LUCRAREA PRACTICĂ 9 :

Emisferele cerebrale-configuraţie externă. Studiul configuraţiei externe a emisferelor cerebrale în imagini şi pe piese anatomice.

9.1. Emisferele cerebrale- configuraţie externă

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a encefalului. Ele ocupă cea mai mare parte a cutiei craniene. Fiecare emisferă are formă ovoidală cu extremitatea posterioară mai îngustă (ce corespunde polului occipital). Greutatea medie a ambelor emisfere este de 1380 g. la bărbat şi de 1350 g. la femeie.

Cele două emisfere cerebrale sunt separate între ele prin fisura interemisferică, în care pătrunde un sept format de dura mater, numit coasa creierului (falx cerebri). Emisferele cerebrale sunt complet separate prin intermediul fisurii interemisferice, dar în porţiunea lor mijlocie, ele sunt unite prin intermediul corpului calos ce se află în adâncimea fisurii.

Fiecare emisferă prezintă pentru descriere trei feţe, trei margini şi trei poli:•feţele -supero-laterală

-medială-inferioară

•marginile -superioară sau supero-medială - ce separă feţele supero-laterală şi medială -inferioară sau infero-laterală - ce separă feţele supero-laterală şi inferioara -medială sau infero-medială - ce separă feţele medială şi inferioară

•polii -frontal -temporal -occipitalPe suprafaţa emisferelor cerebrale se găsesc o serie de şanţuri, care dupa momentul apariţiei şi după adâncimea lor au fost împărţite în trei grupuri:-şanţuri primare care apar primele, chiar în perioada fetală; ele delimitează lobii emisferelor cerebrale (şanţurile central, lateral şi parietooccipital)-şanţuri secundare care delimitează girii sau circumvoluţiunile-şanţuri terţiare, cel mai puţin adânci, care împart girii în porţiuni mai mici.

Faţa supero-laterală

Această faţă este împărţită de trei şanţuri (şanţul lateral, şanţul central, şanţul parietooccipital) în patru lobi cerebrali: frontal, parietal, temporal şi occipital.

•şanţul lateral Sylvius-este adânc şi unic la origine-începe anterior pe faţa inferioară a emisferei din unghiul extern al substanţei perforate

anterioare, separând faţa orbitală a lobului frontal de lobul temporal-atunci când şanţul ajunge pe faţa laterală a emisferei cerebrale, segmentul unic se divide

în trei ramuri:• anterioară -pătrunde orizontal în girul frontal inferior •ascendentă -pătrunde vertical în girul frontal inferior

•posterioară -care se lărgeşte mult în profunzime şi formează fosa laterală a creierului în care se găseşte insula

-în extremitatea sa posterioară va fi înconjurat de girul supramarginal ce face legătura între lobii temporal (girul temporal superior) şi parietal (lobulul parietal inferior).

•şanţul central Rolando-originea sa se găseşte puţin posterior de mijlocul marginii superioare a emisferei-traiectul său este oblic inferior, către anterior, pe faţa superolaterală a emisferei,

terminându-se cu puţin înainte de a ajunge la şanţul lateral. Aici girul precentral se continuă cu girul postcentral, segmentul cortical de legătură formând operculul fronto-parietal

•şanţul parietooccipital-şanţul este puţin adânc şi este înconjurat de substanţa cerebrală ce face legătura între

lobul parietal şi cel occipital, denumită arc parietooccipital.

Lobul frontal-acest lob se găseşte în partea anterioară a emisferei cerebrale-faţa supero-laterală a acestui lob este separată de:

-lobul temporal de către şanţul lateral -lobul parietal de către şanţul central

-faţa medială de către marginea superioară-lobul frontal mai are o faţă medială şi una orbitală (ce face parte din faţa inferioara a

emisferei)-extremitatea anterioară, mai rotunjită formează polul frontal-faţa superolaterală este împărţită de trei şanţuri în patru giri. Şanţurile sunt:

-şantul precentral - paralel cu şanţul central-şanţul frontal superior - orizontal-şanţul frontal inferior - orizontal.

