane Alte autorităţi locale


ea terenului : ea din circuitul şi silvicol

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Alimentaţiei Ministerul Culturii Alte autorităţi locale

l de funcţionare ranţă

MAPM Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Construcţiilor Inspectoratul de Stat pentru Construcţii


ri de transport Ministerul lucrărilor Publice,
arit depăşit Transportului şi Construcţiilor
Administraţia Naţională a Drumurilor Poliţia rutieră

g Consultancy

n şi SRL

Octombrie 2002 20

Acordarea licenţei de concesiune minieră pentru un proiect minier nou, de către ANMR, necesită depunerea:

• unui studiu de Evaluare a Impactului asupra Mediului;

• unui memoriu tehnic care să acopere desfăşurarea propusă a proiectului. După acordarea licenţei de concesiune minieră, stadiul de construcţie al minei nu poate începe până ce nu sunt primite acordurile şi certificatele referitoare la o gamă largă de activităţi de şantier. O listă indicativă a aprobărilor şi autorităţilor de drept, inclusiv a celor care solicită depunerea unor documente de mediu, este redată pe scurt în Caseta de text 2.4.

2.3.1 Faza de construcţie Permisul de Construcţie este emis de Consiliul Judeţean şi de autorităţile sale din domeniul construcţiilor. Odată cu demararea construcţiei, ar putea fi cerute şi alte permise şi aprobări. O listă indicativă a cerinţelor legale şi a celor care implică documentaţii privitoare la mediu, este redată pe scurt în Caseta de text 2.5.

Aprobare/Acord Autoritatea competentă Documentaţie asupra

mediului Aprobarea privind gestionarea substanţelor toxice

Departamentul de Sănătate Publică Inspectoratul Teritorial – Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale Poliţia

Memoriu tehnic

Permis de protecţia muncii

Inspectoratul Teritorial pentru Protecţia Muncii Departamentul de Sănătate Publică Pompieri Comisia Naţională pentru Activităţi Nucleare Inspectoratul de Stat pentru Construcţii IPM local

Studiu de impact asupra mediului

Memoriu tehnic

Permis de radio-frecvenţă pentru staţii portabile

Ministerul Comunicaţiilor Inspectoratul General al Comunicaţiilor

Comunicaţii prin satelit Ministerul Comunicaţiilor Departamentul de Regularizarea Comunicaţiilor Inspectoratul General al Comunicaţiilor

Permis de import pentru substanţe chimice şi toxice

MIR MAPM Agenţia Naţională de Control al Exporturilor Strategice (ANCESIAC)

Memoriu tehnic

Permis pentru instrumentar nuclear

MIR MAPM Comisia Naţională de Control al Activităţilor Nucleare (CNCAN)

Memoriu tehnic

Permis pentru utilizarea cazanelor de aburi şi echipamentului de ridicare

ISCIR

Aprobare de la Inspectoratul de stat pentru construcţii

Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Construcţiilor Inspectoratul de Stat pentru Construcţii Inspectoratul Teritorial pentru Construcţii

Textbox 2.5 Aprobări şi acorduri în faza de construcţie a proiectului minier


Octombrie 2002

21


Octombrie 2002

22

2.3.2 Faza operaţională Principalele permise cerute obiectivelor miniere aflate în exploatare sunt:

• Autorizaţia de Mediu; şi

• Autorizaţia de gospodărire a apelor pe baza căruia se acordă autorizaţia de mediu. Ambele permise sunt eliberate sub auspiciile MAPM aşa cum s-a amintit mai sus. Este important de notat că alte permise care nu au nevoie în mod normal de documentaţie asupra mediului, necesită altă documentaţie pe parcursul fazelor de exploatare, de tipul:

• Licenţă de export pentru produse minerale (MIR şi Banca Naţională a României)

• Aprobare de la pompieri (Brigada Judeţeană de Pompieri)

• Autorizaţie Sanitară (Departamentul Judeţean de Sănătate Publică)

• Permis de Protecţie Civilă (Inspectoratul Judeţean pentru Planul de Protecţie Civilă al Apărării Împotriva Dezastrelor)

• Permis de Exploatare (Consiliul Local – Primăria, permisul final definitiv bazat pe toate etapele de aprobare anterioare şi încorporează toate acordurile şi aprobările).

2.3.3 Faza de închidere Autorizaţia de Închidere a Minei cade sub incidenţa Legii Minelor 61/1998 (a se vedea capitolul 2.1.3). ANRM este Autoritatea Competentă şi trebuie să aprobe Panul de Închidere a Minei însoţit de Planul de Reabilitare a Mediului în concordanţă cu LPM 137/1995. Strategiile eficiente de închidere şi o reabilitare de bună calitate a zonelor afectate de minerit, sunt fundamentale pentru acceptarea publică, administrativă şi politică a mineritului ca o activitate economică esenţială. Unele comentarii asupra problemelor legate de închiderea minelor din punct de vedere al unei dezvoltări de durată, sunt date în Capitolul 3.4, unde apar şi referiri la reglementările şi liniile directoare valabile în România. În legătură cu manualul de faţă a fost elaborat şi un Cod al Procedurilor privind Dezafectarea şi Reabilitarea.


Septembrie 2002

24

ANEXA 2.1: SUMARUL LEGISLAŢIEI ROMÂNE PRIVITOARE LA MEDIU Aspecte de mediu Autoritatea de bază Reglementări semnificative (Legi/HG/Ordine)

Aer MAPM Legea Protecţiei Mediului (LPM, Nr. 137/1995); Legea Nr. 24/1994 (pentru a ratifica Convenţia privind schimbarea climatică); Legea Nr. 8/1991 (pentru a ratifica Convenţia privind poluarea atmosferică interstatală pe distanţe lungi ); Legea Nr. 84/1993 (pentru aderarea la Convenţia privind protecţia stratului de ozon); Legea Nr. 111/1998 (pentru aderarea la Convenţia privind combaterea deşertificării); OM Nr. 462/1993 (emisii în aer); STAS Nr. 12574/1987 (calitatea aerului ambient).

Aportul de reziduuri/apă reziduală

MAPM; Administraţia Naţională "Apele Române", autorităţile locale

LPM Nr. 137/1995; the Water Legea Nr. 107/1996; OM Nr. 396/1997; HG Nr. 1001/1990; HG Nr. 730/1997; NTPM 01/1997; NTPM 02/1997 (calitatea efluenţilor de apă reziduală); OM Nr. 276, 277, 278, 279 şi 280/1997.

Reziduuri solide MAPM; Comitetul MIR pentru Reciclarea Materialelor; Comitetul Inter-Ministerial

LPM Nr. 137/1995; Legea Nr. 6/1991 (Convenţia de la Basel); OG Nr. 33/1995 care a devenit Legea Nr. 137/1996 (reciclarea materialelor); HG Nr. 155/1999 (Catalogul European al Reziduurilor); OG Nr. 1621/1995 (permisiunea pentru reciclarea reziduurilor); HG Nr. 340/1992; 437/1992, 145/1995 (regimul pentru importul de deşeuri); Legea Nr. 88/1992 (sancţiuni).

Extracţia de substanţe minerale utile, petrol şi gaze naturale

MIR; Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM); Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea şi Implementarea Programelor de Reconstrucţie a Zonelor Miniere

Legea Minelor Nr. 61/1998; HG Nr. 639/1998; OGU Nr. 64/1998; HG Nr. 69/1998 (înfiinţează Agenţia Naţională pentru reconstrucţia Zonelor Miniere); Legea Nr. 134/1995 (petrol); HG Nr. 221/1995 (înfiinţează Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale); OM 72/1997, 90/1997, 101/1998, 103/1998, 130/1998, 96/1998, 6/1997 şi 14/1997; HG Nr. 1043/1995; Legea Nr. 70/1998; OGU Nr. 49/1997 (extracţia petrolului din Marea Neagră); OM Nr. 48/1998 (exploatarea nisipului).

Zone protejate, parcuri şi rezervaţii

MAPM Legea Nr. 5/1991 (pentru aderarea la Convenţia privind Deltele); Legea Nr. 13/1993 (pentru aderarea la Convenţia privind animalele sălbatice şi protecţia habitatelor); Legea Nr. 58/1994 (pentru ratificarea Convenţiei de la Rio privind diversitatea biologică); Legea Nr. 82/1993; HG Nr. 201/1994; HG Nr. 248/1994 (Delta Dunării); OM Nr. 7/1990 (Parcuri naţionale).

Păduri MAPM; Regia Naţională a Pădurilor Legea Nr. 26/1996; OG Nr. 96/1998 (Fondul Naţional Forestier); Legea Nr. 103/1996; Legea Nr. 81/1993 şi HG Nr. 82/1998 (Fondul de Vânătoare şi Pescuit); HG Nr. 350/1991 şi 1044/1995; OG Nr. 27/1995; OM 171/1995.

Utilizarea terenului Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei; Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului; autorităţi publice centrale şi locale

Legea Nr. 18/1991, modificată; Legea Nr. 219/1998 (Legea Concesiunilor); Legea Nr. 151/1998 şi HG Nr. 634/1998 (Dezvoltarea Regională a României); Legea Nr. 33/1994 (exproprierea terenului pentru utilităţi publice); Legea Nr. 69/1991, modifică (administraţia locală); HG Nr. 525/1996 (reguli de utilizare a terenului); Legea Nr. 27/1994 (taxe); HG 876/1994, 267/1995 şi 786/1993 (Fondul pentru Îmbunătăţiri Funciare); Legea Nr. 50/1991.

Participarea publică Autorităţile guvernamentale LPM Nr. 137/1995; OM Nr. 125/1996 privind reglementarea activităţilor economico-sociale cu impact asupra mediului.

Informaţia (acces liber la ea şi cerinţe legate de raportare)

Autorităţile guvernamentale Constituţia României; LPM Nr. 137/1995; OM Nr. 125/1996 privind reglementarea activităţilor economico-sociale cu impact asupra mediului.


Septembrie 2002

25

Aspecte de mediu Autoritatea de bază Reglementări semnificative (Legi/HG/Ordine)

Evaluări ale Impactului de Mediu

MAPM; IPM local LPM Nr. 137/1995; OM Nr. 125/1996 privind reglementarea activităţilor economico-sociale cu impact asupra mediului.

Permise de Mediu MAPM; IPM local LPM Nr. 137/1995; OM Nr. 184/1997 (Scopul şi conţinutul Auditului de Mediu); OM Nr. 756/1997 Evaluarea Poluării Mediului.

Planul regional de management al mediului

MAPM; autorităţile locale LPM Nr. 137/1995.

Schimbarea proprietarului şi tranzacţii de privatizare

MAPM Ordonanţă de Urgenţă Nr. 88/1997 privind legea vânzărilor directe, privatizării şi vânzărilor de capital; HG 450/1999 privind “Normele metodologice de punere în aplicare a OG Nr. 88/1997” cu proceduri de mediu integrate pentru stabilirea unor obiective minimum acceptabile (OMA) în procesul de privatizare

Plan de urgenţă Comandamentul de Protecţie Civilă Ordonanţă de urgenţă Nr. 47/1994; Legea Nr. 124/1995.

Securitate nucleară Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare

Legea Nr. 106/1996; Legea Nr. 111/1996.

Riscuri profesionale Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale Legea Nr. 90/1996; OG Nr. 270/954/1992.

Abrevieri:

MAPM - Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului (fost Ministerul Apelor, Pădurilor, şi Protecţiei Mediului – MAPPM) MCI - Ministerul Comerţului şi Industriei (acum Ministerul Industriei şi Resurselor – MIR) LPM - Legea Protecţiei Mediului OG - Ordonanţă Guvernamentală OGU - Ordonanţă Guvernamentală de Urgenţă DG - Decizie Guvernamentală OM - Ordinul Ministrului

3 DEZVOLTARE DURABILĂ

3.1 Introducere Deşi bazat pe obiective solide, conceptul de dezvoltare durabilă poate părea dificil de aplicat în context minier. Cea mai obişnuită definiţie a conceptului de dezvoltare durabilă este:

“dezvoltare care corespunde nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”. Legislaţia încorporează în prezent numeroase elemente în sprijinul obiectivelor unei dezvoltări durabile. Dezvoltarea durabilă este definită ca bază a Legii Protecţiei Mediului în România (Articolul 3, LPM 137/1995). Deseori, mineritul cu faima sa de permanent distrugător al peisajului, de producător al unor evenimente de poluare majore şi desigur, de spoliator al unor resurse ce nu mai pot fi reînnoite, oferă o imagine care pare a fi în contradicţie directă cu scopul urmărit de dezvoltarea durabilă. Deşi uneori mineritul pare a fi în conflict cu nevoia de a proteja viabilitatea generaţiilor viitoare, el reprezintă cu siguranţă o formă de dezvoltare ce corespunde nevoilor noastre actuale. Extragerea mineralelor are o istorie foarte lungă, de la extragerea cremenei în Europa, acum 4.000 de ani şi până la utilizarea actuală, pe scară largă, a substanţelor minerale utile ca sursă de energie, materiale de construcţie şi în multiple alte domenii ale vieţii practice. În condiţiile unei tot mai puternice opoziţii a opiniei publice din ţările dezvoltate cu privire la extracţia minieră, prezentarea unor proiecte miniere în contextul dezvoltării durabile este deosebit de importantă pentru ţările europene. Acest capitol îşi propune să ofere unele indicaţii asupra modului în care pot fi realizate astfel de proiecte.

3.2 Cele trei obiective de bază ale dezvoltării durabile Ca orice alt proces industrial, extracţia minieră produce, inevitabil, un impact asupra mediului. Deoarece utilizarea mineralelor este esenţială pentru menţinerea şi îmbunătăţirea multora din nevoile noastre de bază, ţelul practic trebuie să îl constituie obţinerea unui echilibru perfect între cele două cerinţe aflate în opoziţie. Conceptul aşa-zisei “linii triple de bază” se referă la necesitatea de a îmbina trei obiective:

Protecţia mediului Dezvoltarea economică Îmbunătăţirea condiţiilor sociale.

Atingerea obiectivelor economice şi sociale necesită de regulă, lucrul în parteneriat cu alte instituţii, fiind în afara scopurilor acestui manual. Dezvoltarea durabilă presupune însă, aplicarea celor mai bune metode de protecţie a mediului. Cea mai bună metodă în domeniul protecţiei mediului nu trebuie să constituie un scop în sine, fără să se ţină seama de costurile pe care le implică, deoarece aceasta ar putea afecta latura economică a dezvoltării durabile. Şi totuşi, metoda ar trebui aplicată pe toată durata de funcţionare a unei mine, inclusiv în faza de dezafectare, restaurare şi redezvoltare a amplasamentului.

