Emil Brumaru
1
Cântec naiv De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci După-amiază, când e-atât de bine, Şi în sufrageriile adânci Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine? M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui Rochia moale şi, rămasă goală, Ne-am bate cu lichioruri amărui De chimion şi mentă glacială. Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte Cine suntem, aproape de mătasă, Îngenunchind pe paturile sfinte, Am da cu sufletele noastre foc la casă! Mi-e sufletul curat ca un pahar... Mi-e sufletul curat ca un pahar Nemurdărit de buze. Când respiri Se abureşte fin de amintiri De care tu, acum, nici n-ai habar. Oh, ele te vor face să roşeşti: Căci vei afla ce şolduri tandre ai (Dacă te uiţi la hergheliile de cai!) Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieşti Să-şi unduiască-n talia lor fină Fesele mari care de ea atârnă Încât mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îţi scurmă Sânii din faţă, şi ei prea umflaţi De pofta îngerilor făr' de saţ!
-
Upload
silvia-popa -
Category
Documents
-
view
1 -
download
0
description
poezie
Transcript of Emil Brumaru
Cântec naiv
De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinciDupă-amiază, când e-atât de bine,Şi în sufrageriile adânciSă faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?
M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi puiRochia moale şi, rămasă goală,Ne-am bate cu lichioruri amăruiDe chimion şi mentă glacială.
Iar către-amurg, făr-a mai ţine minteCine suntem, aproape de mătasă,Îngenunchind pe paturile sfinte,Am da cu sufletele noastre foc la casă!
Mi-e sufletul curat ca un pahar...
Mi-e sufletul curat ca un paharNemurdărit de buze. Când respiriSe abureşte fin de amintiriDe care tu, acum, nici n-ai habar.Oh, ele te vor face să roşeşti:Căci vei afla ce şolduri tandre ai(Dacă te uiţi la hergheliile de cai!)Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieştiSă-şi unduiască-n talia lor finăFesele mari care de ea atârnăÎncât mai-mai să cazi pe spate, plinăDe năbădăi în clipa ce îţi scurmăSânii din faţă, şi ei prea umflaţiDe pofta îngerilor făr' de saţ!
