ETAPELE REALIZĂRII EXPERTIZEI CONTABILE JUDICIARE

În expertizele contabile judiciare, expertul contabil este un terţ care, prin calitatea lui procesuală, contribuie la stabilirea adevărului de către organele în drept.Raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă ştiinţifică şi trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la soluţionarea cauzei în care a fost dispusă expertiza. Efectuarea lucrărilor de expertiză contabilă presupune o succesiune logică de operaţii, prin care se urmăreşte atât rezolvarea unor probleme metodologice(maniera concretă de cercetare a materialului documentar, prelucrarea şi interpretarea acestuia, formularea concluziilor), cât şi unele aspecte procedurale, reprezentând relaţiile expertului cu beneficiarul, cu părţile şi cu biroul local de expertize (în legătură cu recomandarea şi numirea experţilor, fixarea obiectivelor, prelungirea termenelor, avizarea şi depunerea raportului de expertiză). Etapele principale în efectuarea expertizei contabile judiciare sunt:1.Etapa preliminară:desemnarea experţilor şi stabilirea obiectivelor expertizei contabile 2.Etapa efectuării propriu-zise :efectuarea lucrărilor de expertiză contabilă3.Etapa finală:întocmirea raportului de expertiză contabilă, verificarea şi avizarea raportului de expertiză contabilă

1.Desemnarea experţilor şi stabilirea obiectivelor expertizei contabile Procedura de recomandare şi numire a experţilor contabili urmăreşte desemnarea persoanei sau persoanelor care vor efectua lucrarea şi se desfăşoară în cadrul unor raporturi bine reglementate. Necesitatea unei expertize contabile se stabileşte, în principiu, de către beneficiar, în cazul expertizelor contabile judiciare beneficiari putând fi organele de judecată (tribunale, judecătorii, curţi de apel), organele de urmărire şi cercetare penală (procuratura şi poliţia), complete speciale economice din cadrul tribunalelor judeţene(organele arbitrajului comercial).Aceste organe solicită Birourilor locale pentru expertize judiciare recomandarea unor experţi care ar putea efectua lucrările dispuse , precizând în acest scop natura cauzei şi eventual problemele la care trebuie să răspundă experţii.Biroul local, în funcţie de elementele primite, recomandă mai mulţi experţi având calificarea şi specializarea respectivă, iar organul judiciar alege şi numeşte pe unul dintre ei sau o comisie de experţi, evitându-se astfel posibilitatea ca un singur organ (beneficiarul sau biroul local) sa hotărască în mod direct care persoană va efectua o anumită expertiză. Totodată, părţile interesate au dreptul de a solicita ca pe lângă expertul numit din oficiu, la lucrările de expertiză contabilă să participe-pe cheltuiala lor- şi un expert contabil recomandat de acestea, cu condiţia ca el să figureze ca expert activ în evidenţa unui birou local pentru expertize judiciare.În practica judiciară aceştia se numesc experţi recomandaţi de parte sau experţi asistenţi şi au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi experţii numiţi din oficiu.În asemenea situaţii, experţii efectuează lucrarea în colaborare şi întocmesc, de regulă un singur raport de expertiză , care poate conţine opinii unitare sau diferite.

În ce priveşte stabilirea obiectivelor expertizei contabile, orice lucrare de expertiză contabilă trebuie să aibă un conţinut şi un rol bine determinat,trebuind să răspundă unor obiective concrete sau unor întrebări pe care organul beneficiar le adresează expertului. Obiectivele expertizei contabile sunt formulate în scris, prin ordonanţă (în cazul organelor de cercetare şi urmărire penală) sau încheiere (în cazul organelor de judecată) şi sunt anexate la dosarul cauzei. Fixarea obiectivelor expertizei contabile, sub aspect procedural se realizează diferit pentru litigiile cu caracter civil şi pentru cele cu caracter penal.Astfel, în procesele civile obiectivele se stabilesc anticipat de către instanţă şi pot fi comunicate birourilor locale atunci când se solicită recomandarea experţilor contabili.Expertul sau experţii contabili numiţi iau cunoştinţă de aceste obiective fie direct fie din comunicarea instanţei, prin citaţie, fie din încheierea aflată la dosar. În procesele penale se foloseşte o procedură specială, în cadrul căreia fixarea obiectivelor se suprapune cu numirea experţilor şi care se desfăşoară în două faze distincte:a.în prima fază se solicită şi se încuviinţează proba cu expertiza , se numeşte expertul, fără a i se preciza obiectivele, şi se fixează un prim termen la care sunt citate părţile şi expertul contabil numit.b.în cea de-a doua fază , la termenul fixat, se pune în discuţia părţilor şi a expertului problematica lucrării, adică întrebările la care trebuie să răspundă expertiza, permiţându-se acestora să facă observaţii şi chiar să solicite modificarea sau completarea obiectivelor formulate de către organul penal sau instanţă.După definitivarea întrebărilor i se stabileşte expertului termenul de efectuare a expertizei şi se precizează de către părţi dacă la expertiză participă şi experţi asistenţi.

