Romanii au controlat zona până în jurul anilor 410 AD. In acest timp, anglo-saxonii au ajuns in cele din urma o puternica influienta pe zona care avea sa devina Norwich .

Pentru ca romanii erau pregatiti să plece in estul Angliei, saxonii au început deja să se stabilească. De câțiva ani, exista un conflict între saxoni și iceni. Dar în cele din urmă saxonii s-au stabilit de-a lungul zonei iceenilor. În acel moment, mai multe fluxuri (numite la nivel local cockeys), care au contribuit la formarea văii minore în timpul perioadei glaciare, care inca curgeau în Wensum. Ocuparea zonei era la acea vreme concentrata în patru arii - Norwic, Coslany, Westwic, si Conesford, tot în apropiere de râu- dar acolo erau și alte așezări raspandite pe o suprafata mult mai larga. A fost o zona ideala pentru locuire. Pamantul a fost bun, nu a existat totusi destula cherestea,au existat mai multe fluxuri pentru furnizarea apei proaspete, și râul, care le-a oferit acces la mare, atât pentru pescuitul heringului,cat și pentru accesul spre Europa.In sate au fost astfel rapid stabilite industrii de ceramică și metal pentru lucru, precum și activitati comune in agricultura, țesut și pescuit. Totul se extindea intr-un mod placut. Apoi, au venit vikingii ...

La fel ca saxonii dinaintea lor, navele vikingilor si au croit drum până la râul Yare și au făcut raiduri asupra așezărilor. La început, doar raiduri izolate, dar în cele din urmă cei 866 vikingii au invadat Anglia de Est. Cronicile Anglo-Saxone amintesc evenimentul - "și în același an a venit o armată mare păgâna în Anglia, prinsa de sferturile iernii din estul Angliei, unde au fost repede incalecati, și locuitorii au făcut pace cu ei."

După ce si-au consolidat pozitia, un an mai târziu, armata vikinga a mers pe pentru a ataca York si nu se întorc până la 870 - "În acest an, armata călare pe Mercia în East-Anglia, și nu fura prinsi de sfertul iernii la Thetford. Și regele Edmund a luptat cu ei, dar danezii au câștigat victoria, și au ucis regele, după care au invadat tot ținutul, și au distrus toate manastirile din care au venit ".

Oricum controlul vikingilor asupra zonei a fost însă de scurtă durată, ca și cea a Angliei de Est care a cazut la conducerea regelui Edward cel Bătrân din 917. Dar multi vikingi au rămas în zonă. Numele lor au fost înregistrate în mai multe referințe din estul Angliei din Cronicile Anglo-Saxone. Influența vikingilor este în continuare cu noi astăzi în numele multor străzi din Norwich, și numele nenumaratelor sate din jurul Angliei de est.

De la începutul secolului al VIII-lea saxonii au stabilit 5 sau 6 sate in cadrul zonei care urma să devină oraș medieval, precum și mai multe așezări chiar în afara zonei. Satele saxone, dintre care una a fost numita Norwic, au fost fuzionate treptat pentru a forma impreuna Norwich. Cea mai veche referinta referitoarele la numele Norwic este pe o monedă de argint din timpul domniei regelui Athelstan c930. Monedele ar fi putut fi amplasate doar într-un loc fortificat asemenea unei piete, se poate presupune că de atunci satul a devenit un oraș mic apărat. Săpăturile au descoperit un șanț de apărare saxon pe linia strazii St George, la nord de râu. Se presupune că linia defensivă a fost formata în jurul sfârșitului strazii St George, și a continuat de-a lungul liniei Cowgate și revenind la râul Whitefriars. Dar, până la sfârșitul secolului al VIII-lea, localitățile din sudul fluviului, nu au limitat apărarile masive, ci le-au extins pentru a acoperi o arie mult mai mare.Fara nici o îndoială extinderea a fost din cauza danezilor invadatori care au decis să se stabilească alături de saxoni. Orașul saxon al carui nume se bazeaza pe faptul ca monedele, au fost mutate in sudul râului.

Tombland a devenit punctul central pentru oraș. Situat la o răscruce de drumuri antice, a devenit locul piaței principale, și, de asemenea, acolo fiind construit scaunul puterii al palatului lui Earl.

Vikingii cu toate acestea, nu au terminat cu zona, și a continuat să faca raiduri. Înregistrările din Cronica Anglo-Saxona pentru anul 1004 d. Hr.: "In acest an a venit Sweyne cu flota sa in Norwich, jefuind și arzand tot orașul." Orasul a fost reconstruit, și a fost obtinut din nou un mod normal de viață,ca inainte de venirea normanzilor ...

