Liceul Teoretic”Ginta Latina” clasa v”D”

LEGENDA

Profesor:Patrașanu Silvia

Elevă:Vozian Cătălina

Planul proiectului:

1.Foaia de titlu.2.Informații despre

legendă.3.Legendă populară,cultă.4.Legende.5.Imagini.6.Ghicitori.7.Biografie.

Informații despre legendă:O legendă(din latina legenda înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legenda este o narațiune populară în proza sau în versuri, în care se împletesc realitatea și ficțiunea.

Legenda, spre deosebire debasm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi etc. Legendele combină fapte reale cu întâmplări imaginare, atât cele posibile cât și cele complet ireale. Ele au servit de obicei pentru a explica geneza sau producerea unor fenomene sau evenimente.

În limbajul comun, termenul a devenit sinonim mitului și se referă la ceva a cărei existență nu a fost niciodată dovedită.

LEGÉNDĂ,legende,1.Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen.2.(Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie.3.Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care se poate exprima grafic.

Legenda este o specie literară a genului epic, transmisă de obicei pe cale orală, în versuri sau proză, prin care se explică, apelându-se de obicei la fantastic, geneza unui

lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau a unui fenomen, atestate sau nu de documente.

Legende populare,culte:

Legende culte

Vasile AlecsandriDumbrava roșiePohod la SybirLegenda rândunicăiDan, căpitan de plaiLegenda ciocârlieiLegenda lăcrimioareiCântecul gintei latineBriar

Legende populare

Fata PăduriiBaba Dochia (Odochea)Soarele și LunaLegenda curcubeuluiLegenda lui PinteaLegenda uriașilor Stâna prădatăOmul nopțiiȚâguraIleana Cosânzeana

Pasărea MăiastrăFrumușelele

Legende:Legenda Ghiocelului.

Cum a apărut ghiocelul? Nimeni nu știe exact, dar mulți își amintesc

de un sat din vremuri foarte îndepărtate în care trăia un băiat care

purta acest nume, Ghiocel.La prima vedere, părea un copil la fel ca

ceilalți, îi plăcea să se joace, să

alerge prin pădure și să petreacă cât

mai mult timp alături de prieteni.

Dar, Ghiocel era deosebit. Satul în

care trăia el, era destul de mic, doar

câteva zeci de familii, așa că fiecare

avea câte ceva de făcut. Unii se

ocupau de hrană, alții aveau grijă de

apă, unii aveau în grijă paza, alții

sănătatea, bătrânul satului se ocupa

de suflet iar Ghiocel era purtătorul Clopoțelului magic.

Ce era Clopoțelul magic?Un clopoțel mic și alb în care se afla un fulg

din aripa unui înger. Când de sat se apropia vreun pericol, Ghiocel

suna din clopoțel și totul se risi

pea ca prin minune, norii grei care aduceau furtuni, seceta, chiar și

gândurile rele.

Într-o zi, în sat sosi un străin cu hainele rupte și obosit de drum. După

ce a primit hrană și apă și s-a odihnit puțin, străinul a putut să

vorbească și să spună că satul lui fusese distrus de Iarna, o zână

învestmântată în haine de ger și vânturi puternice. Sătenii s-au speriat

și l-au chemat în grabă pe Ghiocel.

-Stați liniștiți, îi vin eu de hac!

Și-a luat clopoțelul și a pornit spre hotarul de miază-noapte al satului.

A așteptat și când a început să simtă un vântul rece care aducea

Iarna, a început să sune din clo

poțel. Iarna înfuriată, și-a umplut gura cu crivăț și a început să sufle

sper el, dar Ghiocel nu s-a lăsat învins. A continuat să sune din

clopoțel deși simțea cum frigul îi pătrunde prin fiecare por și îi

îngheață picioarele, și trupul și chipul. Doar mâna care ținea clopoțelul

refuza să înghețe.

Sper dimineață, obosită de atâta suflat, Iarna a plecat sper alte zări,

cruțând satul lui Ghiocel. Un vânt călduț s-a pornit să sufle încălzind

pământul, iarba și copacii.

Ajunși la hotar, sătenii nu l-au mai găsit pe Ghiocel, dar în locul lui se

ridica mândră o floare măruntă și albă ca un clopoțel. În amintirea lui,

oamenii au numit-o ghiocel. De atunci, sunetul lui alungă în fiecare

primăvară iarna cea grea.

Legenda lăcrămioarei

La multe popoare din Europa de Vest

există tradiţia ca în luna mai să se

sărbătorească „duminica lăcrămioarelor“. În

Franţa, Belgia şi Elveţia, această sărbătoare

are loc în prima duminică a lunii, când natura

îşi îmbracă mantia multicoloră cu cele mai

frumoase flori, ce încarcă aerul cu parfum, culoare şi sănătate. În

vechime , băieții și fetele culegeau buchete de lăcrămioare pentru că

exista credința că aceste flori au darul de a aduce noroc în dragoste.

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi

copii de rege: un băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la zâna

lor cea bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie.

Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau majoritatea timpului

împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline cu flori.

Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a

cuprins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre

cei atinși de boala aceasta nemiloasă s-a numărat și fata regelui, care devine

din ce în ce mai slabă și până la urmă moare.

Băiatul regelui care ținea foarte mult la sora lui de care era nedespărțit, a

început atunci să plângă și nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au

transformat în niște flori albe, micuțe, care s-au așternut peste toate văile și

grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinți. Prințul a fugit de la castel și

s-a ascuns în lume, pentru a nu mai fi văzut de ceilalți că își plânge sora. Florile

născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrămioare.

Imagini:

Fata padurii, legende din Maramureș. Legenda martisorului.

Ghicitori:

Clopotei mititei

Albi si frumusei,

Pe o ramurica

Foarte subtirica

In rand asezati,

Foarte parfumati.

Lacrimioarele

Alb si rosu, deodata,E un dar pentru o fata.

De i-l dai, e bucurie

Si simbol de vesnicie.

Martisorul

Catre soare se avanta

Dimineata-n zori si canta.(ciocarlia)

Fugan-n dealSi fuga-n valeCar de jarCu ochi de floare.

E-mbracata in lumina,

Peste noapte e regina,

Lumineaza-ntregul cer

Cand e noua, cand e plina....

Biografie:1.http://dexonline.ro/definitie/legend%C4%83.

2.http://ro.wikisource.org/

wiki/Wikisource:Legende.

3.http://iasi.inoras.ro/articol/semnificatiile-si-legendele-martisorului-850/1/.