8/16/2019 Eseu despre Sacrificiu

1/1

Multi dintre noi ne-am asociat cu iubirea încã de mici ?i pronun?ãm acest cuvânt mult prea u?or. De multe ori ne ata?ãm de cineva care ne dã aten?ie, ne face sa ne sim?im bine, ne spune lucruri frumoase, iar de fiecare datã când nu sunt prin preajmã le sim?im lipsa ?i ne dorim sã fim mereu împreunã, lucru ce ne poate face cu u?urin?ã sã crdem cã ne-am îndrãgostit.Asta înseamnã cã nu am în?eles dragostea cum este cu adevãrat, ci am trãit doar o iluzie a ei. A fi doar îndrãgostit de cineva, este egal cu ideea de a avea nevoie sã prime?ti iubire de la cineva, iar într-o astfel de rela?ie, suntem de fapt ata?a?i de propria noastrã fericire care se întâmplã sã vinã de la alctineva.Când trãie?ti cu adevãrat iubirea, la cotele ei maxime, iube?ti persoana de lângã tine a?a cum este, îi oferi dragostea ta farã a a?tepta nimic în schimb ?i în?elegi ca nu mai este vorba deste tine, ci despre ea, nu despre eu, ci despre noi. De multe ori, odatã cu întâlnirea aevãratei iubiri, intrã în discu?ie ?i ideea sacrificiului, care trebuie fãut pentru binele comun. Însã, în ceea ce mã prive?te, consider cã odatã adus în discu?ie acet cuvânt, iubirea ce o credeam noi adevãratã, este de fapt o himerã, fiindcã atunci când iube?ti cu adevãrat pe cineva ?i fericirea ta vine de la acea persoanã, sacrificiul numai este sacrificiu, ci doar o simplã alegere de a renun?a la ceva.Dragostea nu implicã sacrificiu, cel putin nu cea adevãratã.