Enigma Sfintilor Necunoscuti De La Adamclisi

Måine, pentru prima data, moastele a cinci sfinti necunoscuti, descoperite in urma cu mai bine de treizeci de ani intr-o cripta secreta, sub cea mai importanta bazilica de la Tropaeum Traiani, astazi Adamclisi, se vor intoarce in Dobrogea, la Pestera Sfåntului Andrei, pentru a fi venerate de credinciosi. Numele sfintilor, scrise cu vopsea pe unul din pereti, au fost sterse din cauza infiltratiilor de apa. Antropologul Nicolae Miritoiu (foto) a studiat sfintele relicve si a descoperit ca este vorba despre cinci barbati, crestini, in vårsta de 30 de ani, care au fost martirizati la sfårsitul secolului al III-lea, prin taierea bratelor si a capetelor. In anii ’70 ai secolului trecut, unicul craniu conservat aproape integral a fost dat antropologului Cantemir Riscutia, care promisese ca va face reconstituirea faciala a unuia dintre martiri, dar s-a pierdut

Cripta in care crestinii depusesera moastele pentru a le proteja orasul de boli si necazuri fusese profanata in vechime, iar oasele sfintilor, zobite si imprastiate pe jos, amestecate cu moloz, din tavanul prabusit. Din inventarul mormåntului mai ramasesera doar cåteva fragmente de amfore, un cui de arama si doua opaite cu insemne crestine. Moastele au fost puse in niste saci de ciment si transportati in taina la Centrul de Cercetari Antropologice al Academiei Romåne, unde au ramas uitate påna astazi. La solicitarea staretului Andrei Tudor, de la Manastirea Dervent, exarhul manastirilor dobrogene, moastele sfintilor necunoscuti au fost restituite Bisericii. Arhiepiscopia Tomisului a hotaråt sa ridice o manastire in apropierea locului unde au fost descoperite relicvele martirilor, in care sa fie depuse moastelor lor 

Pentru prima data dupa mai bine de trei decenii, martiriul a cinci crestini a fost «citit» de un antropologSfintii necunoscuti, cu bratele si capetele taiate, descoperiti la AdamclisiMaine, noi, romanii, il vom sarbatori pe Sfantul Apostol Andrei, cel dintai chemat care, prin predica sa, a propovaduit lumii de la Istru cuvantul Mantuitorului Hristos. Praznuirea acestui adevarat parinte al crestinismului romanesc aduce de fiecare data prilej de bucurie. Anul acesta, manifestarile dedicate lui includ, pe langa tarnosirea marii biserici de la pestera care ii poarta numele, Pestera Sfantului Andrei, din Dobrogea noastra strabuna, un eveniment cu totul si cu totul special. Este vorba despre aducerea spre inchinare aici, pentru prima data, a moastelor celor cinci sfinti necunoscuti, descoperiti cu mai bine de trei decenii in urma, in cetatea de la Tropaeum Traiani, astazi Adamclisi, localitate care se afla la numai 12 km departare de Pestera. Va prezentam in premiera absoluta un interviu cu dr. Nicolae Miritoiu, specialistul care semneaza studiul antropologic efectuat asupra acestor relicve crestine, care au petrecut perioada comunista intr-un cvasi-anonimat, fiind pastrate in depozitul Centrului de Cercetari Antropologice al Academiei Romane din Bucuresti. Va prezentam de asemenea intreaga poveste a descoperirii lor, asa cum reiese ea din documente din anii ’70 ai secolului trecut.

Cinci sfinti tineri, cu bratele taiate si o decapitareR: Cum ati ajuns sa va ocupati de osemintele descoperite in cripta „A“ de la Adamclisi?N.M: Sapaturile din perioada 1971-1973, facute la bazilica simpla «A», de la Tropaeum Traiani, astazi Adamclisi, au dus la descoperirea, intr-o cripta de sub altar, a unei cantitati insemnate de oseminte umane, care ne-au fost date pentru a le studia mie si fostului meu sef, Dardu Nicolaescu-Plopsor, care era medic, fiul lui C.S. Nicolaescu Plopsor, celebrul paleolitician. Le-am studiat un an. Am descoperit ca era vorba de cinci barbati. Atunci, intr-o serie de concluzii, am fost obligatoriu influentat de seful meu, care si-a impus, vrand-nevrand, parerea. A fost foarte dificil de studiat pentru ca osemintele nu erau in conexiune anatomica, ci amestecate, zobite, probabil si din cauza ca aceasta cripta incepuse sa fie sapata pe la sfarsitul secolului

