ergofiziologie.docx

7/30/2019 ergofiziologie.docx

1/8

UNIVERSITATEA DE VEST VASI LE GOLDI SARAD

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI,

PSIHOLOGIE, EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZAREA: SPORT SI PERFORMANTA MOTRICA

ADAPTAREA CARDIOVASCULARA

IN EFORT

Arad

2012


2/8

Adaptarea cardio-vasculara la efort reprezinta reflectarea modificarilor aparute la

nivelul sistemului ca raspuns la solicitari extrinseci si intrinseci, reprezentand o caracteristica

esentiala a vietii. Ea este conditionata de diferentele individuale de raspuns la efort ale

organismului, acestea exprimand interactiunea organism - mediu, partial cu determinare

genetica, si consta din :

- cresterea componentelor dimensionale - volum sanguin, hemoglobina totala,

volum cardiac, etc

- posibilitatea realizarii unui debit cardiac maxim bun prin cresterea volumului

sistolic

- cresterea diferentei arterio -venoase.

Creterea necesarului de oxigen i de substane energetice ntr-un efort fizic se

realizeaz prin modificri ale parametrilor cardiovasculari ce pot fi: modificri imediate

(acute- frecvena cardiac- reprezinta cel mai rapid mecanism de adaptare la efort prinposibilitatea cresterii rapide a debitului cardiac, volumul sistolic, debitul cardiac, cantitatea

de snge circulant, viteza de circulaie, tensiunea arterial) ce se instaleaz dup toate

tipurile de efort fizic dar i n perioada de revenire i modificri tardive (de antrenament-

hipertrofia miocardului, frecvena cardiac, volumul sistolic, debitul cardiac, coeficientul de

utilizare a oxigenului, tensiunea arterialcare nu difera foarte mult de la antrenai fa de

neantrenai),care se constat n urma practicrii sistematice a educaei fizice i sportului, un

timp mai ndelungat.

Odat cu nceperea efortului, n organism se produc modificri fiziologice, rezultaten urma aciunii adrenalinei revrsate n snge, pe cale reflex, n cantiti mrite, precum i

datorit excitaiilor venite de la proprioceptorii din muchi, tendoane i articulaii.

Practicarea ndelungat a exerciilor fizice produce, n mod lent modificri

morfologice i funcionale asupra aparatului cardiovascular. Aceste modificri se datoresc

nevoilor mereu crescnde impuse de efortul fizic, dac acesta este judicios efectuat, ca durat

i intensitate,realiznd o mai bun adaptare la efort i o mrire a capacitii de lucru.

Efectuarea unui efort fizic presupune o bun aprovizionare cu O2 la esuturi. Acestlucru este asigurat de capacitatea de transport a O2 de ctre aparatul cardio-vascular i


3/8

respirator. Astfel O2 este transportat din mediul nconjurtor la mitocondrie, prin dou

sisteme de transport: ventilaia pulmonar i circulaia sngelui, i dou sisteme de difuziune:

alveolo-capilar i capilar-esuturi. Efectuarea unui efort fizic va depinde de capacitatea de

transport a O2 i se poate aprecia prin msurarea consumului maxim de oxigen (VO2max).

Acesta depinde de factori dimensionali (mrimea plmnilor, a capacitii vitale, capacitiipulmonare totale, de mrimea suprafeei de difuziune, a patului vascular pulmonar, a

volumului sanguin, a volumului cardiac, concentraiei de hemoglobin din snge) i de nite

capaciti funcionale (ca debitul cardiac maxim, debitul sistolic n efort, ventilaia maxim

voluntar, difuziunea alveolo-capilar;acestea, determin variaii n timp, intraindividuale).

Conform ecuaiei lui Fick:

debitul cardiac= VO2diferena arterio-venoas n oxigenRezult c:

VO2 = debitul cardiac diferena arterio-venoas n oxigenDebitul cardiac = debitul sistolic frecvena cardiac

n efort fizic inima dispune de nite rezerve funcionale:

rezerva de debit sistolic, aproximativ de 80 - 100 ml snge (debitul sistolic nrepaus este de 60 - 70 ml, ajungnd n efort la atlei de 170 180 ml.);

rezerva de frecven cardiac (n repaus este 70/min., iar n efort 180 - 200/min.; rezerva de debit cardiac (n repaus este 5 - 6 l/min., iar n efort 30 - 35 l/min.,

ajungnd la atlei la 40 l/min.). Deci n efort fizic, frecvena cardiac crete de 3

ori, debitul sistolic de 3 ori i debitul cardiac de 6 ori.

