Epictet - Manualul Si Fragmente_Part13

14 EPICT mn de iubre fţ de un ze prsonl da zeul ces es e mereu imen nu ncenden (D., , 18; III 22 c). Flosol a ci vbrţ unu posol ş rdcă dcipol să cr e nu ă cisi dinile desnulu ş i disp re iesc ble maerale - l a înălţmea milui creşin Pbola e p mune a u Isus în deşe de bunur vremelnce, su pldoa l Pavel pen enunţe la famile ş civarea celibau, sun imila. Ideea laei baă pe iube, a în senenţ în cae Hecles e pocamat u al lu Zeus pen că l beş pe Ze ma mlt cît orce pe lume - se, d semnea ince ca e ne deteină ă credem că e tocismul tu ş creştinism au exit inluenţe reciproce. n vem u Epct cştinsmul s onsod la oşe şi cuceea nu numa mulţea, ş nl socee Parall, stocsmu ss renoat de Seeca s Msonius Rufs. Aceste mşcă, care uăea mole � oceăi, nu e gnoă eproc. Stocimu şi ceşinsmul foloses mtod come e propae a docie ncepînd u Epctet ş Maus Aureius, lga păgînă începe p să alorce moelu creştin 1• Appieea lui Epctet de ceştinim e ceă, d nu ebue xgeră Să nu uiăm că Manuall li Eptet va adop d dscpolii S Ion Chsotom a iaţ horelor ş apo la vaţ eremţilor de la Muntl Sin, devnnd un îndrep pen monhsmul ş. n Rnaştere 2 , Loyoa îl itea u oe pe Epctet. Să u ităm de semenea ă învăăr ştină se bază p sentmet, pe iluminae p ine pe cînd eca stoică s sprjă pe une, pe voinţ, pe sogisme succesive Vtea iubir de aproapele ău se întîşte tît la stoic cît ş la creşn. L ceştn, relă din convigra că sntem i aceaş păe pal, pe d la stoci dn onşinţ ă sîntem pă ae celu ier. Atidnea binevotoa faă d e ă ezultă di credinţrea ă ăul e necesar ş e rosl său me. Bunăvoinţ nesămă deze orce ăute wă. Atudinea morlă a i Eptet a ceat ,,relgia dtore ş a sdrăii ume", cae este cel ma înat cre a condţe d eăţe ş de om ş acet adevă e valea esent spa

Upload
baracuda324
Category

Documents
view
216
download
0

Embed Size (px):

description

Epictet - Manualul Si Fragmente_Part11

Transcript of Epictet - Manualul Si Fragmente_Part13

14 EPICfET

imn de iubire fa de un zeu personal, dar zeul acesta este mereu imanent, nu transcendent (D., 11, 18; III, 22 etc.). Filosoful are atunci vibraia unui apostol i ridic discipolii si - care nfrunt vicisitudinile destinului i dispreuiesc bunurile materiale - la nlimea martirului cretin. Parabola de pe munte a lui Iisus ntru detaare de bunuri vremelnice, sau pledoaria lui Pavel pentru renunare la familie i cultivarea celibatului, sunt similare. Ideea filiaiei bazat pe iubire, ca n sentena n care Heracles e proclamat fiu al lui Zeus - pentru c l iubete pe Zeu mai mult dect orice pe lume - este, de asemenea, un indice care ne determin s credem c ntre stoicismul trziu i cretinism au existat influene reciproce.

n vremea lui Epictet, cretinismul se consolida la orae i cucerea nu numai mulimea, dar i inalta societate. Paralel, stoicismul fusese renovat de Seneca si Musonius Rufus. Aceste micri, care urmreau moralizare societii, nu se ignor reciproc. Stoicismul i cretinismul folosesc metode comune de propagare a doctrinei. ncepnd cu Epictet i Marcus Aurelius, religia pgn ncepe, treptat, s valorifice modelul cretin 1

Apropierea lui Epictet de cretinism e cert, dar nu trebuie exagerat. S nu uitm c Manualul lui Epictet va fi adoptat de discipolii Sf. Ion Chrysostom la viaa anahoreilor i, apoi, la viaa eremiilor de la Muntele Sinai, devenind un ndreptar pentru monahismul cretin. n Renatere2, Loyola l citea cu fervoare pe Epictet. S nu uitm, de asemenea, c nvtura cretin se bazeaz pe sentiment, pe iluminare, pe intuiie, pe cnd etica stoic se sprijin pe raiune, pe voin, pe silogisme succesive. Virtutea iubirii de aproapele tu se ntlnete att la stoici, ct i la cretini. La cretini, rezult din convingerea c sntem fiii aceluiai printe spiritual, pe cnd la stoici, din contiina c sntem pri ale aceluiai univers. Atitudinea binevoitoare fa de cei ri rezult din ncredinarea c rul e necesar i are rostul su n lume. Bunvoina nestrmutat dezarmeaz orice rutate wnan. Atitudinea moral a lui Epictet a creat ,,religia datoriei i a solidaritii umane", care este cel mai nalt crez al condiiei de cetean i de om, i acest adevr are valoarea unui testament spiritual.

1. G. Boissier, LD religion romaine d'Augusle aux Antonins, Paris, 1917, p. 9 s.v. 2. L. Zanta. LD Renaissance du Stoicisme au XVf! siecle, Paris, Champion, 1914.