Procesul de integrare a ţărilor, reprezintă o integrare totală prin care diferitele economii naţionale urmăresc să formeze o nouă entitate economico-socială mai vastă, echilibrată, substituind progresiv elementele componente.

Solidaritatea avind o importanţă determinantă în realizarea unui spaţiu integrat, procesul de intergrare poate fi delimitat în funcţie de natura solidarităţii, in 3 componente intergationiste: integrare economică, socială şi politică. Integrarea economică reprezintă realizarea solidarităţii economice prin formarea unei reţele complexe de legături interdependente între agenţii economici ai ţărilor participante; integrarea social completează integrarea economică şi este specifică integrării depline, dar nu va fi niciodată totală, deoarece niciodată oamenii nu se vor simţi deplin solidari; integrarea politică, consecinţă a celorlalte, reprezintă existenţa unităţii de decizie şi se poate realiza sub două forme: confederală şi federală. Ca finalitate, integrarea teritorială va fi atât economică cât şi socială şi politică, un proces desfăşurat în toate cele trei domenii.

Etapele procesului de integrare:

1 etapa - zona de liber schimb, presupune eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative din calea schimburilor între statele membre.

2 etapa - Uniunea vamală, adaugă la procesul liberalizării schimburilor comerciale dintre ţările partenere constituirea unui tarif vamal comun faţă de ţările terţe.

3 etapă de integrare este piaţa comună în care, între ţările membre, sunt eliminate restricţiile în calea liberei mişcări a mărfurilor şi a factorilor de producţie.

4 etapa, uniunea economică, combină elementele specifice pieţei comune cu armonizarea politicilor economice naţionale şi chiar politici comune.

Diferenţele între piaţa comună şi uniunea economică sunt, în realitate, greu observabile. Libertatea de circulaţie a mărfurilor şi a factorilor de producţie nu se poate realiza fără politici comune şi armonizarea politicilor economice. Se poate aprecia, mai curând, că piaţa comună impune trecerea la un nivel superior de integrare. Economiile naţionale devin deja atât de interdependente încât orice măsură de politică economică luată de unul dintre parteneri are impact ce depăşeşte spaţiul naţional, impunând coordonarea.

Integrarea economica este un proces evolutiv de integrare deplină a economiilor naţionale într-o nouă entitate; elementele definitorii sunt:

- declanşarea procesului de integrare se produce prin desfiinţarea barierelor tarifare şi netarifare din calea schimburilor comerciale;

- integrarea economică se realizează concomitent în toate domeniile, progresiv, etapizat, conform unei legităţi proprii, finalizând cu integrarea politică;

- principiul de bază al integrării îl constituie solidaritatea, în toate formele sale;

- o serie de instrumente de intervenţie se impun deoarece simpla acţiune a legilor pieţei nu conduce la situaţia considerată a fi în avantajul fiecărui participant şi a ansamblului în acelaşi timp.