Viorica Budu, J113

Eseu: Scopul scuză mijloacele în acțiunile politice din Republica Moldova

Scopul scuză mijloacele. Acest machiavelism este valabil și în țara noastră a minunilor. Așa se face

politică în Republica Moldova – cu promisiuni de doi bani și așteptări de milioane de euro veniți din

Europa pentru a ridica de pe brînci economia noastră. În realitate sunt ridicate doar casele de locuit a

„elitei politice” pe colinele din sectorul Buiucani. Iar jurnaliștilor nu le rămîne decît să caute răspunsul

la întrebarea: cum reușește un demnitar de stat cu un salariu de șase mii de lei, să întrețină o locuință în

care doar pentru o lună de iarnă se cheltuie zeci de mii de lei pentru căldură.

Să fie oare acest fapt cauza exploziei de știri de la departamentul politic al oricărui post de televiziune,

agenție de presă sau ziar. DA! Ședințele Parlamentului și a Guvernului au devenit o adevărată

telenovelă moldovenească. Fiecare ieșire a oricărui „politician autohton” în fața microfonului, are ca

scop pudrarea minții celor ce nu știu regula de joc, din simplul motiv că aceasta lipsește.

Să fi fost altfel, să fi existat verticalitate și demnitate, astăzi nu era necesar să numărăm pe degete

instituțiile media independente, instituții care trebuie să monitorizeze atît realitatea socială cît și ce

politică într-un mod echidistant, imparțial. Însă cum să-ți menții verticalitatea dacă vine un așa numit

Plahotniuc, îți cumpără afacerea gata pusă pe roate, chipurile pentru ca să o facă și mai prosperă. În

rezultat acesta „Pune mîna pe frecvență, face un canal de umplutură, foarte generalist și frumușel așa

cum este 2 Plus-ul, însă cînd vine campania electorală și toate structurile lui mass-media vor fi înrolate

în campanii de acapare a puterii. În acest mod el poate să lovească pe cine vrea să promoveze pe cine

dorește. Acesta este scopul lui.”, spune Răzvan Paveliu, fostul director al televiziunii 2Plus referitor la

Plahotniuc și licența TVR.

Putem să nu credem spuselor lui Paveliu, însă realitatea demonstrează veridicitatea situației descrisă

mai sus. Cu cîtă nerușinare acest „politician ” se dă drept Dumnezeu în orice material în care sunt

promovate acțiunile de caritate ale fundației Edelweisse, făcîndu-și drept fini de botez tripleții din

familia Surugui. Unii spun că el și-a făcut astfel o pomană, eu consider că acesta avut ca scop întărirea

imaginii politice utilizînd ca mijloc acei trei copilași pentru a sensibiliza populația.

Dacă tot vorbesc de verticalitate, este bine să-l menționez și pe domnul Marian Lupu, care a sărit de pe

baricada comuniștilor pe cea „mai puțin a comuniștilor” pentru a-și asigura locul în prezidiul

Parlamentului, sau de ce nu, în Președenția acestei mici și dezorientate din punct de vedere politic

republici.

Or, cei care ajung să țină hățurile tuturor afacerilor profitabile, instituțiilor menite a fi publice și

independente, sau parazitează micul business prin șantaj și amenințări cu moartea, raideriazază

băncilor de economii se numesc politicieni? Nu cred.

Lista acțiunilor politice care demonstrează faptul că în politica moldovenească scopul scuză

mijloacele.

1. Pe 4 aprilie 2005, cei 11 deputați a Partidului Popular Creștin Democrat, condus de Iurie

Roșca, au votat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcție de Președinte al Republicii

Moldova, cu scopul de a exclude alegerile repetate, trădînd toate valorile promovate de Frontul

Popular Creștin Democrat.

2. Atacurile raider asupra instituțiilor: Banca de Economii: Zilena Com SRL şi Minerva SRL,

ASITO S.A., Victoriabank: Atrium Limited, Victoriabank: Program Invest SRL, de către

(precum indică investigațiile din presă http://jurnal.md/ro/news/recentele-atacuri-raider-i-

exproprieri-fara-precedent-in-rm-memoriu-210319/) Vlad Plahotniuc (Ulinici), scopul acestuia

este de a monopoliza instituțiile care au pondere în economia țării;

3. Monopolizarea mijloacelor de informare în masă de către Vlad Plahotniuc cu scopul de a

manipula opinia publică și de a-și crea imagine, încălcînd principiile și valorile democrației.

4. 7 aprilie 2009, cu scopul de a înlătura comuniștii de la guvernare prin mijloace agresive. Tinerii

veniți la protest au devenit unealtă pentru partidele oponente.

5. Cazul „ Pădurea Domnească”. Acțiunea cu un început în afara politicii, dar din cauza

circumstanțelor, locului, apartenenței membrilor acțiunii la elita politică, aceasta ia o

întorsătură cu tentă politică.

6. În 2009, Marian Lupu părăsește partidul PCRM, devine în scurt timp președintele PD  iar după

anticipatele din 29 iulie 2009 când PCRM și PDM aveau în sumă 61 mandate (numărul necesar

pentru alegerea șefului statului) Marian Lupu a refuzat să facă coaliție cu fostul partid, formând

ulterior Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) cu PL, AMN și PLDM.

7. Refuzul fostului procurorului Valeriu Zubco de a a-și depune demisia cu scopul de a menține

postul de muncă la Procuratură;