Normanzii

Atunci cand normanzii au sosit și au cucerit în 1066, Norwich a fost unul dintre cele mai mari orase din Anglia, cu 25 de biserici și o populație de peste 5.000 de locuitori. Cu un acces ușor spre Europa prin râul Yare, el a devenit un centru comercial prosper, iar normanzii nu au fost lenti în realizarea potențialului orașului și zonei.

Centrul Norwich-ului la acel moment a fost asezat în jurul intersectiei antice de la Tombland. Acolo era fost locul pietei și caselor funcționarilor care administrau orașul. Normanzii au cautat teren intins pe care să-si construiască castelul. La sfârșitul creasei strazii Ber normanzi au curatat zona in primul rand de case si biserici saxone, apoi au construit un castel de lemn pe partea de sus a unei movile

artificiale cu lucrări massive de terasament care ii înconjura. Acesta a fost sa fie castelul regal.

Insa în câțiva ani, a fost scena unui complot răscoala împotriva lui William de catre Ralph Guader Contele de Norwich. Cuvantul nu-i este ascultat, iar o armată loială de-a lui William este asediata la castel. Ralph a scăpat și a plecat în Danemarca pentru a căuta ajutor, lăsând-o pe sotia soția sa Emma să apere castelul. Dar dupa 3 luni a fost forțată să se predea și regele a intrat din nou în posesia a orașului.

Normanzii au fost eliminati, de asemenea, în partea de vest a castelului de a lungul fluxului numit "Marea Cockey'' pentru a stabili un nou loc de piață și de case pentru a locui normanzii și evreii care au venit după invazie. Piața veche din Tombland a fost închisă, iar zona de la est de intersecția Tombland a fost data la bisericii. Case si biserici au fost eliminate din zonă și au început lucrările la catedrala din anul 1096. A fost nevoie de aproape 200 de ani pentru a finaliza sarcina. Deoarece singurul material natural de constructie din zonă era cremenele, piatra cu care se confruntau a trebuit să fie transportata în, în special, de la Caen din Normandia.

În 1100, au început lucrările pentru înlocuirea castelului din lemn cu una de piatra. De asemenea, acesta a fost construit din piatră ,piatra de la Caen. A fost nevoie de 20 ani pentru a finalizarea acestei activitati.

Norwich a început dezvoltarea, două zone ale orașului au fost în afara controlului a orașului Reeve - castelul "taxa" și incinta Catedralei. Două domenii care de atunci au definit dezvoltarea orașului. Castelul Regal și taxele sale (zona acoperită de apărare exterioare) au fost controlate de către Sheriff, care raspundea direct regelui. Catedrala Prioria se pare ca era controlata de catre sine in zona din incintei Catedralei.

Micile conflicte ale normanzilor, saxonilor și vikingilor au continuat, dar în cele din urmă orașul a devenit suficient de stabil pentru a primi o harta regală de la Henric al II-lea în 1158, și o alta de la Richard Inima de Leu, în 1194.

Evul Mediu

Evul Mediu a reprezentat o perioada de conflict. Atunci cand baronii s-au răzvrătit împotriva regelui Ioan în anul 1215, printul francez Louis a fost invitat pentru a profita de tron. Louis a capturat Castelul Norwich în 1217 și pradat orașul. Orasul a fost din nou jefuit în 1266 de către "baronii dezmoșteniti''.

In timpul secolului al 13-lea, a existat un influx ale ordinelor religioase europene ale călugărilor. Dominicanii (Calugarii Negri) au fost primii care au ajuns la Norwich în 1226, urmati de franciscani (Calugarii Gri), călugării Austin, și Carmeliții (Calugarii Albi).

În 1253 apararile orașului au fost extinse cu o nouă bancă și canal. Acest lucru a dus la un conflict între oraș și Prioriei. Călugării acuzând orașul de violare de domiciliu și-au imprejmuit pamantul lor. (În acest timp Prioria a deținut tot pamantul de sudul orașului în ceea ce privește râului Yare, precum și alte zone de teren din jurul orasului). Cearta a dus la încăierări între unii cetățeni și unii dintre slujitorii Priory care a degenerat într-un atac pe scară largă în 1272. Poarta Ethelbert a fost luata cu asalt,biserica Sf. Ethelbert, clopotnița iar cele mai multe dintre clădirile din lemn ale manastirii au fost distruse. Orașul a fost puternic amendat, și s-a ordonat reconstrurea portii St Ethelbert, ca parte integranta a despagubirii.

