Emil Cioran - Indreptar patimas

download Emil Cioran - Indreptar patimas

of 83

  • date post

    06-Jun-2015
  • Category

    Documents

  • view

    882
  • download

    13

Embed Size (px)

Transcript of Emil Cioran - Indreptar patimas

Emil CIORAN NDREPTAR PATIMAS Humanitas, 1991.

EMIL CIORAN s-a nascut la 8 aprilie 1911, la Rasinari, unde tatal sau era preot. A facut studiile liceale n Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazar, apoi a urmat cursurile Facultatii de Filozofie si Litere din Bucuresti (19281932), ncheiate cu o teza despre H. Bergson. Dupa o bursa de studii n Germania (19331935), a fost, vreme de un an (1936 1937), profesor de filozofie la un liceu din Brasov. Din 1937, an cnd obtine o bursa a statului francez pentru doctorat (care-i va fi

prelungita n 1938), se stabileste la Paris. n Romnia, a colaborat la Gndirea, Vremea, Floarea de foc, Calendarul, Revista de filosofie, Convorbiri literare s.a. Din 1947 ncepe sa scrie n limba franceza. A publicat cinci carti n tara si mai bine de zece n Franta, toate la Gallimard. Cartea de debut a obtinut premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitati (1934). Pentru Manual de

descompunere (1949) obtine, n 1950, Premiul Rivarol. Scrieri: amagirilor Pe culmile disperarii (Bucuresti, 1991); Schimbarea 1934, la 1990); Cartea a Romniei

(Bucuresti,

1936,

fata

(Bucuresti, 1936, 1941, 1990); Lacrimi si sfinti 1991); Prcis Amurgul de gndurilor (Sibiu, (Paris, 1940); 1949);

(Bucuresti, 1937, patimas de (1991);

ndreptar Syllogismes

dcomposition

l'amertume

(Paris, 1952); La tentation d'exister (Paris, 1956); Histoire et utopie (Paris, 1960); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais

Dmiurge (Paris, 1969); De l'inconvnient d'tre n

(Paris, 1973);

cartlement (Paris, 1979); Exercices d'admiration (Paris, 1985); Aveux et anathmes (Paris, 1987).

EMIL

CIORAN

NDREPTAR

PA T I M A S

HUMANITAS BUCURESTI 1991

Text ngrijit de CRISTIAN PETRU Coperta de RADU STEFLEA EDITURA HUMANITAS, 1991 Piata Presei Libere 1 79734 Bucuresti, Romnia I.S.B.N. 973-28-0289-8

Nota asupra editiei

Scris ntre 1940 si 1944, ndreptar patimas are doua variante. Prima de 117 pagini format mare (A4), plus o pagina finala

nenumerotata, pe care e trecut un mare II (roman) este scrisa cu cerneala neagra si are o grafie extrem de variata, de oscilanta,

nervoasa, tensiona(n)ta. Ea prezinta numeroase reveniri (stersaturi sau adaugiri, uneori pe verso, alteori pe file intercalate ulterior) si pare a nu se fi pastrat n ntregime. Pe prima pagina snt nscrise: data 12 Martie 1940 (sus, n coltul din stnga), titlul ndreptar patimas (central, abrupt suitor spre dreapta, exact deasupra titlului initial, taiat cu o linie: Breviar patimas), precum si semnatura: E. Cioran. Cea de-a doua varianta este n mare parte o transcriere, dar nu snt putine pasajele reasezate sau reformulate, cele adaugate sau

abandonate. Pagina initiala cuprinde, sus si oblic, titlul definitiv (subliniat dublu), ca si o fixare n timp si spatiu: Paris 19411944/ Hotel Racine/ rue Racine (n coltul din dreapta, jos). ntre cele doua nsemnari apare nca una, mult mai trzie: Ilisible, instilisable [sic],/ impubliable./ 20 Oct. 1963. n ntregime, acest manuscris are 156 pagini de format caiet (A5), numerotate, la care se adauga pagina de titlu. (Caietul ne-a stat la dispozitie sub forma de fotocopie, originalul fiind pierdut). Textul sau este cel reprodus n volumul de fata. Trebuie filologic, spus desi ca s-a aceasta lucrat editie prin nu este una critica, n sens

confruntarea

variantelor.

