Teme Stări si sentimente

Continuturi Exemple de activ. de invatare

1. Bucuria 1. Ursul Moș- Martin 2. Șotronul 3. Albastru

Ex-joc de stimulare a emotiilor placute prin:- dialoguri tematice/ jocuri de rol,-mimă/ pantomimă, -completare desene lacunare, -puzzle-emotii,-vizionare de filme (cu comentare)cu privire la comportamente diverse,-ghicitori-emotii, Exerciţii-joc de integrare propoziţională; (“Propoziţii lacunare”; “Cuvinte amestecate” etc.);Exerciţii de dezvoltare a vocabularului (sinonimie-antonimie -emotii ,stări si sentimente);Discuţii pe baza lecturilor cu caracter moral-civic;Jocuri de imitare a unor conduite;Jocuri cu 1-2 reguli simple ;Rezolvarea unor situatii problema ( Ce vei face cand....?etc)Dramatizare Jocuri afective- jocuri de expresie afectivă (“Masca tristă, masca veselă”, “Clovnul”); mimarea unor stari afective: bucurie, tristeţe etc; jocuri ce au conotaţii afective (“De-a mama şi copilul”);- jocuri de identificare cu un model (“De-a mama”, “De-a vânzătorul”; “De-a doctorul”etc.)Jocuri de socializare:a) jocuri de utilizare a formulelor de politeţe şi salut adecvate situaţiilor/persoanelor (“Aşa da, aşa nu“,“Se poate aşa ceva ?“, “Cuvinte magice”);b) jocuri de rol /dramatizări (“Între prieteni“, “În vizită“,“La picnic“,“La spectacol”, “La biserică”etc.- jocuri de alternanţă de rol (“Vânzătorul“, “Postaşul“ etc.);c) jocuri de stimulare, corectare a unor comportamente (“Cine este vinovat?“; “Învaţă din greşelile lor!”)

2. Speranta 1. Iarbă, iarbă , fir de iarbă2. Străjerul imparatului3. Dia- Păpădia

3. Intelegerea 1. Fluturele poștaș2.Un arici, licurici 3. Rodul soarelui

4. Acceptarea 1. Frunza de nisip2. Mărgelele 3.Povestea drumului

5. Frica 1.Teama de a nu greși- ”Dacă”2. Ștersătura

6.Furia 1.Tigrul din cușcă2. Broasca testoasa

7.Tristetea 1.Buburuza și licuriciul2.Cioara și păunul3.Povestea șoricelului

Tigrul din cuşcă-furie

Probleme cărora li se adresează: sentimentelor de furie sau mânie inadecvate şi copleşitoare care-l fac pe copil sau adolescent să se îndepărteze de persoanele din jurul lui care i-ar putea oferi dragoste şi îngrijire.Mesaj: sentimentele de mânie ascund sentimente de tristeţe; tristeţea este rezultatul faptului că nu are nimeni grijă de noi sau nu avem pe nimeni cu care să relaţionăm. Renunţarea la sentimentele de furie ne va permite să găsim şi să împărtăşim sentimente de iubire.

A fost odată demult un tigru foarte frumos ce locuia într-o cuşcă la grădina zoologică. Acest tigru era ţinut într-o cuşcă foarte mică pentru că tuturor oficialilor de la grădina zoologică le era frică de el. Iar teama lor provenea din faptul că acest tigru era tot timpul mânios. Mai mulţi antrenori de la grădina zoologică doreau să se împrietenească cu tigrul, dar de câte ori se apropiau de acesta, chiar şi cu mâncare, tigrul răgea şi îi ataca. În scurt timp, nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de tigru pentru că se temeau toţi de furia acestuia. Ei îi aruncau mâncarea pe uşă, după care o închideau rapid. Tigrul era furios pentru că nu primea mâncarea pe care şi-ar fi dorit-o şi, pentru că stătea într-o cuşcă mică, el tot timpul răgea, se târâia pe jos şi mârâia.Când oamenii veneau să viziteze tigrul, stăteau cât mai departe de cuşcă, pentru că acesta le-a dat de înţeles că nu vrea ca cineva să se apropie de el.

Modul în care se comporta tigrul şi modul în care se simţea el pe interior erau două lucruri diferite. De fapt, tigrul era foarte, foarte supărat. Lui nu-i plăcea cuşca mică şi strâmtă în care era ţinut, nu-i plăcea că se afla în captivitate şi faptul că nu avea alţi tigri în preajmă. Cuşca i se părea plictisitoare şi singuratică. Toate aceste lucruri îl făceau pe tigru să simtă că are o gaură mare, neagră în piept. Dar în loc să lase lumea să-i vadă tristeţea, el le arăta furia. El chiar nu ştia un alt mod de a se comporta. Ceea ce nu realiza însă tigrul era faptul că tot acest comportament al lui îl împiedica să obţină lucrurile care l-ar fi făcut fericit. Oficialii de la grădina zoologică ar fi fost mai mult decât fericiţi să-l mute într-o cuşcă mai mare, într-o zonă de junglă în aer liber împreună cu alte feline, dar din cauza furiei şi a temperamentului său se temeau că le va ataca pe celelalte feline sau pe oamenii veniţi să le vadă. Aşa că viaţa deveni tot mai grea pentru tigru, iar el era tot mai nervos.