al XIX-lea de catre Grigore Tocilescu. Neterminand sapatura, tavanul criptei s-a prabusit. Totodata, inscriptia de pe perete, cu numele celor cinci martiri, care era scrisa cu vopsea de apa, s-a sters. Asa se face ca nu le stim numele nici astazi. Si nu stim nici intreaga lor poveste.

Analiza oaselor ne-a „relatat“ doar o mica parte din aceasta poveste. Scheletele sunt incomplete, desi au fost adunate cu grija din cripta respectiva. Asa au fost, probabil, din vechime. Nu putem spune daca in cripta de la Adamclisi este vorba despre o inhumare primara, simpla, sau de o reinhumare. Asta este o enigma. Nu avem suficiente date pentru a o elucida.

Revin si spun. Este vorba deci, de cinci barbati. La data primului nostru studiu, in 1976, am presupus ca este vorba despre niste militari. Astazi, rectific si spun ca nu exista nici o dovada stiintifica in acest sens. Am spus acest lucru atunci bazandu-ma pe faptul ca erau barbati, erau tineri, cu o musculatura destul de dezvoltata, dar astazi retractez aceasta afirmatie.

Nu au patologie osoasa, cei cinci barbati fiind foarte tineri. Lucrul cel mai important care demonstreaza ca avem de-a face cu osemintele unor martiri, si nu de altceva, il reprezinta faptul ca cel putin trei dintre ei prezinta sectionarea oaselor antebratelor, cu semne clare de taieturi si ruperi din cauza presiunii obiectului taietor.

R: Sa intelegem ca au fost martirizati prin taiere?N.M: Corect, prin taierea mainilor. Iar unuia dintre ei i s-a taiat capul !Intr-un caz, atlasul a fost sectionat printr-o lovitura, probabil de sabie. Alte patru atlasuri sunt in regula. Din pacate, ne lipseste vertebra corespunzatoare.

In cazul celor cinci, avem de-a face cu constitutii robuste, specifice unor barbati. Nu am putut calcula staturile decat in trei cazuri, pentru ca numai trei oase lungi au putut fi reconstituite in intregime. Staturile lor variaza de la mijlocie la mare. Fiecare segment anatomic demonstreaza cu certitudine ca sunt cinci si ca sunt barbati.

Antropologul Riscutia si craniul pierdut al unui sfântR: Se poate aprecia totusi cateva limite de varsta?N.M: Da, sigur. Desi, lucrul este mult ingreunat de faptul ca osemintele sunt amestecate si, deci, nu putem studia anumite sectoare scheletice ale aceluiasi individ. Fiecare sector este disociat. Fragmentele osoase si oasele nu pot fi puse in parte, pe individ, pentru ca nu exista nici un fel de indiciu care sa spuna cui apartine fiecare humerus, fiecare fragment de craniu etc. De altfel, doar un singur craniu a putut fi reintregit, pe care nu-l mai avem.

R: Dar unde se afla acest craniu?N.M: Din pacate, a ajuns la raposatul profesor Cantemir Riscutia, care a promis la vremea respectiva ca va face recostituirea faciala a celui dintre cei cinci barbati caruia ii apartine craniul. Craniul a ramas la Riscutia, inca de atunci. Poate daca Biserica s-ar fi interesat de aceste relicve, alta ar fi fost soarta lor. Dar nu s-a interesat. Nici eu nu am fost interesat in perioada respectiva sa aduc craniul inapoi, pentru ca nu gandeam ca se vor schimba vreodata lucrurile si ca va fi vreodata nevoie de el. De altfel, nimeni nu s-a interesat de el pana acum.