2.Efectuarea lucrărilor de expertiză contabilă Efectuarea lucrărilor de expertiză contabilă presupune parcurgerea următoarelor faze:

Studierea de către expert a materialului documentar Contactul expertului cu părţile Prelungirea termenelor şi declararea imposibilităţii efectuării expertizei.

2.1. Studierea de către expert a materialului documentar Activitatea propriu-zisă de expertiză contabilă constă în examinarea de către expert a datelor şi documentelor cu caracter financiar-contabil şi a actelor legislative, în vederea formulării unor răspunsuri competenete la întrebările adresate. Documentarea expertului începe în toate cazurile cu studierea materialelor sau pieselor aflate la dosarul cauzei.Dacă există neclarităţi, expertul are dreptul să solicite lămuriri organului care a dispus expertiza, asupra unor fapte sau împrejurări ale cauzei, iar dacă materialele aflate la dosar nu sunt suficiente pentru lămurirea cauzei, expertul contabil poate solicita organului beneficiar completarea dosarului cu documentele pe care le consideră necesare. În legătură cu documentele primare, evidenţele tehnic-operative şi registrele de contabilitate, expertul va realiza examinarea de formă şi de fond, stabilind în primul rând în cde măsură se poate baza pe acestea.Astfel, se are în vedere că pe parcursul documentării, expertul poate constata existenţa unor omisiuni sau nereguli în evidenţele operative sau în contabilitate.În astfel de situaţii expertul contabil, cu sprijinul şi folosind autoritatea organului care l-a numit, solicită entităţii în cauză,

remedierea deficienţelor, punerea la punct sau aducerea la zi a evidenţei, efectuarea unor operaţiuni de control sau alte lucrări de acest fel şi numai după aceea îşi va putea continua cercetările sale. Ca principiu general, trebuie reţinut faptul că sarcina expertului contabil nu este de a descoperi nereguli, furturi, delapidări, falsuri etc, ci de a verifica şi confirma sau infirma exactitatea faptelor semnalate de altii şi consemnate în documente.Dar, cu toate acestea, el are obligaţia juridică şi morală, ca atunci când constată abateri grave să sesizeze organele în drept. Datele culese de expertul contabil, în cele mai multe cazuri, trebuie supuse unor procese specifice de prelucrare şi interpretare,utilizându-se în acest scop metode contabile sau extracontabile după împrejurări. Metodele contabile sunt în general cunoscute şi sunt reglementate prin norme metodologice, în categoria acestora incluzându-se:verificarea rulajelor, soldurilor şi reporturilor, refacerea calculelor economice-financiare şi aritmetice , analiza balanţelor şi a situaţiilor financiare anuale, respectarea metodologiei contabile şi a normelor de efectuare a înregistrărilor, controlul modului de evaluare a elementelor patrimoniale etc. Metodele extracontabile ţin de iniţiativa şi perspicacitatea expertului contabil, putând consta în:întocmirea unor situaţii desfăşurătoare pentru intrările şi ieşirile de bunuri, analiza comparativă şi în dinamică a depunerilor de numerar din vânzări cu vânzările efective, identificarea eliberării pe bază de documente a unor bunuri ce nu au intrat oficial în gestiune, analiza intergestionară, metoda stocului maxim posibil, separarea intrărilor şi ieşirilor de bunuri pe ture sau schimburi în gestiunile colective etc. O altă categorie importantă de documente pe care le poate consulta un expert contabil o constituie actele întocmite de către anumite organe de control.Cercetarea de către expert a actelor de control are la bază faptul că cele mai multe speţe ajunse la organele de cercetare, urmărire penală sau instanţele de judecată sau cele de arbitraj au ca punct de plecare constatările unor organe de control economico-financiar. Totodata documentarea expertului contabil se poate extinde şi asupra unor documente neoficiale, cum sunt diverse înscrisuri sau însemnări, evidenţe personale ale gestionarilor, bonuri de mână , note de cântărire şi alte asemenea acte care folosesc de regulă pentru justificarea mişcării unor valori materiale sau băneşti.

2.2.Contactul expertului cu părţile