3.3 Cea mai bună metodă de protecţie a mediului Cea mai bună metodă de protecţie a mediului nu reprezintă un standard imuabil. Ea se poate modifica ca urmare a dezvoltării tehnologiei şi variază în funcţie de condiţiile locale de mediu şi de contextul economic local. De pildă, în cazul unei zone locuite, cu economie locală puternică, aşteptările pe plan


Septembrie 2002

26

ecologic, vor fi mai mari decât într-o zonă izolată, deja contaminată ca urmare a unor activităţi industriale anterioare. Cea mai bună metodă trebuie croită potrivit amplasamentului pentru a ne asigura că protecţia efectivă a mediului rămâne compatibilă cu o producţie eficientă. În contextul anumitor tipuri de operaţiuni şi locaţii miniere, este posibilă introducerea conceptului de Cea Mai Bună Tehnică Disponibilă (CMBTD) care, la un moment dat, să producă o poluare şi degradare minimă, ţinând seama de:

• nivelul atins în controlul efluenţilor şi gradul de protejare a mediului în activităţi comparabile, din întreaga lume;

• costul total de adoptare a acestor tehnici în raport cu protecţia mediului corespunzătoare, obţinută prin aplicarea lor;

• localizarea efectivă a proiectului şi condiţiile de bază anterioare introducerii tehnicilor propuse;

• starea instalaţiilor şi echipamentului folosit în zona minieră şi eficienţa acestora în reducerea poluării a degradării mediului;

• factorii sociali afectaţi de introducerea noilor tehnici. Deşi CMBTD este o cerinţă obligatorie nu numai a Directivei UE IPPC (96/61/CE), preluată în legislaţia română prin OUG 34/2002, ar putea fi util pentru o organizaţie, fie ea de dezvoltare, de exploatare sau legală, să încerce să observe care este semnificaţia CMBTD pentru un amplasament/obiectiv specific. CMBTD necesită atât aplicarea tehnologiilor cât şi a metodologiilor manageriale care sunt adecvate locaţiei sau organizaţiei. CMBTD nu oferă o garanţie din punct de vedere al consistenţei şi integrităţii aplicării acestor tehnici şi nici a performanţelor generale ale managementului locaţiei în domeniul mediului. Cu toate acestea, forţa conceptului CMBTD constă din faptul că acesta solicită aplicarea sistematică a practicilor de control managerial în contextul tehnologiilor disponibile din punct de vedere economic. Abordarea care se recomandă este de a aplica cea mai bună practică în contextul implementării unui sistem de management de mediu sistematic. Utilizarea unei metodologii recunoscute pe plan internaţional cum este ISO14001 s-ar putea considera ca fiind metoda cea mai bună. Folosirea unor sisteme recunoscute de management de mediu însemnă că vor fi luate în considerare habitatul, emisiile în mediu şi riscul de mediu. Totodată, conceptul imbunatatirii continue este şi el parte integrantă a acestui sistem.

3.4 Planificarea închiderii minei

3.4.1 Principii generale Discuţia privind posibilităţile reale pe care le are activitatea minieră de a putea fi în conformitate cu dezvoltarea durabilă, se concentrează adesea asupra pagubei ireparabile pe care o pricinuieşte industria extractivă. Pentru ca activităţile miniere să se supună principiilor generale ale dezvoltării durabile este esenţial ca resursele naturale afectate de activitatea minieră să poată fi refăcute cât mai mult posibil spre a putea fi folosite de generaţiile viitoare. Angajamentul de a reface terenul, cursurile de apă, vegetaţia şi posibilităţile de utilizare a terenului, în zonele afectate de activităţi miniere, la standarde care să permită o utilizare benefică din punct de vedere social, reprezintă o componentă esenţială a planificării şi funcţionării minelor în conformitate cu cerinţele dezvoltării durabile.


Septembrie 2002

27

Operaţiunile miniere corespund unui ciclu de viaţă care poate fi redat pe scurt astfel: (1) studiu de fezabilitate, planificare şi proiectare; (2) construcţie, inclusiv schimbări pe amplasament şi în

infrastructură; (3) exploatare; (4) dezafectare şi închidere; (5) refacerea zonei afectate şi trecere la o utilizare alternativă.

Caseta de text 3.1: Ciclul minier

Pagubele provocate de activităţile miniere de mare amploare, care s-au derulat fără constrângere cu privire la performanţele de mediu care trebuie atinse şi fără impunerea de obligaţii privind restaurarea zonelor afectate, au devenit o preocupare globală începând cu anul 1950. Un exemplu relevant al preocupărilor din această perioadă se referă la extinsele zone de exploatare carboniferă, în carieră, de pe teritoriul SUA. Curând, s-a putut vedea că refacerea şi reabilitarea eficientă a zonelor afectate de lucrări miniere se pot realiza cu o oarecare certitudine numai acolo unde s-au întocmit şi menţinut planuri de închidere şi s-au prevăzut fonduri de rezervă pentru activităţi de reabilitare, încă din perioada de funcţionare a minei. În prezent există un consens internaţional larg privind principiile generale ce trebuie aplicate pentru a se asigura că exploatările miniere îşi iau măsurile corespunzătoare de prevedere pentru închidere, dezafectare şi returnare a zonelor afectate de minerit în circuitul unei utilizări aducătoare de beneficii sociale. Au fost publicate pe larg rezultatele unor simpozioane precum şi o serie de principii călăuzitoare în probleme specifice ale închiderii minelor. Ar fi un lucru pozitiv ca organizatorii de producţie şi administratorii să-şi asume un anume angajament în procesul de autorizare a unor exploatări miniere noi sau deja existente, urmărind principiile generale redate mai jos:

1. Planificarea şi exploatarea unei mine, în orice stadiu al ciclului ei de viaţa, trebuie să recunoască faptul că obligaţiile, răspunderile şi costurile operaţiilor sunt obligate să acopere întregul proces operaţional, până la încheierea ciclului.

2. Planificarea efectuată în stadiul cel mai timpuriu cu putinţă, încă din faza studiului de fezabilitate pentru proiecte noi, trebuie să ofere soluţii pentru refacerea post-închidere a zonelor afectate de minerit şi pentru redarea lor în folosinţă. (Notă: activităţile miniere, care au fost sau sunt în curs de desfăşurare fără a avea o planificare sau prevederi în vederea închiderii definitive şi refacerii, pot opta pentru soluţii de restaurare mai dificile, mai costisitoare, fiind forţate să se limiteze la soluţii mai puţin satisfăcătoare, adesea, în împrejurări în care o planificare prealabilă şi o exploatare ordonată ar fi asigurat soluţii mult mai favorabile)

3. Propunerile privind utilizarea finală a zonelor afectate de lucrări miniere trebuie să devină subiectul unei evaluări atente, ca parte componentă a unei proceduri de autorizare pentru activităţi miniere noi sau în curs de desfăşurare; trebuie stabilite obiective hotărâtoare în vederea restaurării finale şi trebuie efectuate revizii periodice pe toată durata de funcţionare a minei, care să asigure că propunerile stabilite de comun acord nu sunt compromise.


Septembrie 2002

28

(Notă: soluţiile de restaurare a zonelor afectate de activităţi miniere şi cerinţele privind utilizarea lor ulterioară trebuie reglementate pentru a se asigura că nu există nici un impact negativ pe termen lung care să pună în pericol viaţa oamenilor sau mediu, şi pentru a fi impuse ca obligaţii pe care trebuie să şi le asume fie următorul proprietar al zonei, fie autorităţile publice).

4. Ca o condiţie pentru emiterea Licenţei de Concesionare Minieră, trebuie înaintat de către solicitant, un plan detaliat de închidere a minei şi de refacere a amplasamentului, care să fie aprobat de autoritatea de drept; costurile privind remedierea finală a amplasamentului trebuie şi ele specificate ca bază pentru o creanţă sau o garanţie financiară care să fie depusă şi menţinută pe toată durata de funcţionare a minei. (Notă: costurile de închidere a minei şi de restaurare a locaţiei reprezintă importante cheltuieli în numerar care intervin după încetarea încasărilor aduse de exploatarea minei; prin urmare, operatorii au încercat constant să reducă gradul de închidere a minei şi a lucrărilor de refacere sau chiar să se sustragă de la astfel de activităţi. Politica generală, aplicată în lumea întreagă, este de a cere operatorilor să depună o creanţă sau o garanţie financiară negociată cu autorităţile publice şi legislative şi adecvată acoperirii costurilor curăţirii şi refacerii amplasamentului, existând totodată asigurarea că această creanţă sau garanţie este actualizată regulat în funcţie de costurile proiectate.)

3.4.2 Contextul din România În România, aceste principii sunt exprimate în două legi-cadru: (i) Legea Minelor Nr.61/1998:

- specifică faptul că emiterea Licenţei de Concesionare Minieră trebuie însoţită de un Studiu de Fezabilitate, un Plan de Dezvoltare, un Studiu de Impact asupra Mediului şi o Garanţie Bancară bazată pe valoarea Planului de Dezvoltare (în practică, aproximativ 5%) şi având rolul de a obliga la acoperirea cheltuielilor cerute de măsurile de atenuare a impactului asupra mediului;

- specifică procedura de autorizare în vederea emiterii acordului de închidere, care necesită aprobarea unui Plan de Închidere a Minei însoţit de un Plan de Reabilitare a Mediului întocmit în conformitate cu cerinţele LPM.

(ii) Legea Protecţiei Mediului 137/1995 şi reglementarea auxiliară OM Nr. 125/1996: - specifică autorizările de mediu şi procedurile de obţinere a acestora pentru activităţi ce

generează impact asupra mediului, inclusiv activităţi miniere; - defineşte sfera de cuprindere a Autorizaţiilor de Mediu necesare pentru operaţiuni în

curs de desfăşurare, inclusiv minerit, şi care trebuie să cuprindă activităţile implicite de închidere, dezafectare şi refacere, din cadrul ciclului minier;

- pune la dispoziţie un Plan de Conformare pe baza unui Bilanţ de Mediu ca parte componentă a Autorizaţiei de Mediu negociată prin intermediul IPM, care include practic, un plan detaliat al activităţilor de atenuare a impactului şi graficul de timp corespunzător, din faza de închidere şi până la refacerea locaţiei.

În practică, există mai multe probleme care necesită să fie clarificate din punct de vedere al responsabilităţii administrative asumate în direcţia respectării regulilor de închidere şi al angajamentului permanent al companiilor în privinţa cheltuielilor pentru refacerea condiţiilor de mediu. Ordinul Nr. 151/22.740, intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2002 şi promulgat în comun de ANRM şi MAPM, oferă indicaţii tehnice în scopul realizării Planului de Conformare şi a Planului de Reabilitare a Mediului precum şi în domeniul aplicării Garanţiilor Bancare pentru activităţile de reabilitare a mediului.


Septembrie 2002

29

Ordinul Nr. 151/22.740 include în sfera de aplicaţie a legii companiile aflate în proprietatea statului. Companiile operaţionale care îşi desfăşoară activitatea în sectorul explorării şi extracţiei substanţelor minerale utile trebuie să înainteze oficiului regional sau inspectoratului ANRM, un program anual de lucru (Plan Anual de Dezvoltare), incluzând activităţile de protecţie a mediului şi un desfăşurător detaliat al costurilor. Garanţia bancară ce se varsă într-un cont neutru aprobat de ANRM, se negociază de către companie şi ANRM ca procent din costurile prevăzute în Planul Anual de Dezvoltare. Garanţia Bancară nu va fi niciodată mai mică decât valoarea costurilor anuale prevăzute pentru reabilitarea condiţiilor de mediu, definite în Planul de Dezvoltare.

Planul Anual de Dezvoltare trebuie să acopere, pe lângă activităţile de exploatare, şi activităţile de reabilitare şi de protecţie a mediului care trebuie definite în detaliu, menţionându-se costurile corespunzătoare. Când compania execută asemenea lucrări şi acestea sunt acceptate ca urmare a unei inspecţii care determină modul în care ele corespund programului de lucru stabilit, ea poate solicita restituirea costurilor corespunzătoare, stabilite de comun acord, din contul neutru în care a fost depusă Garanţia Bancară .

3.4.3 Manualul procedurilor de închidere a minelor Un număr mare de mine exploatate de companii de stat şi care au fost între timp închise parţial sau total sau chiar abandonate, au fost transferate în responsabilitatea unei direcţii specializate din cadrul MIR. Această organizaţie (numită iniţial Grupul Central pentru Închiderea Minelor şi înfiinţată în conformitate cu OM Nr.1670/1998) este Direcţia pentru Reconversie, Capacităţi şi Programe Ecologice în Sectorul Minier (DRCPESM), al cărei rol specificat în Hotărârea de Guvern Nr. 19/2001, include responsabilităţi privind programul de închidere a minelor proprietate de stat. DCRPMSM şi-a asumat sarcina întocmirii unui Manual al Procedurilor de Închidere a minelor, acum aprobat oficial de către MIR. Manualul se referă în mod special la mine care au fost deţinute de companii de stat, şi precizează procedurile care trebuie urmate în procesele viitoare de închidere a minelor aflate în proprietatea statului. Manualul acoperă atât obligaţiile tehnice cât şi pe cele sociale ce trebuie asumate în procesul de închidere a minelor. Manualul specifică scopul şi conţinutul rapoartelor care se cer a fi înaintate către DCRPMSM în cadrul Proiectului Tehnic de Închidere a Minelor şi de Reabilitate a Mediului (PTIMRM). Acest proiect cuprinde trei secţiuni redate în sumar în Caseta de text 3.2. Deşi manualul este specific cerinţelor de închidere a minelor aflate în proprietatea statului, el oferă un punct referinţă pentru extinderea şi organizarea rapoartelor care pot fi solicitate de autorităţile legislative ca parte a Planului de Închidere a Minelor specificat de Legea Minelor 61/1998. Manualul oferă totodată indicaţii tehnice pentru executarea lucrărilor de închidere şi a lucrărilor de întreţinere pe termen lung, în cadrul unor amplasamente unde impactul produs de lucrările miniere poate dura perioade lungi de timp, în special datorită eliberării şi migrării gazelor de mină şi a scurgerii apelor de mină. Deoarece manualul a fost aprobat de MIR, indicaţiile tehnice detaliate şi procedurile pot fi considerate ca fiind o recomandare practică, relevantă pentru operatorii din sectorul minier privat cărora li se poate cere să elaboreze Planuri de Închidere a Minelor cuprinzând detalii de acest tip, pe care să le depună la agenţii din jurisdicţia MIR (adică ANRM).


Septembrie 2002

30

Secţiunea 1: Planificare - date privind condiţiile de bază, descriere formală a caracteristicilor

locaţiei; - identificarea riscului; - evaluarea variantelor de închidere a minelor; - programul de lucru în virtutea variantei optime. Secţiunea 2: Lucrări în vederea închiderii minelor - descrierea tehnică a lucrărilor fizice pentru închiderea minelor în

concordanţă cu varianta optimă aleasă; - Planul de Reabilitare a Mediului. Secţiunea 3: Caiet de sarcini - desfăşurător detaliat al sarcinilor privind închiderea minelor, ca

bază a specificaţiei de ofertă, şi devizul estimativ al contractelor pentru preluarea lucrărilor de închidere a minelor.

