1

ADRIAN BOTEZ

ELIBERAREADE TREPTE

Se dedică soţiei mele, Elena

2

Cartea aceasta a apărut graţie sponsorizării, dinpartea Primăriei municipiului Adjud - în primulrând, datorită domnului Primar, ing. CONSTANTINARMENCEA!Pe această cale, autorul cărţii aduce mulţumiricălduroase sponsorului şi îşi exprimă recunoştinţa,atât faţă de generozitarea întru Carte, cât şi întruNecurmata Veghe, asupra Focului Culturii –adjudene şi româneşti!

Acesta este cadoul, făcut autorului (Cetăţean deonoare al Adjudului), de către Municipiul Adjud – cuocazia împlinirii a 60 de ani de viaţă şi a smeriteiofrande a 18 ani de literatură-fără-de-tihnă, precumşi a 37 de ani de trudă cultural-educativă şijurnalistică, neîntreruptă!

*

„TOATE DREPTURIE APARŢIN AUTORULUI”

3

COPERTA I :a-„Scara Raiului”, de la Mânăstirea Voroneţ – şi:b-Giorgio de Chirico – „Turnul Roşu”

4

I-ELIBERAREADE TREPTE

5

ELIBERAREA DE TREPTE

...ooof – Doamne – cât de greu se urcătreptele astea – tot maigreu şi tot mai abrupt – ce scrie petăbliţa aia albastră de pe perete – ceetaj o fi? – nu nu nu – nu sepoate – e adevărat că nu le-am prea ţinut eunumărul şi sama – dar chiaratâtea zeci deetaje – nu-mi pot închipui - cine-şi bate joc denoi – cu tăbliţele astea – nueu nu cred – nu-mi aduc aminte să fipetrecut eu cu piciorul atâtea zeci de... – nu sepoate – când şi cum – că nu mai ţin minte nicietajele nici scările – d-apoifiecare treaptă – ...poate le-ai urcat etajele cuascensorul – nu-nu: ascensorul acela estricat – hă-hăăă – încă de lacăderea aceea – înşerpi şi în praf şi înoameni – şi-acumace vrei - de ce te-ai oprit şi staigură-cască – doar n-ai să-ţi faci casăaici – că doar n-ai nicio treabăaici – darunde am eu – de fapttreabă – căam şi uitat cu ce treabă voi fi venit eu săurc sărăciile astea de etaje şitrepte – de mi-auscos sufletul din mine – nu

6

ştiu – tu urcă şicine ştie – poate ai să-ţi amiteşti – urcând – de ceurci – poate îţi aminteşti cu ce treabăpe-aici – darce-i aici – aiciaici este zona desuire – dar dacă nu le sui treptele şiscările cu luare-aminte – ci numainumeri etajele – ai să vezi căde fapt – le urciinvers – ca Sisif ai s-o tot iei de lacapăt mereu – dar unde ecapătul – he-heei – ai să vezi tu unde e – darspune-mi tu te rog – nu nu – nu pot să-ţispun - fiecare are capătul lui personal – capătulproprietate particulară cum arveni – nuexistă două capete la fel – păi cine ţine samacapetelor – cine stă să-mi numere mieetajele şi să-mi judecetreptele şi scările – suişurile şicoborâşurile – dinşarpe în om şiînapoi – ştii celasă tu întrebările şiurcă – ai să ai vreme deîntrebat şi pe cine – atunci când şiunde ţi se va spune c-ai ajuns (de faptnu-ţi va spune nimeni nimic- civei ştisingur!) – dar de unde voi şti că amajuns – când nu mai ştiu nici măcar

7

eu – cu ce treabă am venit şi de unde amvenit (prin zona asta de care spuitu – am şi uitat cum îizici – da „zona de suire” - da) – ca să urc pustiile asteadetrepte şi scări şietaje - ...fă bine şitaci – toţi întreabă şiurcă – doar n-oi fi fiind tu mai cumoţ – să numai întrebi – nu sunt – ştiu asta – dar......niciun dar – nimeni nu dăruieşte : totul e pesudoare de şarpe şiom (până segată) - îngemănat laplată - - dar spune-mi măcar: cel care stă la capătulcapetelor eom ori eşarpe – de ce oare nu ştii să întrebi decâtprostii – de ce prostii – de ce? - pentru cădincolo de om şi deşarpe există atâtea şi atâteaminunăţii – şi tu stai caprostul – şi te încontrezi aici cu mine – careurc ca şi tine – nu - tu nu urci tupluteşti – bine – plutesc dacăzici tu – dar cine eşti tu de urci saupluteşti – aici – cu mine şi pe lângămine – sunt îngerul tău – adicăoglinda ta de perete – aici la mijloc de miraj şideşert necesar – şi nu mă mai bate lacap şi nu tot da drumul la vorbe săşuiere – că mă trage curentul la aripi – şi mă

8

înalţ deodată şi te lasîntre cer şi pământ – cu toate fricile şi cu toateîntrebările tale tâmpite – nu crezi că-i mai bine să telaşi în voia treptelor ăstoraobligatorii – dacă tot vrei săajungi la ninsori şi laminunea de dincolo deşarpe şi om? – ba dada – voi urca – m-ai făcut curios – ominune zici – decio minune – daaş vrea s-o văd şi eu – fiisigur c-ai s-o vezi – altfelnici nu urcai tu pânăaici – doar că minunile şi cutreptele merg împreună – oare sunt amândouănişte corvoade – ca-ncurtea puşcăriei? – vezi – ai şi început să-ţiaduci aminte câte cevaesenţial – da – curtea aia fărănicio puşcărie - curtea aia cugrădină – grădina aia mare şi deasă denu i se ştie capătul - unde tejucai – spre ea urci şi cobori – acolo încurtea aceea cu grădină de nespus şimare sunt toateghemele şi toate capetele – acolo înpoala bunicii stând pe prispă – ea toarce şitu te joci – tejoci până seara şi pânădincolo de seară (pentru că ţi-ai isprăvit toateînfruptările tale de

9

copil lacom – vei fi sorbit totnectarul din potirele tuturorflorilor – şi vei face – tu asupra ta – semnulcrucii – învăţat de la bunica şi de labunicul – odată cu ascultarea toiuluifântânilor) - ...dadincolo de seară – dincolo de oricetrepte şi scări – tejoci la picioarele – cât stâlpii cerului – ale bunicului careîi ţine lampa bunicii - pentru ca ea sătoarcă şi noaptea ca şiziua – să toarcă noaptea şi ziua şitoate capetele şi toate ghemele să letoarcă - iar tunu mai sari în joacă – cizbori de-a binelea – ca un spiriduş - din ghem înghem – dinluminiţă înlumină - din constelaţie înconluminaţie – până la poalele Teiului dinToiul Văzduhului - de crăcile căruia îşi plutesczborul toate miriadele de petale şi de stele şi deîntrebări – petale şi stele de totfelul – întrebări detoată mâna: pentru căla urma urmei – acolo până şi euîngerul tău – nu sunt decâtun fulg de nea topindu-se într-o largă palmădeschisă – ca un crater deimensă lumină – orbitoareblândă lumină – a blânzilor orbi albilorcorbi - care au isprăvit de

10

urcat - au isprăvit de rotit şi dezburat oricetrepte – crater de imensă – orbitoare blândălumină în care vei fi absorbit şi tu deodată cu toatestelele şi cu toate petalele întrebărilor – veiuita acolo în imensul crater alpalmei luminii toate treptele şi toatescările şi toate etajele – ba până şimireasma de grădină o vei socoti ca fiind doar oaripă dindouă – a luminii – o petală dintr-omie – a Trandafirului...cât de frumos vorbeşti – îngere – haisă mai urcăm un etaj – parcă am întinerit de cândvorbeşti tu – ia zi: nu crezi că – dacă tot ne-amîmprietenit deatâtea trepte şi scări şi etaje – ce le-amurcat împreună – sumedenia asta amorfă detrepte şi scări şietaje – nu crezi – zic - că ar fi oarecumfair play (un gest amical - nu?...) să-mi mai împrumuţişi mie – aripile alea aletale – nupentru că dacă ţi-aş împrumutaaripile – ai uita să mai urci – ai uita să mai întrebi şisă mai chemi astfel luminile – şi ai rămâne – ca oumbră – ca unfraier – aici – între cer şipământ şi în aer – nelămurit şitălâmb – lasă că-i mai bine să faci totulpe cinstite – dar tu îngere de ce pluteşti – în loc să urci camine – eu nu urc – eu îţi amintesc

11

eu te însoţesc şi luminez pentrutine – aaa – cum ar fi şi cum s-arspune adică tu tesacrifici îţi sacrifici orele tale de zborliber – pentru un pârlit camine – cam aşa ceva – dar nu te opri – nu teopri – tu nu simţideja – cu fiecare pas urcat spreplutirile mele – nu simţi că mireasma etot mai aproape – mireasma e tot mai corect pronunţatădegura ta – înCuvântul cel Mare – de dincolo de adâncurile de fântânăaletraheii şi aleorbecăirilor tale – bada – atuncihai – până cândhai? – până ce te vei dezvăţa să mai numeri – până cândte veidezvăţa să maisimţi (trepte şi scări şietaje) – până când învăţând şi învăpăindmireasma – îţi vei căpăta aripile tale delumină – cinstite şi fără deîntrebare şi vină...şi-i voi vedea atunci pebunicul şi pe bunica – năzăriţi în cârcaluminii – da – îi veivedea - atuncivoi tăcea şivoi sui – până când nici măcar gândul nu va mai

12

gândi – nu va maitrebui să-mi spunăhai – pentru că nu voi mai avea la ce să maihai

...câtă mireasmă – cetăcere plină - nici picioare nici mers niciplutire nici aripi – nici vină - ci numailumină...***

IADUL DIN TINE

te-ai întrebat vreodată despreiadul din tine? – când şicât ţi-ai mărturisit – dinfascinanta mârşăvie colcăindă întine?

cât ai avut curajul să-ţiînghiţi – din excrementelepropriei tale conştiinţe – cât şidacă?

