EROZIUNEA EOLIANĂ. PREVENIREA ŞI COMBATEREA EI

Generalităţi

Eroziunea eoliană este fenomenul prin care vântul desprinde particule solide de la suprafaţa terenului, le transportă şi le depune la distanţe variabile în funcţie de greutatea lor şi de intensitatea vântului. Această formă de eroziune se manifestă în mod deosebit pe nisipuri, soluri nisipoase şi chiar pe soluri cernozionice cu textură nisipoasă.

În România eroziunea eoliană afectează peste 345.000 ha situate în zona nisipurilor şi solurilor nisipoase de pe terasele Dunării din Oltenia, zonele din stânga Jiului, Câmpia Bărăganului, Lunca şi Delta Dunării, litoralul Mării Negre, sudul Moldovei, Câmpia Tisei în zona de la Valea lui Mihai - Carei, Câmpia Transilvaniei, luncile râurilor interioare.

Nr.crt.

Zona naturalăPerimetrele incluse

în zonăSuprafaţa

( ha )Obs.

1 Oltenia de sud

Câmpia DrânceaCalafat – Băileşti –

BistreţStânga Jiului

209.400

2 Siret – IalomiţaSud IalomiţaSud Călmăţui

Sud Valei Siretului49.200

Suprafaţa nisipurilor este

de 21.000 ha

3 Dobrogea

DunavăţNord – Est Hârşova –

CiobanuDelta Dunării

Litoralul Mării Negre

43.900

Ultimile două perimetre deţin

suprafaţa de 39.900 ha

4Carei – Valea lui

MihaiCarei

Valea lui Mihai25.700

5 Câmpia Tecuciului

Câmpia Tecuciului 14.100

6 Vedea Vedea 1.500

7 Târgul Secuiesc Târgul Secuiesc 1.100

8 Pesac-Teremia Pesac-Teremia 1.000

TOTAL 345.900

FACTORII CARE DETERMINĂ EROZIUNEA EOLIANĂ

Eroziunea eoliană este influenţată de factori naturali şi social-economici. Dintre factorii naturali vântul are o influenţă deosebită prin viteză, frecvenţă şi durată. Pe măsură ce viteza vântului creşte se declanşează spulberarea grăunciorilor de nisip influenţând totodată distanţa şi înălţimea la care sunt ridicaţi.

În ţara noastră, în zona nisipurilor şi solurilor nisipoase, vânturile dominante bat cu viteze de 4-15 m/s şi frecvenţe mari în primăvară (martie – aprilie) şi în toamnă (septembrie, octombrie şi noiembrie), adică atunci când solurile sunt lipsite de vegetaţie.

Dintre factorii social-economici eroziunea eoliană este favorizată de defrişarea pădurilor, de desţelenirea pajiştilor, păşunatul abuziv, cultivarea an de an a prăşitoarelor etc.

EFECTELE ŞI CONSECINŢELEFECTELE ŞI CONSECINŢELEE EROZIUNII EOLIENEEROZIUNII EOLIENE

Eroziunea eoliană produce o serie de efecte şi consecinţe negative . În primul rând, prin spulberarea nisipului, are loc modificarea reliefului prin formarea de dune şi interdune.

În perioada vânturilor dominante, care au în general viteze mari, se declanşează furtuni de nisip care pot afecta căile de comunicaţie (şosele, căi ferate, drumuri), obiective industriale, aşezări omeneşti, colmatează canalele de desecare şi de irigaţie, bazinele de acumulare.

În urma semănăturilor de primăvară, spulberarea nisipului poate duce la descoperirea seminţelor şi transportul lor odată cu nisipul, sau, dacă a avut loc răsărirea, plăntuţele tinere pot fi dezrădăcinate şi transportate în altă parte.

Grăunciorii de nisip, îndeosebi la viteze mari ale vântului, lovesc părţile aeriene ale plantelor tinere, le rănesc şi datorită traumatizării, plantele se usucă şi pier. Alte ori, în special primăvara, nisipul antrenat se depune peste culturile abia răsărite pe care le acoperă fie parţial, fie total, şi acestea dispar.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A EROZIUNII EOLIENE

Prin aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a eroziunii produsă de vânt se urmăresc următoarele obiective:

- îmbunătăţirea proprietăţilor nisipurilor şi solurilor nisipoase,- fixarea nisipurilor prin intensificarea proceselor de solificare- micşorarea vitezei vântului.

Pentru a realiza aceste obiective se poate interveni prin următoarele lucrări :

- lucrări de ameliorare, - lucrări şi măsuri agrotehnice şi chimice, - lucrări şi măsuri biologice.