Sfintii descoperiti la Adamclisi provin din antica ScythieR: Cate cranii au fost reconstituite la vremea respectiva?N.M: Este vorba de trei cranii, care cat de cat s-au putut reconstitui, dintre care unul este, probabil, deformat artificial. In epoca, multe populatii practicau acest obicei. In special in Orient, in Caucaz. In zona aceasta in care au fost descoperite au fost populatii de toate culorile, o lume foarte heteroclita. Nu este exclus sa avem dea face cu reprezentantul unei populatii venite aici. Cine poate spune cu certitudine? Este insa indubitabil faptul ca aceste relicve apartin unor reprezentanti ai cultului crestin. Carei populatii apartin, nu putem sti, deocamdata. De altfel, in Imperiul Bizantin erau foarte multe populatii. Nu stim daca vorbeau limba latina sau greaca. Inscriptiile descoperite au fost, cele mai multe, in limba greaca.

R: Sa revenim la problema varstei martirilor...N.M: Da. Varsta poate fi apreciata, cu destul de multa corectitudine, intre 25 si 30 de ani. Poate si ceva peste varsta de 30 de ani. Dar nu mult peste aceasta.

R: Relicvele acestor cinci martiri va pot indica o anumita zona geografica din care proveneau?N.M: Din pacate, nu. La data la care am intocmit primul studiu, folosind niste metode neadecvate, pe placul sefului meu de atunci, prin asemanari cu datele osemintelor descoperite in necropola din bazilica extra muros de la Histria, cam din aceeasi epoca, romano-bizantina din secolele IV-VI d.Hr., prin compararea craniului pe care l-am putut reconstitui in intregime, cu anumite cranii din necropola amintita, am presupus, asa cum mi-a indicat seful, ca este vorba despre sarmati - alani. Or, nici atunci, nici acum, nimic nu ne demonstreaza ca craniile scheletelor descoperite la Histria apartineau unor alani. Exista o asemanare logica intre ele, pentru ca este vorba de aceeasi populatie din provincia Scythia, nimic altceva. Nu sunt sarmati-alani. Constatarile nu ne pot duce decat la lumea Orientului Mijlociu si la lumea mediteraneana.

Barbatii crestini au fost omorâti la sfârsitul secolului al III-leaR: Dar ca perioada a martiriului lor, ce informatii transmit relicvele?N.M: Ar trebui sa fie, obligatoriu, in perioada imparatului Diocletian, sfarsitul secolului al III-lea si, s-ar putea, inceputul secolului al IV-lea. Dar nimic nu este batut in cuie. Asemenea fapte s-au intamplat si in perioada in care Constantin cel Mare impartea domnia cu imparatul Lucinius. Si acesta din urma i-a persecutat pe crestini. Nu avem, deci, in acest sens, o dovada concreta.

In cazul nostru, nu dispunem, cel putin pana acum, de vreo referire scrisa, ca in cazul sfintilor de la Murighiol, anticul Halmiris, Epictet si Astion, despre viata si martiriul carora avem un reportaj scris, in toata regula. Cel care a relatat despre arestarea, executarea si perioada imediat urmatoare martiriului acelor sfinti a vazut faptele cu ochii lui! Din cate cunosc, amanunte scrise exista si despre martiriul Sfantului Emilian din Durostorum. Am auzit ca de curand s-ar fi descoperit si mormantul acestuia, dar eu nu am date certe despre un asemenea eveniment.

Aceste doua istorii scrise sunt cele mai reprezentative pentru martirii sfarsitului secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-la.

Fara dubii, oseminte de martiri. Ele apartin crestinismului universal

R: Sunteti singurul specialist, din cate cunosc eu, care ati facut studii antropologice asupra unor relicve crestine din Romania. Ce sentiment va marcheaza acest fapt, dincolo de cel de specialitate, evident?

N.M: E impresionant. In acest domeniu, descoperirile sunt foarte rare. Eu am conlucrat la doua dintre ele: cele de la Halmiris si acestea de la Adamclisi. Vreau insa sa subliniez ca moastele sunt relicve ale crestinismului universal, ca nu apartin in mod special cuiva. De aceea, ele trebuie pastrate cu mare grija. Pentru ca sunt, in primul rand, material biologic care este supus distrugerilor cauzate de bacterii si de timp. Daca nu vor fi conservate cum trebuie, in cativa ani vor disparea.