...o - câtă silă – câtă silă – şi câtămonstruoasă milă mi-e detine – înfricoşat - imens ipocrit şipustiit orfan - Iudă fărăHristos!***

13

SINGURA SOLUŢIE

...stai – nu te arunca – mereute arunci – cuspume şi intrat înroşu - de parcă ai mai face parte dintremaidanezii orgasmici aigloatei...bine – atunci debitează-ţi mai repedeinepţiile – până nu îngheţ de tot...mda – uite – a venitnoaptea – deci ţi le-am pus penoptieră: ai aici medicamentul pentrumoarte – şi aicimedicamentul pentrunemurire – alege – repede şidefinitiv...sunt obosit – foarte obosit: pentru mine şipentru toţi aristocraţiineantului – cei care nu se mai apleacădemult - nicipentru bancnote căzute pejos şi nici pentru vieţisuspendate între cer şispitalul de umbre – toate suntperfect egale şi sferice – egale şisferice...aşa ai ajuns? – aşa...da-da – atunci iartă-mă te rog că te-amoprit din calea spreextaticul îngheţ: ai dreptate – estesingura soluţie – în calea de a nu mai

14

număra - febril şiinsomniac - păsări cu soţ şi păsări fărăculoare – păsări cu glas şipăsări irizândtranslucide... – îngeri şizădărnicii...adio – numai cei care nu ştiu că deja aumurit – mai au nevoie deleacuri: nu mai vreau decâtsă-mi pot reciti – lainfinit - Cartea***

SINGURĂTATE ŞI MOARTE

singur – singur – singur: toatăviaţa am ţesut la înaltul zăbranic alsingurătăţii – precum Penelopa lacel al fidelităţii

singurătate: numele poetic almorţii

toată viaţa m-am obişnuit cumoartea – toatăviaţa am păşit cu îndoielnicul pas almorţii – cu ea alături – pas cupas îngânând-o - am păşit întru plutire prinimperiul mistic al ţeluluituturor lumilor şi al tuturorlucrurilor – în imperiul acesteisurori de crâncenă visare

15

cinstită – stearpă darfără iluzii: soră denoapte a mea şi avieţii***

CE VREMURI CUMPLITE

în fiecare om - apropiat detine – depărtat deel - săruţi uncadavru

ce vremuri cumplite: oamenii îndrăznesc sămoară – pecapete şi pesterând – uitând că au contractat datoriienorme – cătrestat şi particulari – nemaipunând lasocoteală zeiilari

moartea nu este destat: trebuie să pleciblamat – cu ea – cât mai departe posibil şi cât decurând – iarparticulară o fi ea în gând – darse fandoseşte într-una – cuprincipiile generale – cică înscrise într-alecosmosului anale

tâmpenii – de acord – dar n-ai ce-i

16

face unei entităţi atât deaburoase şiaburitoare de cord (nici eapractic – în zilele cu soare – nu-i lămurită custatutul ei de nor: nu arebuletin de identitate – nici carte dealegător: ea nu alege – dăde-a dreptul – sfidând oricelege)

...şi pe deasupra – exemplarinsolventă!

(şi insolubilă – că-ţi stă-ngât!)

...aşa că – încă o dată: cevremuri cumplite – pentruoamenii care mai au scaun şi în-cap***

SFINŢI, IERNI ŞI MORŢI ÎNVIAŢI

sfinţii din aprilieiernile din apriliemorţii din aprilie

se aud bocănind ciocanele carebat piroanele în mâinile LuiIisus

17

nefirească – nepermisă linişte – în carenu se aude măcelărirea mieilor

blestem pe capul celor carepăstrează liniştea însufletul călăilor lumii

toate luminile sesting logic: dinsenin

sfinţii din aprilie nu vor maiface minuniiernile din aprilie vor fi şininsoarea până laos – pentru totdeauna - asupra întreguluiunivers

morţii din aprilie vorînvia din morminte – ţinând înmâini – frântălumina pâinii amare: memoria - inconvenabilnonconformist trezită - înEmaus***

CÂTE MADAME BOVARY

câte madame Bovary pecentimetru pătrat! – nu Flaubert asmuls-o din baia ei cusăruri amare – ci noi

18

nu suntem în stare să fim corecţi cufemeia şi - mai ales – cumormanele ei de aripirupte – strivite – schilodite de atâtaaşteptare: aşteptarea a mereu roşii semne derecunoaştere – semnale imperioase şicategorice dinpartea vigorii celor responsabili cuintratul trenurilor îngară - din partea celor care i-auspus să aibă încredere oarbă înceasul cu cuc din crucile albe-alecerului

şi toate astea vin din covăsealacărţilor şi din expirarea termenului de garanţie alsufletelor - al măştilor şicuvintelor

...madame Bovary – semnalul meu dealarmă când - superbă - naivitatea sparge coajaoului cuciocul – şi se trezeşte în plinăviermănoasă mahalacosmică***

ZORI

cazan sub incredibilă presiune – fierbând mii deglasuri – mii de vieţi zvâcniri şitânjiri după zboruri – fierbând de o tot mai de nestăpânit

19

foame – metafizicăfoame - foame-ndreptată - cu barbarălihnire gheare şi colţi - cu milioane depofte şi ghesuri şi-nfrângeri - spretoate unghiurile lumii – ca spre-ocerească izbăvire – în toiul decrimă

toţi copacii ardsecret – în pripiri şi explozii decumplit' superbie - cu multînainte de a răsări soarele: veghea măririi monstruos sedilată între policandrele crengilor pline decuiburi înflăcări

e dimineaţă – s-au uriaş inflamatzorii – gata-gata să-şi crapevederile de atâta privire - de atâtaviziune şi vis fără saţ şiincendii bolnave-n păgână credinţă: îşi riscăminţile cel cecontestă***

APUS DE SOARE

Marele Egiptean – scăldat deglorii - ovaţionat de subtilelumini – trece cotropitorun hotar devenitinutil

20

***

DEFINIŢIE

bătrâneţea e vârsta la caretrăieşti dinparadoxuri – în loc să trăieşti dinviaţă***

JALNICA LAŞITATE

îndestul de frumoasă – pentrua mă orbi elocvent – pe vecie – precumcântecul luiHomer

îndestul de tânără – pentru caDumnezeu să agaţe – pe uşaparadisului - anunţ grav: „declarăm retroactivfalimentul”

iar eu – îndestul delaş – pentru a migra – de câte ori ovăd – tot spre altedeşerturi galactice***

ROMANŢA UNUI MIC-BURGHEZ

n-am de gând a săvârşi niciocrimă – deci

21

nu iubesc

cineva spune că ar vrea să fietâlhar de drumul mare – cu sufletul respirândpraful de puşcă allibertăţii – iar eu nu sunt de acord cu aceastăopinie

am pulsul plicticos deregulat – un puls împotmolit jalnic înnormalitate: decinu sunt îndrăgostit nici demine

aş vrea - cred - să pot ucide – aşvrea să nu fiu plantă penibiltârâtoare – aş vrea să-mi aud bătăilepulsului tocmai în pieptul luiOrion-Vânătorul - sau încorăbiile de fulger ale luiSirius Canopus sau măcar la curţile luiArcturus – darîn realitate mă arde la stomac şimă mănâncă după ureche: aş beacel mult un ceaiîndulcit cu zaharină

nici măcar nu vreau sămut mobila din loc: n-am făcut binenimănui – iar împotriva mea – tot ce-i mairău – ...şi ce dacă, ei?

22

copiii nu m-au chinuit: n-auexistat

în casă miroase cumplit apraf – şi sângele din artere mi-amucegăit

viscolul nu-i de mine – iarmâncarea nu are niciungust: la fereastră nu e niciuncorb – de faptnici nu mă interesează existenţavreunei ferestre

...mă duc să caut în sertar niştebicarbonat***

CHITARELEAmaliei Rodrigues

se-mpletesc vigurosluminos – viforoase parâme desunet – chitarele: prădalnica navăcu tăişuri de flacărăînlăcrimată - a pornit: furtunoasăexasperată de cântec - nemilos despicăvisul Lui Dumnezeu

din cuibul strunelor zboarăpasăre sălbatică – viersul spreaştri – lege nouă de

23

ascultare dându-le şi deinversă rotire – spre inimaextatic răstignită – fără de leacnemuritor îndrăgostită***

PLOD RĂZGÂIAT - OMUL

toate lucrurile se rotesc – neîncetat serotesc (tăcute şi senine – ele înţelegtaina – precumfântânile adânci şi cuminţi!) – se rotesc fărăzăbavă – ace de busolă în căutareaNordului – mistic şipromis

numai eu stau ţuţuroi lamijloc – prăfuit dezolatbosumflat – înţepenit încăpăţânat înnemulţumirea meaexistenţială: plod răzgâiatcăruia i s-a refuzat acadeaua – toxică şibanală***

FARAON ÎN PIRAMIDĂ

între mine şimoarte nu mai e nimeni: nicimamă – nici tată – nicimoşi: doar eu şimoartea: un duel fascinant – un

24

balet vechi câtlumea – un dans cu figuri precise – în caretrebuie să respecţi întocmai legileîngheţului – alenemişcării – aleneamintirii: balul hieratic alfaraonilor cu faţa spre eterna lumină desus – şcoala de tăcere sacră afaraonilor – care-şi văd – prinvârful piramidei – chipulliniştit – savant odihnit – din oglinda îngrădinată acerului***

ONORANTUL DUEL

plec să mă-ntâlnesc cumoartea – nu mă-nsoţeşti?vom lua două revolvere – unulmie – altul ţie – şicând vom da deea – ne vom bate înduel – pentru onoareaprimului descoperitor almorţii – dintre noidoi: întâlnire grabnică - rabinică şiuşoară***

