IAN PAToEKA

Eseuri eretice desprefilosofia istoriei

Traducere din limba cehi gi prefali deANCA IRINA IONESCU

EDIT'RA *b "r*roBucureqti

CUPRINS

Jan Patodka - filosoful luptitor

L Considerafii preistoriceII. inceputurile istorieiIII. Are istoria sens?IV. Europa gi moqtenirea europeani pdni la sfdrgitul

secolului al XIX-leaV. Este civilizafia tehnici in declin gi de ce?VI. Rizboaiele secolului al XX-lea gi secolul al XX-lea

ca un rlzboiVIL Glosele autorului la Eseurile eretice

5

L2

38

65

92

110

t36t57

r_CONSIDERATII PREISTORICE,

De la,,lumea naturalf'la problema istoriei

in perioada de inceput a crizeifiziclimecanice, filosoful de ori-entare pozitivisti Richard Avenarius a dezvoltat problema ,,no{i-unii naturale a lumii"l. Aceasti problem[ qi formulirile legate deea - cum ar fi ,,lumea naturalf' (ulterior, la Husserl ,,Lebenswelt",lumea viefii noastre) gi altele - au o influenfi extinsi, ce depiqegtecadrul filosofiei sale. Prin aceasta, se doregte exprimarea unei dis-tanfiri fali de viziunea ,,artificialf' a (meta)fizicii mecaniciste,conform cireia mediul exterior accesibil noui pe calea simfuriloreste o reflectare subiectivi a realitifii autentice, de sine stitdtoaregi sesizati de qtiinlele naturale matematice, ceea ce firegte postu-leazi ,,un interior subiectiv", inaccesibil pe calea experienfei, incare se reflecti exteriorul pebaza acfiunilor cauzale din gi pornindde la lumea fizicd. in consecin{i, s-a incercat si se faci abstracliede acest interior qi si se sesizeze lumea inconjuritoare a$a cumeste dati ea drept insigi realitate; iar de aici a apirut problemadescrierii structurale a acestei,,lumi umane'l a lumii,,experienfeipure" a ,,elementelor'] a rela{iilor lor qi a raporturilor in care intriaceste elemente unul fa{i de altul etc. (ulterior s-a recurs par[ial lainstrumentele logice ale rela[ii, ale no{iunii matematice de struc-turi etc.). Prima solufie avansati a fost aqa-numitul ,,monismneutru", prelucrat in diverse variante incepind cu Avenarius gi

t Cf. R. Avenarius, Der menschlicheWeltbegrffiLeipzig,l891. Nofiunea,,der natiirliche Weltbegriff" nu se apare in titlul cirfii, dar intreaga lucrarediscuti despre ea sub aceasti denumire. (Nota ed. ceh.)

Considera(iipreistorice 13

Mach qi pAnd la Russell, Whitehead, realigtii intuitivi rugi 9i neo-realiqtii anglo-saxoni; in conformitate cu acesta, existentul treit,,este alcituit" din aceleagi ,,elemente" gi devine ,,obiectiv" sau,,subiectiv", in funclie de rela[iile in care sunt agezate aceste ele-mente ale datului (relafii fali de complexul privilegiat de date,numit,,sistemul nervos central" sau,,organisml pe de o parte, qifali de ansamblul tuturor celorlalte elemente, pe de altl parte).Aceasti incercare de a se inlocui legltura ca:uzali dintre subiectqi obiect prin relalii func{ionale qi structurale, in general, pdstra,de altfel, intreaga schemi a realitilii, vdzuti in mod unitar prinprisma gtiinfelor matematice ale naturii gi genera, in consecin!6,construclii ipotetice atdt de complicate, incit experienfele noas-tre zilnice curente deveneau greu de recunoscut in ele.

Concep{ia unitari despre lume, care a pitruns in gtiinlelematematice moderne ale naturii, era aici, in esen[i, nu numaipistrati, ci gi accentuati gi indreptati impotriva resturilor dedualism cartezian din fizica mecanici; reprezentarea natu-ral-matematici a uniti[ii trebuia si fie aici eliberatd de unele dindificultilile sale, pe care mecanicismul nu reugise si le inliture,de exemplu, contradic{ia dintre calitilile primare gi secundare gi,in general, existenfa determinirilor calitative ale universalului.