R: Intelegem ca studiul dumneavoastra si referatul pe care il veti intocmi vor reprezenta, intr-un fel, actul de autentificare a faptului ca aceste relicve sunt moaste ale unor sfinti crestini?

N.M: Cred ca aveti dreptate. Faptul ca au fost descoperite intr-o cripta sub altarul unei biserici duce la presupunerea obligatorie ca avem de-a face cu moastele unor martiri crestini. Datele obtinute de noi, prin studierea materialului biologic descoperit, respectiv ramasitele scheletelor acestor barbati, demonstreaza, fara dubii, ca este vorba despre niste crestini care au suferit moarte martirica, asa cum am spus mai inainte. Taieturile de pe oase, descoperite acum, si nu in 1976, sunt edificatoare. Am ajuns la acest verdict avand de data aceasta experienta acumulata in urma studierii relicvelor de la Murighiol. Asa se face ca, in cazul celor cinci sfinti, abia acum am vazut toate taieturile, chiar din prima zi de studiu.

Moaste, aduse in saci de ciment, uitate de toti intr-un laboratorR: Spuneti-ne, unde ati pastrat aceste moaste?N.M: In cutii, in rafturi, aici, in laborator. Nu au patit nimic altceva decat ca, in decursul anilor, s-a depus praful pe ele.

R: Cum au ajuns moastele atunci la dumneavoastra?N.M: Impachetate in niste saci de hartie, din aia de ciment, vreo sase-sapte, care contineau si o mare cantitate de moloz din cripta. Chiar caramizi intregi!

R: Se stia in centrul de cercetare ca aceste relicve erau moaste de sfinti?N.M: S-a stiut, pentru ca am publicat un articol atunci pe aceasta tema. Am tinut si vreo doua comunicari, dar cui ii pasa ca este vorba despre niste sfinti? Nu era nimeni interesat de asa ceva. Pentru stiinta socialista, erau doar niste povesti. Total neinteresante, desi era vorba despre niste relicve care demonstrau ceva. Istoriografia a fost bine periata in perioada respectiva. Arheologia si antropologia s-au ascuns in spatele limbajului tehnicist, reusind, aparent, sa faca pe placul stapanirii, fara compromisuri majore. Poate in felul acesta s-au salvat si aceste sfinte relicveDupa secole de tacere, arheologii gasesc scheletele profanate a cinci martiri, ascunse intr-o cripta secretaSenzationala descoperire a moastelor a fost ascunsa din ordinul PCRSecole la rand, moastele sfintilor de la Adamclisi s-au aflat intr-o cripta secreta, sub cea mai importanta bazilica descoperita la Tropaeum Traiani. Nimeni nu a stiut de ele. Nici macar arheologii echipei lui Grigore Tocilescu. Ei au efectuat primele sapaturi in perimetrul respectiv, au descoperit bazilica, dar nu si cripta in care se

aflau moastele. Sapaturile lor insa au afectat grav cripta, iar apa prelinsa din ploi si zapezi a sters pentru totdeauna numele celor cinci sfinti scrise cu vopsea pe unul din pereti. Senzationala descoperire a fost descrisa si publicata intr-un studiu, de catre Ion Barnea, intr-un numar al revistei „Pontica“ din 1978. Retinem din acest document, pe langa multe amanunte interesante, si faptul ca in decursul veacurilor cripta a fost profanata, iar sfintele moaste, imprastiate pe jos.

Sapaturile arheologice la Tropaeum Traiani au fost incepute inainte de anul 1900, iar celebra de acum bazilica „A“, pe care Grigore Tocilescu a denumit-o „forensis“, iar Vasile Parvan „simpla“, a fost descoperita la mica distanta de strada principala a cetatii Tropaeum. Bazilica propriu-zisa este orientata spre est, este bine proportionata, are trei nave si un nathex, iar ca dimensiuni 30 m/17,60 m, fara absida. Constructia a fost ridicata din ziduri groase de circa 1 m, din pietre cioplite neregulat, care sunt legate cu mortar amestecat cu caramida sfaramata. Ceea ce se mai pastreaza astazi este doar o mica parte din acest zid, putin ridicat peste nivelul pardoselii.

