Legenda lui Hercule și a lui Nessus

Nessus este cunoscut pentru rolul sau în povestea tunicii lui Nessus. După ce Nessus a cărat-o pe Deianeira, soția lui Heracles, dealungul râului, el a încercat sa fugă cu ea. Heracles a văzut asta de pe celălalt mal al râului și a tras în pieptul lui Nessus cu o săgeată otrăvită, primită de la Hyndra. Ca un ultim act de răutate, în timp ce era pe moarte, Nessus i-a spus lui Deianeira că sângele lui va face ca Heracles să fie al ei pentru totdeauna.

Deianeira, cu naivitate, l-a crezut. Mai târziu, când încrederea ei a început să scadă din cauza lui Iole, ea a vărsat sangele centaurului pe o cămașă și i-a dat-o soțului ei. Heracles a plecat să adune eroii, unde pasiunea lui a devenit mult prea mare. Între timp, Deianeira printr-un accident, a vărsat o parte din sângele centaurului pe jos, și spre uimirea ei, sângele a început să se evapore odată cu lumina soarelui care răsărea.

Ea și-a dat seama imediat că era otravă, și a trimis mesagerii săi să-l avertizeze pe Heracles dar era prea târziu. Heracles a suferit o moarte lentă și dureroasă în timp ce otrava i-a ars pielea fie prin flăcări sau prin căldură emanată de otravă. El a avut o moarte nobilă pe un rug din ramuri de stejar, și a fost luat pe Muntele Olimp de Zeus unde a fost primit printre zei pentru faptele sale eroice.

Phoenix

La greci

În mitologia greacă, pasărea alegorică ce renăștea din propria cenușă, seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebește de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură și aur (două culori nobile și cu o evidență a semnificației simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani.

În lucrarea „Istorii”, Herodot descrie Phoenixul ca având pene aurii și roșii, apărând în Egipt o dată la 500 de ani, când îi moare tată

La egipteni

În unele mituri cosmogonice egiptene, pasărea Benu este ființa cea mai bătrână de pe lume. Când prima bucată de pământ ieșise din apele întunecate ale Haosului, strălucitoarea pasăre Benu coborâse pe movila primordială. Țipătul ei era primul sunet auzit vreodată. Termenul de benu provine dintr-un verb de origine egipteană, care are sensul de "a răsări" , "a străluci". Se poate ca inițial pasărea benu să fi fost identificată cu Venus ca Luceafărul de Dimineață, fiind astfel precursorul reînnoirii creației în zorii zilei. Țipătul păsării benu reprezintă punctul când timpul începuse. Totodată, ea era pasărea care anunța sfârșitul timpului și reîntoarcerea în lumea haosului. În Textele de la Piramide, pasărea benu este asociată cu zeul creator al Soarelui.

Chinezi

În mitologia chineză există o ființă fabuloasă, asemănătoare Phoenixului. În opera anonimă ”Shan hai jing” (”Cartea munților și mărilor”), ni se prezintă perechea de phoenicși numită ”fenghuang”:”feng” este masculul, iar ”huang” este femela. Deși pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singură pasăre, având o semnificație superioară și rang imperial.

Fenghuang este descrisă în enciclopedia chineză ”Shou weng” (”Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: ”fenghuang are cioc de cocoș, gușă de rândunică, gât de șarpe, pe trup desene ca de dragon, coadă de pește; din față arată ca o lebădă, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broască țestoasă.”