Caseta de text 3.2: Componentele Proiectului Tehnic de Închidere a Minelor şi de Reabilitare a Condiţiilor de Mediu, solicitat în cazul minelor proprietate a statului

Indicaţiile tehnice detaliate din Manual Procedurilor de Închidere a Minelor se referă în mod specific la:

- estimarea riscului produs de gazele de mină şi a opţiunilor de reducere a acestora; - monitorizarea emisiilor de gaze de mină atât în subteran cât şi la suprafaţă; - posibilităţi de tratare a apelor de mină evacuate; - monitorizarea calităţii apei de mină.


Septembrie 2002

31

4 INTRODUCERE ÎN SISTEMELE DE MANAGEMENT DE MEDIU

4.1 Introducere Utilizarea a procedurilor sistematice de management poate reprezenta un mijloc puternic de control al impactului asupra mediului, în sectorul minier. Această abordare este importantă şi pentru agenţiile de mediu, prin modul în care acestea vor înţelege eforturile operatorilor minieri de a gestiona problemele legate de mediu. Deşi procedurile sistematice sunt larg recomandate, un sistem de management de mediu (SMM) formal, cu atestare externă, nu reprezintă totdeauna abordarea cea mai potrivită, date fiind costurile manageriale şi pregătirea care ar fi putea fi necesare. Obiectivul procedurilor de management trebuie să corespundă mai degrabă nevoilor organizaţiei decât să o supraîncarce cu un sistem complex şi costisitor, greu de menţinut în limite rezonabile. Un domeniu de abordări posibile include:

• o unică procedură sistematică, echivalentul unui “mini SMM”, pentru a controla o anumită problemă de mediu;

• mai multe proceduri independente care se adresează unei serii de probleme cheie;

• un sistem integrat de management capabil să controleze acele probleme de mediu care sunt de o importanţă vitală pentru organizaţie, cu sau fără verificare din exterior;

• un sistem complet de management care să se conformeze unei specificaţii recunoscute, cu sau fără certificare externă;

• un sistem complet de management incluzând publicarea unor informaţii, cu sau fără verificare externa.

În momentul alegerii unei abordări, trebuie să se ţină seama de o serie de factori importanţi, cum sunt:

• costul implementării sistemului (inclusiv timpul alocat managementului), comparativ cu beneficiile;

• disponibilitatea de personal cu pregătire şi experienţă adecvate;

• experienţa anterioară a organizaţiei în implementarea a procedurilor sistematice de management de mediu.

Indiferent de abordarea aleasă, ea trebuie să adopte un ciclu standard de management după schema “Planificare – Execuţie – Verificare – Acţiune”. Caseta de text 4.1. prezintă paşii fundamentali ai unui astfel de ciclu.


Septembrie 2002

32

Acesiste

Introstab

4.2 SunAcea fi Stanadomaicât DeşmajreduSEMare medvariMaimed199pracpub

HarwLimiîn asURSAgra

Caseta de text 4.1 Modelul Sistemului de Management al Mediului: Planificare -Execuţie - Verificare - Acţiune

5 principii esenţiale: 1. angajament la cel mai înalt nivel, cu o politică clară sau un ţel bine definit; 2. planificare, inclusiv definirea cerinţelor legale; 3. implementare, inclusiv definirea responsabilităţilor; 4. verificare şi acţiune corectiva , inclusiv monitorizare; 5. analiza periodică a paşilor 1-4.

st concept se poate reprezenta într-o diagramă pentru a scoate în evidenţă natura continuă a melor de management:

PLANIFICARE IMPLEMENTARE

VERIFICARE POLITICĂ

ANALIZA

ducerea procedurilor de bază poate să ajute la definirea cerinţelor de instruire a personalului şi la ilirea unor obiective de perfecţionare.

Proceduri publicate t disponibile descrieri detaliate ale cerinţelor şi procedurilor sistemului de management de mediu. st capitol al manualului oferă un ghid al acestui tip de informaţii disponibile - cele mai potrivite spre folosite în elaborarea sistemelor de management pentru sectorul minier din România. dardul internaţional pentru sistemele de management de mediu este ISO 14001. Acesta este

ptat de tot mai multe ţări din întreaga lume, printre care şi România, fiind la ora actuală sistemul cel răspândit, atât în organizaţii care ţin să demonstreze o abordare formală a problemelor de mediu, şi în alte entităţi implicate în producţia extractivă: bănci, autorităţi legislative şi comunităţi locale. i implementarea standardului ISO 14001 nu garantează o conformare legală sau o îmbunătăţire oră din punct de vedere al protecţiei mediului, el poate reprezenta o contribuţie importantă la cerea nivelului de risc de mediu, prin implementarea unui sistem sistematic de management. AM (EMAS), Sistemul European de Eco-Management şi Audit de Mediu, în forma sa revizuită, la bază ISO 14001, cu suplimentari importante cum ar fi publicarea informaţiilor din domeniul iului. SEMAM (EMAS) a fost folosit mult mai puţin decât ISO14001 şi punerea lui în aplicare

ază în limite largi, în funcţie de ţară. multe autorităţi în domeniu au publicat ghiduri generale privind sistemele de management de iu în sectorul minier. De exemplu, Agenţia pentru Protecţia Mediului din Australia a publicat în 5, un modul al sistemului de management de mediu ca parte componentă a seriei “Cele mai bune tici în managementul de mediu din sectorul minier”. În mod similar, Organizaţia Naţiunilor Unite a licat un “Ghid de mediu al operaţiunilor din domeniul minier” (ediţia a doua, 1998) care cuprinde

orth Mining Consultancy ted ociere cu Corporation şi ro Consult SRL

Septembrie 2002 33

recomandări în vederea elaborării unui SMM. Uniunea Europeană a publicat la rândul său, un ghid de mediu cu privire la Exploatarea în Condiţii de Securitate a Minelor. Numeroase companii au publicat studii de caz privind elaborarea şi implementarea SMM. De exemplu, o conferinţă cu tema “Managementul de mediu al operaţiunilor miniere”, ţinută la Londra în 1996, a cuprins un studiu de caz al companiei RJB Mining, cea mai importantă companie de exploatare a cărbunilor din Marea Britanie. Studiul a privit elaborarea unui sistem de management de mediu necertificat. Alte asemenea exemple pot fi găsite în Rapoartele Anuale şi Rapoarte de Mediu publicate pe Internet de câteva companii miniere importante ca Rio Tinto Plc. şi Biliton-BHP.

4.3 Implementarea sistemelor de management de mediu Acest subcapitol are drept scop punerea la dispoziţie a unor recomandări practice privind abordarea sistematică a managementului problemelor de mediu, abordare ce poate fi aplicată sectorului minier, în ansamblul său. La baza acestei abordări stă filozofia ”Planificare – Execuţie – Acţiune – Verificare”.

4.3.1 Angajamentul la cel mai înalt nivel Atât timp cât nu există un angajament la cel mai înalt nivel, sistemele de management de mediu riscă să eşueze foarte repede, de exemplu, când este necesară aprobarea extinderii cheltuielilor sau când apare un conflict între problema protecţiei mediului şi producţia minieră. Angajamentul trebuie să fie făcut cunoscut în întreaga organizaţie. Metodele prin care se poate obţine aceasta sunt: prezenţa unui manager din conducerea la cel mai înalt nivel la întâlnirile care se ţin pe problemele de mediu, semnarea de către un membru din conducerea organizaţiei, a unei Declaraţii asupra Politicii de Mediu. Trebuie să se înţeleagă clar, la orice nivel managerial, de ce managementul de mediu este considerat atât de important. El este important mai cu seamă când există un conflict între problemele de mediu şi cele de management (cum ar fi costurile) şi când îi poate ajuta pe manageri să ia decizii în mai mare cunoştinţă de cauză. Întâlnirile în care se afirmă sau se re-afirmă intenţiile unei organizaţii în domeniul protecţiei mediului, reprezintă un angajament clar al organizaţiei, cu mai mare greutate decât o simplă declaraţie scrisă.

4.3.2 Declaraţia de politică Este mult mai dificilă elaborarea unei politici constând din declaraţii specifice care pot fi verificate, decât una care oferă numai obiective generale. Principiul conform căruia “dacă ceva nu poate fi măsurat, nu poate fi nici rezolvat” ar trebui să se aplice şi declaraţiilor politice. De exemplu, gradul de conformare legală atins de o anumită politică, poate fi verificat prin intermediul datelor de monitorizare. Dimpotrivă, o intenţie definită în termeni generali de a încerca o reducere a impactului asupra mediului, ar fi dificil dacă nu chiar imposibil de evaluat şi de verificat. Politicile de mediu trebuie să reflecte activităţile specifice în cadrul unei organizaţii, dar principiile sunt aceleaşi. De exemplu, este posibil ca atât autorităţile de mediu cât şi companiile miniere să aibă obiective legate de obţinerea unei conformări legale. Cu toate acestea, o companie minieră este probabil să fie interesată de procedurile care să-i asigure conformarea, în timp ce autoritatea legislativă să fie preocupată de procedurile cele mai ieftine de monitorizare a conformării. Mesajele pe care le transmite politica de mediu a companiei trebuie să fie pe înţelesul tuturor celor din organizaţie.

4.3.3 Planificarea


Septembrie 2002

34

În cadrul unui SMM complet sunt incluse mai multe procedee privind protecţia mediului şi conformarea cu normele legale. În orice sistem este esenţial să se stabilească procedee care să servească unei conformări legale.

Cerinţe legislative Deoarece atât pe plan naţional cât şi la nivelul UE, legislaţia cu privire la mediu este într-o continuă modificare, este necesară o procedură sistematică prin intermediul căreia orice organizaţie să fie la curent cu ultimele modificări în domeniu. Acesta este un exemplu de funcţionare a SMM care poate fi centralizată, pentru a evita repetarea aceleiaşi activităţi la fiecare mină sau oficiu în parte. În România este necesar să se ia în consideraţie nu numai Legea Protecţiei Mediului, dar şi celelalte cerinţe cu statut legal, cum sunt Deciziile de Guvern şi Ordinele Ministrului. Adesea, este convenabil să se împartă legislaţia în reglementări de ordin “general” şi cerinţe caracteristice unui amplasament. Reglementările generale definesc măsurile de protecţie a mediului care pot fi aplicate unui număr mare de locaţii, cum ar fi standardele de calitate a solului. Pentru o companie minieră, informaţiile de acest tip se pot elabora în mod centralizat şi difuzate la fiecare amplasament în parte. Minelor operaţionale li se pot impune cerinţe specifice fiecărei locaţii (probabil un Plan de Conformare), spre exemplu, de a controla emisiile în aer sau nivelul de poluare a apelor care variază nu numai de la un amplasament la altul dar şi dintr-un loc în altul, în cadrul aceleiaşi locaţii. Prin urmare, o locaţie poate avea o listă foarte lungă de obligaţii cu privire la mediu. Un prim pas în direcţia conformării este de a se asigura că fiecare manager este conştient de cerinţele specifice pentru aria lui de responsabilitate.

Evaluarea riscului Sistemele de management de mediu recunosc faptul că întotdeauna este loc şi de mai bine; intenţia este de a progresa pornind de la o ierarhie bine stabilită a priorităţilor. Evaluarea riscului reprezintă un instrument de identificare a acestor priorităţi şi este examinat în capitolul 5.

4.3.4 Implementarea În cadrul unui SMM complet, faza de implementare cuprinde câţiva paşi. Orice sistem trebuie să cuprindă o definiţie a responsabilităţilor privind mediul, precum şi câteva proceduri scrise (control de mediu). Organizare şi responsabilitate Responsabilitatea de a se conforma unei politici, legislaţii sau altor obligaţii din domeniul mediului nu poate fi separată de autoritatea de a acţiona. De exemplu, responsabilitatea de a se conforma unui acord privind deversarile de apă nu poate fi lăsată pe seama unui manager de grad inferior, decât dacă acesta este una şi aceeaşi persoană cu cea care răspunde de costurile privind prevenirea poluării. Dimpotrivă, răspunderea privind monitorizarea conformării şi raportării rezultatelor către nivelele superioare, poate fi dată cu mai mare uşurinţă. În cazul în care responsabilitatea este pe umerii celor aflaţi în posturi manageriale, cum ar fi inginerii de proiect cu drept de acţiune, aceasta înseamnă că specialiştii în domeniul mediului au sarcina de a oferi servicii de consultanţă tehnică şi monitorizare pentru managerii care răspund de întreaga operaţiune. În multe organizaţii, anumite posturi au necesitat mult timp pentru a se dezvolta, dar în momentul în care unele problemele de mediu au fost abordate pentru prima dată, a fost destul de dificil să se decidă care responsabilităţi corespund unui anume post de conducere. În momentul implementării unui SMM, definirea responsabilităţilor legate de mediu poate deveni o sarcină dificilă. Costurile legate de protecţia mediului nu pot fi suportate fără a face referire la beneficii; la un moment dat, cineva din cadrul organizaţiei trebuie să-şi asume răspunderea de a lua hotărâri pe baza unei analize formale sau neformale privind analiza raportului dintre costuri şi beneficii. Nivelul de autoritate este posibil să reflecte nivelul costurilor şi/sau riscurilor suportate.

Controlul operaţional Ca şi în alte domenii de activitate, este adesea necesar să se găsească metodologii standard sub forma unor proceduri scrise în vederea îndeplinirii unor sarcini specifice. În domeniul managementului


Septembrie 2002

35

de mediu, exemplele cuprind specificaţii privind prelevarea probelor, monitorizarea şi controlul operaţional pentru prevenirea emisiilor puternice în aer, apă şi sol. Ca un exemplu specific, se pot redacta proceduri scrise pentru sarcini precise privind reducerea emisiilor de particule în suspensie pe un amplasament de mare întindere. Acestea pot include managerii de procese tehnologice de tipul prelucrării, depozitării/recuperării deşeurilor minerale, precum şi şefii instalaţiilor. Este foarte important ca documentaţia să fie cât mai redusă, iar sistemul şi procedurile scrise aferente să fie menţinute cât mai simplu cu putinţă. În cazurile în care se aşteaptă ca personalul operativ să se conformeze cu procedurile legate de mediu, este esenţială instruirea şi conştientizarea acestuia.

