Eminescu, poezii scurte

4
 Sonete I Afarã-i toamnã, frunzã-mprã?tiatã, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; ?i tu cite?ti scrisori din roase plicuri ?i într-un ceas gînde?ti la via?a toatã. Pierzîndu-?i timpul tãu cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n u?a ta sã batã; Dar ?i mai bine-i, cînd afarã-i zloatã, Sã stai visînd la foc, de somn sã picuri. ?i eu astfel mã uit din je? pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii; În juru-mi cea?a cre?te rînduri-rînduri; Deodat-aud fo?nirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri Iar mîni sub?iri ?i reci mi-acopãr ochii. II Sunt ani la mijloc ?i-ncã mul?i vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirãm, Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirãm, Minune cu ochi mari ?i mînã rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspirã-mi, Privirea ta asupra mea sã plece, Sub raza ei mã lasã a petrece ?i cînturi nouã smulge tu din lirã-mi. Tu nici nu ?tii a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o lini?te?te, Ca rãsãrirea stelei în tãcere; Iar cînd te vãd zîmbind copilãre?te, Se stinge-atunci o via?ã de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi cre?te. III Cînd însu?i glasul gîndurilor tace, Mã-ngînã cîntul unei dulci evlavii Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nop?ii blînd însenina-vei Cu ochii mari ?i purtãtori de pace? Rãsai din umbra vremilor încoace, Ca sã te vãd venind ca-n vis, a?a vii!

Transcript of Eminescu, poezii scurte

5/11/2018 Eminescu, poezii scurte - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/eminescu-poezii-scurte 1/4

 

Sonete

I

Afarã-i toamnã, frunzã-mprã?tiatã,Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri;?i tu cite?ti scrisori din roase plicuri?i într-un ceas gînde?ti la via?a toatã.

Pierzîndu-?i timpul tãu cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n u?a ta sã batã;Dar ?i mai bine-i, cînd afarã-i zloatã,Sã stai visînd la foc, de somn sã picuri.

?i eu astfel mã uit din je? pe gînduri,

Visez la basmul vechi al zînei Dochii;În juru-mi cea?a cre?te rînduri-rînduri;

Deodat-aud fo?nirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scînduriIar mîni sub?iri ?i reci mi-acopãr ochii.

II

Sunt ani la mijloc ?i-ncã mul?i vor treceDin ceasul sfînt în care ne-ntîlnirãm,Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirãm,

Minune cu ochi mari ?i mînã rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspirã-mi,Privirea ta asupra mea sã plece,Sub raza ei mã lasã a petrece?i cînturi nouã smulge tu din lirã-mi.

Tu nici nu ?tii a ta apropiereCum inima-mi de-adînc o lini?te?te,Ca rãsãrirea stelei în tãcere;

Iar cînd te vãd zîmbind copilãre?te,

Se stinge-atunci o via?ã de durere,Privirea-mi arde, sufletul îmi cre?te.

III

Cînd însu?i glasul gîndurilor tace,Mã-ngînã cîntul unei dulci evlavii Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei?Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nop?ii blînd însenina-veiCu ochii mari ?i purtãtori de pace?

Rãsai din umbra vremilor încoace,Ca sã te vãd venind ca-n vis, a?a vii!

5/11/2018 Eminescu, poezii scurte - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/eminescu-poezii-scurte 2/4

 

Cobori încet aproape, mai aproape,Te pleacã iar zîmbind peste-a mea fa?ã,A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape,Sã simt fiorii strîngerii în bra?e Pe veci pierduto, vecinic adorato!

Stau în cerdacul tãu

Stau în cerdacul tãu... Noaptea-i seninã.Deasupra-mi crengi de arbori se întind,Crengi mari în flori de umbrã mã cuprind?i vântul mi?cã arborii-n grãdinã.

Dar prin fereastra ta eu stau privindCum tu te ui?i cu ochii în luminã.

Ai obosit, cu mâna ta cea finãÎn val de aur pãrul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,Desfaci visând pieptarul de la sân,Încet te-ardici ?i sufli-n lumânare...

Deasuprã-mi stele tremurã prin ramuriÎn întuneric ochii mei rãmân,?-alãturi luna bate trist în geamuri.

Trecut-au anii...

Trecut-au anii ca nori lungi pe ?esuri?i niciodatã n-or sã vie iarã,Cãci nu mã-ncântã azi cum mã mi?carãPove?ti ?i doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninarã,Abia-n?elese, pline de-n?elesuri -Cu-a tale umbre azi în van mã-mpresuri,O, ceas al tainei, asfin?it de sarã.

Sã smulg un sunet din trecutul vie?ii,Sã fac, o, suflet, ca din nou sã tremuriCu mâna mea în van pe lirã lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinere?ii?i mutã-i gura dulce-a altor vremuri,Iar timpul cre?te-n urma mea... mã-ntunec!

Venetia

S-a stins via?a falnicei Vene?ii,N-auzi cîntãri, nu vezi sclipiri de baluri;

Pe scãri de marmurã, prin vechi portaluri,Pãtrunde luna, înãlbind pere?ii.

5/11/2018 Eminescu, poezii scurte - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/eminescu-poezii-scurte 3/4

 

Okeanos se plînge pe canaluriEl numa-n veci e-n floarea tinere?ii,Miresei dulci i-ar da suflarea vie?ii,Izbe?te-n ziduri vechi, sunînd din valuri.

Ca-n ?intirim tãcere e-n cetate.Preot rãmas din a vechimii zile,

San Marc sinistru miezul nop?ii bate.

Cu glas adînc, cu graiul de Sibile,Roste?te lin în clipe caden?ate:Nu-nvie mor?ii e-n zadar, copile! 

Din Berlin la Potsdam

Din Berlin la Potsdam merge

Drum de fier, precum se ?tie.Darã nu se ?tie încãC-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de diminea?ãCu un taler ?i doi gro?i...?i de gât cu blonda Milly,C-ochi alba?tri, buze ro?i.

Zice Brahma, tata Brahma,Cum cã lumea asta nu eDecât arderea-unei jertfeÎntr-o vecinicã cã?uie.

Am aprins ?i eu luleaua?i jertfesc lui tata Brahma,Lângã mine-un ?ip cu Kümmel!?-o bucatã de pãstramã.

Zice Darwin, tata Darwin,Cum cã omul e-o maimu?ã �Am picior de maimu?oi,Milly-nsã de pisicu?ã.

?i mã urc în tren cu grabã

Cu o foame de balaur,Între din?i o pipã lungã,Subsuori pe Schopenhauer.

?-acum ?uierã ma?ina.Fumul pipei lin miroasã,Sticla Kümmel mã invitã,Milly-mi râde. � Ce-mi mai pasã!

Felicitare lui Samson Bodnarescu

N-am ?tiut cum cã în ziua

Douãzeci ?i ?apte iuni,Î?i serbeaz-aniversareaTo?i voinicii ?i Sãmsunii.

5/11/2018 Eminescu, poezii scurte - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/eminescu-poezii-scurte 4/4

 

În bisericã asemeniCât îmblai pe la icoane,N-am vãzut pe sfântul SimsonPrea iubitule Samsoane.

?i aflând de-a?a minune

Eu scrisei aceste ?ire,Dorind multã sãnãtate,Via?ã lungã ?i sporire.

?i spre semn caracudisticÎ?i trimit aceastã cartã,Iar tu spune printr-un disticCum cã cei absen?i se iartã.