DATORIA PUBLICA EXTERNA

Datoria publica a unui stat reprezinta totalitatea sumelor imprumutate de administratia publica centrala, de unitatile administrativ-teritoriale si de alte unitati publice, de la persoane fizice sau juridice pe piata interna sau externa si ramase de rambursat, la un moment dat. n opinia lui Dan Moraru, datoria publica semnific totalitatea obligaiilor interne i externe ale statului, la un moment dat, contractate de guvern, prin Ministerul Economiei i Finanelor sau efectul direct al deficitelor bugetare cumulate din perioada anterioar ce trebuie finanate prin mprumuturi.Deoarece, ritmul de cretere a nevoilor sociale devanseaz ritmul de cretere a veniturilor publice, este necesar, pe lng utilizarea eficient a banului public, o permanent activitate de identificare de noi resurse care s fie alocate prompt nevoilor sociale n permanent cretere. Finanarea cheltuielilor publice, ca expresie a nevoilor societii, se poate realiza prin intermediul resurselor financiare publice prelevate de la contribuabili i evideniate n bugetul general consolidat, al fondurilor externe nerambursabile i a mprumuturilor externe i interne, garantate direct sau indirect de ctre autoritile administraiei publice, att centrale ct i locale. n rile cu deficit bugetar, necesarul de fonduri suplimentare, fa de veniturile curente ale statului este justificat de necesitatea finanrii deficitului bugetar anual prevzut n legea bugetului de stat. Acestea au la ndemn obinerea de fonduri fie direct de la persoane Statul recurge la mprumuturi pe baz de contract prin care se genereaz obligaia acestuia de a le rambursa, mpreun cu dobnda i cu alte costuri, ntr-o perioad de timp specificat. mprumuturile de stat se realizeaz prin contracte-convenie interne i internaionale, pe baz voluntar, de rambursabilitate i cu o contraprestaie. Un astfel de raport juridic este raional s se ncheie numai dup epuizarea tuturor celorlalte posibile surse de finanare. Nevoia de mprumuturi publice este o realitate ntlnit n tot mai multe ri ale lumii. Astfel, autoritilor publice la nivel central le revine sarcina de a folosi mprumuturile publice n mod special pentru msuri care s produc rezultate, din profitul crora s se restituie att sumele mprumutate, ct i dobnzile aferente.

Datoria public extern este generat de totalitatea obligaiilor asumate direct sau indirect ( prin garanii acordate de stat ) fa de guverne strine, instituii financiare internaionale, persoane fizice i juridice nerezidente. Deci ,mprumuturile de pe pieele externe de capital, indiferent de forma lor, sunt instrumentele datoriei publice. Acestea sunt reprezentate de: I. titlurile de stat libelate n valut, emise pe pieele financiare externe; II. mprumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung; III. mprumuturile primite de la guvernele altor state, instituii financiare internaionale; IV. mprumuturile directe de la investitori externi privai, pe termen scurt, mediu sau lung. Daca in tarile dezvoltate datoria publica provine in cea mai mare parte din surse interne, aceste tari dispunand de o piata interna larga a capitalului de imprumut, tarile in curs de dezvoltare apeleaza pe o scara mult mai larga la surse straine, aceasta nu numai din cauza slabei dezvoltari a pietei interne a capitalului de imprumut, dar si a insuficientei resurselor valutare obtinute din comertul exterior. Nevoia de contractare a creditelor externe, in conditiile unei insuficiente a fondurilor financiare interne, este generata de necesitatea sustinerii unor programe de dezvoltare, de investitii, prin intermediul carora se realizeaza dezvoltarea economiei nationale, cresterea economica, imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei.

Pentru a finanta consumul si investitiile suplimentare este necesar apelul la creditele externe. Acestea nu contribuie la cresterea economica in conditiile in care sunt utilizate pentru finantarea activitatilor neproductive sau pentru contrabalansarea exporturilor excesive de capital. De fapt, in acest caz, imprumuturile respective ar putea chiar agrava presiunile ce se exercita asupra operatiunilor bugetare de administrare publica si asupra balantei de plati. De aceea, o utilizare ineficienta a intrarilor de capital strain poate provoca in final o criza a datoriei. In Romania s-a manifestat o tendinta generala de crestere a datoriei publice externe de la un an la altul, cu exceptia perioadei anului 2006, cand aceasta a inregistrat o scadere fata de anul 2005, urmand ca in anul 2007 sa se reia cresterea cu 4,28%.

Managementul datoriei publice const n stabilirea unei strategii de gestiune a datoriei statului apt de a mobiliza sumele necesare finanrii, de a realiza obiectivele de risc i de cost stabilite de ctre autoriti, precum i celelalte obiective fixate de acestea, cum ar fi dezvoltarea i meninerea unei piee a titlurilor de stat performante. n contextul mai larg al politicilor economice naionale, statele trebuie s vegheze ca att nivelul, ct i ritmul de cretere al datoriei publice s fie sustenabile, iar serviciul datoriei publice s poat fi asigurat n diverse situaii respectnd obiectivele de cost i de risc. O slab structurare, referitor la elementele prezentate mai sus, precum i existena unui nivel ridicat al garaniilor acordate de Guvern mprumuturilor contractate de instituiile publice sau de agenii economici privai au constituit factori ce au contribuit la declanarea sau propagarea crizelor economice. De exemplu, crizele au fost deseori declanate de strategii care au privilegiat excesiv economiile de costuri ale mprumuturilor, concretizate prin mprumuturi pe termen scurt sau cu o rat variabil a dobnzii.

CONCLUZII Construirea treptata a unei economii de piata nu a fost si nu este usoara pentru Romania, dificultatile neintarziind sa apara si incetinind procesul tranzitiei, schimbarile structurale in cadrul economiei si, ulterior, alinierea acestora la standardele europene. Pentru realizarea acestui obiectiv, statul roman a avut nevoie de infuzii masive de capital, care nu au fost intotdeauna utilizate in scopuri bine definite, pe baza unei evaluari corecte a prioritatilor (o greseala a constituit-o, spre exemplu, axarea spre consum si nu spre latura productiva a datoriei publice externe pentru o lunga perioada de timp). Aceste neajunsuri au determinat si o anumita reticenta a institutiilor financiare internationale in acordarea de imprumuturi in unele perioade si au facut ca fluxurile de capital strain sa ocoleasca teritoriul Romaniei un interval destul de indelungat, in conditiile in care tara se confrunta cu deficit de reurse. Astfel, acumularea deficitelor externe in fiecare an a condus, de asemenea, la intarzierea procesului de tranzitie. Insa efectul cel mai important, find influentat de toate cele mentionate mai sus, este redarea increderii investitorilor straini si atragerea de noi investitori. In ultimii ani, insa, s-a produs o ameliorare a fluxurilor de capital, care, pe fondul evolutiei mai lente a datoriei publice externe, au facut ca lucrurile sa se indrepte mai sigur pe directia urmata de tarile cu reforma avansata in prezent.

Marcu LauraGrupa 1719, seria A, Marketing anul IIAcademia de Studii Economice Bucuresti