O cripta secreta, in care se cobora pe o scara de lemnMarea descoperire insa avea sa fie facuta de celebrul profesor Ion Barnea in timpul sapaturilor de verificare execuate intre 1971-1973.

Iata ce spunea in legatura cu aceasta profesorul Ion Barnea in studiul intitulat „Bazilica simpla (A) de la Tropaeum Traiani“, pe care l-a publicat in 1978, in revista „Pontica“:

„In urma sapaturilor de verificare s-a constatat ca bazilica avea cripta si atrium. Cripta situata sub paviment, la extremitatea de est a navei mediane, se prezenta ca o incapere dreptunghiulara (2,70 m/2,30 m), inalta de 2,50 m, acoperita de o bolta semicilindrica, orientata E-V, prabusita in intregime... Accesul in cripta se facea printr-un coridor in panta, lung de 4,20 m si larg de 1,15 m, marginit de pereti grosi de circa 0,70 m, situat la mijlocul laturii de vest a incaperii. In coridor se afla cel mai probabil o scara de lemn, deoarece nu s-a gasit nici un rest de trepte de piatra, marmura sau caramida.“

Moaste de sfinti profanate si un cui de aramaCu emotie, arheologii au patruns in interiorul criptei, ai carei pereti erau acoperiti cu un strat de tencuiala roz, gros de cca 1 cm. „Pe peretele de est, la mijloc, se observa un chenar dreptunghiular, lung de 0,79 m si inalt de 0,64 m, in care, ca intr-un caiet de dictando, se afla sase intervale inguste, late de cate 4 cm, si sase lungi de cate 7 cm, toate incizate in tencuiala umeda. In intervalele largi fusese pictata cu vopsea galben-verzuie o inscriptie in limba greaca, ce n-a putut fi reconstituita, deoarece in momentul descoperirii abia se mai distingeau din text urmele foarte slabe a doua trei litere... Sub stratul gros de daramaturi, pe pavimentul din care nu s-au pastrat decat cateva caramizi... zaceau imprastiate resturile a cinci schelete omenesti, fara nici o urma de sicriu sau obiect de inventar, cu exceptia unui mic cui de arama de la vreun cosciug sau cutie de lemn pentru moaste, totul aratand ca cripta fusese profanata inainte de daramarea boltii. Scheletele apartin probabil unor martiri pe ale caror nume nu le cunoastem, deoarece, cu toate incercarile facute, din textul inscriptiei nu s-a putut recupera nimic, iar Martirologiile sau alte izvoare literare nu stim sa faca vreo mentiune despre existenta unor martiri crestini la Tropaeum sau despre

transferarea mai tarzie a unor relicve sfinte in aceasta cetate. Recent, s-a emis ipoteza ca moastele Sfantului Ciril de Axiopolis au fost transportate la Tropaeum, oras care ar fi luat numele acestui martir, dar deocamdata nu exista nici o dovada in acest sens“, spunea Ion Barnea.

Fragmente de amfore si opaite din primele secole crestineIn interiorul criptei au mai fost descoperite un colt de placa de marmura, gros de 4 cm, trei fragmente marunte de tencuiala de culoare galbena, un fragment de amfora pe care se mai distingea un rest de inscriptie cu vopsea rosie, alte fragmente ceramice, majoritatea de amfore tarzii, si un fragment de vas de sticla cu decor in relief. In apropierea criptei, la 1 m adancime, s-a gasit un opait piriform, de factura locala, decorat pe chenarul discului cu cerculete si semnul crucii in relief, iar mai jos, cu circa o jumatate de metru, intr-un strat de arsura apartinand sfarsitului secolului IV-inceputul secolului V, un alt opait piriform, de provenienta microasiatica, executat dintr-o pasta si intr-o tehnica superioara, avand ca ornament in jurul orificiului pentru ulei o rozeta, iar pe chenarul discului o coarda de vita-de-vie cu struguri, simboluri ale crestinismului primelor secole.