FUGA DIN VITRINĂ

copaci prăfuiţi – cer

25

vechi ruginit – ca-ntr-un fund degrădină: mereu m-aştept catoate să miroasă – din nou – astinghii putrezite de urină – în acest imenscloset rural – cosmic – părăsit denădejdi şi nevoi – şi devină

unde eşti – Doamne – de ce Te-aifurişat şi înfundat cu totul în îmbâcsiteleputrezitele fânuri – şi nu rămâi – măcarîncă un ceas – în luxoasaluminoasaluciferica vitrină?***

SFÂNTUL REST

5 iulie 2014 – soţiei mele, Elena

când Dumnezeu îmi plăteşterestul dintre viaţă şimoarte – preţul eştitu – iubire

când Dumnezeu îmi scaderestul – dintre stelele Sale şiprivirea mea atotcercetătoare devis – preţul estesângele tău de zână

când Dumnezeu îmi va judeca

26

restul dintre Lege şisuflet – preţul ireconciliabilei Salecontradicţii va fiminunea femeii

cu acest strălucitor şiumil rest de preţ - mărturisitor ţinut în podulpalmei mele – voi trece dincolo denori – dincolo dejudecată – dincolo de oricelumină: acolo voi regăsicântecul tău – cel care tainic m-anăscut – împotriva oricăruiaccident de parcurs – împotriva oricăreiîntâmplări convenţionale – întrublânda fermitate aspunerii – întrusfânt delirul facerii depururi***

EPOPEEA UŞILOR

îmi aduc aminte de toate uşiledeschise – închise oritrântite – din viaţa mea: lerecunosc – fiecăreia – scârţâitulplânsul – supărarea oriexasperarea: în dechidereaînchiderea sau trântirea de uşi existăceva mult mai important chiar decât oceremonie – decât o naştere

27

acceptare sau decât osinucidere: înseamnă decizia de a tejupui singur de învelişul de foc alpăcatului – a tedesprinde cu Duhul de un străinchinuitor dumnezeu – sau tocmai de a-Lregăsi – într-o dimineaţă de iarnă – înodaia învăpăiată asărbătorii – peeternul – trudnicul peregrin alsufletelor: Dumnezeu

nimic important cât orăsucire a lunii orisoarelui – cât o rotire înspreculcuşul sacru alvechii lor axe - agalaxiilor - dar şinimic de lepădat întru glodştergere ori uitare

trăieşte-ţi viaţa întru tâlc decotor şiîncheietură – întru miez derost şi firesc – exact aşa cum ţi-arăsfoit-o – filă cufilă – Moşneagul Viforelor dinPiscul de Munte: fărăîmpintenări – fără trâmbiţa întronării – fărăhorcăieli - dar şi fără sufocări de scenă orisilnice sugrumări - culise alezodiilor – ci

28

exact aşa cum – la răsfoireaCărţii din Munte – ţi s-au arătat - ca-ntr-oviscolită poveste a mărilor – închideriledeschiderile saunesfârşit inimoase – ardentdureroase - trântirile deuşi***

MESERIE

să tragi de somn – până când serupe: o meserie pe caream învăţat-o – măcinând întreele - pietrele de moară aleamintirii

e o meserie pe care nimeni n-o caută – darpe care eu am descoperit-o – printreînjurăturile sorţii

conştiincios şibolnăvicios detreaz***

ORICUM

orice ai face şi oricum aicombina săracele podoabe-alelumii – viaţa trece – cuinsaţiabilă grabă – trece

29

precum perechile de înfometaţidansatori ai unuibal – spre ademenirilesufrageriei

nu intra în panică: oricum aigândit – oricum aicroit melancolica stofă – e totbine – foarte bine – oricum – pentru cănu te-ai oprit – şi trecând demohorâtele străji de princolţuri – te-ai îmbrăcat – fie şi pentru otrecătoare seară – înveşminte de rege

nu există om (de ştie el asta oriba – e cu totul altă poveste!) fără declipa în care trâmbiţele sunăîncoronarea: apoitoate se retrag – stoluri cuminţi – lalocul lor – iarăşi adânc vegheate demohorâtele străji de princolţuri***

ARMONII ŞI DIZARMONII

ai fost cu mine şi te-aioprit: nu m-ai maicunoscut – te-ai lăsat de privit – sauceva miraculos ţi-apriit?

30

nu mai sunt miracole – decâtpotrivirea perfectă aentuziaştilor bolovani înaiuritor spiralatele coaşte demelci alearheilor – nu mai suntmiracole – decât vibraţia vesel alarmată acopacilor – la intrarea lor triumfală – înpeştera lui Aladin

oamenii îndoielnici nu – oameniiîndoielnici nu se maipotrivesc – cu niciocheie – la interzisa - pentru eiodaie a minunii***

BUCURIA CĂ AŞ FI PUTUT FI CEEA CE N-AMFOST NICIODATĂ

mă bucur mult de ce aş fiputut fi – dar ştiu bine că n-amfost – şi nici n-am să ajung a maifi – vreodată

mi-a înghiţit un balaurcopilăria (pe toată şidin toate părţile vârâtă-învăluită-n gâtlejul celînfocat şi hulpav) – dar nu mi-aînghiţit şimocnită – bucuria de a mă

31

închipui să fiu – ceea ce nu am putut fi şin-am fost niciodată – din pricina uneiîntoarceri prea degrabă - a cheiiceasornicelor lumii***

ÎNCURCĂTURI

nu-mi mai înţeleg nicivisele – aş dori vise cusubtitrare: l-aş vrea pedirectorul cu visele – ceva mairesponsabil de ceea ce-mi trimite – ca să-nţelegdacă ele – visele - sunt ale Bunei Vestiri – sauale Celei Rele

...e penibil zău – până şi-n plutirea altorlumi – să-ţi tot încurci stânga cudreapta***

ATÂT DE TRUDIT

atât de trudit – atât detrudit – peste orice întruchipare şimăsură a trudei: aş vrea sădorm – dimpreună custâncile – aş vrea să mor – dimpreună cucopacii şi florile...

...atât de trudit – atât decosmic trudit...

32

***

DE CÂTE ORI

de câte ori ies eu printrecopaci ori pe malulrâului – începe săfulgere – sătune şi săplouă: asta mă face să înţeleg căeu sunt zeul pădurilor şiapelor – pe care entuziastelerespectuoasele stihii vin – într-unsuflet – să-l salute

mă îngrozesc numai lagândul: ce gălăgie va fi – când(ca orice stăpân responsabil şiconştiincios) voi muri: se vor trezi din somn până şipaznicii izvoarelor – paharniciistâncilor – oriclopotarul florilor...***

TREI MELODRAME DOMESTICE

I-ape şubrede: aştepţi să se găureascăundele – pentru a aflacândul***

II-copacul roşu peste oala

33

verde: zdrăngăne alarmant oîntreagă cazarmă trezită – de câte oripăşeşti în bucătărie – cugânduri jupuite de peoase tulburi***

III-de ce-mi bagi învis – apă? – nu-lboteza – evis nobil: ia-l detorţile cerului şi vâră-l înpivniţă: acolo – în mijlocul mişunăriispiriduşilor de foc – se valimpezi – apoi se va facezeu – acoperindu-şi faţa cudelirul mucegaiuluigalactic***

OMUL DIN SPITAL

omul din spital: hârdău cuurdori sfinte: atâtasânge – atâtaurină – atâtascuipat – atâtahoit umflat şi atâtasuflat dezumflat

despre suflet nimeni nuzice măcar că ar fi

34

îngălbenit – vestejit – oricine ştie – chiar demultişor – cu paşaport înregulă – de neaflatplecat***

BURLESCĂ MARTIROLOGICĂ

uite – luna astan-am să mai accept bocanci în gură şi nicinu mai pun picătură deotravă pe limbă – să vădcum stau cuvalorile reale ale digestieimartirajului?***

HIMERA LIBERTĂŢII

între şase şi şaptedimineaţa – Himera Vie aLibertăţii măcelăreştefrenetic – cuabia trezite din teci – săbiilefulgerelor – grija funebră aordinii

apoi – deodatăsughiţă şi dispare – strivită subcizmele grele alerealităţii

35

***

CÂNTECUL MEU

şi ce dacă m-apucă pe drumseara? – voi trece dincolo deseară – vâsli-voicu toate puterile mele – dinaripile deznădejdii – şi voiinvada întreaga noapte: nici logostelele – nicitoate pulberile aştrilor nu-mi vor sta încale – atunci cândmă voi năpusti în toiulpotopului de raze ale cerului – şi voiîncepe să-mi cânt atât deputernic psalmii – încât îngerii se vorîmprăştia speriaţi – ca smulşi defurtună – care încotro – lăsându-miliberă cale spre CastelulDivin – luminat trist de cea mai înaltălacrimă a ultimului dintreserafii Lui – ultimăstrajă rămasă laPorţile Mâhnirii Celeste – înCalea Cântecului meu – Cântecul meu cel maiaprig şi mai cumplit – sporitvâlvătăi – maiaprig Cântec decât toatefrământatele oşti alevăzduhului***

36

ACTOR

încă de la sfârşitulsomnului îmi pregătesc - solemn şigrotesc – teancul de măşti şivopseluri de faţă – pentruo nouă dimineaţă: să măconfunde oamenii ce-mi vor veni capreajmă – să-i înşel să măprimească printre ei – cu larmăvizibil şisonor – ca peunul de-ai lor

...şi asta – pentruo zi întreagă şivie – ca într-o mereu înnoită – nevinovatăcopilărie – până hăt noaptea târziu – cânddin nou – ieşit de mult de pescenă – eu singur – eroic şiînsumi o să fiu

...aceste trucuri străvechi îmi vorfolosi şi înainte demoarte – pentru ca dintrestraniile duhuri dedincolo să-nvăţ a păreaparte – iar sfinţiiprimească-mă cum numaiprinţii sunt întâmpinaţi şislăviţi - de oriîncotro vor fi ei iscaţi şi

37

iviţi

...a fi al vieţii şi almorţii actor: o artă pentru caream învăţat şi îmi place – alternativ – săînviez şi să mor***

