Enigma otiliei

Incipitul si finalul esentializeaza viziunea asupra lumii , transferand semnificatiile de la nivel macrotextual in formule de intrare si de iesire din universal fictional. Incipitul este descriptiv, generand impresia de real prin fixarea coordonatelor temporale si spatiale ale actiunii ,dupa modelul balzacian: Intro seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece,un tanar de vreo 18 ani , imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim. Portretul initial al erouli se alcatuieste din trasaturi fizice semnificative si suggestive pentru portretul interior :” fata juvenila si prelunga, aproape feminine” sugereaza sensibilitatea , da : culorea maslinie a obrazului si taietura oblica a nasului corectau printro nota voluntara intaia impresie”. Descrierea este realizta prin tehnica balzaciana a cercurilor concentrice , prim care spatiul existential se ingusteaza: strada Antim,casele, casa lui mos Costache, fatada, interiorul. Rolul descrierii este de a prezenta caracterul, modelul existential al personajelor , de a creea atrmosfera, si de a dezvalui dubla realitate: cea a aparentei ( decoruri pretentioase) si ce a asetei ( totul e o banala copie, un fals ce dezvalie postul gust prin folosirea materialelor ieftine si urate.)

Finalul cupride doua secvente : deznodamatul , in care Felix, parasite, primeste o explicatie din partea Otiliei , si epilogul care comprima timpul ,rezumand un deceniu din viata personajelor si vrobind despre carierea si casatoria fericita a lui Felix, despre arivismul lui Stanica,despre despartirea Otiliei de Pascalopol. Pascalopol,intalninduse cu Felix in tren,ii arata o poza a femeii in jurul careia,la un moment dat, se invartea lumea, poza in care Otilia nu mai avea nimic din acea fata enigmatica,plina de stralucire din trecut. Romanu se incheie cu aceeasi imagine a lui Felix, intro alta bucla temporala, pe strada Antim, in fata casei lui Costache Giurgiuveanu, parasita,amintindusi de replica acestuia , ce are acum putere de adevar tragic: “ Aici nu sta nimeni..”.Finalul este inchis, comunicand destinul personajelor.

Conflictele prezentate sunt: economic, generat de mostenirea averii lui mos Costache , in final, lupta desfasuranduse intre Aglae si Stanica, definitorie pentru aceasta lume fiind Victoria lui Staica; moral ,reliefat de ideea paternitatii si parvenirii; erotic/psihologic, prin povestea de iubire dintre Felix si Otilia, eroii suprinsi in devenire,in confruntarea cu lemea si cu ei

insisi. Lor li se dauga Pascalopol, care traieste revelatiile unei iubiri tarzii. Conflictul interior se rezolva prin optiunea calsicilor: triumful ratiunii asupra pasiunii.