În 1297 a fost începuta activitatea pentru construirea de zidurilor orașului, o muncă, care a durat 37 ani. Toți locuitorii au trebuit să contribuie la costuri. Zidurile și 12 porți au ajutat in controlul influxului de oameni din cetate, și, desigur, la colectarea a taxelor de trecere.

Pe măsură ce piața a prosperat și sa extins, s-au stabilit piețe specializate separate. Acestea se regasesc în prezent în numele străzilor care le-au devenit cunoscute ca si : Haymarket, Dealul de cherestea, Dealul porcilor(numit acum Orford Hill), și Maddermarket.

În 1349, Ciuma Neagră a ajuns in Norwich, și aparitia de focare de ciuma din 1362 și 1369 a dus la moartea a peste un sfert din populație. In ciuda acestui lucru, a fost o perioadă de prosperitate. Comerțul cu lână a fost în expansiune, iar Norwich a devenit centrul de activitate și piața principală pentru pânză de lână pieptănată. În 1380 a fost obținută o carte,oferindu-le executorilor judecătorești și comitetului de "douăzeci și patru" (toți comercianții bogați), puterea de a face și de a modifica legi. Un act constitutiv din 1404 a înlocuit executorii judecătorești, cu un primar și doi șerifi, dar controlul asupra orașului era încă în mâinile negustorilor bogați.

Actele constitutive din 1414 și 1417 a făcut Norwich-ul o societate legală și un district în sine.

Tudor si Stuart

Comerțul cu lână a adus o mare imbogățire orașului, și de la începutul secolului al 16-lea Norwich-ul platea mai multe impozite decât orice alt oraș de provincie din Anglia. Dar această declarație dă impresia înșelătoare de viață în Norwich.Mai puțin de 30 din cetatenii de la conducere au controlat peste 40 la suta din avere.

Luptele de războaie civile a avut loc departe de Norfolk, dar Norwich, în sprijinul Commonwealth, a oferit celebre Trupele Maiden lui Cromwell.

Până la sfârșitul secolului al 17-lea industria textilă a atins un vârf și a fost producătoare de o gamă largă de țesături de înaltă calitate, o mare parte din care a fost exportat direct către Europa și restul lumii,, prin trecerea de la Londra de mijloc-bărbați care au avut anterior luat o parte din profit. Se estimează că până la 10.000 de oameni în și în jurul Norwich au fost angajați în industrie, cel mai de lucru este de ateliere mici acasă.

Georgian Norwich

Influența perioadei georgian poate fi încă văzut astăzi în Norwich. Cei bogați s-au construit case noi în noul stil mare. Mulți care nu a re-construi casele lor au dat proprietățile lor un aspect georgian de fatuire de exterior cu placi subtiri caramida. Și multe clădiri publice au fost construite. Spitalul Betel, Casa Shire, închisoarea de la St Giles, Teatrul Regal, iar spitalul Norfolk și Norwich au fost toate construite în secolul al 18-lea.

Bancar și de asigurări a fost început apară ca o forță nouă. Gurney Banca a fost deschis (mai târziu pentru a deveni Barclays), precum și Norwich Union Foc Societatea de Asigurări a fost fondată în 1797. Alte industria să apară fost berii. De-a lungul secolelor, berării au preparată propria bere - de multe ori casa de bere a fost doar camera din față a unei case. Fabrici de bere nu a fost dificil - apa, filtrat prin argila Norwich a fost ideal, și Norfolk a produs cel mai bun orzul de bere din țară. Dar o afacere de succes sa mutat în și de la începutul secolului al 19-lea au existat șase firme mari, cu propriile lor fabrici de bere și case publice, care produc mai mult de bere care fabricile de bere din Londra.

La Castelul șanțurile au avut de-a lungul anilor devin gropi de gunoi neoficiale. În cele din urmă, la mijlocul anilor 1700 zona a fost nivelat și a devenit piața de vite. Principalele vânzările anuale de bovine au avut loc în mediul rural, cea mai mare la

Horsham St credințe, doar la nord de oraș. Aici "Fays Târgul" a avut loc în fiecare octombrie. În afară de bovine din întreaga regiune, au existat, de asemenea, de până la 20.000 de bovine scoțiene fiind vândute pentru îngrășare de-a lungul iernii pe luxuriante mlaștini Norfolk. Vitele au fost încălțate pentru lor peste 300 mile Trek la Norfolk.

Adunarea Casa a fost reconstruita de la clădiri existente în 1755 și a devenit un punct focal de mari evenimente culturale din perioada Regency. Și la capătul inferior al pieței Place strada a fost ținut clar și în cele din urmă a deschis pentru a deveni Stimati Domni Walk, locul de la modă la plimbare.

La sfârșitul secolului al 18-lea, toate porțile orașului au fost demolate. Probleme de trafic și de igienă au fost scuze, dar a fost, de asemenea, probabil pentru a salva costul de a le mentine.

Victorian Norwich

Epocii victoriene a văzut sosirea a căilor ferate. Linia de la Norwich la Gt. Yarmouth a fost deschis în 1844, și linia de la Londra a fost finalizată în 1846. Victoria Station a fost deschis în 1849 și stația de City în 1882.

Singurul drum în oraș de la Thorpe stația de la acel moment a fost prin intermediul Rose Lane. In 1860, Printul de Wales Road a fost construit peste ceea ce a fost in timpurile medievale franciscan Friary de a oferi acces direct în oraș. Prezenta Thorpe Stația a fost construită în 1886.

În 1856 JJ Colman sa mutat de la moara lui muștar în Stoke Holy Cross la Carrow. Deși lui Colman va fi întotdeauna asociat cu muștar, după câțiva ani, fabrica sa extins pentru a produce o varietate de produse, inclusiv amidon și apă orz. Colman a fost o companie remarcabil care a fost în prima linie în grija pentru forcee itswork. Ea a avut propria bucătărie și cantină, salon bolnav, și pompieri. Multe dintre muncitorii locuiau în case deținute de companie.

Totuși, în acest timp luminat, nu a fost încă un spectacol macabru, care a fost pe cale să se încheie ... În 1867 ultima execuție publică a avut loc între gatehouses ale Castelului. Această execuție a avut loc devreme în dimineața de a descuraja mulțimile. Draperii anterioare au atras mulțimile de până la 30.000. După draperii, piața de vite a devenit o zonă de divertisment, cu muzicieni și vânzătorii de stradă. Și, bineînțeles, pub-uri în jurul valorii de piață de vite a făcut un comerț hohotitor.

Declinul comerțului țesut continuat cu marile fabrici de cherestea din Yorkshire care produc copii mai ieftine ale hainele făcute în Norwich. Într-o încercare zadarnică de a restabili comerțul Norwich Fire compania a construit o moară în 1834 și în 1836 St James Mill a fost construit în Whitefriars dar a trebuit va încheia în curând. Până la sfârșitul secolului al erau țesători noworstedd din Norwich.

Boot și pantof fabricare a fost în creștere. Howlett & White, Sexton & Everards, și Edwards & Holmes au fost cele mai de succes, deși mai multe firme mai mici a existat. Până la sfârșitul secolului aproape 8,00 de persoane au fost angajate în comerțul.

Și de inginerie a fost în expansiune ca o industrie. Charles Barnard a construit prima mașină de sârmă, plasă din lume în 1844 (bazat pe mașinile de țesut pânză), și, în curând firma de Barnard, Episcopul & Barnard vindeau plasă de sârmă peste tot în lume. Firma a avut propria turnătorie, și, de asemenea, a făcut porti din fier forjat și structuri. Boulton și Pavel a avut o turnătorie mare la intersecția de King Street și Rose Lane. William Scott a inceput sa faca dinamuri în 1883 și la scurt timp după Laurence & Scott s-au format.

AJ Caley a fost un chimist de la Londra Street. În 1863 el a început să facă apă minerală la magazinul lui. sa mutat la Chapelfield în 1883 și a fost a face în curând de cacao și ciocolată, precum și apă minerală. Ei au ajuns în secolul de biscuiti, inclusiv de Crăciun, în produsele lor.

La sfarsitul secolului (și sfârșitul domniei Victoria) a fost marcată cu construirea unui sistem de tramvai în Norwich, care a determinat noi secțiuni de drum și realinierea altora.

20th Century Norwich

Secolul 20 a deschis inima orașului fiind transformat de sosirea a sistemului de tramvai. În cazul în care vechi traseul de la St Stephens Street prin oras au plecat thro "Red Lion Street, White Lion Street, Gentlemans Walk și Londra Street, demolarea unei clădiri de lângă Bell hotelul acum a deschis un nou traseu thro" Castle Meadow. Și traseul vechi de Vest-Est de la St Andrews thro "Princes Street pentru a Tombland, a fost înlocuită de o nouă reducere drum thro" de la St Andrews la St Martins la biserică Motiv și pe Câmpia Bank. Dar având în vedere cantitatea de revolte și de muncă implicate în construcția sa, de viață a sistemului de tramvai a fost de scurtă durată, fiind înlocuite cu autobuze în 1935

În august 1912 ploi torențiale continuă a scăzut, în valoare de peste 7 cm in aproape 30 de ore. Multe străzi inundate ca scurgerile au devenit blocat, și în cele din urmă râul Wensum revărsat inundații peste 3.500 de case în zonele de nivel scăzut în apropierea râului.

Primul război mondial a văzut fabrici Norwich de Mann Egerton și Boulton & Paul aeronave producătoare. Mann Egerton făcut hidroavioane scurte pentru Amiralității (Pe 02 august 1915, unul dintre hidroavioane Mann Egerton a atacat si sa scufundat un vas turc care transportă provizii pentru trupele turcești se opun Anzacs la Gallipoli. Aceasta a fost prima navă scufundată de o torpilă aeriană). Boulton & Pavel a făcut Sopwith Cămile și alte aeronave. Până la sfârșitul războiului au produs peste 2.500 de avioane.

In 1915 unul dintre eroinele lui Norfolk - Edith Cavell - a fost executat de către germani pentru a ajuta prizonierii de război evadare. Puteți citi despre ea pe "Numele și Legende" paginile noastre. Prin 1918, peste 3.500 de oameni Norwich-au dat viața în război.

Perioada dintre cele două războaie a fost marcat de boom-ul de construcție care a văzut zona acoperită de locuințe extinderea fel în afara zidurilor orașului vechi. Cei doi ani de vârf a fost 1927 și 1938, când peste 1.100 de case au fost construite în fiecare an. 1938 boom-ul a fost în principal pentru a înlocui mahala clearance locuințe în interiorul zidurilor orașului. Rata ridicată a șomajului în 1920 a condus la șomerilor a fi folosite pentru a crea parcurile din jurul orașului - Earlham Park, Eaton Park și Wensum Park.

În lucrarea din 1930 a început cu privire la demolarea clădirilor de pe St Peters Street și Place de piață pentru construirea primăriei și noi Market Place. Primăria a fost deschis în 1938, chiar dacă nu a fost terminat (și încă nu este azi!).

În timpul al doilea război mondial, germană Air raiduri "Baedeker" a cauzat o mulțime de daune în oraș, în principal, de la bombe incendiare. Câte companii au fost distruse nu este înregistrat, dar a 35.000 de locuințe pe piața internă, în Norwich, 2.000 au fost distruse, iar un alt 27.000 suferit unele daune. Din fericire, doar 340 de persoane au fost ucise și 1.000 de răniți.

Pe măsură ce războiul sa încheiat, consiliul orașului a relevat ceea ce a lucrat înainte de război. Acesta a fost publicat ca o carte - "Orașul de Norwich Planul 1945" - un sistem grandios de reamenajare masiv, care nu s-a materializat niciodată, din fericire. Dar semințele au fost semănate, iar în anii 60 Norwich Union a condus extinderea

de St Stephens Street și construirea de blocuri de birouri. Partea finală a Sf. Petru Street (în partea de sus a bisericii Sf. Petru Mancroft), a fost demolata pentru a face o parcare pentru noua Biblioteca Orășenească, iar zona placuta verde a Haymarket-ului a fost transformata într-o junglă de beton.

Distrugerea vechiului Norwich a continuat în anii '70 cu construirea drumului link-ul interior, care a văzut un nod rutier vechi și clădiri Tudor la Magdalen Street demolate pentru a face loc pentru un zbor de-a lungul și de centrul spatiului comercial din beton și blocuri de birouri.

Anii '90 au cunoscut centrul orașului,devenit din nou un șantier mare,cu Castelul Mall a fost construit de mai sus și în piața de vite vechi și sub Fermierii Avenue în partea de nord a Timber Hill. Mall-ul a fost deschis în 1993. Și pe Wensum Complexul Riverside Leisure, împreună cu un parc de retail și de locuințe a fost construit tot drumul de-a lungul,din Carrow Road Football Ground la Thorpe Station. Riverside Road a dispărut, și un nou drum - Koblenz Avenue - a fost construit in apropierea noii dezvoltari de afara.