NIVELAREA ŞI MODELAREA NISIPURILOR

Nisipurile şi solurile nisipoase, datorită formaţiunilor nisipoase care apar sub acţiunea vântului ( dune şi interdune ), sunt foarte frământate. Denivelările produse de dune şi interdune împiedică mecanizarea lucrărilor agricole, irigarea culturilor etc.

Diferenţele de nivel între dună şi interdună , pe distanţe destul de reduse, este foarte mare, de la 4,10 chiar până la 20 m , iar pantele acestor formaţiuni pot fi de la 4 – 10 - 16%, uneori chiar mai mari (40 - 42%).

Pentru înlăturarea neajunsurilor menţionate se poate recurge la nivelarea sau modelarea terenurilor nisipoase .

NIVELAREA NISIPURILOR

Nivelarea nisipurilor sau a solurilor nisipoase constă în împingerea vârfului de dună în interdună până se ajunge la realizarea unei suprafeţe plane. Lucrarea de nivelare se poate realiza cu ajutorul maşinilor terasiere grele, cum ar fi screperele, buldozerele şi grederele .

Lucrarea de nivelare implică două aspecte dificile pentru realizarea ei . În primul rând , datorită diferenţelor de nivel prea mari, necesită cheltuieli foarte mari la unitatea de suprafaţă şi în al doilea rând , prin mişcarea terenului din vârf de dună, care este de regulă mai puţin fertil, în interdună, unde stratul de la suprafaţă este mai bogat în elemente nutritive , se strică fertilitatea acestor terenuri .

În România, lucrările de nivelare au fost executate pe aproximativ 9200 ha în perimetrul sistemului de irigaţie Sadova – Corabia (judeţele Dolj şi Olt) şi în cel de la Crivina –Vânju Mare (jud. Mehedinţi).

MODELAREA NISIPURILOR

Modelarea este mai puţin costisitoare decât nivelarea pentru că prin această lucrare se urmăreşte numai micşorarea diferenţelor de nivel dintre dună şi interdună şi în final se obţine o suprafaţă ondulată. Această lucrare se poate realiza cu aceleaşi maşini menţionate la nivelare.

Pentru că se strică fertilitatea solurilor prin cele două lucrări, se recomandă, ca o perioadă de 2-3 ani , aceste terenuri să fie cultivate cu secară, lupin, rapiţă, borceag etc. care apoi se încorporează în sol ca îngrăşăminte verde sau să se administreze îngrăşăminte organice (30-60 t gunoi de grajd ).

În prezent, micii proprietari care posedă suprafeţe mici, pentru păstrarea fertibilităţii solurilor, pot recurge la decopertarea stratului de la suprafaţă îndeosebi din interdună, depozitarea acestuia într-un anumit loc, şi după nivelare sau modelare, se împrăştie pe toată suprafaţa .

ORGANIZAREA TERITORIULUI PE TERENURILE NISIPOASE

Organizarea teritoriului, pe nisipuri sau soluri nisipoase, în funcţie de modul de folosinţă, constă în împărţirea terenului în sole, tarlale, parcele etc.

Pentru plantele din cultura mare, mărimea solelor este condiţionată de distanţa dintre perdelele de protecţie, de randamentul maxim al maşinilor agricole, de metoda de udare folosită etc.

Lungimea unei sole se amplasează obligatoriu perpendicular pe direcţia vântului dominant şi are valori cuprinse între 1000-1500 m, iar lăţimea poate să fie 200-300 m.

Lucrările solului , de la semănat la lucrările de întreţinere , se fac perpendicular pe direcţia vântului dominant .

ORGANIZAREA TERITORIULUI PE TERENURILE NISIPOASE

Odată cu organizarea teritoriului are loc şi stabilirea reţelei de drumuri şi a amplasării tuturor construcţiilor.

La cultura mare drumurile delimitează solele şi asigură deplasarea maşinilor agricole la orice solă şi totodată transportul producţiei din câmp la locurile de depozitare.

Pentru viţa de vie, obligatoriu în lungul perdelelor de producţie, trebuie să se lase zone de umbrire de circa 3 m în partea de sud şi de 6 m în cea nordică, zone care pot constitui şi căi de acces .

FIXAREA PE CALE MECANICĂ A NISIPURILOR

Se recurge la consolidarea mecanică acolo unde fixarea nisipurilor nu se poate face cu ajutorul vegetaţiei.

Consolidarea pe cale mecanică constă în crearea unor obstacole artificiale care se opun vânturilor.

Din cadrul acestora fac parte: panourile ascunse, panourile verticale şi paranisipurile orizontale .

Panourile ascunse sunt confecţionate din tulpini de trestie, floarea-soarelui, coceni etc. care sunt legate cu sârmă. Ele sunt introduse în întregime în nisip (de unde şi denumirea ) şi au o înălţime de 0,3-0,4 m.

Aceste obstacole se aşează vertical pe direcţia curbelor de nivel , în şiruri continue de-a lungul formaţiunilor nisipoase .