S-a întâmplat ca îngrijitorul care se ocupa de tigri să aibă probleme familiale în acea perioadă şi de aceea a renunţat să se mai ocupe de tigru, care muşca mereu barele din cuşca sa. El s-a hotărât să muşte cuşca tigrului în spate, unde nu putea să-l vadă nimeni. Tigrul începu să se simtă din ce în ce mai singur.

Într-o zi, pentru că numărul animalelor din grădina zoologică a crescut, oficialii au angajat un nou îngrijitor – o femeie care se pricepea foarte bine în a înţelege animalele. După

câteva zile în care a explorat grădina zoologică, femeia descoperi tigrul. Ea l-a urmărit cu atenţie în timp ce acesta răgea şi se prindea cu ghearele de barele cuştii ca şi cum ar intenţiona să o atace. Apoi, i-a întors spatele şi s-a făcut că doarme, refuzând să mănânce mâncarea adusă de femeie.

Dar această îngrijitoare nu era ca ceilalţi îngrijitori care hrăneau tigrul, îi făceau curat în cuşcă, după care se îndepărtau cât de repede puteau. Ea a văzut dincolo de furia şi încercările lui de a o ataca, şi ştia ce se află la baza acestor comportamente. Ea începu să vorbească în mod regulat cu tigrul, lăsându-l să înţeleagă că ea îi recunoştea tristeţea şi că îl va ajuta. Deşi iniţial tigrul a oferit un adevărat spectacol – îşi arăta colţii şi răgea – el a început să înţeleagă că acest îngrijitor ar putea să-l ajute să scape de tristeţea ce-l măcina şi astfel a început să asculte şi să înveţe.

Odată cu trecerea timpului, au apărut schimbări şi a venit şi ziua în care tigrul a fost mutat în zona de junglă în aer liber a grădinii zoologice, împreună cu celelalte feline. Era liber să hoinărească cu celelalte animale sau să stea la soare. La început, tigrul a întâmpinat probleme în a se împrieteni cu celelalte animale, dar îngrijitorul cel special, care ştia că tigrul învăţa repede, a început să lucreze cu el până ce tigrul a devenit un membru bine-venit al grupului. Toţi aceşti îngrijitori erau miraţi de schimbările de schimbările ce s-au petrecut cu tigrul şi au prezis că în curând el va redeveni tigrul furios din trecut. Dar îngrijitorul ştia că acest lucru nu se va întâmpla pentru că ea îl ajutase pe tigru să vadă viaţa, sentimentele de tristeţe şi furie într-o altă lumină. Tigrul a descoperit în curând că i se vindecase gaura din piept.

După aceasta, de fiecare dată când tigrul o vedea pe îngrijitoare, începea să toarcă. Iar zgomotul produs de torsul său era cel mai tare zgomot pe care toată lumea din grădina zoologică îşi amintea să-l fi auzit vreodată.

TEHNICA "BROSCUTA TESTOASA" PENTRU INLATURAREA FURIEI

Într-o zi, Tobias s-a gândit că şi-ar dori să se joace cu ceilalţi prieteni ai lui, Pufi şi Ami. El a pornit în căutarea lor şi i-a găsit lângă lac. Pufi şi Ami se jucau cu mingea, dar broscuţa noastră vroia să se joace alt joc.- Eu propun să ne jucăm altceva ! Ce ziceţi să ne jucăm de-a super-eroii ?- Păi, asta ne-am jucat şi ieri, a spus pisicuţa Pufi.- Dacă vrei poţi să te joci cu mingea împreună cu noi, a zis căţeluşa Ami.- N-am niciun chef de jocurile voastre. Dacă nu vreţi să ne jucăm, atunci eu plec.„Lasă că le arăt eu lor !” s-a gândit broscuţa şi a sărit într-o baltă astfel încât toţi ceilalţi au fost murdăriţi de noroi. „Dacă nu vor să se joace cu mine, atunci nu mai sunt prietenii mei.” Tobias s-a îndreptat cu gândul de a mai găsi o modalitate să-şi pedepsească prietenii pentru că nu au vrut să se joace de-a super-eroii.