Instruirea profesională Instruirea nu trebuie să fie formală, de tipul celei într-o sală de clasă; ea poate avea caracterul unei discuţii scurte cu câte un lucrător sau cu un grup mic de lucrători, pe tema activităţii desfăşurate de aceştia, uneori cunoscută sub denumirea de “discuţie utilitară”. Cu toate acestea, chiar şi o instruire neformală trebuie să urmeze o procedură sistematică, pentru a avea siguranţa că fiecare individ ştie care sunt obiectivele legate de mediu, de ce este foarte important pentru ei să se conformeze acestor obiective, şi care sunt sarcinile specifice pe care le au de îndeplinit. Instruirea poate fi şi un bun prilej de a obţine un feedback din partea personalului operaţional care este conştient de riscurile asupra mediului şi de măsurile care trebuie luate pentru reducerea acestuia.

Proceduri pentru cazuri de urgenţă Elaborarea unui plan pentru cazurile de urgenţă legate de mediu beneficiază de o serie de proceduri sistematice care includ o metodologie formală de evaluare a riscului asupra mediului.

4.3.5 Verificare şi acţiuni corective Pentru ca un management de mediu să fie eficient, monitorizarea trebuie să cuprindă un raport al rezultatelor şi o procedură de acţiuni corective. În acest context, “monitorizarea” include atât datele de rutină cât şi înregistrarea neconformităţilor. Monitorizarea Planul cerinţelor legale privind de exemplu, nivelul maxim al emisiilor, reprezintă un punct de plecare în stabilirea unui plan de monitorizare. Se recomandă aplicarea unei proceduri simple, dar sistematice, care să includă paşii: “Planificare – Execuţie – Verificare – Acţiune”, redaţi în Caseta de text 4.2.

O procedurdrept. ElemmonitorizărUn alt procajutorul moO schiţă a aHarworth MinLimited în asociere cuURS CorporaAgraro Consu

Caseta de text 4.2 Procedura de monitorizare a mediului

Decide care tip de monitorizare urmează a fi aplicată Decide asupra locaţiei şi frecvenţei monitorizării Asigură-te că personalul care face monitorizarea este bine instruit Pastreaza inregistrarile Stabileşte cerintele de raportare a rezultatelor Asigură analiza regulată a rezultatelor monitorizarii

ă formală, dar simplă, de acest tip, este adecvata companiilor miniere şi autorităţilor de entul de analiză al acestei proceduri oferă posibilitatea de a decide dacă costul

ii corespunde nivelului riscului de mediu. edeu simplu, dar sistematic, se recomandă în cazuri de necoformitate identificate fie cu nitorizării, fie datorită plângerilor primite sau sub forma unor accidente cum ar fi scurgerile. cestui procedeu este prezentată în Caseta de text 4.3. ing Consultancy

tion şi lt SRL

Septembrie 2002 36

Caseta de text 4.3 Proceduri de privind situaţiile de neconformare:

Înregistrarea detaliilor pentru fiecare neconformare Stabilirea cauzelor neconformării Înregistrarea oricărei acţiuni corective întreprinse; Adoptarea unei decizii şi înregistrarea oricărei acţiuni întreprinse pentru a

preveni o viitoare neconformare.

Auditul (Bilanţ de mediu – în România) Auditarea poate avea forme diferite în funcţie de scopul şi de sfera de acţiune propuse. Legea pentru Protecţia Mediului din România specifică faptul că bilanţul de mediu se realizează în anumite condiţii, cum ar fi schimbarea modului de proprietate. În acest context, bilanţul de mediu este un procedură de a obţine informaţii privind “cauzele şi consecinţele unor efecte negative, trecute sau anticipate”, ca parte componentă a unei evaluări a impactului asupra mediului. În contextul sistemelor de management al mediului, bilanţul de mediu poate fi utilizat pentru evaluarea unor operaţiuni de rutină zilnică şi altor proceduri. Acest tip de bilanţ poate îndeplini funcţii diferite, din care, câteva exemple sunt prezentate în Caseta de text 4.4.

Caseta de text 4.4 Tipuri de audituri de mediu:

Audit de management, pentru a verifica dacă procedurile au fost întocmite în concordanţă cu SMM-ul specificat

Audit operaţional, pentru a verifica dacă s-a lucrat în concordanţă cu procedurile SMM;

Audit specializat, pentru a verifica concordanţa cu proceduri specifice.

Auditarea externă întocmită pentru certificarea unui SMM, se realizează prin intermediul unor auditori independenţi, calificaţi şi acreditaţi. Auditarea internă asumată de o organizaţie din sectorul minier vine să asigure managerii de grad superior de faptul că procedurile au fost corect elaborate şi implementate. Auditul intern poate fi mai puţin formal, putând oferi un element util în sporirea conştientizării precum şi o mai bună instruire. Instruirea auditorilor interni poate fi realizată în aşa fel încât să corespundă nevoilor organizaţiei şi nu trebuie să fie atât de detaliată ca în cazul auditorilor externi care trebuie să menţină anumite standarde specificate. Cât priveşte celelalte elemente ale unui sistem de management de mediu – aici se cere un procedeu sistematic. Acesta ar trebui să descrie modul de planificare a auditului, modul de raportare a rezultatelor precum şi frecvenţa auditurilor. Se vor întocmi liste de verificare standard pentru a se asigura că auditul tine seama de toate aspectele semnificative. Caseta de text 4.5 redă pe scurt procedurile de audit intern:

Caseta de text 4.5 Procesul de audit Auditul trebuie să specifice:

Pregătirea auditorului Planificarea auditurilor Procedurile de auditare, conform listei de verificare Reportarea rezultatelor

Referinţe privind aplicarea şi implementarea SMM sunt prezentate în Capitolul 8.


Septembrie 2002

37

5 PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI RISCURILOR DE MEDIU

5.1 Introducere Acest capitol prezintă principiile de bază ale analizei şi evaluării riscului, principii care pot fi utile în realizarea unui sistem de management de mediu bazat pe risc şi destinat locaţiilor miniere. Utilizarea evaluării riscului a devenit o tehnică obişnuită în sectorul minier din lumea întreagă. De exemplu, evaluarea riscului este un element de rutină în proiectarea unor structuri din industria minieră, inclusiv a digurilor iazurilor de decantare. Se pot face analize pentru a vedea modul în care sistemul proiectat răspunde la încărcătura statică şi dinamică şi se pot examina mai multe de opţiuni de construcţie. Riscurile pot fi reduse printr-o serie de măsuri de atenuare cum ar fi creşterea rezistenţei fundaţiei şi specificarea unor materiale de construcţie adecvate. Se pot identifica condiţiile anormale şi se analizează proiectele pentru ca acestea să poată face faţă unor situaţii grele. Evaluarea riscului utilizează exact acelaşi mod de identificare a riscurilor, de determinare a opţiunilor şi a mijloacelor de reducere a riscului, ca cele utilizate în activităţile de proiectare şi în activităţile inginereşti. În România însă, termenul de “evaluare a riscului de mediu” are o conotaţie cu totul aparte, în relaţie cu auditarea şi evaluarea de mediu. Conform OM Nr.184/1997, pentru autorizarea Procedurilor de Întocmire a Auditului de Mediu, evaluarea riscului reprezintă un instrument folosit pentru a cuantifica impactul produs ca urmare a unor contaminări cunoscute, în vederea autorizării şi a privatizării. Acest capitol trebuie citit, prin urmare, împreună cu OM Nr. 184/1997.

5.2 Domeniu de aplicare Abordarea din cadrul acestui capitol se referă în primul rând la operaţiunile de suprafaţă. Obiectivul pe care îl are în vedere acest ghid este de a oferi un cadru de bază în vederea planificării şi asumării evaluării riscului, ca parte componentă a procesului de management intern, pentru identificarea şi stabilirea acţiunilor prioritare de management de mediu.

5.3 Utilizarea informaţiilor de evaluare a riscului Informaţiile care se obţin în urma evaluării de risc pot fi utilizate în multiple scopuri în contextul managementului de mediu din sectorul minier, mai cu seamă în a oferi sprijin pentru:

• implementarea codurilor de procedură;

• stabilirea activităţilor de management de mediu cu regim prioritar;

• identificarea şi managementului sistematic al riscurilor asupra mediului;

• planificarea în caz de urgenţă;

• activităţile de obţinerea autorizaţiei şi de iniţiere a lucrărilor.

5.4 Definiţii: pericol şi risc Pentru evaluarea riscurilor trebuie identificate mai întâi pericolele. Pericolul reprezintă o proprietate sau o situaţie care în anumite circumstanţe poate provoca pagube, răniri etc. Consecinţele sunt reprezentate de efecte negative, deteriorări, care pot prejudicia sănătatea oamenilor sau mediul ambiant, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Riscul este o combinaţie între frecvenţa de apariţie a unui anumit pericol şi magnitudinea consecinţelor acestuia1.


Septembrie 2002

38

1 Royal Society, UK. 1992.

În mod similar, OM Nr.184/1997 oferă următoarea definiţie:

“Riscul este probabilitatea de apariţie a unui efect negativ într-o anume perioadă de timp dată, fiind de multe ori descris prin ecuaţia: Risc = Pericol x Expunere… Astfel, Evaluarea Riscului implică o apreciere a riscului (incluzând identificarea pericolelor, stabilirea magnitudinii efectelor şi a probabilităţii apariţiei acestora) şi o evaluare a sa (incluzând cuantificarea semnificaţiei pericolelor şi consecinţele asupra populaţiei şi/sau asupra mediului înconjurător)”.

5.5 Modelul Sursă – Cale de propagare – Receptor Un concept cheie în managementul riscului de mediu îl constituie modelul Sursă – Cale de propagare – Receptor. Este un model simplu şi robust care identifică riscul asociat cu orice pericol depistat. Premiza acestui model este aceea că un pericol de mediu presupune un risc doar în cazul în care există o cale de propagare prin care pericolul se poate manifesta în mediu, faţă de muncitori sau public. De exemplu, un rezervor care conţine substanţe chimice tehnologice, reprezintă doar un pericol; el devine un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediul înconjurător dacă apare o cale prin care substanţa chimică se varsă şi ajunge la “receptorii sensibili”. În acest caz, o îngrădire adecvată a rezervoarelor va tăia orice cale dintre sursă şi receptor. Dacă îngrădirea este bine pusă la punct, atunci riscurile de mediu sunt minime; dacă însă aceasta este defectuoasă, atunci ea poate reprezenta un risc de mediu care necesită o atenuare prin realizarea unei noi îngrădiri.

5.6 Realizarea unei evaluări de risc asupra mediului Pentru scopurile acestui ghid, vom considera că o evaluare a riscului de mediu este similară unui audit de mediu. Camera Internaţională de Comerţ defineşte auditul de mediu ca fiind:

“Un instrument managerial cuprinzând o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a modului în care organizarea, managementul şi echipamentul de mediu, sprijină protecţia mediului înconjurător prin:

1. facilitarea controlului managerial al practicilor de mediu;

2. evaluarea conformării cu politica companiei, inclusiv cu reglementările legislative.

Auditarea de mediu se realizează în cadrul unităţilor productive existente pentru evaluarea impactului produs de activităţile curente şi oferă un proces structurat de identificare a pericolelor şi de evaluare a riscurilor potenţiale asociate acestor pericole. Auditul de mediu – adică bilanţul de mediu - (cum este cel solicitat de OM Nr. 184/1997) este de regulă întocmit de specialişti în domeniul mediului, din afara întreprinderii. Cu toate acestea, se presupune că o primă evaluare a riscului asupra mediului se va face chiar de către personalul întreprinderii miniere. Experţii externi pot fi aduşi într-un stadiu ulterior pentru a consilia asupra unor probleme specifice. Caseta de text 5.1. prezintă etapele de bază în procesul de evaluare a riscului.


Septembrie 2002

39

5.7 RaporRaportul dsensibil şiPentru risatenuare

5.8 PlanuDin acest care se vo

5.9 EvaluDupă cumautorizareprezentat urmare, managemprevăzute

Harworth MLimited în asociere URS CorpoAgraro Con

Caseta de text 5.1 Obiectivele procesului de evaluare a riscului demediu

• identificarea operaţiunilor şi a proceselor care pot reprezenta

probleme potenţiale de mediu;

• evaluarea sistemelor de management de mediu şi a procedurilorpentru soluţionarea problemelor identificate;

• identificarea receptorilor potenţiali de mediu sensibili şi a căilorposibile de contaminare;

• evaluarea riscului implicat de diverse activităţi şi ierarhizarea înfuncţie de priorităţi a acţiunilor de reducere şi de management aacestuia.

tul de evaluare a riscului e evaluare a riscului va analiza pericolele identificate, va identifica orice receptor potenţial

va clasifica riscurile asupra sănătăţii oamenilor şi/sau a mediului înconjurător. curile semnificative care au fost identificate, se vor stabili măsurile de management şi

a acestuia şi se vor calcula costurile pentru fiecare opţiune aleasă.

l de management al riscului stadiu se va putea pregăti un plan care va prezenta în ordinea priorităţilor, o listă a acţiunilor r întreprinde, cu definirea clară a costurilor, responsabilităţilor şi a unui program de lucru.

area riscului în procesul de autorizare s-a specificat mai sus, conceptul de evaluare a riscului ocupă un loc central în procesul de de mediu şi privatizare. Cu toate acestea, procesul definit în OM Nr. 184/1997, este ca un instrument legislativ şi nu ca un mijloc de management operaţional al mediului. Prin sugestiile şi conceptele amintite în acest capitol trebuie utilizate pentru a sprijini entul operaţional al mediului, dar în nici un caz, ele nu înlocuiesc cerinţele şi procedurile de OM Nr. 184/1997.

ining Consultancy

cu ration şi sult SRL

Septembrie 2002 40

6 IDENTIFICAREA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ

6.1 Introducere Indicatorii de performanţă sunt consideraţi o componentă cheie în abordarea de tipul sisteme de management aplicată managementului mediului din sectorul minier. Acest capitol dezvoltă abordarea de bază propusă pentru dezvoltarea şi utilizarea indicatorilor de performanţă; informaţii mai detaliate asupra anumitor indicatori de performanţă se găsesc în codurile de procedură specifice. Indicatorii de performanţă sunt meniţi să sprijine implementarea codurilor de procedură şi să:

• concentreze atenţia conducerii asupra conformităţii ca o primă prioritate;

• ofere un cadru pentru un management eficient al riscurilor de mediu;

• ofere un sistem de colectare de date despre mediu care să fie folosite de forurile legislative, investitori şi de comunităţile locale.

6.1.1 Indicatorii de performanţă în sprijinul sistemelor de management O ipoteză de bază în sprijinul utilizării indicatorilor de performanţă este aceea că fără stabilirea unor obiective şi fără măsurarea performanţei, nu se va face practic nimic. Indicatorii de performanţă propuşi oferă sugestii asupra indicatorilor adecvaţi pe operatorii minieri ar trebui să îi definească şi să îi utilizeze în monitorizarea şi evaluarea implementării sistemelor de management al riscurilor de mediu.

6.1.2 Indicatorii de performanţă în sprijinul comunicaţiilor Indicatorii de performanţă sunt consideraţi în primul rând un instrument de management, iar transmiterea informaţiei referitoare la performanţa are o importanţă crescândă pentru sectorul minier din mai multe motive:

• investigarea din ce în ce mai minuţioasă a sectorului miner;

• privatizarea exploatărilor miniere; şi

• cerinţe tot mai mari privind transparenţa informaţiei, impuse prin modificările în sistemul legislativ.

6.2 Indicatori de performanţă cheie Pe baza celor de mai sus, pentru fiecare cod de procedură sunt prezentaţi o serie de indicatori de performanţă cheie, în legătură cu:

• conformitatea cu reglementările legislative;

• management bazat pe identificarea riscurilor de mediu; şi

• implementarea unor sisteme de management adecvate. În plus, se fac recomandări cu privire la colectarea, gestionarea şi prezentarea datelor privind performanţele de mediu.


Septembrie 2002

41

6.3 Conformitatea cu legislaţia Pentru fiecare cod de procedură s-a făcut un rezumat privind următoarele probleme legislative:

• legislaţia / standardele privind mediul care pot fi aplicate;

• alte cerinţe stabilite de agenţiile de mediu (de exemplu în programele de eliberare de autorizaţii şi punere în conformitate).

Reglementările relevante privind mediul definesc cerinţele cheie şi / sau parametrii de conformitate. Cerinţele generice impuse de legislaţie vor fi în general constante, în timp ce cerinţele specifice unor şantiere miniere pot să varieze. Alte cerinţe pot fi stabilite de către agenţiile de mediu prin planuri de autorizare şi punere în conformitate. Acestea vor fi specifice respectivului şantier minier. S-au făcut, de asemenea, sugestii cu privire la eventuale cerinţe care ar putea fi impuse, pentru a le oferi operatorilor din sectorul minier exemple de probleme pe care aceste cerinţe s-ar putea acoperi. Chestiunile legate de conformitatea cu legislaţia oferă o “listă de verificare a gradului de conformitate” prin care operatorii pot să evalueze în mod regulat conformitatea cu reglementările legislative. Această abordare poate cuprinde atât măsuri calitative cât şi măsuri cantitative. Formatul propus pentru acest tip de “listă de verificare a gradului de conformitate” este redat mai jos:

Cerinţe legislative

Data evaluării gradului de conformitate Rezultat Acţiuni

6.4 Parametri de performanţă bazaţi pe identificarea riscurilor de mediu În plus faţă de obţinerea şi demonstrarea conformităţii legale, abordarea managementului mediului bazat pe identificarea riscurilor va determina factorii de decizie ai şantierului minier în cauză să se concentreze asupra problemelor de înaltă prioritate scoase în evidenţă de evaluarea riscului şi care nu sunt abordate în mod direct în cerinţele legislative sau prin clauzele acordării de autorizaţie. Aşa cum s-a mai evidenţiat în acest manual, se recomandă să se efectueze evaluări ale riscurilor de mediu, în vederea identificării potenţialelor zone de risc ridicat şi ulterior să se implementeze sisteme de management prin care să se gestioneze şi reducă riscurile identificate. Indicatorii de performanţă bazaţi pe identificarea riscurilor de mediu vor constitui un pas esenţial în procesul aplicării sistemelor de management. Pentru fiecare cod de procedură s-a întocmit o listă de posibile probleme pe care respectivul cod le poate acoperi, dar parametrii aplicaţi la fiecare şantier depind în mod cert de evaluarea riscurilor de mediu. Pentru fiecare problemă, indicatorii de performanţă vor include:

• parametri de performanţă “tehnici”, fără legătură cu reglementările legislative (bazaţi pe riscurile de mediu);

• parametri de performanţă bazaţi pe sisteme. Parametrii de performanţă “tehnici” care nu fac referire la reglementările legislative şi sunt bazaţi pe identificarea riscurilor de mediu pot include parametri precum nivelurile şi cantităţile de deversare. Parametrii de performanţă bazaţi pe sisteme pot include acţiuni cum ar fi monitorizarea regulată şi sistematică a problemelor care implică un risc ridicat (de exemplu inspectarea regulată a conductelor).


Septembrie 2002

42

6.5 Stabilirea sistemelor adecvate de management O componentă cheie a abordării managementului mediului, dezvoltată în acest manual, o reprezintă implementarea sistemelor de management. Prin aceasta, sistemele de management devin suficient de importante pentru a-şi garanta propriul sistem de indicatori de performanţă. Pentru fiecare cod de procedură, s-a întocmit o listă de bază de acţiuni necesare în vederea elaborării şi implementării sistemelor de management adecvate. Paşii / problemele tratate pot varia de la un cod la altul, dar principalii paşi sunt similari şi includ:

• angajamentul scris al conducerii de la cel mai înalt nivel;

• definirea sistemului de management şi identificarea cerinţelor legale (dacă există);

• implementarea sistemului de management, definirea responsabilităţilor;

• implementarea procedurilor de monitorizare şi a acţiunilor corective;

• inventarierea periodică a performanţelor sistemului planificat / implementat. Rezultatul acestor indicatori de performanţă este reprezentat de o evaluare a gradului în care sistemele de management sunt implementate sistematic. Aceşti indicatori de performanţă nu pot evalua şi eficienţa sistemelor de management, aceasta căzând în sarcina altor indicatori de performanţă care pun accentul pe aspectele tehnice. Formatul propus pentru raportarea acestor indicatori de performanţă, este redat în continuare:

Etapa în sistemul de management Verificare (cum, ce, când, de către cine)

6.6 Colectarea şi evaluarea datelor de performanţă În timp ce indicatorii privind performanţa de mediu sunt utili, în sine, pentru operatorii minieri, un alt element cheie în managementul mediului din sectorul minier îl reprezintă capacitatea de a prezenta altor părţi interesate informaţii legate de mediu. Aceasta se datorează unui număr de motive, printre care:

• sprijinirea eforturilor privind mediul, dacă şantierele sunt vândute;

• acordarea de sprijin în situaţii de criză;

• contribuţia la îmbunătăţirea relaţiilor cu comunităţile locale;

• demonstrarea conformităţii cu cerinţele impuse de forurile legislative. Pentru fiecare cod de procedură, se va întocmi o listă de date privind performanţele de mediu, aceasta incluzând atât criterii legislative, cât şi criterii care nu fac referire la legislaţie (după caz). Obiectivul acesteia este de a sprijini operatorii minieri în întocmirea documentaţiei sistematice cuprinzând datele referitoare la performanţă, atât pentru uz intern cât şi pentru informarea altor părţi interesate. În timp ce datele referitoare la performanţă vor fi utile operatorilor minieri pentru a mări eficienţa propriului management al riscurilor de mediu şi al activităţilor de punere în conformitate, aceste date


Septembrie 2002

43

vor avea de asemenea, un rol important în facilitarea comunicării dintre operatorii minieri şi forurile legislative, investitorii şi comunităţile locale. Aceasta va cuprinde două elemente cheie:

• sistemul de control al documentaţiei privind mediul; şi

• pregătirea rapoartelor de prezentare a performanţelor.

6.6.1 Sistemul de control al documentaţiei privind mediul Standardul ISO 14001 (secţiunea 4.2) evidenţiază cerinţele de bază ce trebuie respectate în controlului documentelor privind mediul, după cum urmează: Organizaţia va stabili şi respecta proceduri de control pentru toate documentele cerute de acest standard internaţional, asigurându-se că:

• acestea pot fi localizate;

• că sunt periodic analizate, revizuite după necesităţi, şi aprobate din punct de vedere al compatibilităţii de către personal autorizat;

• versiunile curente ale documentelor relevante sunt disponibile în toate locaţiile unde se efectuează operaţii esenţiale pentru funcţionarea eficientă a sistemului de management al mediului;

• documentele vechi sunt prompt îndepărtate din toate punctele de emitere şi folosire, sau protejate împotriva utilizării neintenţionate; şi

• orice documente vechi, reţinute pentru arhivare în scop legal sau ca bază de date, sunt identificate corespunzător.

Documentaţia va fi lizibilă, datată (cu datele revizuirilor) şi uşor de identificat, menţinută în ordine şi păstrată pentru o perioadă specificată. Se vor stabili şi respecta procedurile şi responsabilităţile privind crearea şi modificarea diverselor tipuri de documente. În scopul colectării şi gestionării datelor referitoare la performanţele privind mediul, va exista un sistem centralizat de colectare şi înregistrare a datelor pentru toate informaţiile referitoare la managementul mediului. Acesta poate fi atât pe suport de hârtie, cât şi în format electronic şi va include.

• copii ale tuturor autorizaţiilor şi legislaţiei relevante;

• copii ale corespondenţei cu forurile legislative;

• copii după toate documentele privind mediul (de exemplu, note de transfer al reziduurilor / deşeurilor)

• copii ale tuturor evaluărilor externe efectuate (de exemplu, documente privind etalonarea, monitorizarea);

• copii ale tuturor înregistrărilor interne de monitorizare; şi

• copii ale tuturor documentelor şi înregistrărilor privind sistemele de management al mediului. În practică, acest lucru va impune crearea unui sistem sau un birou de fişiere pentru documentelor legate de mediu. Preocupările principale în elaborarea şi gestionarea unui sistem de control al documentelor, trebuie să fie următoarele:

Responsabilităţile: Responsabilitatea pentru colectarea şi gestionarea informaţiei trebuie să îi revină persoanei căreia i s-a atribuit responsabilitatea globală asupra managementului de mediu, la respectivul şantier.


Septembrie 2002

44

Arhivarea documentelor: Se recomandă ca informaţia să fie păstrată cel puţin şase ani, iar datele cu privire la probleme sau incidente importante să fie păstrate pe o perioadă nedeterminată. Informaţia poate fi arhivată, dar trebuie să fie uşor accesibilă la nevoie.

6.6.2 Rapoarte de prezentare a performanţelor de mediu Datele referitoare la mediu colectate în cadrul sistemului de control al documentelor vor necesita analiză, evaluare şi prezentare sub forma unui raport. Scopul principal al rapoartelor de prezentare va fi acela de a sprijini managementul intern, dar ele vor fi folositoare, de asemenea, în informarea părţilor externe interesate. Raportul trebuie să aibă caracterul unui formular tipizat pentru a reduce volumul de muncă necesar de fiecare dată când se realizează un nou raport. Raportul va fi un document autonom al cărui conţinut să fie accesibil şi persoanelor care cunosc puţin sau nu cunosc deloc activităţile respectivului şantier minier. O propunere de structură este redată în cele de mai jos:

Dare de seamă administrativă • Scurtă descriere a operaţiilor (activităţilor) desfăşurate pe şantier

• Perioada de timp acoperită

• Orice activitate deosebită în perioada acoperită de raport

• Rezultatul evaluării gradului de conformitate cu legislaţia

• Rezultatul evaluării performanţei bazată pe identificarea riscurilor de mediu

• Rezultatul evaluării sistemelor de management Introducere • Date de producţie şi perioada de timp acoperită;

• Personalul de bază şi responsabilităţile legate de mediu;

• Prezentarea în rezumat a proceselor desfăşurate pe şantier;

• Prezentarea pe scurt a activităţilor desfăşurate pe şantier în perioada acoperită de raport;

• Statistici de bază ale producţiei

• Orice activitate deosebită; Evaluarea gradului de conformitate cu legislaţia • Lista de verificare a gradului de conformitate • Rezumatul neconformităţilor • Acţiunile corective planificate şi implementate Evaluarea performanţei bazată pe identificarea riscurilor de mediu • Prezentarea în rezumat a problemelor care implică risc ridicat identificate • Prezentarea pe scurt a monitorizării rezultatelor şi identificarea eventualelor probleme care

necesită rezolvare • Acţiunile corective planificate şi implementate Evaluarea sistemelor de management • Evaluarea implementării sistemelor de management şi a funcţionării lor conform planificării

• Discutarea oricăror abateri de la plan

• Acţiuni corective planificate şi implementate.


Septembrie 2002

45


Septembrie 2002

46

ANEXA 6.1: TABELUL PRINCIPALELOR PREOCUPĂRI PRIVIND MEDIUL ŞI INDICATORII CHEIE CU SPECIFIC LOCAL PENTRU MINELE DIN ROMÂNIA Tipul de mină Activitate de management al mediului

Cărbune Metale comune Metale Preţioase Sulf Substanţe nemetalifere Uraniu Sare Metale feroase

Managementul apei

• DAA din mine închise şi deschise (pH-ul şi conţinutul de Fe)

• Apă pompată (pH, salinitate şi solide în suspensie)

• Infiltraţiile DAR din halde (pH, sulfaţi, metale dizolvate)

• Managementul locaţiilor de preparare a cărbunelui (particule solide în suspensie)

• DAA din mine închise şi deschise (pH-ul şi conţinutul de metale dizolvate)

• Apă pompată (pH şi solide în suspensie)

• Infiltraţiile DAR din halde (pH, metale dizolvate)

• Locaţiile instalaţiilor de concentrare (substanţe chimice tehnologice, particule solide în suspensie)


• Apă pompată (pH şi solide în suspensie)

• Infiltraţiile DAR din halde (pH, metale dizolvate)

• Locaţiile instalaţiilor de concentrare (chimicale tehnologice, inclusiv cianură, particule solide în suspensie)

• DAA, scurgerea şi volumul de apă îndiguit din mine închise şi deschise (pH-ul şi conţinutul de metale dizolvate)

• Infiltraţiile DAR din halde (pH, sulfaţi, metale dizolvate, Fe++, SO4

-- )

• Solide în suspensie

• DAA din rocile gazdă, din mine închise şi deschise (pH-ul şi conţinutul de metale dizolvate)


• Infiltraţiile DAR din halde (pH, elemente radioactive, metale dizolvate)

• Instalaţii de tratare şi deşeuri (elemente radioactive, metale dizolvate, Cl-)

• Scurgeri din conducte şi din uzina de preparare (salinitate)

• Contaminarea apei subterane în legătură cu extracţia minieră pe bază de fluide (salinitate)

• Particule solide în suspensie

• DAA din mine închise şi deschise (pH-ul şi conţinutul de Fe)

Emisii atmosferice şi zgomot

• Praf (pulberi) adus de vânt de la exploatări şi halde

• Emisii necontrolate de CH4 din exploatări subterane de cărbune superior (antracit)

• Zgomot de la instalaţiile fixe din vecinătatea caselor/birouri-lor

• Praf (pulberi) adus de vânt de la exploatări

• Particule toxice aduse de vânt de la iazurile de decantare şi halde


• Praf (pulberi) adus de vânt de la exploatări

• Particule toxice aduse de vânt de la iazurile de decantare şi halde


• Praf (pulberi) bogat în S adus de vânt de la exploatări, iazuri de decantare şi halde (aciditate regională, SO4

-- în cursuri de apă)