Unitatea realitilii in acfiune a fost sus[inuti chiar qi de nouaintorsituri oferiti de Bergson problemei obiectiviti{ii aga-nu-mitelor calitili secundare, pentru a cdror reabilitare s-a pro-nunlat energic; aceasti intorsituri consta in faptul ci respin-gea orice fel de atomism, chiar qi pe acela in formi ,,logici] infavoarea unei conceplii despre lume gi despre experienfa noas-tri cu ea ca un continuum calitativ, care nu poate fi segmentat(fbri o deformare gi o falsificare simplificatoare); dac6, totugi,din motive practice, spiritul omenesc efectueazd o atare selec-!ie, in funcfie de planurile gi de nevoile acfiunii noastre, prinprofunditatea intuifiei, care revine de la practicd spre experienfareali, el poate asigura, in esenfi, corelalia cu lumea in ansamblulsiu (continuitatea diinuirii interne nu ne pirisegte niciodatitotal). Dar din descrierile ,,concentririi" gi ,,relaxirii" diinuirii

t4 Eseuri eretice

reiese ci aceasti ,,intuifie a duratei" pistreazi in ea mai multetrisituri ale schemelor mecaniciste. Renun{area la ,,rezolvared'problemei abordirii obiectualitifii pe baza acliunilor cauzale aleexteriorului asupra interiorului s-a manifestat apoi 9i in multe altefilosofeme, care s-au striduit si imbine atomismul (de exemplu,in forma monadologiei sau a altor motive metafizice) gi gtiin{adespre continuitate, respectiv despre relafia fali de univers inansamblu, ln diverse moduri; toate au incercat sl ia drept bazialte relalii decdt pe cea cauzall (,prehensiunea", ,,coordonareagnoseologicf' etc.), dar aceste relafii ca atare erau conceputefie ca obiectuale in sine, fie pe baza celor obiectuale, totdeaunainchipuindu-gi ci restituie ,,viziunea naturali a lumii" in gAndi-rea umani simpli.

Incapacitatea de a explica in acest mod de ce universul nueste resimfit in permanenlI ca prezent actualmente gi care esterolul trupului in relafia cu mediul inconjuritor a dus aici la ostagnare; s-a constat, de asemenea, ci in acest mod se poate cugreu descrie accesibilitatea absentului, ba chiar gi a irealului, pre-cum gi autoinlelegerea gi autocunoagterea, ca si nu mai vorbimdespre istorie gi despre corelafiile spirituale care se desfrqoari intotalitbte in lumea ,,naturalil', nicidecum in lumea reconstruitimetodic a qtiin{elor matematice ale naturii.

Toate acestea par si fie inliturate de intorsitura pe care adat-o problemei fenomenologia lui Husserl. Husserl a fost pri-mul care a vizut in mod clar ci problema lumii naturale cer-ceteazd ceva cunoscut, dar de care incd nu am luat cunogtinfiqi ci ,,lumea naturalf' urmeazd si fie descoperiti, descrisi gianalizattr abia de acum inainte. in al doilea rAnd, a descoperitci lumea naturald nu poate fi sesizati in acelagi mod in caresesizeazd lucrurile qtiinlele naturii, pentru aceasta este nevoiede o schimbare fundamentali de atitudine de la orientarea citrelucrurile reale, la orientarea citre caracterul lor fenomenolo-gic, citre aparifia lor. Aqa cum s-a constatat in continuare, pro-blema nuvizeazd lumea gi structura ei, ci fenomenul lumii, caretrebuie, pe de o parte, descris gi analizat aga cum se manifesti,

g""ttd*rttt prrtt,

pe de altd parte, explicat de ce se manifesti astfel. $i intrucitmanifestarea se realizeazi intotdeauna ca manifestare in fafacuiva, trebuia cercetati baza acestei manifestiri, a acestei aparifii.Din acest motiv, Husserl a transpus in mod cu totul neagteptattoati problema pe terenul idealismului transcendental. In timpce, pdni la Husserl, idealismul, mai ales in ipostaza de criticismneokantian, plrea indisolubil legat de imaginea lumii gtiinfelormoderne matematice ale naturii, fenomenologia lui Husserl a ari-tat ci lumea ca un univers al existenlei cu manifestare concretieste ancorati intotdeauna in via{a pre-gtiinfifici gi este, inifial, uncorelat al acestei vieli pre-teoretice. Idealismul i se recomanda luiHusserl tocmai prin capacitatea lui de a explica prezen[a concretoriginali a existenlei in rela{ia fa!6 de congtiin{i: transcendenlaobiectelor a fost explicati ca o corelafie fundamentali a actelor,yiefii intenfionale" cu obiectele lor, agadar, ca un tip aparte detranscendenfi imanenti, adicd prin faptul ci ,,sunt purtitoard'ale,,unui sens obiectual" in virtutea ciruia sunt intotdeauna acte alecongtiinfei unui obiect de o anumitd specie.