Singura

contributie a ngrijitorului la forma n care volumul se nfatiseaza editorial este cuprinsul. (Cele doua titluri originale de paragrafe au fost evidentiate prin diferentierea caracterelor de litera).

n ceea ce priveste textul propriu-zis, am facut operatiunile de rutina (unificarea n sensul actualizarii a cazurilor de dubla grafie, completarea punctuatiei prescurtarilor, etc.), dar am aducerea evitat la zi a ortografiei morfologice si a sau

actualizarile

ortografice excesive: ceea ce s-ar fi cstigat ca prospetime temporala (oricum relativa si doar partial realizabila) s-ar fi pierdut ca

omogenitate stilistica si, poate, ca unitate de impact. Am conservat, a-sadar, forme precum: ntunerec, miragii, peisagii, paseri, perini, sufera), reflexie fiece, dorinti, (pentru saului (pentru seului), sufar (pentru

tintirime,

lacate,

acaftist,

razimat, n -ei

reflectie)

etc;

genitivele

feminine

(baltei, patimei s.a.); formele lungi, azi n curs de eliminare, din conjugarile la indicativ ale unor verbe ca a trebui, a

dezvalui, a vntura s.a. n cteva cazuri, cuvintele folosite de autor au darul de a

nedumeri (fara a fi fost vorba de dificultati de descifrare). Cnd a fost cu putinta, am facut o mica interventie lamuritoare, nsa au mai ramas doua-trei situatii pe care a trebuit sa le lasam ca atare (sa muzeze Eroarea din 66; muzeala rnjitoare din 42; dezmetic din 62). Un ultim aspect de relevat e cel al semnelor de pauza (virgule si linioare), deosebit de numeroase n manuscris. n general, cnd doua astfel de semne s-au aflat laolalta, am suprimat unul din ele. n putine situatii, totusi, strict si vadit impuse de text, ne-am ngaduit sa nlocuim un semn prin altul ori, foarte rar, sa introducem sau sa scoatem vreunul.

I

Cu rvna si amar, cercat-am sa culeg roadele cerului si n-am putut. Ele se naltau spre nu stiu ce alt cer, cnd minile le

nfruptam n rodnicia lor. Crengile boltilor se apleaca n nadejdile rugilor noastre; acestea potolindu-se, ele si pierd fructele. Nici flori nu nfloresc pe cer si nici poame nu rodesc. La el acasa, Dumnezeu neavnd ce pa-zi, de necaz si de urt, pustieste

gradinile omului. Nu, nu; nu pe astri mi voi orbi vazul. Destul mi-am pierdut din lumina cersind pomana naltimilor. Satul de tot felul de ceruri mi-am lasat sufletul biruit de podoabele lumii. Apoi flacara a pus ca sa heruvimi pazeasca cu sabie de spre

drumul

pomul vietii (Facerea, 3, 24). Pe acest drum am cersit de multe ori. Si trecatorii, mai saraci ca mine, ntindeau palme desarte n care lasam sa cada obolul nadejdilor. Si cum mergeam asa n gloata napastuita, cararea se-nfunda prin

mlastini si umbra crengilor de rai se pierdea n fara-urma lumii. Nu cu sfiala fatal. si cu rabdare de foc ne ne vom nstapni n ce-a scapat arme si

stramosului

Cuget

trebuie si

ascutind

nebunii, heruvimii ostili se vor topi de para sufletului nos-tru. Atotputernicul ne-a nchis caile sale? Sadi-vom atunci alt pom, pe aici, pe unde el n -are paznici, nici sabii si nici flacari. Vom naste paradisul la umbra caznelor si blnd ne-om o-dihni sub ramuri

pamntene, ca ngeri ai de-savrsirii de o clipa. El sa ramna cu o vesnicie fara nimeni; noi mai departe vom pacatui, muscnd din merele ce putrezesc sub soare. ndragind stiintele greselii, vom fi asemenea Lui, si prin durerile Ispitei mai mari chiar.