Tot timpul se porneşte cu primul panou cu 30-40 cm mai sus de piciorul pantei dinspre partea dincotro bate vântul, distanţate între ele la 2-5 m.

PANOURILE ASCUNSE

PANOURILE VERTICALE

Panourile verticale se pot executa din aceleaşi materiale ca şi la cele ascunse cu deosebirea că au o înălţime mai mare, de circa 1 m şi o grosime de 20-30 cm. Partea activă a panourilor verticale este de 70 cm.

Amplasarea panourilor verticale se face în şanţuri executate cu plugul pe direcţia curbelor de nivel şi de aşa natură încât panoul de jos să fie cu 6-10 cm mai sus decât baza celui din amonte.

PARANISIPURILE ORIZONTALE

se orientează perpendicular pe direcţia vântului dominant şi se pot realiza din vreascuri, nuiele, ramuri, mărăcini, coceni, tulpini de trestie etc., care se aşează în fâşii late de 1,0-1,5 m.

Aceste fâşii, care acoperă nisipul, alternează cu altele late de circa 1 m neacoperite, dar pe care se pot planta esenţe silvice sau arbuşti fructiferi , ambele fâşii pe o lăţime de 20-25 m, după care urmează o fâşie neacoperită cu o lăţime de 50-60 m.

LUCRĂRI ŞI MĂSURI AGROTEHNICE ŞI CHIMICE Măsuri agrotehnice şi alegerea culturilor

Lucrările şi măsurile agrotehnice pe nisipuri şi solurile nisipoase se deosebesc faţă de alte tipuri de soluri şi ele se referă la următoarele aspecte: mobilizarea solului, alegerea şi rotaţia culturilor şi administrarea îngrăşămintelor .

Toate lucrările solului se vor executa perpendicular pe direcţia vântului dominant.

Pentru evitarea spulberării nisipului, arăturile pentru culturile care se însămânţează toamna, se vor executa cu circa două săptămâni înainte de semănat, iar pentru cele de primăvară, toamna cât mai târziu sau primăvara devreme şi fără răsturnarea brazdei .

Grăparea şi discuirea nisipurilor şi terenurilor nisipoase se vor executa numai în cazul în care după arătură se face imediat semănatul.

Pentru combaterea buruienilor, tot în scopul reducerii minime a lucrărilor solului, se recomandă să se folosească erbicidarea .

Alegerea şi rotaţia culturilor trebuie făcută de aşa natură încât să se respecte următoarele cerinţe: să se preteze pe asemenea terenuri iar covorul vegetal să asigure un grad mare de acoperire cu vegetaţie o perioadă cât mai lungă din an .

Nisipurile şi solurile nisipoase, pentru a nu fi spulberate, au nevoie de culturi care să acopere bine terenul, iar sistemul radicular trebuie să fie bine dezvoltat încât, prin masa de rădăcini, să poată îmbunătăţi aceste terenuri cu cât mai multă materie organică .

La toate culturile rândurile trebuie executate perpendicular pe direcţia vântului dominant.

În cadrul asolamentelor este necesar să se respecte anumite condiţii cum ar fi: asigurarea rotaţiei, introducerea culturilor succesive, introducerea culturilor în fâşii şi în culise.

Se vor alege acele culturi care, prin alternanţa lor, să asigure un grad mai mare de acoperire a solului şi în mod deosebit în perioadele în care acţiunea vântului dominant este maximă. Cea mai bună protejare a acestor terenuri o asigură culturile: grâul, secara, orzul, lucerna veche , rapiţa şi borceagul de toamnă .

În scopul amintit se recomandă ca după culturile menţionate anterior să se însămânţeze culturi succesive .

Acoperirea terenurilor în perioada de toamnă – primăvară se realizează prin introducerea culturilor intermediare de toamnă după culturile care se recoltează toamna. Dintre culturile intermediare de toamnă, pe nisipuri cele mai bune rezultate le dau : secara masă verde , borceagul de toamnă, mazărea furajeră de toamnă etc. După aceste culturi, care eliberează terenul devreme, se însămânţează culturile de primăvară (porumb, soia, pepeni verzi etc.)

În plantaţiile viticole şi pomicole, se recomandă ca printre rânduri să se semene toamna secara în fâşii late de 1,5 m, iar primăvara, după ce viţa de vie sau pomii fructiferi au pornit în vegetaţie, să se încorporeze în sol ca îngrăşământ verde.

În plantaţiile tinere până la intrarea pe rod, printre rânduri, terenul se poate cultiva cu pepeni verzi.

Administrarea îngrăşămintelor, chimice sau organice, duce la obţinerea unor culturi încheiate, cu aparat vegetativ bine dezvoltat, care asigură o mai bună protecţie solului împotriva spulberării şi în acelaşi timp conduce la creşterea conţinutului de humus prin descompunerea resturilor vegetale şi a sistemului radicular.