38

II-PUNCTECOSMICE DE

VEDERE

39

PUNCTE COSMICE DE VEDERE

când se cutremură - pământulde fapt – face dragostesecretă cu o stea – şi a ajuns la acelextaz cosmic - dincolo de carenu mai există nicioameni – nici viaţă nicimoarte ori prăbuşiri – nu maiexistă nici măcar elpământul: stăruie învăzduh doar parfumul aceleistele – mândră dedăruirea ei şi carecochetă – acumacolo - murmurând un cântec deraze - se priveşte – distrată - înoglinda micului cataclism de subea

dar nu vede nimic – decâtamintirea acelui moment decutremurătoarebucurie***

ARGHEZIANĂ

ştii că vreau – înfierbântat şi întaină chiar mămândresc – năzuiesc din toate

40

colţurile fiinţei de tot – să-Ţi fiu prieten - frate saunepot - darnu pot: sunt încă acum doar ochircitură – o ploioasă leşinătură deom – zguduit de toate spaimele şinădejdile – orfan delumină – văduv de-oîntreagă săptămână – nărăvit lanisipuri şidune – laneînţelepciune – încercuitbiruit năruit de cea mai banalăfurtună lăfăită pe ceruri şi-nstrună

sunt doarumbra – proiectul abia întrevisat prineoni şi ere (pe când gadinile toate - Copacul şiCristalul - abia se învăţau să tacăsublim ori numai săzbiere) - a ceea ce voi fi fostcândva: pân-atuncea şi iară – maiva

nu mă luaprea tare: lasă-mă în ritmul ăsta bătrânesc - devals printre stele – lasă-mă înapele mele – şi aşa tulburatepuhoaie delacrimi – umilite patimi – întru neputinţa de asta la portiţă dupătreier - nepăsător ca un greier – de vorbă cu

41

Tine – ca şi cumine - bâţâindu-mi picioareleamândouă – deasupra de aştri şiouă – într-o continuă pendulare – măsurând astfelvremea viscolului celmare - până cândnu va mai fi nici amintire devreme – ci numaiHristos se va îmbrăţişa peSine – cu toate cântecele de lamine - şi neclintit întru seninătateîşi va degusta înalta-i lumină şisingurătate – preistorică - numaitaborică

lasă-mă în firea mea denepricepere şi deom - cât mai tragi Tu – printre stele – unsomn: nu mă grăbi prea tare – pentru căse poate să surzesc – săorbesc – şi nu de uimire ori slavă – ci aşaîntr-aiurea – precum o amărâtă debabă – zgribulită printresăracii cei mai săraci din pridvorul Tăuşi uitându-se – ca proasta – în sfântul eizgău

...şi – deh – am şi euîncă – orgoliile mele: la sărbătoarea deFrate – vreau să apar – catot omul – îmbrăcat cu detoate

42

***

ÎN RAI

în rai trage curentul – batelumina - vraişte!pădurile de pe margininemărginite nu-ndrăznesc să lase vreoumbră – doar străfulgerăriuimite

sfinţilor tolăniţi le este lene să seridice de la rădăcina copacilor trei – să-şi maitragă vreo aureolă cevapeste ei

dar în rai nu poţirăci – căci ard prea multe păpădii şilumânărele şi mere roşii – prin pomiibine-crescuţi – înviaţi şivii

dispreţuind cultul smaraldelorierbi - trifoiul rege-ametist e un pictrist – da-i treceimediat – pentru că se simte – până laa zecea sferă defoc – SingurulArtist

libelula (calul dracului...) testeazăterenul – zburând cu smucituri grozav de

43

intimidate – cu totulnoi - din corolă înpagubă şiînapoi

...e atâta linişte încâtcresc străbunii dinpământ – recoltă după recoltă – cătrecei patru sori – până la NoulLegământ – şi apois-au făcut - toţi - chiloşimoşi-strămoşi (cucaii trecând ca unsfânt gând - prinpletele-n vânt ale LuiDumnezeu): cântec deninsori

...fân din rai – fân dinrai - nu căraţi laserai?

...s-a făcut searăîmpărătească: privighetorile aruncă – prinvăzduh – suliţe de raze mistice - către toţine-cuminţii: toţi şerpiisă se facă iască

pe aici totul e doaraur şi agheazmă – bavădit – ba într-ascuns – să-I fieDomnului – totul

44

înaltă mireazmă***

UŞA NEŞTIUTĂ A REZERVEI

pe când dormeam – cu lumina stinsă şifereastra larg deschisă (plasa contra ţânţarilor eraperfect funcţională – splendidînchizătoare de lume!) – lapatru dimineaţa fix (noaptea îşi etala cele de peurmă înverşunări alebeznei) – am tresăritdeodată şi am văzut înăuntrulcamerei – în dreptuluşii rezervei mele - cum şerpuieşte şi sezbuciumă o femeie de ceaţăcontrariată – cu buzele mişcându-se spasmodic: „peaici se iese – nu-i aşa?”

eu am bâiguit – buimac desomn: „ce spui?” – iar ea: „cecauţi aici? – nu ieşi? – ceaştepţi?”

se pare că pe la mine – în rezerva despital numărul unu – eraieşirea dinacest univers: pe când eu mă ştergeam – năuc – laochi – femeia-umbră s-a răspândit în toate colţuriledeodată – s-a năpustit apoi sprefereastra deschisă larg şidintr-odată s-a topit – printre

45

ochiurile plasei contraţânţarilor...

dintr-odată s-a făcutdimineaţă: pentru mine nu mai eranimic de făcut: uşa spre un nouunivers setrântise cu violenţă – iar aici – în rezerva numărulunu - năvălea o nouăinutilizabilă zi decoşmar***

OPERAŢIUNI MISTICE

în memoria mamei mele (bucovineanca!), dusă laîngeri pe 1 Decembrie 2014

am tăiat în Stânca Logos-ului – Poartacuvintelor: se scurgturmă îngrozită a intestinelor – dinrevelaţia peşterii spintecate

în dimineaţa agheasmei facebaie Sfântul Duh

a bătut la uşă Străina – şicrivăţul – pe loc – a clădit patruturnuri de pază – în jurulmâhnirii

pe câmpii de gheaţă seceră

46

blestemate – duhuriîntârziate

nu mai am loc la masă – decâtpentru Muntele Potirului

nu mai am loc în privire – decât pentruamintire

peste hotarul de ninsoare alclopotelor – trece Regina: armatelefrigului au căpătat – în sfârşit – un rost şi odimineaţă în plus

să legăm toatelimbile – într-unsingur foc

de acum încolo – conjuraţiastelelor a căpătat formacununii Ei

7 Decembrie 2014***

INCENDIUL PĂDURII

ceasul păsărilor ascute cuţitedrepte – în vârfuri de pomi: pe careiudă vor tăia?

Hristos – livid gânditor – abureşte noivăzduhuri şi zări - printre

47

lăstari

suspină: El ştie

oare mai puternică decât Mila – eLegea?

Hristos dă foc pădurii – cu tot cucopaci – Lege şipăsări

incendiul atotcotropitor alIubirii***

NORI, COPACI MILIARDARI ŞI LEGI

se strâng norii – cu gând să m-alunge de lafaţa luminii

nu ştiu când vor ajunge atât de mânioşinorii – încât răcnetul lor să mă-ngroapedin nou – învizuină

deocamdată – asist la baletul dement alcopacilor – dispuşi să facăorice – întru vină - numai să fie lăsaţi cutraiul – neştirbit - înrădăcină

dau – sărmani cerşetori miliardari - din

48

neputincioasele lor mâini - pleoştite şigroaznic mototoliteverde: da - sunt gata să renunţe - penimic şi pe nenumărate – la nesfârşitemormanele comoriloratât de meticulos înmulţite şi atât defrivol frunzărite

curând va fi beznă – curândlumea va fi năpădită denoroase – legilevăzduhului

aici – pe pământ – stăruiesc doarvaierele celor care s-au crezut – o clipănetulburaţi – atotputernicistăpâni***

ACUM ŞI ATUNCI

nimic nu mai poate fi caînainte: m-amnăscut

acum mă ocup cudividendele pe care leîmparte – excesiv de darnicmoartea

acum sunt un câştigător alunui singur dezastru

49

incredibil

atunci când totul se va furişa spresfârşit – voi ficu totul altceva decâtcred***

UNIVERS ÎN JURUL COZII

primăvară pleoştită – suferă degastrită şi derahitism - cu un picior înveşnicul prag şi cu celălalt – înafară deorişice anotimp

păsările cântă totaldezordonat – pe sărite: sar din ramuri decopaci ţăndări deaştri – sparţi cuciocanul - odată cu vaza desmarald – din sufrageria luiDumnezeu

sub perdelele groase denori – se aud excesele deşucheat-erotice alezborului de cocori

tot universul e pregătit - deveacuri - să deamită – în speranţa că va schimbaursita şi mersul

50

istoriei – precum şi sârma şi bobii lasită - dar mituitul cel încănemituit - refuză cuîncăpăţânare să se aratedarnicilor escroci - toţi infinitlacomi - cu priviristângi – spumegaţi la gură şinătângi

univers rotit în jurulcozii – univers în care speră şise dau de ceasulmorţii - toţinerozii – toţi irozii şimagii

vidul se copiază şirăscopiază – fără energiacreaţiei şi invenţiei – lanesfârşit: îţi voi trimite – cât decurând – ocopie a îmbrăţişărilor noastre de acum o vremenevremuită - nicicând şiniciunde îmbrăţişate – doar conştiinciosdupă furtunatice valsuri deviduri – copiate

necruţătoare – sărbătoare aînfrângerilor - puse ladungă şi cu maximă pedanteriepliate

51

...şi uite aşa – într-un haos perfectdizarmonic – zi dupăzi – continuă surogatul deviaţă a lumii: cangrenata zare i-a fostamputată – la fel interzisă i-a fost şisarea din bucate – s-aîmpuţit de-atâtea boli - darmai cu seamă – nimeni nu dăsemn ori seamă: spânzurat de-un cuipe jumătate ieşit din uz din auz şi dinperete – atârnăuniversul în ramă – dar pe cel fără deseamăn - nimeni nu-l mai iaîn seamă