Crezut-a El prin moarte sa ne faca robi si sa-i slujim. Dar noi pe ndelete ne-am ndatinat n viata. A trai: a te specializa n eroare. A rde de a-devarurile sigure ale sfrsirii, a nu lua-n sea-ma absolutul, a transforma moartea n gluma si-n ntmplare nesfrsitul. Nu poti respira de-ct n afundurile iluziei. Simplul fapt de-a Dumnezeu e biata jucarie. narmati de accidentele vietuirii, vom pustii sigurantele crude ce ne pndesc. Vom da buzna n certitudini, ne vom napusti n adevaruri, ne vom nvrajbi cu luminile neavenite. Vreau sa traiesc, si peste tot mi sare duhul mpotriva, aparator al pricinilor nefiintei. Astfel, iubitor de sine, scoate omul spada n cruciada erorilor. Pe semeni i cunosc. Adesea mi-am citit n ochii lor absenti si goi nerostul soartei sau mi-am odihnit razvratiri n pauzele privirii lor. Dar zbuciumul lor nu mi-e strain. Ei vor, ei vor nencetat. Si cum fi e coplesitor de grav, fata de care

nimic nu e de vrut, pasii mei calcau n urmele lor ca-n spini, cararea mea serpuia prin noroiul dorintelor lor, nalbindu-le, printr-un nimb de nefolosinti, cautarea lor fara folos. Ei nu stiu ca raiul si iadul snt nfloriri ale clipei, ale clipei nsesi, ca nimic nu este peste taria extazului inutil. N-am ntlnit n mersul lor muritor oprirea eterna pe arcurile clipitelor. Vad un arbore, un zmbet, un rasarit, o amintire. Nu snt fara margini n fiece din ele? Ce mai astept peste acel definitiv vaz, peste incurabilul vaz al fulgerului temporal? Oamenii sufar de viitor, se reped n viata, fug n timp, cauta. Si nimic nu ma doare mai mult dect ochii lor cautatori, zadarnici, dar lipsiti de zadarnicie. Eu stiu ca totul e final, ca exista doar o cli-pa, fiecare clipa, ca pomul vietii e rabufnirea de vesnicie, reversibila n actele

fiintei.

Si astfel nu mai vreau nimic. Adesea, cnd stau n nopti, n nopti mari ce ridica n fata mintii fundurile lumii, cum as sti daca snt sau nu mai snt? Si mai poti fi atunci sau poti sa nu fii? Sau, prins n nedeslusirile muzicii, pierdut n ele, curatit de ntmplarile

respiratiei, cum te-ai asemui semenilor? A nu avea dect o tinta: sa fii mai inutil ca muzica. n ea nu afli nici pe este si nici pe nu este. Unde te gasesti ca victima nvolburata a farmecului ei? Dar nu-i ea un nicaieri sonor? Oamenii nu stiu sa fie fara de folos. Ei au drumuri de urmat, puncte de atins, nevoi de mplinit. Ei nu gusta nedesavrsirea, cnd ros-tul vietii e extazul acestei nedesavrsiri! Dar cum sa le

dezvaluim suprafetele acestei taine, cum sa-i ncntam de luciul unui mister si sa-i mbatam de-o fascinatie att de simpla? mi vin n minte anumite nopti si anumite zile Tacerile palmierii? nocturne n gradinile par idei Sudului Spre cine se apleaca n snge

Crengile

lor

obosite.

Altadata,

cnd

purtam mai mult alcool si mai multa Spanie, furia mea le-ar fi ntors spre cer, patima ar fi ndreptat vertical oboseala lor terestra si zvcnirile inimi