Epictet - Manualul Si Fragmente_Part6

1
MANUALUL. FGMENTE 7 deseează o specie didcalică promovată de filosofii Clmci, pen popularizarea învăţăturilor morale. Ctitol diabei litera in literatura greacă este Bion. Dialogurile socratice care puu numele de Otpt( sint acum, in sec. al III-lea p.Chr., metamorfozate. Acest teen se referă acum la compoziţii literare cu teme şi foe diverse. Trăsătura distinctivă a diatbei rămîne, însă, relaţia ei cu invămîntul, dialogul intre magis �i discipol, scopul ei pedagogic. Acest fapt 1-a deteinat pe Suidas să definească diatba ca "loc in care se inva"1. Funcţia didascalică a diabei a influenţat, de-a lungul secolelor, opere vai: satira lui Hotius, scsole lui Seneca, predicile lui Grigore din Nis. De aceea, Heogenes înţelegea pn diatbă "dezvolrea unei scue teme morale cu scopul de a lransfera etosul vorbitolui in sufletul ascultătolui" (Ch. Walz, Retores greci, III, p. 406). Diatba didascalică, circscsă pn această definiţie, va fi îmbogăţită de şcolile filosofice - stoice, epiceice, academice, peripatetice - care vor cultiva diaba ca mijloc de popularizare a doctrelor. Diaba didascalică utilizase, cu precădere, un scenu judiciar in care terlocutol era, preponderent, fictiv �i impeonal, fapt care difenţia această diatbă de dialogul socratic. Adversal, deseat pntr-un promune nehotăt, reprezenta opinia comună pe ce locutol o va combate. Figurile retorice sînt cumulate. Prezenţa peonajelor mitologice sau istorice, anecdotele, sentenţele, tonul familiar şi satiric, patetic sau polemic - toate acestea conferă diatbei didcalice un profil paicular. Diaba 2 filosofică a lui Epictet se deosebeşte însă de diaba literară, pen că este un discurs care se adresează unui auditoriu real, nu fictiv, si cultivă colaborea activă dine magis şi discipol. Epictt nu vorbeşte in faţa unui auditoriu resemnat, ci lecţiile sale sint o perpetuă desfăşurare de întbă �i răspunsu, de obiecţii şi replici, care conferă profil dinamic 1. fini tia lui Suid- tv w tLV a oumv- confia sinonimi a dinlre atptfişi oA� Sensul de polemică u tlr al teenului diaibd, prezenr in limbile mee, flta o extinde semanticA, poita de la o nota iculara, incă din Antichitate. 2. Ulilizarea diaii in invatămintul filosofic, ca predeu didactic, este con- fia de Aulus Gellius, Noctes Aic, 1, 26.

description

Epictet - Manualul Si Fragmente_Part6

Transcript of Epictet - Manualul Si Fragmente_Part6

  • MANUALUL. FRAGMENTE 7

    desemneaz o specie didascalic promovat de filosofii Clmci, pentru popularizarea nvturilor morale. Ctitorul diatribei literare in literatura greac este Bion. Dialogurile socratice care purtau numele de OtcrtptJ3a( sint acum, in sec. al III-lea p.Chr., metamorfozate. Acest termen se refer acum la compoziii literare cu teme i forme diverse. Trstura distinctiv a diatribei rmne, ns, relaia ei cu invmntul, dialogul intre magistru i discipol, scopul ei pedagogic. Acest fapt 1-a determinat pe Suidas s defineasc diatriba ca "loc in care se inva"1. Funcia didascalic a diatribei a influenat, de-a lungul secolelor, opere varii: satira lui Horatius, scrisorile lui Seneca, predicile lui Grigore din Nazians. De aceea, Hermogenes nelegea prin diatrib "dezvoltarea unei scurte teme morale cu scopul de a lransfera etosul vorbitorului in sufletul asculttorului" (Ch. Walz, Retores greci, III, p. 406).

    Diatriba didascalic, circumscris prin aceast definiie, va fi mbogit de colile filosofice - stoice, epicureice, academice, peripatetice - care vor cultiva diatriba ca mijloc de popularizare a doctrinelor. Diatriba didascalic utilizase, cu precdere, un scenariu judiciar in care interlocutorul era, preponderent, fictiv i impersonal, fapt care difereniaz aceast diatrib de dialogul socratic. Adversarul, desemnat printr-un promune nehotrit, reprezenta opinia comun pe care locutorul o va combate. Figurile retorice snt cumulate. Prezena personajelor mitologice sau istorice, anecdotele, sentenele, tonul familiar i satiric, patetic sau polemic - toate acestea confer diatribei didascalice un profil particular.

    Diatriba2 filosofic a lui Epictet se deosebete ns de diatriba literar, pentru c este un discurs care se adreseaz unui auditoriu real, nu fictiv, si cultiv colaborarea activ dintre magistru i discipol. Epictt nu vorbete in faa unui auditoriu resemnat, ci leciile sale sint o perpetu desfurare de ntrebri i rspunsuri, de obiecii i replici, care confer profil dinamic

    1. [)(:fini tia lui Suidas- -rOno; tv w tLVEC; )lav9c:voumv- confirma sinonimi a dinlre liLatptfi i oxoA Sensul de polemic sau satlr.l al termenului diat1ibd, prezenr in limbile moderne, reflecta o extindere semanticA, pornita de la o nota particulara, inc din Antichitate.

    2. Ulilizarea diatribei in invatmintul filosofic, ca procedeu didactic, este confirmat de Aulus Gellius, Noctes Atlicre, 1, 26.