...ce-i cu greva asta totală a cuvintelor şiplanetelor – cele altădată jucând pe degetesoarta luminii şi afetelor?***

AM SĂ MĂ PLÂNG LA AMBASADĂ

am să mă duc la ambasadapustiei – şi am să măplâng de zi şi denoapte – deelucubrantele retoricilunare - deprivighetori şi deşoapte

52

am să mă plâng – maiales – de o prea viforoasăchitară – care pe valurile eiumflate-nfocate – mă urcă – înfiece vară – până în piscul zănaticeizburatissimei cruci – şiînapoi tot mă scapă-nocară – în viaţatuberculilor – iară şiiară***

53

III- SONETULCEL SFÂNT

“SONETULUI i se restaurează, prin renascentiști - dupămoda/rețeta petrarchiană (binecuvântată Terapie!) - valențelesoteriologice, prin Magia Armonică, dar și prin aceea a Rigorii-Logos - dar, mai ales, prin SIMBOLISTICA (direct cosmico-divină!) RESURECȚIONALĂ, a cifrei 12: 4 X 3 încifrează, de fapt,semnificația adâncă a reîmpăcării Dumnezeului-Demiurg, cu Omul,a Pământului (4) cu Cerul (3). Și credem că nimănui nu-i poatescăpa dubla simbolizare numerologică a acestei soteriologii, dinCONSTRUCȚIA SONETULUI:

1-pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri(ultimele două versuri marchează concluzia/”morala”, cu accentedefinitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta:

2-NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ,dintre catrene și terține…!

(Sonetul de întemeiere, cel italiano-provensal - este profundcreștin, fiind conceput chiar sub Semnul CRUCII: catrenul 1 îșicaută terțina 1, catrenul 2 își caută terțina 2 – ÎNCRUCIȘÂNDU-SE!) - cf. Adrian Botez: “Soteriologia Iubirii. Imn al gloriei re-trăirii sinelui în universul creației, prin iubire divină: volumul, de Theodor Răpan”

54

ÎN LOC DE SMARALD

pribegind prin crânguri de mătăsuri verzimiresmat de vânturi rourat de lunănu te temi regatul în priviri să-l pierzi:cânţi zânelor rele ce-ţi şopti cea bună

zboară-atâţia îngeri – păsări prorocescîn perfecte-armònii – Dumnezeu falsează:arabesc de dansuri ielele-nsereazămiez de-apoteoze prinţii părăsesc

toţi suntem copacii copleşiţi de liretoţi ne naştem astăzi dincolo de firefără zi ori noapte – fără nimicire

în loc de Smaraldul – Sacrele Safire...de atâta cântec aştrii se îmbatăse încurcă-n zodii Lebădă Curată***

AMURG

iubiri catifelând 'nalt glăsuirea lumiisuind în străluciri solara epopeeprecum deschide-se corola dumnezeecând drept deasupra ei stâlpesc colunii

nu pe maidan – nu-n bunget e Graalul:e-aici – în faţa noastră de-ospeţienoi înşine – iubind cu bucuriene îmbrăcăm în Crist – lepădând halul

55

e cântec – e iubire – rug de har:de ce să cauţi cu dinadins sisifici căi?de ce scobind păcate – să-ntorci văi?

îngenunchezi la poala simfoniei-munteiar lângă fruntea-ţi simţi o altă frunte:e Crist – în ochi îţi caută magicul său dar***

FLORILE DE LILIAC

candele de liliac – îmbuibări de floriard episcopal văpăi – violeţii noriabia moţăie salut când vântoase trecnumai soarelui-i zâmbesc: vremii nu se plec'

cu atâta boierie tufe se sumeţumilind pe câte-un înger – sărman cântăreţasta-i lumea – ăsta-i preţul vieţilor ce curgunora nu le ajunge un singur amurg

oamenii-şi caută norocul în mareea floriidar în ceruri e tăcere – se aprind păstorii:verii cosmici - preaţâfnoşii – călători în stele!

...urci cobori sau bei miresme – nimeni nu te-ntreabărămâi pururi singuratic – altfel decât eletragi nădejdi: măcar Hristosul să-ţi afle vreo treabă...***

56

NU E A BUNĂ

urgii şi ceţuri hoinăresc dementeprintre lumini şi lumile urgentese face seară-n revărsat de zoricocorii se izbesc de lună şi dau chiori

nu e a bună crâncena vântoasăţipând cu glas de huhurez vâscoasăfelii de stele-mi împănară minteaaur s-a fost albit visând argintea

strigoaie zi se întâlni cu noaptenu se salută nu rostesc nici şoapte:de ce ai dat celest orfelinat

pe ligavi aştrii vâslind disperat?... muzicianul surd şi ciung transpiră:în neputinţa-i toate îl inspiră***

NELINIŞTI INUTILE

s-ajung' din urmă umbra ceasului secretîşi istovesc isteric vlaga păsări şi copaciîn dârdâiri de epileptic duh ascetîşi farmă forme-n gâlgâiri brotaci

un dionisiac război de broaşteşi flămânziri de vâlve înjosite-n hoaşte:cu cât se zbat – cu-atât se tulbur' erese-adună praful de prin voci şi-artere

57

nu mai goniţi prin arătări şi basmedin feţi-frumoşi au fost rămas doar iasmesă nu mai vreţi să fiţi ce aţi visat

voi resemnaţi-vă în semnături de stat...nu mai ciopliţi la chip – nu murmuraţi:îngrijorări habotnice nasc apostaţi***

FÂLFÂIRE DE CORB

un corb trece-n zbor cernit spre pădure:o va aprinde-n urgia văpăiiacolo-i e vatra înaltă-a odăii...corbul rubinul e dus ca să fure!

e mult întuneric şi grea fâlfâireiar gându-n incendii cumplite îmi ardedin febra pădurii s-adapă-nalt Mirepogorât din tării şi vecìi salonarde

lumina vestirii e-n jarul din piatrăşi viaţa – ca moartea – îmi fost-a mulatră!deschidu-se porţile-n cer prea uşor

să-mi arate amurg m-a răpit-a un nornu am tălmaci - tălmăcire să-I dau:pentru tot ce făcut-am şi-acuma iar vreau***

58

LUCIFERISM ÎNFRÂNT

păduroase dealuri – încruntată searăstrălucind pe frunte mistică tiară:a trecut o viaţă – a trecut şi-o varăumilit de veacuri – făcut de ocară

nu vă cer hlamida să mi-o puneţi iară!întru frumuseţe doar am ostenitîntru întrebare – răspicat de clarădând de-a dura zeii – pe unde-am venit

hohotind prin ceruri – până mi-a tihnit!ce să cer măririi? – singur m-am măritpân' ce focul stelei din frunte m-a fript

pân' ce lunecuşul aştrilor m-a frântşi în iadul firii m-a închis şi-nfrânt...în pielea văpăii – cât îmi e de strâmt!***

ÎNGROPAREA TALANTULUI

s-a plodit din flăcări straiul meu de viaţăcunoscut de Nessus – încercat de Herculdar numai prin bezne mi-am târât povaţăcioplit om-văpaie – m-am sleit tubercul

nu de suferinţă – ci de umilinţăse-ncovoaie vrejul firii de putinţă:i-am plesnit lăuta coardă după coardă -sceptrul meu molatic poticni în joardă

59

câtă socotinţă – vis de biruinţăvor fi ursit îngeri scări de Bethlehemdar firea beteagă nu şi-a dat silinţă

soarta stă chircită-n mucegăit ghem...uscat înainte de-a-nflori-n văzduhulchel de nervi – degeaba-ţi dete Hristos duhul...***

PARADOXURI APOCALIPTICE

parfum rituos de fructe – galbeni aburi de iadsmaraldele din frunte se vestejesc şi cad:grădina vie-mi umplu mii şerpi înmiresmaţidemoni frumoşi ca visul se-ncântă seceraţi

e-o dulce nebunie-n sfârşitul orgiasticSybaris şi Gomora se-ngână-n mit sarcasticfă-ţi din amurgul cosmic o nobilă cadânăîn sânge frumuseţea să-şi ispăşească vină

păgână opulenţă din hoituri se îngraşăpendula nimicirii – când sfântă când abraşăucide mirii-n nuntă pe crucea geografiei

se lăfăie Satana în noaptea-apostaziei...polii-androginităţii-ntre ei efeb se schimbă:de lene şi oroare – Hristos îşi uită limbă!***

60

INDICAŢII PREŢIOASE PENTRU POEŢI

săraci şi singuri – unde-i fericirea?grădini de rai sub scăfârlie – „niet” pitac!poate m-o fi-ncercat vreun junghi de-i zic „iubirea”dar când mă uit în pungă – tot un drac!

să tot încurci cu pana soarta lumiicroind nădejdi acolo unde-i spumăsă fii Poet – când n-ai nici banii strunii:ca şi când morţii vrei să-nvii cu-o glumă!

fii orb de tot – nu doar în inspirareca să nu vezi Molohul covârşirii:de-ai fi o varză pusă la murare

ai fi mult mai pe plac desăvârşirii...sunt vremi acestea – drag Poet Sublimcând locul optim ţi-e în ţintirim!***

HRISTOSUL MIT DE CONIFERE

heinizând prin zaţuri de iubirelânced încerc tăişul de verbinăascet crepuscularelor clavireextaz ard cerul candelei despină

e-o mlădiere-n aer şi-n răcoaree-aşa severitate-n candelabreîncât topit-am masca de cadavretrist arlechin – icoană de pahare

61

grăbiţi: veninu-n guşă se scufundeapoi prin limbă-n lume se despiceard pe altare verb de haruspice

şi-o liră delirând licori imunde!...o – rază de ambrozii melifereeu sunt hristosul mit de conifere***

DESPRE DRAGOSTE

plicticoasă şi ploioasă – viaţa meaa trecut de n-am ştiut-o – piază rea!şapte piepturi – şapte inimi şi o stea:nu-ndrăznit-am să-i închin lumina mea

hoinării printre ceţuri – năzăreliîn poiana Afroditei – doar cârteli:şapte munţi prefăcui în bani mărunţifeţi-frumoşii au ajuns acum cărunţi

câte ceruri – câte raiuri au rămas!n-am urcat şi n-am crezut în sfântul vasamânai trei poiene fără mal:

fiecare-n vârful ei avea Graal...cine-ocol dă iubirii – s-a uscatse scufundă sub uitări – blestemat

...fără-extaze – furtuni cosmice şi riscn-ajungi sfânt – nici om – nici măcar vasilisc!