Gunoiul de grajd se poate administra în doze de 20–30 tone/ha şi se

încorporează când se face arătura cea mai adâncă . Îngrăşămintele verzi, ca şi gunoiul de grajd, contribuie la

îmbogăţirea nisipurilor cu material organic şi ajută la îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-mecanice ale acestora.

Ca îngrăşăminte verzi pe nisipurile din sudul ţării se recomandă lupinul alb , în nord vestul ţării lupinul galben, măzărichea de toamnă, fasoliţa, iar în Delta Dunării plaurul.

MIJLOACE CHIMICE FOLOSITE PENTRU FIXAREA NISIPURILOR

Această metodă de fixare a nisipurilor are la bază proprietăţile unor substanţe chimice care măresc coeziunea particulelor de nisip şi totodată îmbunătăţesc regimul aero-hidric şi termic. Pentru fixarea nisipurilor pe cale chimică se pot folosi substanţe bituminoase , uleiuri minerale , răşini sintetice, unii polimeri ca Solacrol, Aracet-SF şi Aracet –SFU.

În ţara noastră cele mai bune rezultate le-au dat produsele Aracet-SF şi Aracet-SFU în concentraţie de 0,2-1,0 % din greutatea solului uscat.

LUCRĂRI ŞI MĂSURI BIOLOGICE

Lucrări şi măsuri pomi – viticole

Cultivarea viţei de vie şi a pomilor fructiferi pe nisipurile din ţara noastră este o practică mai veche şi ea s-a amplificat în urma amenajărilor de irigaţii.

Atât la viţa de vie cât şi la pomii fructiferi rândurile vor fi orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant.

Reducerea spulberării nisipului, la cele două culturi, se poate face şi prin cultura secarei în culise printre rândurile de pomi şi vie, pe o lăţime de 1,5 m, şi încorporarea acesteia ca îngrăşământ verde .

Lucrări şi măsuri silvice

Consolidarea nisipurilor şi a solurilor nisipoase se poate face prin lucrări şi masuri silvice şi anume: prin plantaţii în masiv sau sub formă de perdele de protecţie .

Fixarea nisipurilor prin plantaţii în masiv se face atunci când suprafaţa de teren ocupată de nisipuri mobile nu poate fi luată imediat în cultură .

Perdelele de protecţie sunt fâşii de teren cu esenţe silvice şi au rolul de stingere a focarelor de deflaţie .

La înfiinţarea perdelelor de protecţie trebuie să se ţină seama de următoarele condiţii: alegerea celor mai potrivite specii silvice, stabilirea lăţimii optime , stabilirea distanţei dintre ele şi modul de plantare.

Pentru fixarea nisipurilor, în funcţie de zonă, se pot folosi următoarele specii silvice: salcâmul , pinul negru, dudul, plopul, arţarul, arinul, salcia etc.

În componenţa perdelelor de protecţie se recomandă să intre mai multe specii forestiere deoarece sunt impenetrabile pentru vânt şi favorizează depunerea nisipului spulberat în ambele părţi ale perdelei.

Perdelele de protecţie, pe terenurile nisipoase şi nisipuri, pot fi principale sau secundare.

Perdelele de protecţie principale sunt orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant şi sunt distanţate între ele la 200-500 m , au o lăţime de 5-10 m, alcătuite din 6-11 rânduri, iar arborii sunt plantaţi la distanţă de 1 m atât pe rând cât şi între rânduri.

Cele secundare sunt orientate perpendicular pe cele principale şi la o distanţă între ele de 1000 –1500 m încât între ele se creează sole sau tarlale de 20-75 ha.

Perdelele de protecţie prezintă o serie de avantaje din care cele mai importante sunt: micşorează viteza vântului , micşorează evaporaţia apei la suprafaţa solului cu 30 %, reţine un strat mai mare de zăpadă etc.

ALTE MIJLOACE PENTRU STĂVILIREA EROZIUNII EOLIENE

Prin irigaţii se asigură umectarea stratului de la suprafaţă, şi dacă se administrează şi îngrăşăminte, se creează posibilitatea cultivării unor plante care dezvoltă un covor vegetal compact şi un sistem radicular bine dezvoltat .

Pe nisipuri şi solurile nisipoase se recomandă să se aplice norme de udare mici, şi dese, iar ca metodă de udare, aspersiunea şi udarea localizată.

O altă metodă prin care se asigură fixarea nisipurilor constă în introducerea pe aceste terenuri a unor cantităţi de argilă (60 t/ha) sau mâl, odată cu apa de irigaţie.

VA MULVA MULŢŢUMESC PENTRU ATENTIE!UMESC PENTRU ATENTIE!