• Praf (pulberi) adus de vânt de la exploatări şi halde

• Praf (pulberi) adus de vânt de la exploatări şi halde (radio-activitate, particule solide)

• Praf (pulberi) adus de vânt de la exploatări, halde şi iazuri de decantare (particule decolorante)



Septembrie 2002

47

Tipul de mină Activitate de management al mediului


Managementul deşeurilor solide

• Stabilitatea haldelor de steril

• Controlul scurgerilor de suprafaţă (solide în suspensie)

• Reţinerea sau tratarea infiltraţiilor DAR (pH, SO4

--) • Suprimarea

prafului adus de vânt

• Impact vizual


• Reţinerea sau tratarea infiltraţiilor DAR (pH, SO4--)

• Suprimarea prafului adus de vânt

• Impact vizual


• Reţinerea sau tratarea infiltraţiilor DAR (pH, SO4--)


• Impact vizual




--) • Suprimarea


• Impact vizual




• Impact vizual




--) • Suprimarea


• Impact vizual




• Impact vizual

Sistemul de depozitare al deşeurilor de valorificare

• Proiectarea şi integritatea structurilor de îndiguire (monitorizare pentru infiltraţii şi integritate structurală)

• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (conţinut mari de săruri, Cl- şi SO4

--, solide în suspensie)


• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (

• Infiltraţii DAR • Suprimarea



• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (pH, metale grele dizolvate, chimicale tehnologice)




• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (pH, metale grele dizolvate)



• Proiectarea şi integritatea structurilor de îndiguire

• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (săruri dizolvate)


• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (pH, metale grele dizolvate, chimicale tehnologice)


prafului adus de vânt (materiale radioactive)

• Etanşarea iazurilor de reţinere a şlamului

• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare

• Proiectarea ţi integritatea structurilor de îndiguire

• Managementul şi tratarea precipitatului de decantare (pH, săruri dizolvate)

• Infiltraţii DAR


Septembrie 2002

48

Tipul de mină Activitate de management al mediului


Reabilitarea zonelor miniere

• Rambleierea carierelor (disponibil de material de umplere, reprofilarea pereţilor, planificarea utilizării ulterioare a golurilor excavate)

• Rambleierea puţurilor (material de umplere inert, monitorizarea tasării)

• Planificarea şi tratarea emisiilor deCH4

• Îndepărtarea materialelor abandonate şi periculoase (transformatoare, PCB-uri)

• Reprofilarea zonelor afectate de lucrări miniere, planificarea utilizării ulterioare


• Rambleierea puţurilor (material de umplere inert, monitorizarea tasării)

• Utilizarea planificată a deşeurilor de valorificare pentru rambleiere

• Îndepărtarea materialelor abandonate şi periculoase (transformatoa-re, PCB-uri) • Reprofilarea zonelor

afectate de lucrări miniere, planificarea utilizării ulterioare



• Îndepărtarea materialelor abandonate şi periculoase (transformatoa-re, PCB-uri)










• Rambleiereapuţurilor (material de umplere inert, monitorizarea tasării)

• Utilizare planificată a deşeurilor de valorificare pentru rambleiere



• Stabilizarea şi rambleierea zonelor miniere puţin adânci / cavităţilor de solubilizare (disponibil de material de umplere, monitorizarea tasării)




• Rambleierea carierelor (disponibilitatea de material de umplere, reprofilarea pereţilor, planificarea utilizării ulterioare a golurilor excavate)




Proceduri privind reacţia în caz de urgenţă

• Evaluarea riscurilor de mediu specifice minei

• Plan de reacţie în caz de urgenţă

• Instructaj şi practică


• Plan de reacţie în caz de urgenţă • Instructaj şi practică




















Septembrie 2002

49

ANEXA 6.1: ÎNTREBĂRI ŞI INDICSATORI POSIBILI DE MEDIU PROPUŞI DE “INIŢIATIVA

GLOBALĂ DE RAPORTARE” PENTRU SECTORUL MINIER Se sugerează utilizarea acestei liste ca ajutor pentru pregătirea raportului rezumat privind performanţa de mediu şi identificarea indicatorilor de mediu. Deoarece întrebările au fost gândite pentru industria minieră în general, este probabil ca nu toate întrebările/problemele să fie relevante pentru sectorul minier din România.

1. IMPACTURI GLOBALE • Care sunt principalele impacturi asupra mediului rezultate din activităţile companiei? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce întreprinde compania pentru a diminua aceste impacturi? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Evaluează compania un potenţial impact asupra mediului sau o accentuare a lui pe durata fazei de explorare?

…………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost luate în calcul riscurile de mediu şi premizele favorabile pentru toate fazele mineritului? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. 2. DETALII OPERAŢIONALE Întrebări posibile • Care este calitatea minereului (domeniul de calitate) pentru anul de activitate precedent? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cât minereu a fost extras anual? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

50

• Cât metal (etc.) a fost produs anual? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Există un plan de proiect pentru asigurare a calităţii (PPAC) la nivelul întregului amplasament? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce metode de extracţie, valorificare şi prelucrare sunt utilizate? …………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

3. STUDII ALE CONDIŢIILOR DE BAZĂ / MONITORIZARE / COLECTAREA DATELOR Întrebări posibile

• Au fost întocmite: auditul de mediu/studiul de impact de mediu/evaluarea impactului de mediu? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care sunt condiţiile climatice în zona (precipitaţii, vânt, evaporare, radiaţie solară etc.)? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Există o monitorizare a condiţiilor de mediu în aşa fel încât să poată fi determinate schimbările sezoniere şi cele de climă?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt toate punctele de monitorizare identificate pe hărţi şi/sau prin coordonate geografice (latitudine/longitudine); există trimiteri la rezultate analitice pentru aceste puncte?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt identificate limitele de detecţie, metodele analitice, indicatorii QA/QC (Quality Assurance/Quality Control –asigurarea calităţii / controlul calităţii) pentru fiecare analiză?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt utilizate planuri de prelevare şi analiză pentru fiecare eveniment care solicită prelevarea? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost verificate din punct de vedere al fondului/condiţiilor de bază amplasamentele, probele, studiile etc. privitoare la condiţiile de bază/fondul de conţinut?


Septembrie 2002

51

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt datele de mediu validate şi verificate? Dacă da, de către cine? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Oferă compania minieră fonduri pentru o entitate independentă care să efectueze analize separate şi care să interpreteze rezultatele unei monitorizări de mediu, pentru comunitate?

………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Frecvenţa de prelevare • deşeuri de valorificare • apă • sol • emisii în aer • altele

Număr de amplasamente care au certificare ISO 14001

Procent de implementare a sistemului intern de management al mediului

Număr de operaţii pentru care s-au elaborat rapoarte cu specific local, având menţionată strategia de distribuţie/informaţia de contact

4. REMEDIERE Întrebări posibile: • Dezvoltă compania un plan de mediu de închidere pentru fiecare exploatare minieră? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Are compania un plan de remediere pentru fiecare exploatare minieră? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce suprafeţe au fost remediate în acest an şi ce metode au fost utilizate? Unde? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Va îmbunătăţi remedierea în vreun fel condiţiile de mediu? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

5. UTILIZAREA ENERGIEI


Septembrie 2002

52

Întrebări posibile: • Ce întreprinde compania pentru a-şi reduce consumul de energie? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Există oportunităţi de a produce energie în cadrul amplasamentului? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Utilizează compania (sau explorează utilizarea de) sisteme de energie reciclabilă pentru a produce energie în cadrul amplasamentului?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce întreprinde compania pentru a creşte eficienţa consumului de energie? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Cantitatea de energie cumpărată (din surse de combustibil primar)

Consumul total de combustibili si tipul fiecăruia Intensitatea energiei (MWh / tona de metal) 6. FOLOSIREA/CALITATEA APEI Întrebări posibile: • Determină compania condiţiile de bază/valorile de fond: pentru acumulările şi debitele apelor

de suprafaţă; acumulări de apă subterană şi cote; infiltraţii şi izvoare, înainte de execuţia unei lucrări miniere?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Îşi asumă compania efectuarea unui inventar al izvoarelor şi infiltraţiilor, mlaştini şi zone adiacente, din aria propusă pentru exploatare?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Dacă da, în ce stadiu al exploatării? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Colectează compania informaţii bazate pe experienţe sau observaţii personale, neverificate experimental, privind calitatea şi cantitatea apei, înainte de execuţia unei lucrări miniere?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

53

• Sunt amplasate sistemele (de monitorizare etc.) pentru a determina dacă s-au modificat condiţiile de bază/valorile de fond ale apelor de suprafaţă, apelor subterane şi ale apei de infiltraţie/izvor?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este potenţialul proiectului de a degrada sau îmbunătăţi calitatea şi cantitatea apei? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Vor întrerupe, bloca şi/sau devia lucrările miniere vreun curs de apă? Vor modifica aceste lucrări apele de suprafaţă? Dacă da, care anume resurse de apă vor fi afectate?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care sunt încărcările cu poluanţi ale apelor de suprafaţă şi subterane de la/în zona minieră? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost făcute predicţii asupra calităţii finale a apei (puţuri, cursuri de apă, acvifere etc.)? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• În ce măsură corespund concentraţiile de poluanţi din apă cu valorile preconizate? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce întreprinde compania pentru reducerea consumului de apă? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost identificate soluţii de reciclare/reutilizare a apei în cadrul amplasamentului? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost proiectate unităţile miniere şi de depozitare a sterilului să reziste inundaţiilor celor mai puternice?

…………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. Indicatori posibili: Indicator Rezultat Volumele de apă de suprafaţă şi apa brută utilizate

Schimbări în utilizarea apei reciclate de-a lungul timpului

Numărul de depăşiri zilnice ale nivelelor permise Frecvenţa depăşirilor temperaturii apei


Septembrie 2002

54

Cantitatea de substanţe poluante din apa uzată Apă extrasă / tone de minereu măcinat Apa utilizată / kilogram de produs Litri de apă tratată Cheltuieli de recuperare a apei Cantitatea de metal eliberată în apă / tona de metal produs

7. EMISII, EFLUENŢI ŞI DEŞEURI Întrebări posibile: • Ce întreprinde compania pentru reducerea utilizării de produse chimice potenţial periculoase? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Investighează compania alternative la substanţele chimice problematice? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Este compania angajată în parteneriate cu institute de cercetare pentru a dezvolta alternative la substanţele chimice problematice?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce cantitate de reactivi chimici a fost utilizată anual în cadrul amplasamentului şi în ce scop? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost identificate în cadrul amplasamentului şanse de reciclare / reutilizare a substanţelor chimice?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este cantitatea anuala şi tipul de deşeuri deversate în sol, aer şi apă? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce întreprinde compania pentru reducerea deşeurilor generate de exploatare? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este cantitatea anuala de substanţe periculoase individuale deversate în sol, aer şi apă? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este mobilitatea potenţială a substanţelor periculoase din apele deversate? (de exemplu metale în haldele de roci sterile, drenajul potenţial al apelor acide de mină)

………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

55

………………………………………………………………………………………………………….

• Care este potenţialul deşeurilor şi materialului excavat de a genera acid şi/sau metale/metaloide?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum va fi manipulat în interiorul şi în afara amplasamentului deşeul produs de proiectul minier? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce metode sunt utilizate pentru prelucrarea zgurii? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Compania efectuează audituri la halde? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost identificate şanse de reciclare / reutilizare deşeurilor în cadrul amplasamentului? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este potenţialul fiecărui proiect minier în relaţie cu fenomenul de încălzire globală? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este potenţialul proiectului minier în relaţia cu distrugerea stratului de ozon? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este potenţialul proiectului minier de a îmbunătăţi sau degrada calitatea aerului (prin intermediul exploziilor, mutării de pământ şi transportului – se depun particule în suspensie din atmosferă în jurul zonelor miniere)?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum vor afecta emisiile provenite de la activitatile desfasurate in topitoriile de metale feroase sau neferoase, calitatea aerului local?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Schimbări în timp ale consumului de cianură Concentraţiile de fluorură/cianură etc. în vegetaţie, pe o rază de 1 km în jurul uzinei

Schimbări în emisiile de fluorură Fluorură dizolvată în efluent


Septembrie 2002

56

Nivelele de fluorură din frunzişul copacilor Emisii de gaze cu efect de seră, în tone de echivalent CO2

Emisii de substanţe cu efect de distrugere a stratului de ozon, în tone de echivalent CFC-II (cloro-fluoro-carbonaţi)

Alte emisii, după cum este cazul, în kilograme sau tone

Emisii toxice, în kg/an, pe tip de substanţă Concentraţiile particulelor fine solide Totalul de metale eliberate Numărul situaţiilor în care limitele de emisie au fost depăşite

Frecvenţa cazurilor în care calitatea aerului se situează în afara limitelor orare stabilite

Volumul total de deşeuri generate (şi procentul care este depozitat faţă de cel reciclat)

Schimbări în timp ale recuperării deşeurilor Consumul de reactivi în tone Materiale reciclate (volum şi tip de material) Volumul de ulei uzat înlăturat Cantitatea de deşeuri de valorificare transportate către iazul de decantare

Tone de deşeuri de valorificare depozitate Tone de rocă sterilă transportate către haldele de suprafaţă

Tone de deşeuri solide expediate Cantitatea de depuneri inerte pe cazane Cantitatea de deşeu reciclat în raport cu deşeul depozitat

Procentul de particule în suspensie colectate Procentul de recuperare a hidrocarburilor Total minereu tratat; total deşeuri de măcinare; capacitate de stocare

Suma cheltuită în cercetare şi dezvoltare în domeniul substanţelor chimice şi metodelor favorabile protecţiei mediului

8. SCURGERI ŞI CONFORMARE Întrebări posibile:


Septembrie 2002

57

• Sunt puse la punct planuri de urgenţă privind scurgerile/emisiile de reactivi/substanţe periculoase?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Numărul de scurgeri/incidente (cu detalii asupra locului şi datei, asupra severităţii evenimentului şi a impactului)

Numărul de incidente de nonconformare Numărul zilelor în care particulele solide în suspensie au depăşit limitele admise

Totalul evenimentelor de nonconformare privind apa şi aerul

Numărul de scurgeri care au scăpat din sistemele de reţinere

Suma plătită în amenzi Numărul acţiunilor de reglementare Numărul de sancţiuni 9. UTILIZAREA TERENULUI Întrebări posibile: • Determină compania caracteristicile de fond şi cele care privesc condiţiile de bază ale

ambientului, concentraţiile de sol, pH-ul şi alte condiţii pedologice? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt amplasate sistemele (monitorizare etc.) de determinare a schimbărilor condiţiilor de bază şi valorilor de fond privind ambientul şi solul?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Colectează compania informaţii bazate pe experienţe sau observaţii personale, neverificate experimental, privind calitatea solului, înainte de execuţia unei lucrări miniere?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este potenţialul proiectului de a degrada sau îmbunătăţi calitatea terenului? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce mecanisme utilizează compania pentru controlul eroziunii? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cât teren va fi afectat in urma depozitării deşeurilor, clădirilor şi spaţiilor utilitare, carierelor, drumurilor, puţurilor de explorare etc.?