Astfel, in modul naiv gi natural in care ni se oferd lumea,in care ,,ne apare" ea, se descoperea in profunzime un alt feno-men, ,,fenomenul pur'] pe care de abia fenomenologia il aducela lumini, in timp ce in atitudinea curenti, orientati citre reali-tatea lucrurilot acesta rimdne in mod obligatoriu ascuns. Acestfenomen pur nu este un simplu corelat al,,congtiinfei nafionale"(care este unul din obiectele lumii, se afli in rela{ii de cauzalitatecu celelalte gi se regiseqte in aperceplia psihofi zicir in calitate decaracteristici sau ipostazi a organismului), ci un corelat al con-qtiinfei absolute ,,transcendentale", care este rispunzitoare detoate apari(iile gi manifestirile oricirui obiect, aqadar gi ale orga-nismului gi ale conqtiinfei reale obiectualizate. Pe parcursul ela-boririi fenomenologiei, conceptul de congtiin[d transcendentalis-a ldrgit, devenind,,intersubiectivitate transcendentalfl astfelincdt relafia dintre congtiin{i gi lumea obiectuald s-a inversat: inlocul insuli{elor de conqtiin{i intr-o mare de obiectivitate in[e-leasi inilial pe cale naturali, apoi cu ajutorul gtiinfelor naturii,

t6 ]]seurieretice

a apirut aici o mare a intersubiectivitifii, care a inundat conti-nentul lumii obiective, asigurind comunicarea intre ,,fluxurile"triirilor transcendentale individuale. intorsdtura obiectivi dati

. tocmai problemelor lumii obiective, a dus astfel la un idealismextrem, la repetarea multor teme ale idealismului absolut dinperioada de dupi Kant (problematica intersubiectivitdfii amin-tegte clar de Schelling din perioada idealismului transcenden-tal), fireqte cu metode total diferite, neconstructive. Chiar daciin felul acesta s-a explicat prezenla originari a obiectelor in con-qtiinfa real5, rimdnea totugi problema daci obiectele ca atare nuerau supuse unei interpretiri striine, dac| nu rimisese aici unrest de mentalism fafi de fenomenul originar, sau daci sintezeleactive gi pasive, a ciror ,,performanff'este manifestarea obiecte-lor in fala noastri, par si aibi sens numai arunci cind se ajungela ele pe baza unui concept mental ,,real". Iar restul de mentalisminseamn"d intotdeauna ceva care rimAne din existentul scindatde cartezianism, un rest din concep[ia aflati la baza tradiliei qti-infelor matematice ale naturii. In pofida accentului deosebit puspe importanla rolului sesizirii lumii naturale, analiza sa structu-rali nu a fost realizati niciodati, nu s-a ajuns niciodati pdni la omin fenomenele concrete ale muncii, producfiei, ac(iunii, creafiei.

Heidegger a preluat qi a reconstruit ideea lui Husserl, con-form cdreia trebuie si abordim problema pornind de la mani-festarea a ceea ce se manifesti qi de la structura existentului, caun existent de o construclie cu totul aparte, care se deosebeqtede orice altceva prin faptul ci inlelege existenfa, deoarece seraporteaz| la existenfi, se comporti in funcfie de ea (clci estechiar acest raport). Numai in felul acesta poate si devini ,,des-

'chis" pentru existent (de care aparfine). Aceasta nu inseamni ciexistentul ar infbliga sau ar reflecta ceva; ,,performanfa" lui ininfelegerea existenfei este cl existentul se manifesti de la sine, caatate, caceea ce este. Omul, in esenfa a, este aceasti ,,deschidere"qi nimic altceva.

Deschiderea desemneazd capacitatea fundamentali de caredispune omul ca existentul (cel care nu este de acelagi fel cu el

C"rfd,,"tt P"lttt

gi cel care este la fel cu el - existentul deschis) si i se infiligezede la sine, adici fbri medierea altcuiva sau a altceva. (Aceastainsbamni ci nu existi niciun fel de infbliqare mediati, ci fie-care astfel de infbligare PresuPune o manifestare primar[ 9i esteo manifestare pentru el Ei in el: de exemplu, vorbirea aratd altuia

ceea ce ne arati gi noui ingine)' Faptul ci existentul i se poateinfbliEa omului este o trisituri caracteristici a acestuia: poatedeveni pentru el un fenomen, adici se poate manifesta in ceea ceeste qi a$a cum este. Omul nu este, agadar, locul unde ia naqtere

existentul, pentru a se putea manifesta in original, Ei nici ,'spiri-tul" uman nu este lucrul in care se reflecti fenomenele ca efecteale ,,lumii exterioare". Omul oferi existentului posibilitatea de ase manifesta ca atare, aqa cum este, deoarece numai in existenfalui de aici se regiseEte infelegerea a ceea ce inseamni a fi, adiciposibilitatea pe care lucrurile nu o au de la sine gi care pentru ele

nu are sens - posibilitatea de a accede la existen{a lor adici de adeveni fenomene, de a se manifesta.