Frecventa cardiaca- reprezinta cel mai rapid mecanism de adaptare la efort prinposibilitatea cresterii rapide a debitului cardiac

Variabilitatea F.C. este o masura a calitatii activitatii cardiace. Cu cat F.C. de repaus

este mai mica cu atat variabilitatea sa este mai mare si calitatea functionala a inimii creste.

Valorile maxime utile ale F.C. variaza cu varsta, putand fi estimate prin formulele :

Frecvena cardiac atins n efortul maximal se numeteF.C.max

F.C.max= 220 - varsta

= 206,3 - (0,711 x varsta)

(LONDEREE & MOESCHBERGER - Univ. Missouri - Columbia)

= 217 - (0,85 x varsta)

(MILLER & al - Univ. Indiana)


4/8

Calcularea valorii F.C.max are importanta in procesul de dirijare a antrenamentului

deoarece in functie de valoarea ei si de intensitatea efortului se poate calcula F.C. utila de

antrenament dupa formula :

F.C.antren = F.C.rep + (F .C.max- F .C.rep) x % I .E.

unde I.E. reprezinta % din intensitatea efortului caracteristic zonei de antrenament

- pentru incalzire si refacere I.E. = 50 - 60%

- pentru efortul de anduranta lunga I.E. = 60 - 70%

- pentru efortul de anduranta scurta I.E.= 70 - 80%

- pentru efortul anaerob I.E. = 80 - 90%.

Hipertrofia ventriculara este caracteristica tipului de efort:

-anaerob hipertrofie dreapta;

-aerob hipertrofie stanga.

De aici si modificarea pozitiei cordului:

-sporturi de greutatecord orizontalizat;

-sporturi de andurantacord verticalizat.

Dilatarea ventriculara este determinata de cresterea intoarcerii venoase; are ca si

consecinta marirea volumului telesistolic in repaus si a celui sistolic in efort.


5/8

Hipertrofia cardiaca adaptativa secundara antrenamentului sportiv sistematic este

armonioasa si regreseaza la deconditionarea de efort. De cele mai multe ori insa regresia nu

este totala, sportivii prezentand in continuare corduri cu dimensiuni mai mari decat

persoanele neantrenate..

Debitul cardiac in repaus este la fel ca la o persoana nesportiva.

La nivelul circulatiei periferice, pe de o parte, chiar si in repaus, numarul capilarelor

deschise creste, iar in timpul efortului ajung sa se deschida toate capilarele; se inmultesc

capilarele, creste numarul real de capilare existente in muschi; se realizeaza o noua circulatie

colaterala.

Cantitatea de oxigen cedat esuturilor depinde de mrimea debitului cardiac i de

gradul de cedare, de desaturare n oxigen a sngelui venos.

Consumul maxim de oxigen este de 3 l O2/min. la persoane neantrenate fizic i de 4 -

5 l/min. la cele antrenate la efort. La sedentari VO2 max. este 30 - 45 ml/kg greutate

corporal i 85 ml/min. la atleii de performan.

n efort fizic inima se adapteaz la solicitri prin mecanisme nervoase i anume prin

dominarea tonusului simpatic care determin:

micorarea inimii n sistol (prin creterea forei de contracie, scurtarea perioadeide contracie izovolumetric, a ejeciei, o cretere mai rapid a presiunii

intraventriculare),

creterea frecvenei cardiace, creterea presiunii arteriale.Se remarc creterea presiunii sistolice de la 120 mmHg n repaus la 190 mmHg, a

presiunii diastolice de la 80 mmHg la 120 mmHg, creteri cu aproape 100% fa de repaus.

Din relaia Q = P / R(n care Q = debit, P = presiune i R = rezisten), rezult c debitul

cardiac va crete prin creterea presiunii i scderea rezistenei periferice. Acest lucru se

realizeaz pe de o parte prin vasodilataie care crete raza vasului, iar pe de alt parte se

produce o redistribuire a sngelui (vasoconstricie tegumentar i splanhnic, i vasodilataie

n muchi, circulaia coronarian i cerebral). Fluxul sanguin muscular de repaus este 2 - 5

ml/min./100g, aproximativ 1 - 1,5 l/min., iar n efort este de 50 - 75 ml/min./100g., ajungnd

la 20 - 25 l/min.