Girii determinaţi de aceste şanţuri sunt:-girul precentral-girul frontal superior -girul frontal mijlociu-girul frontal inferior

-ramurile anterioară, ascendentă şi posterioară ale şanţului lateral împart girul frontal inferior în trei porţiuni:

-partea orbitală – situată caudal de ramura anterioară-partea triunghiulară - situată între ramurile anterioară şi ascendentă-partea operculară (operculul frontal) - care ajunge la girul precentral

Lobul temporal-acesta este situat inferior de şanţul central-el este separat de lobul occipital printr-o linie arbitrară, ce porneşte de la incizura

preoccipitală către şanţul parietooccipital-el este separat de lobul parietal prin intermediul şanţului lateral (în jumătatea anterioară)

şi prin intermediul liniei arbitrare, descrisă mai sus (pentru jumătatea posterioară)-extremitatea sa anterioară, rotunjită formează polul temporal

-faţa sa laterală prezintă:-şanţ temporal superior - paralel cu şanţul lateral

- delimitează împreună cu şanţul lateral girul temporal superior; faţa superioară a girului temporal superior este împărţită în 2 giri transverşi, anterior şi posterior, care se îndreaptă anterior şi medial în fosa laterală, până în şanţul ce înconjoară insula

- la extremitatea posterioară a sa se găseşte girul angular-şanţ temporal inferior - delimitează împreună cu şanţul temporal superior girul

temporal mijlociu - inferior de el se găseşte girul temporal inferior

- porţiunea din lobul temporal ce acoperă fosa laterală a creierului, formează operculul temporal.

Lobul insulei (insula)-insula reprezintă o porţiune a cortexului cerebral, situată în fosa laterală a creierului şi

care este acoperită de operculii frontal, frontoparietal şi temporal;-ea este delimitată de restul scoarţei cerebrale de către un şanţ circular, întrerupt de limen

insular (o prelungire pe care insula o trimite către substanţa perforată anterioară)-insula este divizată de un şanţ central în două porţiuni:

-anterioară - o zonă mai întinsă care este străbătută de 2-3 şanţuri, ce o împart în 3-4 giri scurţi;

-posterioară - o zonă mai mică ce reprezintă girul lung;

Lobul parietal-acest lob este situat posterior de lobul frontal (de care este separat prin şanţul central

Rolando) şi superior de lobul temporal (de care este despărţit prin şanţul lateral Sylvius) şi de lobul occipital (de care este separat printr-o linie imaginară, ce pleacă de la extremitatea posterioară a şanţului lateral şi se uneşte cu şanţul parietooccipital)

-pe acest lob se observă două şanţuri:-şanţ postcentral - paralel cu şanţul central-şanţul intraparietal - începe de la mijlocul şanţului postcentral şi se îndreaptă

postero-inferior-aceste două şanţuri delimitează următorii giri:

-girul postcentral - situat între şanţul central (anterior) şi şanţul postcentral (posterior)

-lobulul parietal superior - se găseşte superior de şanţul intraparietal - porţiunea sa posterioară participă la formarea arcului

parietooccipital-lobulul parietal inferior - porţiunea sa posterioară este divizată în trei părţi:

-anterioară - se continuă cu girul temporal superior prin girul supramarginal

-mijlocie - se continuă cu girul temporal mijlociu prin girul angular -posterioară - înconjoară extremitatea ascendentă a girului temporal

inferior continuându-se cu lobul occipital.Lobul occipital

-acest lob este despărţit de lobii parietal şi temporal, prin şanţul parietooccipital şi o linie imaginară, ce uneşte incizura preoccipitală cu şanţul parietooccipital;

-extremitatea posterioară a acestui lob se numeşte pol occipital;-pe această faţă se observă o serie de şanţuri dificil de sistematizat.

Faţa medială

Faţa medială prezintă în partea ei inferioară cea mai mare formaţiune comisurală şi anume corpul calos. Acesta este înconjurat pe toată circumferinţa lui de şanţul corpului calos, prin care este despărţit de restul feţei mediale a emisferei. •corpul calos are aspect de arc turtit cranio-caudal prezentând:

-extremitatea anterioară - este curbată se numeşte genunchiul corpului calos şi se termină cu o porţiune ascuţită (rostrul corpului calos), ce se continuă cu lama terminală

-extremitatea posterioară - este voluminoasă şi se numeşte splenius. El acoperă extremitatea posterioară a talamusului, epifiza şi tectul mezencefalic, de care este separat prin stâlpii fornixului (crus fornicis) şi girul fasciolar; posterior vine în raport cu marginea liberă a cortului cerebelului, marea venă cerebrală şi cu originea sinusului venos drept.

-faţa superioară a corpului calos - este acoperită de o lamă de substanţă cenuşie, indusium griseum sau girul supracalosal, care se continuă anterior cu girul paraterminal, iar posterior cu girul fasciolar şi apoi cu girul dinţat, care ajunge la hipocamp.În grosimea indusium griseum se găsesc două benzi numite striile lui Lancisi, respectiv:

-medial - stria longitudinală medială (formată din fibre longitudinale)-lateral - stria longitudinală laterală (o îngroşare a substanţei cenuşii).

Această faţă, în plan median, vine în raport cu coasa creierului şi cu sinusul venos sagital inferior. -faţa inferioară a corpului calos - în plan median, vine în raport cu septul pellucid (dintre corpul calos şi columnele fornixului) şi corpul fornixului.Această faţă a corpului calos formează tavanul ventriculului lateral.

•girul paraterminal-se găseşte anterior de lama terminală;

•girul cingular-se găseşte superior de corpul calos;-inferior, este separat de corpul calos prin şanţul corpului calos;-superior se găseşte şanţul cingular, care are originea anterior sub rostru, înconjoară şi

delimitează superior girul cingular, se curbează şi atinge marginea superioară a emisferei, posterior de extremitatea superioară a şanţului central.Porţiunea feţei mediale a emisferei situată superior de şanţul cingular este divizată în două regiuni de extremitatea superioară a şanţului central, care coboară puţin şi pe faţa medială a emisferei:-regiunea situată anterior de acest şanţ se numeşte gir frontal medial, -regiunea situată posterior, care înconjoară şanţul central, este reprezentată de lobulul paracentralGirul cingular începe sub rostrul corpului calos, înconjoară faţa superioară a corpului calos şi ajunge să se continuie posterior cu girul parahipocampic, prin intermediul unei regiuni îngustate, situată posterior de spleniusul corpului calos, denumită istmul girului cingular.

Regiunea posterioară a feţei mediale este străbătută de două şanţuri relativ adânci, şanţul parietooccipital şi şanţul calcarin, care au traiect către medial şi fuzionează aparent, sub

spleniusul corpului calos, într-un şanţ unic (ce reprezintă limita inferioară a istmului girului cingular).Între segmentul ascendent al şanţului cingular şi şanţul parietooccipital se delimitează precuneusul (faţa medială a lobului parietal).

Între şanţul calcarin şi cel parietooccipital se delimitează cuneusul (faţa medială a lobului occipital).

Faţa inferioară

Faţa inferioară a emisferei cerebrale este divizată în două etaje de către segmentul unic, de origine, al şanţului lateral:

•etaj anterior - orbital - reprezintă faţa inferioară a lobului frontal;•etaj posterior - temporooccipital - reprezintă feţele inferioare ale lobilor temporal şi

occipital.

Etajul anterior - orbital

Acest etaj corespunde feţei inferioare a lobului frontal şi prezintă următoarele elemente:•şanţul olfactiv - are o direcţie antero-posterioară, fiind paralel cu marginea medială a lobului frontal, cu care delimitează girul drept. Şanţul olfactiv este ocupat de bulbul şi tractul olfactiv.•girii orbitali - se găsesc lateral de girul drept şi şanţul olfactiv; - sunt separaţi între ei de către şanţurile orbitale (în forma literei "H").

Etajul posterior - temporooccipital

Acest etaj corespunde feţelor inferioare ale lobilor temporal şi occipital şi prezintă următoarele elemente:•două şanţuri sagitale: - şanţul colateral (medial);

- şanţul occipitotemporal (lateral).Şanţul colateral - începe lângă polul occipital, având traiect spre anterior, paralel cu şanţul calcarin, de care este despărţit prin girul lingual ,

- trece apoi pe faţa inferioară a lobului temporal, unde delimitează medial girul parahipocampic, după care se arcuieşte spre medial, înconjurând extremitatea anterioară a girului parahipocampic, numită uncus ,

- din ultima porţiune a şanţului colateral, înainte ca acesta să se arcuiască medial, se desprinde şanţul rinal, care se îndreaptă spre polul temporal; medial de şanţul rinal se găseşte lobulul piriform (cortexul olfactiv secundar).Girul cingular, istmul său şi girul parahipocampic formează marea circumvoluţie limbică a lui Broca.

Şanţul occipitotemporal – se găseşte lateral şi este paralel cu şanţul colateral; - el separă girii occipitotemporali medial şi lateral.