Cum mergea broscuţa prin pădure bosumflată şi bombănind că nu are prieteni, s-a întâlnit cu Vulpoiul cel Înţelept. Vulpoiul s-a uitat atent la broscuţă şi i-a spus:- Văd că eşti furios. Ce s-a întâmplat ?- Nimic ! a spus broscuţa pe un ton nepoliticos.- Ei, dar ceva tot s-a întâmplat. Dacă nu s-a întâmplat nimic, atunci cum de eşti furios ?- Păi...aveţi dreptate domnule Vulpoi. Am vrut să mă joc cu prietenii mei şi ei nu au vrut să fim super-eroi. Au vrut să se joace cu mingea. Si i-am împroşcat cu noroi.- Si astaeste ceea ce îţi doreşti: să nu mai fie prietenii tăi ?După ce s-a gândit bine, Tobias a spus:-Eu vreau să fim în continuare prieteni.Vulpoiul cel Inţelept s-a uitat la Tobias cu atenţie:- Hai să-ţi spun un secret. Nu am fost întotdeauna aşa de înţelept. Am învăţăt şi eu multe lucruri de la o broască ţestoasă.- O broască ţestoasă ?! a întrebat Tobias mirat.

- Da, era o broască ţestoasă foarte bătrână şi înţeleaptă. Şi eu eram furios ca şi tine pe prietenii mei şi ea mi-a spus cum să fac să nu mă supăr pe ei.- Oauu !.. a strigat Tobias încât. Şi eu vreau să ştiu.- Atunci când simţi că te înfurii respiră adânc de trei ori... In timp ce respiri, îţi imaginezi că aerul îţi ajunge până în vârful picioarelor.- Doar atât ? a întrebat broscuţa Tobias nerăbdătoare.- Stai, nu te grăbi ! Acum imaginează-ţi că intrii în carapace...- Asta e uşor, a spus broscuţa cu mândrie.- Acum gândeşte-te la motivul pentru care te-ai supărat...- M-am gândit că sunt răi şi nu mai sunt prietenii mei pentru că nu vor să se joace ce vreau eu.- Acum gândeşte-te ce ai putea să faci ca să nu se supere pe tine ?Tobias s-a gândit o vreme, după care bucuros a anunţat că a găsit răspunsul:- Stiu ! Cred că aş putea să le spun că eu prefer să mă joc cu altceva. Doar am şi alţi prieteni.- Bravo ! Sunt mândru de tine, a spus Vulpoiul. De acum înainte să nu uiţi să fii şi tu o broscuţă înţeleptă.- Mulţumesc, domnule Vulpoi ! Aşa am să fac.Tobias a pornit înapoi către lac cu gândul să-şi ceară scuze pentru modul în care s-a comportat şi că de acum înainte să încerce să fie un prieten adevărat.

Tehnica „broscuţa ţestoasă”:-retragerea în carapace – stai liniştit-respiraţia adâncă de trei ori-imaginarea că aerul inspirat ajunge până în vârful picioarelor şi în degetele de la mâini-spuneţi: „Sunt liniştit”

Buburuza și licuriciul-tristete A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.

Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză…

Și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți. Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți. Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse. Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau dacă ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o.

Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…

Și cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:– Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.– Știi că ai dreptate? a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!

***

Așa că… nu înceta niciodată să strălucești !

Cioara şi păunul -tristete În parcul palatului împărătesc, o cioară poposi pe creangile unui portocal. Dedesubt, pe

peluza bine întreținută, marșăluia mândru un păun. Cioara croncăni:

- Cum își poate permite o astfel de pasăre ciudată să intre în acest parc? Pășește atât de arogant, că zici că-i însuși sultanul! Și ce picioare urâte și drepte are! Doamne și ce albastru oribil au penele lui! Nu aș purta niciodată o asemenea culoare! Uite cum își târâie coada, ca o vulpe.

Aici cioara se opri din croncănit, așteptând replica celuilalt.

Păunul rămase tăcut o vreme, apoi rosti, cu un zâmbet melancolic:

- Nu cred că ce spui tu e adevărat. Lucrurile rele pe care le rostești vin din faptul că tu ai înțeles altel ceea ce ai văzut. Iată, spui că sunt arogant pentru că îmi țin capul atât de sus încât penele se înfoaie în jurul gâtului și mi se vede oribila bărbie dublă. În realitate nu sunt deloc arogat; știu că picioarele mele sunt foarte urâte, cu pielea lor zbârcită și îngroșată. Lucrul acesta mă supără atât de tare, încât îmi țin capul cât de sus pot, ca să nu le văd. Tu îmi vezi doar părțile urâte. De ce închizi ochii în fața lucrurilor bune și a frumuseții mele? Oamenii îmi admiră tocmai acele lucruri despre care tu spui că sunt urâte. De ce nu mă vezi așa cum sunt?

Povestea soricelului

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul… Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană. Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:- E o capcană în casă, e o capcană în casă! Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:- Domnule Şoarece, văd bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:- E o capcană în casă, e o capcană în casă!Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:- E o capcană în casă, e o capcană în casă!Vaca îi spuse:- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot… Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.

Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă. Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul. Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp. La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.

Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe…