espărţirea în silabeDe diacritica

reguli de despartire in silabe si except 3 desparte in silabe inotator 2 cum se desparte in silabe “Înot” 2

Regulile de bază, conform Îndreptarului editurii Univers Enciclopedic, 2001, pp. 46-47 (evident, trebuie să ştiţi ce-i aia vocală, ce-i aia semivocală, ce-i ăla prefix şi ce-i ăla sufix; dacă nu ştiţi, le găsiţi în manualul de clasa a V-a, cred):

a. Dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră. b. Dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparţine silabei dinainte, a doua celei următoare: ce-re-a-le, lu-a; i şi u semivocale, între două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia, no-uă. c. Dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparţine silabei dinainte, cealaltă – sau celelalte – silabei următoare (excepţiile se vor vedea mai jos): ac-tiv, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru. d. Când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este l sau r, amândouă consoanele trec la silaba următoare: a-bre-via, a-cru, co-dru, a-fla, a-gro-nom, si-hlă, su-plu, a-tlet, li-tru, de-vre-me. e. Grupurile ct, cţ, pt, pţ precedate de consoane se despart: onc-tuos, punc-taj, func-ţie, sanc-ţi-u-ne, somp-tu-os, pre-emp-ţi-u-ne. f. Cuvântul jertfă se desparte în jert-fă. g. La cuvintele compuse şi la cele derivate cu prefixe, precum şi la unele derivate cu sufixe (derivate de la teme [radicale] terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană), despărţirea în silabe se face, de preferinţă, ţinându-se seama de părţile componente, atunci când cuvântul e analizabil: de-spre (nu des-pre), drept-unghi (nu drep-tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia (nu su-blinia), vârst-nic (nu vâr-stnic).