62

***

COMMEDIA DELL' ARTE

lumile se iscă - umflă orice clipăporunca luminii ajuns-a risipă!bulele de aer farmă regi şi ziduriorientul măştii - blufful fără riduri

un talcioc şi scenă neagră-a nebuniei:se clonează chipul morţii - cununiei!arlecchin' pictează galaxii de lacrimicolombina-n spasmuri îşi sughite patimi

o cetate în răspăr – raze-improvizatetragedia unui măr – şi dureri de spate:tot se vinde în bulbuci iadului pe fugă

nimeni nu se sinchiseşte Hristul ce îndrugă...ce-ar putea din fum şi farduri să rămână?mască viaţa: vană orice săptămână!

...un Dulgher speteşte vorbe în nisipurisângele-i se varsă darnic peste...cipuri!***

JOCUL CIFRELOR

sus de tot – din vârf de piramidăSatan priveşte furnicarul lumii:e bântuită sumbra lui hlamidăde trăsnete - schimbările furtunii

63

pionii s-au jertfit în alb şi negru jocnebuni negociază cu ultimul norocdin turnuri regii se aruncă-n vidvădanele regine se-ascund în propriul rid

crispate-n hohot – beznele transpirădin sânul lor cel sterp plodind lumină:toţi cei ce cred că Lucifer dezbină

ascultă cântec ianus – din crucea de trifoi...acum smerind cutremur – nu se miră:pentru a fi - unu se răstigneşte-n doi***

VAMPIRICĂ

târâş beţivii sângelui s-adapătoţi le oferă carotida vieţiişi din beţie în beţie – precupeţiiînfloresc Graalul – dar ceva le scapă

vampirică extaza se picteazădin rai în iad pe scara-nfierbântată:opiomanii diavoli se rujeazăcu cheaguri din licoarea blestemată

secat de suflet dar clonţos arhanghelzeniturile le-am făcut chibrituricu care-aprind scripturi şi tetravanghel

în nopţile strivite dintre mituri

64

...e-atâta-nţelepciune blând-şerpeascăîncât Hristosul uită să se nască***

INVERTIREA POETULUI

mintea-i e schiloadă – soarta vătămatăzgurile din stele i-au nins în privirio leprozerie – arta-i vinovatăcochetând cu diavoli printre trandafiri

uită să respire – năzuros din firerâvneşte să-nchidă soarele-n cuţitprintre sinucideri şi cereşti delireîşi găseşte vreme să pară smerit

spânzurat adesea între nori şi glieîntre-otrăvi şi dorul de-a fi ipocritîşi contemplă crima – ba o şi răzgâie

ieri deasupra prăzii a bocit cumplit...scârbit – Domnul arde-n taină cu-o făcliereţetele toate de demiurgie***

IMPROMPTU

rânjet ploios pe chipul de-mprumutal Marelui Judecător vexat:l-am supărat prin speech-ul meu ţinutla steaua care m-a persecutat

65

plodesc energic erezii - noi dogmesub care-orbitele cabrează – trântind aştrii:într-o explozie de linişti solilocveheruvii se proclamă ars sihaştrii

nu mai accept nici frică – nici supuneriimpun în constelaţii alte spunerivreau să greşesc eroic epopeea

şi s-o impun la tron doar pe Medeea...atâtea răzvrătiri – iubirea meaîncât mă mut mereu – din stea în stea!***

DECADENŢĂ UMANĂ

nobil ciuruc mânăstiresc – matroz de certe-ai chifligit de frică şi teroare:tămâia nemuririi - nas de rinocerţi-a-ncovoiat – şi-ntre-omoplaţi răcoare

din mii de vii - alunecând vecìiîn labirint îţi pierzi miros de rosturiabrutizat de inutile posturicontempli cărnuri flasc-liliecìi

şi răstignit şi deşelat – dăbălăzatumbra-elefantului guşat – trapez ratateşti doar schilodul de serviciu al tăcerii

printre putridele caverne ale verii:nu om cărunt – ci bisulfat de luturi

66

ajuns-a cel atunci născut de fluturi...***

RESPIRAŢIE GREOAIE

trecând prin veri cu zăpuşeli putridelas câte un adio sub fiece copacceasuri se-mpodobesc cu crisalidestoluri de mierle văluresc sărac

condur umil la bal dumnezeiescam fost pierdut de zâne-n ghicitoaresă-mi aflu linişti în zadar trudesc:oricând dintr-un răspuns sare-ntrebare

ape-ntârzie în oglinzi miracolmunţi horcăie regretele târziinici îngerii nu se-nveşmântă-oracol

iar Maica-şi caută mortul printre vii...tragic plictis cu numele de soartăîşi rupe cheia-n broasca de la poartă***

PE-ATUNCI

pe-atunci purtau toţi sfinte nimb-pălăriipicotea în amiezi levănţicăşi plozii şi zeii-mpărţeau jucării!...în vrajbă se-nchide azi Dama de Pică...

valsul pe-atunci era muzică-n stele

67

otăvi şi trifoi – căpătâi al Fecioarei:se putea – se putea făr' de releîn hatul luminii – la capătul boarei...!

trădând colombine – vânând arlechiniijoc aţi stricat – pângărirăţi trist viaţarămânând cu-o nesfântă - cu frântă paiaţa

momind şi-asmuţind din vecie rechinii!...de ce vă tot ţineţi de torţile luniide ce-nsângeraţi toţi nebunii?***

JUSTIŢIA TOAMNEI

câini cerşetori pe lângă restaurante...unde-astă primăvară ardeau muguriacum şuieră vântu-n foi uscate:stol – grauri peste vii fără de struguri!

băţ făr' de vlagă-i tot ce era lujerzdrenţe fantaste vaicără ogoareîn loc sceptrul păpuşii s-ardă-n soare!praf explodează: Hrist ajuns-a slujer...

păduri orfane plâng mocnit spre-adâncuricumpăna galbenă s-ardică înspre cer:pe toţi ne-acuză – procuror sever

iar Dumnezeu se ghemuieşte-n stâncuri -se-aşteaptă fulger din orişicare pisc:chiar mântuirea - a devenit un risc!

68

***

APOCALIPSĂ

se sting blânde lumini din 'nalte steme:făclii sunt oamenii ce ard în vechi păcatevăzduh se-aprinde-n vaier şi blestememunţii nu vădesc sfinţi: doar guri spurcate

boceşte Hrist – iar câinii-i urlă-n calese mistuie copacii în exploziine-mprumutăm şi ne ucidem boziio piaţă-a cărnii vii – şi numai jale

morţii nu-mi dau mormântul să m-ascundsetea de crimă varsă bale-amarefemeia naşte şarpele pe prund

pământu-a otrăvit ultima floare:copil pe tată spintecă şi muşcăiar sângele de mamă-i doar o duşcă...***

ORIGINEA ŞI NATURA FLORILOR NICOLETE[1]

1 - În erudita sa lucrare “Lumea Nouă şi Spiritul Creştin”, abatele spaniol BernardoGaizca Mendieta y Savayo y Alcàntara (explorator, predicator cu nădejdi deconvertire a „sălbaticilor” incas, dar, în primul rând, conquistador, în numeleCoroanei Spaniole) scria, pe la 1633, aceste stranii fraze, aproape blasfematoare(unicele cuvinte scrise, despre ceva care pluteşte între real şi irealitatea sacră – „lasnicolettes”): „Există, pe cursul superior al Amazonului, în plină junglă, un soi deplante incredibile, care plutesc la suprafaţă doar în zonele de maxim risc alevârtejurilor apei, ca nişte formaţiuni-insule de lumină: deşi aflate în bătaiasoarelui şi în mijlocul apelor, ele nu se sinchisesc nici de lumina soarelui şi nici deputerea apelor vijelioase şi rotitoare, pentru că ele par a avea o lumină proprie, ca

69

La cataractele Nilului, ori pe vâscoaseleAmazonului ape, mistuind gliei oasele,Nălucesc extatic plauri cu maharajahe flori,Arzând mistică lumină – nici forme şi nici culori!

Flori sacre: Sfântului Duh – surori!Cei ce se-aprind torţe credinţei le-ntrevăd, uneori:Precum crinul să-ţi fie iubirea, şi încă-i puţin,Pentru-a zări, câtuşi de cât, gura de rai din amin!

nişte snopuri de fulgere (APARENT intermitente – de fapt, eu cred că era doarsenzaţia ochilor mei obosiţi!), care te fascinează. Oricât te-ai apropia de ele (dareste aproape imposibil să te apropii, la mai puţin de cinci stânjeni!), nu vei putea sădistingi vreun contur clar, vreo diferenţă clară, între petale, sepale, stamine, darnici între o floare şi altă floare (par a fi adevărate întruchipări ale aseicei SfinteTreimi!): ele îţi apar doar ca nişte pete de lumină atât de intensă, încât aproape căte orbesc. Mie mi-a fost imposibil să stabilesc dacă sunt plante sau animale, dar,din pricina fixităţii luminii lor (chiar dacă avea aparenţe de intermitenţă!), amdecis să le numesc . Pentru că eu cunosc limba sălbaticilor celor goi,care locuiesc pe malurile Amazonului, i-am întrebat despre aceste creaturiplutitoare şi atât de ciudate, ale Domnului. Întâi, s-au uluit, pentru că, spuneau ei,nu orişicine poate vedea . Numai cei care sunt, spuneau ei: ! Apoi, plini, deodată, de un respect deosebit, faţă de mine, auîngenunchiat în faţa mea. N-am mai reuşit să scot nimic în plus, de la ei, despreaceste stranii arătări, numite, de mine, . Era evident că nici nu ştiaumai mult: erau, doar, cuprinşi de o teroare sacră, la simpla evocare a numeluiacestor năluciri acvatico-vegetale !”. Niciodată, de la scrierea aceasta a abateluiBernardo, nu s-a mai pomenit, în vreo lucrare ştiinţifică, despre aceste ciudăţenii,pretinse . Nimeni nu le-a mai văzut, nimeni n-a mai crezut înexistenţa lor...Şi, totuşi, ele, „las nicolettes”, există, undeva, pe cursul superior al, celpuţin, Amazonului – dacă nu şi în alte zone de risc divin, ale eternităţii apelorlumilor!