6/8

La atlei, scderea rezistenei periferice favorizeaz creterea debitului sistolic la

valori cu 50 - 75% mai mari ca la sedentari. Creterea debitului cardiac

(parametrul care reflecta capacitatea functionala a sistemului cardio-vascular) se

realizeaz n cea mai mare parte prin creterea frecvenei cardiace (corelaie liniar ntre

frecvena cardiac i VO2).

Frecvena cardiac mai sczut la atlei att n repaus ct i n efort, ar putea fi

explicat prin fenomenul down regulation al receptorilor ca urmare a stimulrii simpatice

repetate i prelungite n cursul efortului (Sabu Marius, 1999).

n efort fizic creterea performanei cardiace se realizeaz prin:

- hipertrofie, creterea masei elementelor contractile;

- utilizarea mecanismului Frank- Starling pentru a crete tensiunea;- creterea contractilitii prin mecanism neuro-adrenergic.

Din punct de vedere al felului de solicitare, eforturile sunt:

- eforturi predominant statice, izometrice(haltere, aruncri), denumite eforturi derezisten, care sunt de scurt durat, dar intense, la care predomin efectul de

reglare prin mecanisme neuro-endocrine i adaptri enzimatice, de tipul creterii

gradului de disociere a oxigenului de pe hemoglobin la esuturi;

- eforturi predominant dinamice, izotonice (ciclism, atletism de fond), care sunt dedurat, la care predomin efectele adaptrii de tip hiperkinetic: hipertrofia


7/8

cordului, creterea cantitii de hemoglobin n snge, mobilizarea volumelor mari

de snge, etc.; sunt denumite i eforturi de anduran.

Aspecte E.C.G. n efort

E.C.G. are valoare dac se pot compara mai multe E.C.G. la acelai individ ndecursul evoluiei sale sportive.

n repaus la un sportiv domin pe E.C.G. o hipervagotonie, o bradicardie (atinge

valori de 50% din valoarea normal a frecvenei cardiace, fiind expresia gradului de

antrenament) de 40 l/min.; intervalul PQ este mai mare de 0,21s, pn la 0,50s la atlei.; QT

este crescut pn la 0,62s (semn de bun antrenament); P pulmonar, HAD cu deviaia axei

electrice la dreapta (la sportivi care lucreaz la haltere, la not, lupte); T negativ n derivaia

III; extrasistole atriale, nodale ventriculare la 3% din sportivi (benigne dac dispar la efort,

fiind secundare hipertoniei vagale, maligne dac persist i se accentueaz n efort, sunt

multifocale, polimorfe n salve).

n efort, se remarc creterea frecvenei cardiace, scurtarea PQ i QT, creterea

amplitudinii undei P, modificri ale undei T cu scderea amplitudinii (insuficien relativ a

debitului coronarian). Patologic pot aprea extrasistole atriale, ventriculare flutter, fibrilaie,

blocuri, T negativ, subdenivelare de ST. La sportivii antrenai: unda P aplatizat, qRs de

amplitudine crescut, ST supradenivelat, T simetric, QT alungit.

Adaptarea cardio-vasculara la efort implica aparitia de modificari la nivelul

tuturor componentelor sistemului - cord, vase sanguine si sange, modificari care vizeaza atat

aspecte cantitative si calitative, cat si aspecte morfologice si functionale. Capacitatea de

adaptare apartine evolutiei naturale si este conditionata de diferentele individuale ale

raspunsurilor organismului la stimulii indusi de efort .


8/8

Bibliografie1. Avram C. Antrenament fizic in recuperarea cardiovasculara ed. Brumar, Timisoara

2007

2. Brzu M.V. Fiziologia efortului, note de curs ed. Mirton, Timisoara 2002.3. Drgan I. -Medicina sportiv, Editura Medical, Bucureti, 2002.4. http://www.scritube.com/stiinta/EVALUAREA-FUNCTIEI-CARDIOVASCU83913.php
http://www.scritube.com/stiinta/EVALUAREA-FUNCTIEI-CARDIOVASCU83913.phphttp://www.scritube.com/stiinta/EVALUAREA-FUNCTIEI-CARDIOVASCU83913.php

ergofiziologie.docx

Documents

Transcript of ergofiziologie.docx