Eminescu, Afara-i toamna
1
Afară-i toamnă de Mihai Eminescu Afara-i toamna, frunza 'mprastiata, Iar vantul svirle 'n geamuri grele picuri; Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr'un cias gandesti la viata toata. Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din jet de ganduri, Visez la basmul vechiu al zinei Dochii, In juru-mi ceata creste randuri-randuri; De odat'aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scanduri... Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii.
description
Eminescu, Afara-i toamna
Transcript of Eminescu, Afara-i toamna
![Page 1: Eminescu, Afara-i toamna](https://reader035.fdocumente.com/reader035/viewer/2022072001/563db811550346aa9a90406e/html5/thumbnails/1.jpg)
Afară-i toamnă
de Mihai Eminescu
Afara-i toamna, frunza 'mprastiata,
Iar vantul svirle 'n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr'un cias gandesti la viata toata.
Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zinei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
De odat'aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii.