Emil Gârleanu

1

S{R{CU|UL!…

S-a iscat un v`rtej ca din senin. S-a ]n=urubat ]n p[m`nt,apoi a pornit-o, tehui, peste c`mp, cur\i =i livezi, lu`nd cu eltot ce g[sea mai u=or ]n cale. +i dac[ de pe jos fura flori,pene =i h`rtii, de pe-o ramur[ lu[ un c[r[bu=, un c[r[bu=mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochi=orii ca dou[neghini\e. C[r[bu= de prim[var[. C`nd l-a luat v`rtejul pe sus,=i-a str`ns =i el picioru=ele =i a v[zut c[ poate zbura f[r[ s[dea din aripi.

V`rtejul =i-a f[cut gustul, =i-n mijlocul unui drum de \ar[,l`ng[ o curte, s-a ]n\epenit o clip[ ca un sfredel, apoi, s-atopit deodat[, l[s`nd tot ce luase, balt[, la p[m`nt. C`nd s-atrezit, privi ]mprejur: un drum pr[fuit. +i din cap[tul drumului,\an\o=, cu pieptul ]n plato=[, cu pintenii arcui\i, venea uncoco=. „Ia! Scap de unul =i dau peste altul, ]=i zise c[r[bu=ul;[sta m[-nghite!“ Coco=ul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi lac[r[bu= =i a trecut m`ndru ]nainte. „Am sc[pat!“ g`ndi cu bu-curie c[r[bu=ul, =i se ]ntoarse s[ priveasc[ dup[ coco=. Atunci]ncremeni de spaim[. Din cel[lalt cap[t al drumului soseaun curcan. C[r[bu=ul se f[cu mai mic dec`t era, \in`ndu-=isufletul: „Acuma chiar c-am p[\it-o!“ C`nd ajunse curcanul]n dreptul coco=ului, se ]nroti, ]=i ro=i m[rgelele =i ]=i d[ducapul peste spate; iar coco=ul scoase pieptul =i mai ]n afar[,se ]n[l\[ ]n picioare =i forfec[ aripile de c`teva ori ]n p[m`nt:]=i d[deau bine\e. Coco=ul s-a dus, curcanul se feri parc[ s[nu calce c[r[bu=ul c`nd ]l ajunse, =i acesta, bietul, r[sufl[: „Binec-am avut noroc!“ Dar deodat[, de dup[ un gard, s[ri, mare,cu coada rotund[ c`t soarele la r[s[rit, un p[un. Pas[rea seleg[n[ o clip[, apoi ]=i str`nse coada =i zbur[ ]n drum. „De

2

Din lumea celor care nu cuvânt[

[sta nu mai scap!“ crezu c[r[bu=ul. P[unul s-a apropiat, l-ar[sturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a ]ntors cum ]l g[sise =i,l[s`ndu-l , ]=i v[zu de drum. C[r[bu=ului nu-i venea s[-=i cread[ochilor c[ mai e ]n via\[. Dar uite: colo e drumul, sub el—h`rtia, pe dreapta— gardul,— tr[ie=te. Ia s[ zboare acuma, c`tputea mai repede, de-acolo, pe vreo creang[ de copac. S[-=i]ncerce aripile. +i le desf[cu. }n clipa aceea un pui de sturz,mai m[ri=or ceva dec`t o nuc[, zbur[ spre el. „Ei! De a=a p[s[rimici, mai de seama mea, mi-i drag =i mie“, g`ndi c[r[bu=ul,preg[tindu-se chiar s[ dea sturzului „ziua-bun[“. Dar sturzul sel[s[ l`ng[ buc[\ica de h`rtie, deschise pliscul, apuc[, cul[comie, c[r[bu=ul =i: hap! hap! mai s[ se ]nece, ]l ]nghi\i.

S[r[cu\ul c[r[bu=!De pe gard, o vrabie, care v[zuse multe ]n via\a ei, ]=i

a=ezase pui=orii ]n r`nd, s[ priveasc[, de cum z[rise c[r[bu=uljos. +i acum ]=i lua zborul ]ntr-alt loc, strig`ndu-=i dup[ d`nsaodraslele, care duceau ]n minte o ]nv[\[tur[ mai mult.