Page 1 of 2

PUI ORII - EMIL GÂRLEANU

Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, p mântul pareadâncit într-o odihn neclintit : frunzele a ipesc, preg tindu-se pentrutihnitul somn al nop ii; în dep rt ri, miri tile scânteiaz singuratice, cani te es turi de fir; iazul î i a terne fa a umed , sorbind, pân în adânc,din lumina asfin itului. Din jos, din v i, r sun talanca; iar pe deal, în vii,doine te fluierul.

În aer, un popor întreg de rândunele se preg te te de plecare; s-auadunat rând pe rând de prin p ile acestea i, de bucurie, în zbor nebun,str bat v zduhul ca ni te s ge i. Atrase de întinsul sclipitor al iazului, ele selas deasupra lui, ca o perdea, apoi, r zle indu-se în ciripiri ascu ite, seavânt cu toatele înspre p duricea de s lcii; ascunzându-se, r cesc prinfrunzi ul r coros, apoi o iau de-a lungul miri tilor i iar se întorc în b taialin a aripilor. De dup deal vine în zbor rotat un uliu. Pas rea de pradpare c nu ia în seam mul imea paserilor c toare. Ele îl z resc; unstrig t de îmb rb tare, i stolul întreg n le te la lupt . Uliul ocole teiscusit prin aer, i piere cu repeziciunea fulgerului dincolo de deal. A sc pat!Rândunelele, vesele de aceast fug , plutesc sus, crezând c l-or maivedea; zarea r mîne îns limpede, i dânsele se întorc obosite de se în irpe vârful urelor de paie...

Pe prispa casei, copila ul numai în c , cu capul gol, urm re tede mult jocul stolului de paseri, printre care se afl i cei trei pui ai lui, dincuibul de hum de sub strea in . Îi c tase dar de la m muca lui.De câte ori era neastâmp rat, m muca îi zicea: „Fii cuminte, dac vrei s idau puii când or cre te mari!"

Page 2 of 2

i el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urm au zburat! El îizuse cum au ie it zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parc niciodat

nu zburaser mai mult ca ast zi.i- i cunoa te el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul urii din dreapta,

trei, unul lâng altul, sau cei de lâng ace tia, dac n-or fi chiar cei de lacap t. To i parc seam unii cu al ii, i-s a a de sus, a a de sus!...

relele s-au odihnit pu in, apoi i-au optit nu tiu ce, au scos unstrig t vesel i s-au ridicat deodat cu toatele. Câteva din ele s-au desp ito clip din stol, au atins u or strea in casei, apoi s-au pierdut iar i înmul imea celorlalte. Pui orii copila ului î i luau r mas bun de la el i de lacuibul lor de hum .

Stolul mai ocoli de vreo dou ori iazul, apoi se în i porni încet s lunecespre asfin it.Copila ul privi lung stolul care se pierdea, ca o fluturare, în adânc, apoiduse mânu ele la ochi i începu s plâng .Maic -sa arunc furca i veni în fug de-l lu în bra e; în cuvintedezmierd toare îl întreb ce are.Copilul nici nu poate vorbi de atâta n val de lacr mi. Întinde mâna sprecer, îi arat stolul care lunec în zbor necurmat, i de-abia îi poate opti:— Pui orii ....Mama îl strînge la sân i îl s ruta cu drag:— Nu plânge, puiul mamei, au s se-ntoarc înapoi... la prim var ...Copila ul se lini te te; punând mânu a deasupra ochilor, ca m muc -sa,privesc împreun stolul pe zarea dep rtat a cerului.

i lumina slab a duiosului asfin it de toamn le îneac ochii înroura iacum la amândoi.

EMIL GÂRLEANU – SCHI E.POVESTIRI. DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNT . - PUISORII