Septembrie 2002

58

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Suprafaţa şi procentul de teren reabilitat modificat Suprafaţa afectata şi procentul de modificare Total teren afectat Raportul intre terenul reabilitat şi cel afectat Număr de hectare replantate Numărul de hectare folosite Procentajul de halde reprofilate Procentajul de structuri miniere înlăturate Costul (in lei) curent şi cel estimat pentru refacerea terenului

10. BIODIVERSITATE Întrebări posibile: • Este compania angajată în vreun parteneriat cu organizaţii care au ca scop conservarea şi

biodiversitatea? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Are compania un plan de acţiune/ protecţie a biodiversităţii? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Îşi asumă compania efectuarea unei evaluări privind modificarea fondului de specii şi a populaţiilor în jurul fiecărui amplasament?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum asigură compania protecţia fondului piscicol? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Îşi asumă compania efectuarea unui inventar al condiţiilor de bază privind: biosul acvatic (specii native şi de revegetaţie); mamifere; păsări; specii pe cale de dispariţie? Dacă da, în ce stadiu se află operaţiunile?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt disponibile date sau sunt în curs de elaborare studii privind fondul/condiţiile de bază ale: populaţiei şi abundenţei piscicole, populaţiei şi abundenţei de nevertebrate, populaţiei şi abundenţei de mamifere, vegetaţiei (nativă, de mal, revegetaţia), populaţiei şi abundenţei de păsări, populaţiei şi abundenţei de amfibieni?

………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

59

………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt amplasate sistemele (monitorizare etc.) de determinare a schimbărilor condiţiilor de bază şi valorilor de fond privind cele de mai sus?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Colectează compania informaţii bazate pe experienţe sau observaţii personale, neverificate experimental, privind vegetaţia, identitatea şi populaţiile de peşti, mamifere, păsări, nevertebrate, amfibieni, înainte de execuţia unei lucrări miniere?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este posibilitatea ca proiectul să degradeze sau să extindă vegetaţia, habitatul şi populaţiile de peşti/nevertebrate, mamifere, păsări, amfibieni?

…………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………. Indicatori posibili: Indicator Rezultat Numărul de specii cheie în cursurile de apă Rata mortalităţii animalelor sălbatice în legătură cu exploatările

Suprafaţa de teren vândută la preţ scăzut în vederea conservării

Rata mortalităţii animalelor sălbatice în legătură cu produsele chimice

11. SECURITATEA URANIULUI Întrebare posibilă: • A semnat compania acorduri de neproliferare unde uraniul este vândut? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

12. IMPLICAREA / INTERACŢIUNEA COMUNITĂŢII Întrebări posibile: • Cine va fi afectat de impactul negativ, social şi de mediu al proiectelor? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cine sunt cei mai vulnerabili, mai puţin vizibili şi mai puţin vociferanţi locuitori în zona proiectului?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

60

• A fost înfiinţat un comitet consultativ la nivelul comunităţii? Cine sunt membrii aleşi ai acestui comitet?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Este informaţia (scrisă, orală, vizuală) care descrie proiectul, uşor de înţeles şi disponibilă pentru comunitate?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum este garantată deplina participare a comunităţii în programele de dezvoltare socială? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum sunt tratate de către companie problemele legate de sexe în interacţiunile sale cu comunităţile locale?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Asigură compania un cadru în care să poate fi abordate problemele femeilor, atât ca forţă de muncă cât şi din punct de vedere al interacţiunilor cu comunitatea locală?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• A fost pus la punct vreun mecanism de rezolvare a problemelor care să garanteze egalitatea între diverşi participanţi în procesul de producţie – atât la nivel local cât şi naţional?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Este comunitatea implicată în proiectarea minei şi în proiectarea eforturilor de remediere? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Se înregistrează conflicte cu comunităţile locale? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• A stat compania sau altă entitate, de vorbă cu membrii reprezentativi ai comunităţii pentru a le afla relatările şi cât valorează acestea, în vederea determinării priorităţilor lor?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Există vreun mecanism pus la punct pentru a discuta regulat cu comunitatea despre rezultatele şi implicaţiile rezultatelor monitorizării de mediu?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Înţelege/cunoaşte compania ce preţuieşte comunitatea în materie de mediu şi de ce? ………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

61

………………………………………………………………………………………………………….

• Are compania un program de conştientizare interculturală pus la punct? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Au fost evaluate resursele antropologice/culturale din imediata apropiere a minei? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt disponibile pentru public auditul de mediu/studiile de impact de mediu/evaluările de impact de mediu? Unde poate vedea publicul o copie a acestora?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Instruieşte compania comunitatea locală în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa, mediul şi alte probleme?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Are compania vreun program de burse/educaţie comunitară? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt angajaţii încurajaţi să participe la programele de mediu/sociale? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Sunt angajaţii încurajaţi să facă sugestii privind îmbunătăţirea programelor de mediu/sociale? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Domeniul de entităţi implicate în producţia minei, antrenate în programele companiei

Numărul locuitorilor care trăiesc şi utilizează terenul din locaţia minieră planificată şi din jurul acesteia

Măsura implicării comunităţilor Resurse alocate pentru comunitate/comunicaţii Timpul alocat personalului pentru instruirea în problemele valorilor social/economice

Cheltuieli de cercetare/dezvoltare în programe sociale

Implicarea comunităţii în procesul de instruire Pierderea de amplasamente (situri) arheologice Numărul de sugestii privind programele de mediu/sociale / 1000 de angajaţi


Septembrie 2002

62

13. PROBLEME DE SĂNĂTATE ŞI PROTECŢIA MUNCII Întrebări posibile • Există vreun studiu al condiţiilor de bază privind sănătatea populaţiei din zona afectată de

minerit? Va fi sănătatea populaţiei monitorizată în timpul şi după încheierea proiectului? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum îşi instruieşte compania forţa de muncă în probleme de sănătate şi protecţia muncii, mediu şi altele?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce protecţii li se asigură minerilor? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce protecţii se acordă comunităţilor locale privind potenţiale expuneri la substanţe toxice? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum se asigură compania că antreprenorii aplică standarde similare privind mediul, sănătatea şi protecţia muncii?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Există vreo echipă de anchetă destinată prevenirii accidentelor? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce politici/programe are compania în legătură cu educaţia profilactică şi tratamentul tuberculozei/malariei? Cum asigură compania conformarea la aceste politici/programe?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce politici/programe are compania în legătură cu educaţia profilactică şi tratamentul HIV/SIDA? Cum asigură compania conformarea la aceste politici/programe?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• A studiat compania impactul real şi potenţial al infecţiei cu HIV asupra absenteismului, productivităţii, fluctuaţiei (etc.) forţei de muncă?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Asigură compania testarea gratuită şi confidenţială pentru HIV şi alte boli cu transmisie sexuală?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

63

• Asigură compania prezervative gratuite pentru muncitori? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Asigură compania medicamente gratuite sau alte forme de tratament, muncitorilor cu HIV/SIDA sau alte boli?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Continuă compania să asigure beneficii muncitorilor după ce boala (HIV/SIDA etc.) a prejudiciat sau a distrus capacitatea de muncă?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce practici nediscriminatorii are compania în legătură cu infecţia HIV? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum promovează compania standardul vieţii de familie şi de comunitate pentru muncitorii săi? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Numărul de accidente incluzând angajaţii cu contract

Numărul de violări ale HSC (Health and Safety Code – Codul Sănătăţii şi Protecţiei Muncii, n.tr.)

Numărul victimelor Modificări ale procentului de răniri cu scoatere din producţie

Modificări ale procentului de răniri cu scoatere din producţie

Modificări ale procentului de cazuri de boli profesionale

Rata LTIF (Lost Time Injury Frequency – Frecvenţa Rănirilor cu Scoatere din Producţie, n.tr.); raportul dintre aceasta şi cu media din sectorul metalifer

Rata frecvenţei rănirilor tratate medical Numărul rănirilor fără urmări fatale, dar care duc la incapacitate de muncă

Suma totală cheltuită pe compensaţii acordate muncitorilor

Scăderea cazurilor de malarie în timp. Modificarea morbidităţii malariei

Descreşterea cazurilor de tuberculoză în timp. Modificarea morbidităţii tuberculozei

Numărul de angajaţi cărora li s-a administrat vaccin antigripal


Septembrie 2002

64

Nivelul de expunere la radiaţii Nivelul mediu de plumb/arsen în sânge Frecvenţa monitorizării pentru plumbul sanguin Numărul angajaţilor care suferă de berilioză sau de sensibilitate la beriliu

Nivelul de plumb sanguin la copiii localnici, mai mici de trei ani

Modificarea numărului de cazuri de boli cu transmitere sexuală, în timp

Modificări ale ratei prostituţiei Procentul de locuitori seropozitivi HIV din regiune / muncitori seropozitivi HIV

Numărul familiilor care utilizează serviciile de consiliere

Procentul de angajaţi care frecventează workshop-uri antistress

Procentul de unităţi de afaceri care sprijină clinici de sănătate

Suma totală donată grupurilor non-profit din domeniul sănătăţii

14. DREPTURILE OMULUI Întrebări posibile: • Sprijină compania Declaraţia ONU asupra drepturilor omului şi/sau Acordul Global? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum investighează compania cazurile raportate de violare a drepturilor omului şi cum răspunde la acestea?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Numărul de plângeri în legătură cu drepturile omului

Numărul de angajaţi cu instruire în domeniul drepturilor omului

15. LOCURI DE MUNCĂ: ASIGURARE / SATISFACŢIE / SALARII Nu este inclus.


Septembrie 2002

65

16. ECONOMIA LOCALĂ Întrebări posibile: • Ce întreprinde compania pentru crearea de lobby-uri şi pentru promovarea unei dezvoltări

durabile? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care sunt cele mai comune mijloace de existenţă economică ale populaţiei locale şi în ce mod afectează sau sprijină mineritul aceste activităţi?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cine altcineva va beneficia de pe urma proiectului în afară de sponsor şi investitori? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Face compania investiţii directe în economia locală? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Achiziţionează compania produse locale? Utilizează resursele locale? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Ce se întreprinde pentru a se asigura că economia locală va fi durabilă şi după închiderea minei?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum asigură compania că economiile locale nu vor deveni dependente de exploatările miniere?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Care este planul de închidere al companiei? …………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….

• Cum previne compania crearea unei dependenţe economice a comunităţii locale faţă de exploatările miniere?

…………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….


Septembrie 2002

66

Indicatori posibili: Indicator Rezultat Pierderea mijloacelor de existenţă (prin accesul la terenul vital al comunităţilor locale)

Schimbări în utilizarea terenului (pierderea teritoriului tradiţional al grupurilor indigene)

Modificări ale numărului de locuitori din zonă Modificări ale fondului locativ (disponibilitate, chirie, calitate etc.)

Investiţii în proiecte de infrastructură locală (număr de case, drumuri, poduri, şcoli, spitale etc. construite)

Procentul de foşti angajaţi de la minele închise, care au găsit de lucru

17. ACHIZIŢIONĂRI DE TERENURI / TAXE Nu este inclus.

18. CHELTUIELI PENTRU PROGRAME DE MEDIU / SOCIALE Indicatori posibili: Indicator Rezultat Cheltuieli anuale pentru programe de mediu (atât ca total cât şi ca procent din venitul anual brut)

Cheltuieli anuale pentru programe comunitare (atât ca total cât şi ca procent din venitul anual brut)

Numărul de grupuri non-profit, comunitare sau ecologiste care au primit beneficii

Suma anuală cheltuită pentru operaţiuni de remediere

Suma anuală cheltuită pentru operaţiuni de tratare Sume disponibile pentru proiectele de închidere şi refacere (curente şi estimate)

7 PROCEDURI DE MONITORIZARE

7.1 Introducere Acest capitol oferă o introducere de bază pentru utilizarea monitorizării de mediu în cadrul sistemului de management de mediu din industria miniera şi se referă la:

• Relaţia dintre monitorizare şi indicatorii de performanţa;

• Utilizarea monitorizării ca un instrument de management al riscului;

• Utilizarea sistemelor de management pentru monitorizare;

• Recomandările publicate despre monitorizare;

• Resursele necesare pentru programele de monitorizare. Suplimentar, ghiduri specifice (unde este adecvat) pentru monitorizare sunt oferite in cadrul fiecărui Cod de Procedură.

7.2 Relaţia dintre monitorizare şi indicatorii de performanţa Ideea de bază pentru susţinerea utilizării Indicatorilor de Performanţă (IP) este aceea, că fără stabilirea ţintelor şi măsurarea performanţei eforturile depuse nu vor avea destinaţie precisă şi se va realiza un progres scăzut. Astfel, monitorizarea nu trebuie văzută ca o activitate izolată, ci ca o parte integrantă a procesului de îmbunătăţire continua a sistemelor generale de management. Monitorizarea va oferi informaţiile cantitative de bază pentru utilizarea IP, atribuind informaţiile cheie şi parametrii care trebuiesc măsuraţi într-un mod sistematic. Această relaţie este descrisă sintetic mai jos:

Figura 7.1 Ierarhia de monitorizare a mediului Sisteme de management

Indicatori de Performanţă (IP) Monitorizarea mediului


Septembrie 2002

67


Septembrie 2002

68

Programele de monitorizare a mediului trebuiesc realizate astfel încât sa furnizeze informaţiile necesare următoarelor utilizări:

• Să asigure informaţiile cerute de IP

• Să ofere informaţiile cerute pentru evaluarea conformităţii;

• Să ofere informaţiile cerute pentru desfăşurarea continua a evaluărilor de referinţă. Stabilirea IP va necesita ca datele de monitorizare să fie colectate şi analizate pe o baza continua. Suplimentar, aceste informaţii pot fi de asemenea folosite in scopul evaluării conformităţii, aşa după cum sunt subliniate în cap. 7.3 de mai jos. O utilizare suplimentară a datelor de monitorizare este în cadrul în acţiunilor pe termen lung de evaluare a condiţiilor de referinţă efectuate pentru evaluarea impactului global al activităţilor miniere asupra mediului local.

7.2.1 Necesitatea monitorizării mediului pe durata ciclului de viata al unei investiţii miniere

Monitorizarea mediului poate fi cerută în cadrul tuturor etapelor ciclului de viata al unei investiţii miniere si include:

• Explorarea;

• Realizarea (elaborarea) proiectului;

• Exploatarea minei;

• Prelucrarea minereului;

• Transportul;

• Închiderea minei.

7.2.2 Problematica potenţială acoperită de Monitorizarea de mediu Gama problemelor care poate fi acoperita prin programele de monitorizare de mediu este largă şi include următoarele:

Probleme de mediu

• Starea habitatelor naturale

• Regimurile de curgere şi sedimentare ale râurilor

• Nivelele apelor subterane

• Schimbări în aspectul terenurilor Probleme de poluare

• Drenajul, incluzând colectarea şi pomparea apelor acide de mină

• Scurgerile pe versanţi care antrenează sedimente (şi calitatea sedimentelor)

• Efluenţii din prelucrările minereurilor

• Efluenţii de ape reziduale

• Scurgerile de produse petroliere şi combustibili

• Contaminarea solului

• Poluanţii solubilizaţi din iazuri de decantare şi zonele de depozitare a deşeurilor


Septembrie 2002

69

• Emisiile în aer provenite de la procesele de prelucrare a minereului

• Emisiile de pulberi din zonele miniere învecinate aşezărilor umane

• Emisiile de gaze de mină

Probleme de protecţie a muncii şi de sănătate

• Manipularea substanţelor periculoase

• Inhalarea de particule solide în suspensie

• Expunerea la substanţe periculoase (cum sunt azbestul şi cianurile)

• Sănătatea fizică şi riscurile de siguranţă

7.3 Utilizarea monitorizării ca un instrument de management al riscului Monitorizarea de mediu reprezintă o parte importanta a oricărui sistem de management de mediu, deoarece identifică şi ţine cont, încă din fazele incipiente, de problemele existente şi potenţiale. Aceasta poate servi la gestionarea unui număr de riscuri incluzând:

• Diminuarea riscurilor de accidente;

• Identificarea oricăror neconformităţi cu legislaţia şi normativele de mediu care trebuie rezolvate;

• Identificarea zonelor unde se poate îmbunătăţi eficienţa proceselor. Modelul conceptual care subliniază la modul general managementul poluării este acela că emisiile de poluanţi duc la schimbări ale nivelurilor acestora în mediu cu impact asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului. Preocuparea finală este impactul asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului, dar în practică, datele despre poluările ambientului sunt cel mai des utilizate doar pentru oferirea de informaţii ale condiţiilor de fond şi ca bază de fundamentare pentru politicile de mediu. În proiectarea şi controlul unei anumite investiţii miniere, de regula se planifica monitorizări ale datelor de emisii, deoarece acestea sunt cel mai strâns legate de sursele de poluare şi pentru că acestea sunt mai uşor de măsurat şi gestionat pentru un amplasament anume. Totuşi, obiectivele care se stabilesc pentru nivelurile emisiilor trebuie să fie in concordanta cu evaluările globale ale impactului asupra tuturor nivelurilor ambientale şi în ultimul rând pe mediu. Legăturile dintre emisii, nivelurile ambientale şi impacturi trebuie bine înţelese în proiectarea unui sistem de monitorizare, deoarece lipsa de claritate în această relaţie poate avea ca rezultat monitorizarea excesivă a unor indicatori care nu sunt relevanţi faţă de aspectele principale ale impacturilor negative.

7.4 O abordare a sistemelor de management în monitorizare Monitorizarea de mediu oferă informaţii pentru analizele periodice şi corecţii ale acţiunilor practice de management de mediu şi este un mijloc de asigurare a faptului că protecţia mediului este optimizată la toate etapele de dezvoltare, pentru toate activităţile desfăşurate în mină si pentru utilizarea celei mai bune practici. Capitolul 4 al acestui manual a specificat cerinţele sistemelor de management al mediului (SMM). În capitolul 4.3.5 este accentuat faptul că monitorizarea reprezintă o componentă esenţială a aplicării Verificării şi Acţiunii Corective, ca parte esenţială a implementării SMM. Corolarul acestei observaţii este acela că monitorizarea ca acţiune singulară nu este o activitate eficientă, dacă nu este cuprinsă într-un cadru de gestiune a informaţiilor primite şi care duc la luarea masurilor de remediere pe baza rezultatelor acestei monitorizării. Faţă de monitorizarea de mediu, fie că este aplicată de către operatorul minier (agentul economic) sau de către autorităţile de stat este recomandat ca sistemul acesta să fie proiectat şi introdus

într-un cadru sistematizat de management al mediului, ca parte a unui SMM sau ca un singur proces de management sistematic. O abordare sistematică a unui sistem de management se găseşte implicit în cadrul proiectării programelor de monitorizare, aşa cum se prezintă în caseta 7.1.

• Identificarea scopului monitorizării şi a obiectivelor de monitorizat pentru

fiecare aspect identificat care contribuie la indicatorii pe performanţă a mediului (ex. calitatea apei, aer şi zgomot, calitatea solului, managementul deşeurilor etc.)

• Specifică modul în care informaţiile colectate vor fi folosite în procesul de luare de decizii

e

• Defineşte limitele spaţiale supuse monitorizării, in funcţie de extinderea spaţială şi căile de acces şi selectează zonele pentru observaţii, măsurători si prelevari de probe

• Pe baza studiilor de caracterizare corecpunzătoare se selectează indicatorii cheie pentru măsurătorile directe, observaţii şi prelevări de probe

• Defineşte cum vor fi analizate şi interpretate datele şi cum vor fi prezentate în raportul de monitorizare

• Defineşte precizia şi acurateţea cerută a datelor • Se ia in considerare şi se specifică compatibilitatea datelor recente colectate

în cadrul programelor de monitorizare faţă de datele istoric• Se stabilesc cerinţele minime pentru monitorizarea aerului, deversarile in ape,

sistemelor biologice etc.

Caseta 7.1: Cadrul proiectării programelor de monitorizare (pe baza monitorizării de mediu şi a Broşurilor de Performanţă

ale Agenţiilor de Protecţia Mediului, Australia)

Definiţii: Monitorizare: se referă la urmărirea tendinţelor de-a lungul timpului şi trebuie privit ca un sistem cuprinzând un număr de elemente, cu un control general a calităţii sistemului după cel mai mic element de siguranţă Prelevarea: se referă la colectarea datelor care sunt reprezentative pentru un sistem; în unele cazuri aceste date se pot măsura direct (de exemplu temperatură, pH), dar de cele mai multe ori probele trebuie analizate sau testate pentru a stabili valoarea indicatorilor individuali. De mare importanţă sunt elaborarea programelor de prelevare de probe şi protocoalelor de colectare, stocare şi transport ale probelor, ca şi procedurile analitice care se adoptă. Analiza: este un pas hotărâtor, iar valoarea rezultatelor monitorizării depinde mult de gradul de încredere care poate fi atribuit analizelor.

Managementul informaţiilor: se referă la prelucrarea datelor obţinute din sistemul de prelevare a probelor, incluzând înregistrarea datelor, interpretarea acestora şi prezentarea sintetică într-o formă folositoare pentru echipa de conducere (factorii de decizie) sau acţionari. Caseta 7.2 prezintă aspectele esenţiale pentru managementul informaţiilor de mediu în contextul unei monitorizări şi colectări de date. Este relevant să se facă referiri la cerinţele privind controlul

HarwLimîn asoURAgrar

02

orth Mining Consultancy ited

ciere cu S Corporation şi

o Consult SRL

Septembrie 2070

documentelor de mediu în cadrul sistemelor de management de mediu (vezi Capitolele 4.2 şi 6.2.5).

Programele de monitorizare eficiente au urmatoarele caracteristici ale colectării datelor şi managementul acestora:

• programe de prelevare realiste (spaţiale şi temporale) • metode de prelevare specifice sursei (sursă punctuală, aeriană, 3D) • colectarea datelor de calitate • compatibilitatea datelor noi cu alte date relevante • costul colectării datelor • controlul calităţii în masurători şi analize • baze de date corespunzătoare şi specifice • interpretarea datelor multi-disciplinare pentru a furniza informaţii

utile • raportări atât pentru managementul intern cât şi pentru conformările

impuse din afară • prezentările publice finale

Caseta 7.2: Managementul informaţiei de mediu (pe baza monitorizării de mediu şi a Broşurilor de Performanţă ale Agenţiilor de Protecţia Mediului, Australia)

7.5 Recomandările publicate despre monitorizare Ghidurile internaţionale despre monitorizare dau importanţă faptului că aceasta ar trebui organizată in funcţie de specificul fiecărui amplasament al minei şi că parametrii selectaţi pentru măsurare, ca şi frecvenţa prelevărilor, trebuie să fie corespunzătoare şi să reflecte obiectivele stabilite prin evaluarea de risc specifică amplasamentului respectiv. Procedura adoptată de către Agenţia de Protecţia Mediului din Australia (APMA) se bazează mult pe prezentarea unor studii de caz pentru activităţi miniere specifice. În ghidul APMA sunt definite câteva cerinţe detaliate pentru monitorizarea calităţii apei, dar se specifică faptul că acestea se bazează pe experienţa practică mai ales din zonele tropicale umede-uscate din Australia. Ghidurile publicate în Manualul de Prevenirea Poluării şi Broşurile Grupului Băncii Mondiale sunt mult mai precise cu privire la nivelurile acceptate de emisii şi proceduri de monitorizare pentru anumite activităţi miniere (incluzând mine de cărbune, mine de minereuri metalifere, topitorii de cupru). Acestea au fost întocmite pentru ghidarea echipei Grupului Băncii Mondiale în activităţile de evaluare la scară mare a noilor proiecte de investiţii şi ar putea să nu fie corespunzătoare pentru anumite zone cu condiţii locale specifice. Broşura specifică astfel că monitorizarea si managementul informaţiilor trebuie să fie:

adecvat – nivelul de sofisticare al prelevărilor şi analizelor trebuie să corespundă competenţei şi resurselor disponibile, ca şi obiectivelor propuse; pentru obţinerea acestui

HarLiînURAg

002

worth Mining Consultancy mited asociere cu

S Corporation şi raro Consult SRL

Septembrie 271


Septembrie 2002

72

atribut se impune armonizarea dintre extinderea ariei de acoperire, nivelul de detaliere şi calitatea informaţiilor generate flexibil – sistemul ar trebui conceput la o scară minimă necesară şi ar trebui extins atunci când beneficiile unei informaţii mai bune devin disponibile; în această etapă trebuie să existe suficientă flexibilitate pentru reglarea sistemului în lumina rezultatelor iniţiale durabil – sistemul ar trebui să fie proiectat pe baza unei evaluări realiste pe termen lung din punct de vedere financiar şi ca resurse umane care sunt posibil să fie disponibile

Pe scurt, trebuie să se recunoască faptul că în timp ce o monitorizare sofisticată şi detaliată se poate efectua cu costuri mari şi cu folosirea unor resurse extinse în cadrul unor programe de mediu la scară mare (de exemplu aplicaţii pentru monitorizarea calităţii aerului pentru zone urbane mari), procedura adoptată pentru investiţiile miniere individuale trebuie să fie în funcţie de resursele umane şi financiare disponibile pentru proiect.

7.6 Resursele necesare pentru programele de monitorizare Definirea scopului şi obiectivelor unui program de monitorizare trebuie să specifice cine efectuează monitorizarea, cine furnizează echipamentele de prelevare a probelor, cine oferă personal pentru prelevarea probelor şi cine realizează analizele probelor şi interpretarea datelor. Bugetul (timpul de lucru şi alte costuri) pentru monitorizarea în cadrul SMM pentru o anumită investiţie minieră poate fi foarte diferit faţă de bugetul necesar unei instituţii a autorităţii de mediu care efectuează monitorizări ale aceluiaşi obiectiv. Costurile de capital ale echipamentelor pot fi estimate în general destul de bine, dar costurile de operare sunt strâns legate de costurile pentru forţa de muncă locală. Costurile pentru monitorizare pot cuprinde următoarele categorii:

• Costurile de echipamente: costurile pentru achiziţionarea echipamentului de monitorizare, etalonarea şi instalarea acestuia, precum şi costurile de întreţinere, piese de schimb şi reparaţii

• Costurile de personal: costul personalului care efectuează prelevări regulate de probe, întreţine echipamentul, raportează si interpretează datele, incluzând si instruirea, ca şi costurile de aprovizionare cu echipament de protecţie, pentru transport la punctele de prelevare şi pentru transferul probelor la laborator

• Costurile pentru serviciile de analiza de laborator: acestea sunt de obicei legate de programul de prelevare a probelor şi sunt oferite ca sub-contracte, care specifică numărul de probe trimise la analiză, tipul analizei sau testului şi controlul calităţii, ca şi limitele de detecţie cerute.

Se pare că frecvenţa prelevării probelor poate fi direct proporţională cu costurile de personal şi costurile servicii de analiză de laborator în cadrul programului de monitorizare. Elaborarea unui program de monitorizare ar trebui să definească cea mai eficientă metodă, din punct de vedere al costului, pentru a realiza conformitatea si calitatea datelor cerute de program. Programele vor reflecta costurile relative de personal in funcţie de costurile de echipament, în aşa fel încât monitorizarea de la distanţă sau utilizarea echipamentelor automate de înregistrare a datelor vor permite reducerea numărului deplasărilor la amplasament al echipei de monitorizare.


Septembrie 2002

73

8 PROCEDURI DE MANAGEMENT AL MEDIULUI: SURSE DE INFORMAŢIE

8.1 Legislaţie Textele legilor privind protecţia mediului emise de UE şi aflate în vigoare, sunt disponibile fără taxe în secţiunea 15 a bazei de date EUR-Lex. http://europa.eu.int/eur-lex/en/lif/ind/en_analytical_index_15.html http://www.mappm.ro/ http://www.gov.mb.ca/itm/mrd/busdev/exp-guide/environment.html

8.2 Sisteme de management de mediu http://www.ameef.com.au/bp_titles.html http://www.mineralresourcesforum.org/

8.3 Evaluarea riscului http://www.gov.mb.ca/itm/mrd/busdev/exp-guide/environment.html http://www.ebrd.com/enviro/index.htm

8.4 Dezvoltare durabilă http://www.mineralresourcesforum.org/finance_wp/index.htm http://www.un.org/esa/sustdev/tsmr.htm

http://europa.eu.int/eur-lex/en/lif/ind/en_analytical_index_15.html

http://www.mappm.ro/

http://www.gov.mb.ca/itm/mrd/busdev/exp-guide/environment.html

http://www.ameef.com.au/bp_titles.html

http://www.mineralresourcesforum.org/

http://www.gov.mb.ca/itm/mrd/busdev/exp-guide/environment.html

http://www.ebrd.com/enviro/index.htm

http://www.mineralresourcesforum.org/finance_wp/index.htm

http://www.un.org/esa/sustdev/tsmr.htm

GHIDUL PROCEDURILOR DE MANAGEMENT AL MEDIULUI … Minerale/Ghidul... · proceduri de monitorizare...

Documents

Transcript of GHIDUL PROCEDURILOR DE MANAGEMENT AL MEDIULUI … Minerale/Ghidul... · proceduri de monitorizare...