70

Liniştile-amurgite se tolănesc peste valuri:Nu-i închipui, azi, Dumnezeului - semne, ori maluri;Făpturi, pe serene tărâmuri, sunt numai serafii,

Grădinii pe ape fiindu-i devoţi caligrafii!...Încercat - răul lumii se depărtează, mâhnit:Arhanghel Satana e drept în lumină rănit!***

SONETUL FLORILOR NICOLETEdomnişoarei N.

Iubirii ne rugăm şi Sfintei Luni:Lumină plouă în Grădina Lumii!Rugămu-ne aprins, prin munţi străbuni:Pogoare-se, cu-amin, la noi, colunii!

Senina Ei primblare şi-o desfeteMaria, pe cărările uimirii –Căci, pretutindeni, Fiul RăstigniriiAdânc şi-a răsfirat harul din plete,

De-au răsărit, văpăi – Flori Nicolete:E-o sărbătoare-a liniştirii Firii......Prin inimi trec amiezile mâhnirii,

Trec nopţi şi Magi – trec Mistice Duete,Serafi trec mulţi – fulgere violete:Nicicând se trec Florile Nicolete!***

71

ARCAŞUL ŞI DIANAdomnişoarei N.

Vânând argint prin codrii 'nalţi şi orbi,Arcaşul s-a oprit într-o poiană:Volburi de iasme şi furtuni de corbiS-au tras în lături – răsărind Diană!

Zeiţei fulgerând priviri regine,Din cucură-i ieşeau flori nicolete:„De ce-mi calci codrii şi îmi schimbi destine,De ce ucizi – când poţi să scrii sonete?”

„Nu ştiu – zeiţă – stihul să-l înstrun,Nu ştiu iubi – ştiu doar să mă răzbun...”Isteţ zâmbi zeiţa selenară

Şi-a tras din cucură săgeata ei de pară!C-o floare nicoletă l-a străpuns:Arcaşu,-ndat', prin stih, i-a dat răspuns!***

SONETUL DE RĂMAS-BUNdomnişoarei N.

Se adumbreşte seara, pe stratu-aprins de flori:Sunt flori de nicolete – minunea cea smerită!Hristos e Grădinarul ce, pogorât din nori,Spre bună-noaptea lumii, a ars rouă sfinţită...

Sunt florile Iubirii, născute-n paradis –Şi chiar în bezna firii-şi desăvârşesc altarul:

72

Preschimbă Frumuseţea-n aievea, ca-ntr-un scris –Şi cheamă Învierii miracolul şi harul!

Sunt florile Nădejdii – prin care îngeri spun,Spre lumea-ntunecată de-nfrângeri şi de chin:„Nu-adio, nu adio! – ci, veşnic: RĂMAS BUN!”

...Hristos deschide,-alene, în Empireu, un scrin:Şi-a pus deoparte,-o floare, spre mistică privire:...Nici Domnul Însuşi – iată! – nu scapă de-ispitire!***

SONETUL CĂTRE MARIA

Acolo unde, greu, aripa morţiiSe lasă peste mii de suferinţe,Acolo unde-n zaruri se trag sorţiiCelor ieşiţi afară din putinţe,

Veghezi şi strângi hotarul înspre viaţă,Izbind îngerii negri drept în faţă,Marie din Spitalul Lui Hristos,Marie-Maică, blândă-ntru Frumos!

Nădejdii născătoare, tu, Marie,La căpătâi ne-aprinzi sfântă făclie:Văpaia-alungă duhul de neant -

Ai convertit zadaru-n Crin Gigant!...Da, boala cu numire-aşa savantăLumină-n şanţul palmei Raiul-Plantă!***

73

RESEMNĂRI

Neoane furnicând istovitorDureri, mâhniri şi moarte de speranţe,Boli galopând cinic pe coridorŞi sânge – freamăt de-ambulanţe...

Harnica tuse dumică-n saloane,Strivit e gând, sub antica putoare!Infirmiere 'nalţă-ne-n baloaneSilnice picături de amânare!

Nimeni n-aşteaptă – toţi prefiră-oceaneDe neputinţi, prin ochi şi-ncercănare...La ce să speri, când, între-altar şi strane,

Toţi îngerii-s bolnavi de gălbinare?...Târziu e tot – căzut şi osândit:Ce-a fost cândva – acum este oprit!***

SONETUL IUBIRII

Iubirea n-are vârstă, nici soroc,Candelă-aprinsă, veşnic, printre îngeri,Minune-a învierii – nu-i noroc:Să arzi deplin! – în loc, greoi, să sângeri!

N-alegi nimic – ci, pururi, eşti ales!În straie scris, precum slava-n psaltire,Vii, spre altar, înluminat, ca Mire,

74

Doar glas: n-ai urmă - pasu-ţi este şters!

Cine iubeşte, întru pătimire,Vădeşte raiu-ntorşilor strămoşi:O Evă şi-un Adam, în cercuire

De crâncenă văpaie – ard frumoşi!...Dar nu te-ajută nicio catehezăSă sfarmi, uimiri – smerita paranteză!***

NOAPTE DE CRĂCIUN ÎN SPITAL

printre-a' durerii riduri multadâncipe chip se-aprinde flacăra plăpând:bolnavii din saloane – stând pe brânciîşi şoptesc singuri o colindă-n gând

zâmbesc Crăciun cum îşi oftează Moartesunt resemnaţi pe struna-nalt durerii:în noaptea asta-s bucuroşi că-s partedin lung fitilul înfocat al cerii

în miez de febre şi de aiuraremizeria e arsă-n lăcrimare:cad raze peste răstigniri şi paturi

din cer Trei Magii-şi află-aici cărare:nu laolaltă – ci pe fiecareîngeri de Prunc veghează-l între sfaturi...***

75

AMENINŢARE

mai am cu tine multe răfuielicu mult datoare-mi eşti – lume spurcată:să-mi dai 'napoi iubirea arestatăîntoarce-m-oi din cereşti învoieli

puteam rescrie munţii cu-a mea lirăputeam s-adăp din sânge-mi toţi colunii:mi-au furat harul hoţii şi păuniiiar inima-mi 'plinit-a o hegiră

din vii mânii îmi voi croi nou trupulde la medine-ntoarce-oi calendarul:voi jefui la rându-mi raiul – stupul

voi smulge peşterii şi inima-mi şi harul:cu-aşa văpăi cumplite voi iubiîncât toţi furii lumii vor orbi!***

TU DORMI ŞI MORI

tu dormi şi mori – cinchită pe-elegie:va fi în univers ce n-a fost scris să fie –şi printre rebeliuni de constelaţiigrozav mai ştiu eu a schimba punctuaţii

mi-e milă de iubire – cum cerşeştecum caută-anume cer – şi nu găseşte:potop de corbi îmi croncăne murireaa fi prohod li-e munţilor menirea

76

tu – piept boier ce-ngădui dilatareaa Duh de om – până la zee marea –de ce te târguieşti pentr-un suspin

de ce nu dăruieşti coroanei înc-un spin?...aş vrea să plâng pe brâul lui Saturndar a sunat un ceas greşit în turn...***

STRIGĂTUL VÂNZĂRII

mistice vrajbe-iscat-au vânt al toamneice fost-a an – e agonie-a doamneivìneţii nori ard braţele nădejdii:pustiu damnat şi arat de primejdii

exasperări în vacuum de-asfalturiciori decernând apocalipse calpebiblii continuă-a ieşi din şpalturidar Duhul e-ncălţare pentru talpe

ţi-ai scos cuvânt uscat din dicţionarapoi l-ai aruncat terorilor hârtiei:de ce-i iubirea formă-a nebuniei

iar tu mă uiţi – mă ştergi din calendar?...pe strada toamnei vând pepeni şi cuţiteiar strigătul vânzării trezeşte sumbre-ispite...***

77

VENERA ŞI APOCALIPSA

femei-popice hrentuiesc văzduhulasimetrii devin sfruntări de legedin toată-alcătuirea iese duhul:pe zebra străzii doar un câine trece

şi sufocaţi şi comprimaţi de urbeoamenii-s umbre-n câmpuri elizeearhitectura Lui stă să se surpesexul şi-orbirea: schingiuiri pe-alee

iubirea ta s-a spânzurat la poartăpaiaţele-o bocesc – hoinari pe uliţitrec cei învinşi – incendiul numit soartă

ne luminează moartea ca pe-o artă...vino spre mine – pasăre pe umăr:n-aş vrea-n Apocalipsă pe Vènera s-o supăr!***

ORFEU

să taci în măreţie sfânt cuvântulşi cer boltească-se oricare gând:nu risipi-n cenuşi sunet plăpândnu-l înjosi – nu-l vătăma pământ!

când sfânt rosteşti e-naltă preoţiemunţi rânduieşti şi-nchipuieşti oceane:în roua lumii care va să viestăpân păşeşti şi paznic de arcane