Acest concept al fenomenului (fenomenul de adAncime ca

infelegere a existenfei) ne impiedici si luim ceea ce se mani-festi drept lucruri subiective, iar prin aceasta se depigeqte, inesenfi, metafizica moderni a gtiinfelor naturii (mecaniciste,dar nu numai mecaniciste). Dar, din acest motiv, orice idealism

in sensul de ,,subiectivare a datului" devine imposibil. La fel 9iincerclrile pozitiviste de ,,monism neutru", care depind in tota-litate de o concepere eronati a fenomenului, dupi care lumeaar fi o ingrimidire de lucruri gi relafii concrete, care sunt pur gisimplu aici, ca gi cum manifestarea lor s-ar putea explica por-nind de la relafiile acestui existent. Ca gi cum problema datuluioriginar, prezenla existentului, s-ar putea rczolva prin faptul ciexistentul este pur gi simplu aici. Afirmalia este valabili 9i pentrulumea calitativi a lui Bergson, care refiizi si se lase mirunfiti inargumente ale funcfiilor, insi nu reugeqte si sesizeze cu adeviratmanifestarea. Nici Husserl insugi, omul care a atras aten[ia pen-

tru prima oarl cL lucrul ca atare impreuni cu sensul 9i cu toatecaracteristicile lui esentiale se transformi devenind fenomen, nu

18 Eseuri eretice

a fost intru totul drept cu fenomenul; a vizut, desigur, ci lucru-rile se manifesti de la sine, a observat, de asemenea, ci la aceastaparticipd gi ,,modul donirii" gi structura esenlei lucrurilot dara explicat totul in continuare in manieri ,,mentalistf' ca gi cdnd,,s-ar da viaff' datului real printr-o ,,inten!ie" care conferi sen-sul - iar aceasta i-a l6sat posibilitate'a de a folosi pentru ,,ana-liza noetici' nofiunile psihologice tradilionale de reprezentare,gAndire, imaginafie etc., alIturi de no{iunile extrase din opiniainifiali a deschiderii existenlei in lume, dar aceasta l-a ficut sdnu vadi problema existen[ei gi a corelaliei ei cu manifestarea.

Nu este locul si oferim aici trisdturile de bazl ale ,,deschiderii'iDar vom arita cel pufin faptul ci din structura deschisi face parteo noliune dubld de fenomen, ceea ce prezintd. o semnificafie funda-mental6. Deschiderea existenlei umane spre lume permite in primulrdnd existentului si se manifeste, si apari, se devind fenomen. Pe dealtd parte, daci existentul trebuie si se manifeste ca atare, adici in

fiinla sa, trebuie si fie posibil ca gi fiin(a insigi si se manifeste qisi devini fenomen. Dar fiinfa este de la inceput gi cel mai adesea,,aici" in aga fel incAt, in fala existentului a cirui manifestare o inles-negte, s-a retras in intuneric, cu alte cuvinte se ascunde in existent.Ascunderea sub diverse forme - ca acoperire, absenfi, deformare,ocultare - fac parte din esenfa fenomenului. Orice fenomen trebuieinfeles ca o strifulgerare, o iegire din ascunzitoare gi niciodati altfel.Ocultarea penetreazi fenomenul, ba mai mult chiar: ea este cea dincare iese la iveali existentul gi se manifesti.

Daci elimin[m din ,,sfera noematicf'a lui Husserl semnifi-cafia transcendenfei imanente, vom obline aproximativ ceea ceHeidegger numegte domeniul deschis (dacd facem abstracfie deorientarea unilaterali in privinla obiectelor). Aceasti sferi esteceea ce, intr-o anumiti ,,perioadi'] confine posibilit[lile de feno-menalizare a tot ce este ascuns. Domeniul deschis nu este identiccu universul existentului, ci cu ceea ce, intr-o anumitd perioadd,se poate dezvilui ca existent. Agadar: este lumea unei anumiteperioade, daci infelegem lumea ca o structurd a ceea ce poatesi-i apari omului ca existent intr-o anumiti epocd.