O biserica de pe la anul 500 si o cripta special construita pentru sfintiSapaturile si cercetarile arheologilor au dus la concluzia ca aceasta bazilica a fost inaltata in jurul anului 500, peste daramaturile nivelate ale unor constructii din secolele II-IV si peste pavajul unei strazi din secolul IV, pe locul acesteia neexistand nici un alt lacas de cult anterior. Toate acestea demonstreaza ca in perioada ridicarii bazilicii crestinismul isi consolidase bine pozitia in zona. Cripta apartine bazilicii de la inceput. O dovedesc atat tehnica de constructie, cat si dimensiunile ei, care arata ca inca de la inceput se stia care anume relicve de martiri crestini vor fi aduse si depuse inauntrul ei. S-a mai constatat ca in cursul secolului al VI-lea bazilica a fost refacuta, din aceasta perioada datand o baza de colonita de marmura alba, care, probabil, provine chiar de la masa altarului.

Moastele vor fi depuse intr-o manastire nouaAni au trecut, cercetarile au continuat la Adamclisi, dar despre existenta acestor sfinti nu s-a mai scris nimic. A fost o perioada in care se zvonea despre ramasitele lor ca in momentul descoperirii, din cauza contactului cu aerul, s-ar fi sfaramat complet.

Dupa mai bine de un mileniu de la data la care crestinii acelor locuri au depus in cripta de sub biserica lor moastele celor cinci sfinti, probabil pentru a le ocroti cetatea de boli si necazuri, putinii turisti care mai viziteaza astazi cetatea de la Adamclisi nu cunosc aceasta poveste. Iata insa ca, prin grija unor inimosi parinti ieromonahi, locuitorii locului, turistii care vor veni aici, vor avea posibilitatea sa afle aceasta poveste si chiar sa se roage si sa sarute sfintele moaste ale misteriosilor martiri. Pentru ca, aici, cu binecuvantarea IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, se va ridica o manastire in care vor fi depuse moastele celor cinci sfinti. Si, cine stie, poate ca in bunavointa Lui, Dumnezeu va face in asa fel, incat, intr-o zi, sa se poata afla si numele lor, spre slava Celui in numele Caruia cei cinci s-au incununat cu moarte de martiri,

Moastele vor fi spalate cu agheasma si unse cu Sfantul Mare MirUn merit deosebit in readucerea acasa a acestor sfinte moaste ii revine parintelui Andrei Tudor, staretul Manastirii Dervent, exarhul manastirilor dobrogene (foto stânga).

„Eu am aflat despre aceste sfinte moaste in zilele in care pregateam, pentru a le pune in racla, moastele Sfintilor Epictet si Astion, de la Halmiris. Intr-o discutie pe care am purtat-o atunci cu domnul antropolog Nicolae Miritoiu, in care eu ii impartaseam ipoteza ca este posibil ca in toate cetatile de secol IV din Dobrogea sa existe moaste, intrucat acesta era obiceiul, dansul mi-a relatat despre existenta sfintelor relicve descoperite la Adamclisi. Tot atunci am facut si primele demersuri si ne-am rugat pentru ca Biserica sa intre in posesia lor. Rugile ne-au fost ascultate si, iata, astazi, dorinta noastra a fost implinita.

Moastele au fost aduse aseara la Manastirea Dervent, unde in cursul zilei de astazi vor fi curatate cu agheasma si unse cu Sfantul Mare Mir, dupa care vor fi depuse in cele cinci racle pe care le-am pregatit din timp. De altfel, pe 1 octombrie, am asezat in aceste racle bucati din sfintele moaste, care au fost scoase spre venerare credinciosilor.Dupa ce vor fi asezate intr-o panza de in, sfintele moaste vor fi acoperite cu materialul de vesmant special confectionat, iar raclele vor fi duse in procesiune la Manastirea Pestera Sfantul Andrei, unde vor ramane pana vineri, dupa care vor fi depuse in Catedrala „Sfintii Petru si Pavel“ din Constanta. Cand se va ridica manastirea de langa locul in care au fost descoperite, cele cinci racle vor fi depuse acolo“, ne-a marturisit, in exclusivitate, parintele protosinghel Andrei.