Erezia pnevmatomahilor.Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol 381. Apolinarismul

→ conținutul doctrinar al ereziei: negarea dumnezeirii Duhului Sfânt, negarea egalității și consubstanțialității Lui cu Tatăl și cu Fiul.→ denumirea promotorilor: macedonieni (după numele episcopului Macedonie – depus în 360 din scaunul Constantinopolului ca eretic) și maratonieni (după diaconul Maratoniu, hirotonit de Macedoniu ca episcop de Nicomidia.→ macedonismul – apare ca o prelungire a ereziei ariene, ca o nouă formă a arianismului și se răspândește în provinciile Tracia, Bitinia, Helespont și împrejurimi.

Episcopi ortodocși care combat erezia:1. Sfântul Vasile cel Mare

Combate temeinic macedonismul prin lucrarea Contra lui Eunomiu compusă în 364 prin lucrarea Despre Duhul Sfânt, scrisă între anii 374-375, apără dumnezeirea Duhului

Sfânt și afirmă: ,,Noi trebuie să mărturisim că Tatăl e Dumnezeu, Fiul Dumnezeu, Duhul Sfânt Dumnezeu... El este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul”.

2. Sfântul Epifanie – în lucrarea sa ,,Panarion” sau ,,Contra tuturor ereziilor”(377).

3. Sfântul Grigorie de Nazianz – Cuvântarea a V-a teologică, rostită ca și primele patru în anul 380 în biserica Anastasia din Constantinopol.

4. Sfântul Grigorie de Nyssa prin tratatul Despre Sfântul Duh contra pnevmatomahilor macedonieni.

5. Didim ce Orb, scriitorul alexandrin scrie înainte de 380 un scurt tratat Despre Duhul Sfânt, cea mai bună lucrare a antichității

creștine în care este combătut macedonismul.

6. Sfântul Ambrozie al Milanului – în lucrarea De Spiritu Sancto, scrisă în 381.

7. Sfântul Niceta de Remsiana – tratat De Spiritu Sancti potentia sau Despre puterea Sfântului Duh

Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol 381

→ împăratul Teodosie dorește pacea în Imperiu și dă un edict la 28 februarie 380 prin care poruncește ca toți supușii Imperiului să adere la adevărata credință în o singură Dumnezeire: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, de aceeași mărime în Treime, edict reînnoit la 10 ianuarie 381 Constantinopol.→ împăratul apusean Grațian convoacă un sinod la Aquileea în 381 unde să participle ep. italo-ilirieni→ la fel și Teodosie convoacă un sinod general în 381

Durata: începutul lunii mai – 9 iulie 381Participanți:

150 episcopi – Meletelie al Antiohiei, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Amfiloniu de Iconiu, Chiril de Ierusalim, Diodor de Tars, precum și Gerontie episcopul Tomisului.

36 episcopi pnevmatomahi: Marcian de Lampsac

Obiectivele sinodului: 1. lămurirea situației ereticilor pnevmatomahi2. confirmarea alegerii și instalării Sfântului Grigorie de Nazianz ca episcop al Bisericii Constantinopolului

→ interesul episcopilor egipteni – impunerea pe scaunul Constantinopolului pe filozoful Maxim Cinicul→ acuzațiile aduse Sfântului Grigorie

→ președinția sinodului o deține ep.Meletie al Antiohiei iar apoi după moartea acestuia, Sf. Grigorie de Nazianz(obiectiv – încetarea schismei antiohiene)→demisia Sfântului Grigorie și părăsirea Constantinopolului – președinte de sinod: Nectarie, un laic de vârstă înaintată care repede este botezat și primește harul diaconiei, al preoției și al arhieriei.

Hotărârile sinodului: 1. anatematizarea tuturor ereziilor: eunomienii sau arienii, semiarienii numiți și pnevmatomahi, sabelienii

antitrinitari modaliști, marcelinii, fotinienii și apolinariștii.2. redactarea unei definiții sau expuneri dogmatice, care nu se mai păstrează3. completarea simbolului niceean cu ultimele 5 articole referitoare la persoana Duhului Sfânt4. condamnarea apolinarismului