78

fulgerul vorbă se preschimbă-n tunetdelire se rotesc ameţitor:cald izvorăsc din buzele pridvor

păduri de cântec – rugăciuni de chipuri:aşa se nasc luminile de lumeprin poezia zeului din strune!***

ÎN AŞTEPTARE

aşteptăm – din veci – la vămi de paradisam trecut prin viaţă – am trecut prin visiar acum pe buze mierea de luminăe o pregustare: lumea Lui-stupină

păsări trec prin slavă – veşti întârziatedar aici în ceruri veri sunt judecate...să luăm aminte: gândul cel lăuatpentru totdeauna – singur predicat

nicio exclamare de acum încolodoar un rid de raze din ce-a fost „acolo”:nicio amintire – doar străfulgerare

ca îndemn fiinţei pentru văzduh tare:e sublima artă – e suprema vazăo singură rimă – întreaga extază***

79

ISPĂŞIRE

în grosolane cărnuri acum sângerisfidând pe salamandra înfocatăeşti surd grăirilor de păsări îngerinu vei cânta-n cristaluri niciodată

vuind – nunta metalelor s-a-nchispelerinajul florilor se-amânăte-au alungat rigorile din vispeste primordii noaptea e stăpână

vor trece-n plumb tot alte manvantarepână-nţelege-vei privighetoareapână-nvăţa-vei iar să-nalţi altare:

de rost slova-n nisip ţi-a şters-o marea......vei pribegi prin timpii ispăşiriideşert fără de crin robeşti privirii***

ROSTUIRE PE DOS

nori deşi pe mintea mea se-ncruntăşi tot mai îngheţată-i Crucea Firii –pământ foc apă văzduh nu se-nfruntă:crima e sfânt liantul nimicirii

curge noroi prin vinele uimiriiabia-şi mai poartă fluturii solia:călăii-au prăbuşit în sânge miriivalsează peste lume nebunia

80

sfârşit de timp – asasinat de visem-au otrăvit copacii cu orbire:cuvinte mor junghiate-n paradise

iar viaţa-i tot mai lentă răstignire...în gândul de-a-L urma pe-Iisus Hristosam rostuit făcutu-exact pe dos!***

NECHIBZUIRE

nechibzuire – nume azi al lumii:genii măcelărite pe zidireşi pe gunoaie-ntinse-n răstignire –iar demoni fojgăind – dau ritmul strunii!

în calendare sfinţi – călăii urcă!limba Lui Hrist e bâiguială turcă:cine-i mai prost – şef de popoare strigăiar de-i pitic – doar are cataligă!

lingăii predică suiţi pe leşuricei fără inimi – dòctorii de corduricei înţelepţi – în temniţa de greşuri

iar cei viteji – crunt umiliţi la solduri......uitarea asta fără Dumnezeuiscă-n deşerturi răgetul de leu!***

81

TRADUCERI

El scrie de zor pe pagina lumii:viziune şi fapte sunt slove-ntr-alesdar ţipătul slovei şi sângele struniifilistinii din noi le acopăr cu fes!

în coaşcă de melc ne chircim paradisulstihia sublimă aflând - o-ngropămdresăm veşnicia – 'nadins tundem visulpe Hrist şi Iubirea - blegi câini îi legăm

zvârle-te-eroic în scrumul de slovăte-nvie pe creste tu - phoenixul scrisuimirii să-i stai neclintit doar la provă

şi doar epopei lumineze-ţi zapis...din cuşti – semne-narmate cu migalăsmulge-or stihii spre viaţa lor regală!***

SFÂRŞIT DE POVESTE

nimeni trăind n-a câştigat cevadecât că-i creşte-o umbră din picioare:înmărmurim - nu ne mai ştim cumvadar nimeni nu mai strigă-aici că moare

depozite de pagube-ambulanteşi deziluzii umerii ne-apasă:în loc să creştem aripări savantene scufundăm în fierberi de melasă

82

doar sfinţii din biserici lucesc lacrimi:în demonismul nostru fără patimiuscăm la focul plictiselii vaste

şi ochi şi mări şi sentimente caste:trăim martìrii ca pe inaniţiicuvintele-s pe ruguri – superstiţii***

MINUNI AMARE

mai largi şi-adânci sunt cerurile toamneiabia vâsleşte corbul prin genuniintraţi suntem în visurile Doamnei:ne-mbie nefiinţa cu minuni

caterisiţi – copaci se unduiescbocind intrarea oarbă în oglindăasasinate blânde săvârşescpăgânii cavaleri – şi n-au osândă

iubiri târzii se împlinesc pe zarebat ceas năuc orlogii dinspre lunăfac cruce piaza rea cu piaza bună

plata umilă-şi vede fiecare......nimeni pe lume nu-ndrăzneşte stridăsus între aştri se-amărăşte-obidă***

83

GLORIE

în faţa porţii te opreşte-o clipăşi dă onorul miilor de paşicare-au trecut în nemurire duhuldispreţuind pe-ai şovăielii laşi

e-un timp al cuvenitei sfinte glorii:eroii vieţii pân' la cap trăite!totul e faptă – nu betegi memoriiacum se scriu doar stele răsărite

nu vaiet: clopotele sărbătoriiardică florile-n împărăţiefiinţă plină-i doar ce va să fie

la fel cu-arhanghelii ce aprind norii...Hristoase – binecuvântează harpace-n stâlp uni din nou văzduh şi apa!***

TOAMNĂ APOCALIPTICĂ

cotcodăcesc alarme de maşinibieţi maidanezi tot şchioapătă prin ploaielumea-a-nceput la capăt să se-nmoaieiar de noroi copacii-s tot mai plini

ce să iubeşti în astă-apocalipsăschiloadă şi leproasă cerşetoarecând navigăm umili din lipsă-n lipsăiar morţii-i bat în geam la fiecare?

84

urangutani au urinat luminăla gura peşterilor de pe stradăe rană puroiată orice vină

e grea inima-n pieptu-ţi cât o ladă...mormane de gunoi cosmic clăditeîmi cască-n sânge vastele-mi orbite***

ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ

în valuri de noroi se-neacă noapteacât de uscaţi sunt sfinţii din copacise-opreşte rugăciunea ca şi soarteaşi vrei să mori şi nu mai vrei să faci

orbii vampiri vomită peste gânduripodoabele de beznă se alintăchiar demonul s-a plictisit să mintăceasul din urmă a căzut pe scânduri

pe cruce Crist tresare printre clismecerşeşte răni şi picoteşte sângeistoria vicleană nu se frânge

rugini martire iscă reumatisme...ne-nconjur' capul negrele coroaneiar bufniţa adaugă cinci piroane***

85

CONVORBIRE CU DUMNEZEU

sunt mulţi pe lume – frate Dumnezeucare nu au pe nimeni şi nimicşi printre ei mă aflu însumi eu:vreo veste nu m-aşteaptă ori vreun plic

fără-aşteptare-i inutilă lumeadar nu de oameni însetez în cuget:un înger să-mi încoarde bine struneasă-l învoieşti din raiu-Ţi fără zdruncet

nu ştiu de lumea-Ţi 'naltă va fi dreaptă:mai vreau un cântec să înmoi sub muntemai vreau s-adăst pe cea din urmă treaptă

o piatră să-nfierbânt cu-umilă-mi fruntea...se-nghesuie într-una toţi să-Ţi ceară:eu doar îţi pun pe stihuri a Ta seară!***

SCHIZOFRENIA POETULUI

„-nu vreau s-ajung – pierdut – la balamuc!”„-dar dacă – neferice – vei ajunge?Poet eşti – axiomă de năucn-ai cine moartea pentru tin' s-alunge!”

„-să mor cu fruntea sus e-un rang regescnu vreau să mă-ngropaţi de viu în bolniţiaş vrea cu sorii să mă sfătuiescpe toţi cei umiliţi să-i fac iar volnici!”

86

„-sărmane prinţ – Poet răznit în visevei fi scuipat – cu crucea-ngemănattu – voiajor din lume-n paradise

că tu exişti – deja e crunt păcat!...mai bine orb spre zid bolboroseşteîn forum taci: pedeapsa pietrei creşte!”***

VAN GOGH STIHÌA

Van Gogh Stihìa a dat lege hoardeirostogoleşte sorii grei ai ţărneiîmproaşcă ochiul cu veninul roadeicontururi constelează sfintei – cărnei!

neîncetat el predică în lumede-s curioase florile să-l vadăfurtuna Lui Hristos s-aşterne-n strune:din cei ce-ascultă – nimeni vrea să cadă

nu-i vremuire – viscol e de-extazeiar chiparoşii toţi visează criniicosmos întors într-un albuş de vază:

e nehodina sfântă a luminii...de-atâta zbucium către Dumnezeune-aprindem toţi deodată şi mereu***

87

ARCTIC

pojarul de zadar mi-a stins fiinţaschelete de voinţă trag spre-abisurinimic din mine nu-şi mai dă silinţasă dea vederii tainicele scrisuri

mă prăbuşesc colină cu colinămunte cu munte mă sfărâm izvoarecu mine-orgolii nu se mai îmbinăodat' cu mine monarhia moare

sòrii treptat îşi recunosc fântânafocul se-nţelepţeşte în lumină:oricare patimă-şi vomită vina

umbre de sfinţi pe acest mal se-nchină...am chinuit cu-atâta zbucium liradar cânt din sânge-şi arde arctic şira***

BIET FAUST

când frunzele de toamnă plâng pe vânturiiar sufletul mi-era fereastră spartăs-a fost oprit un inorog la poartă:furtuni se curmă şi-aud cereşti cânturi

s-a fost întors Iubirea - -o credeam moartădar amintirea-aprinde noi parfumuri:nu ştiu nicicând ce-mi este scris în soartăcând slovele de foc s-or stinge-n fumuri

88

dar clipa când în braţe Frumuseţeao strâng ca pe un prunc de zeu zănatice-atât de vie – pentru-un bard lunatic:

valsează-extazul cu – plutind – tristeţea...precum biet Faust strig: „opreşte – clipă!”...îngerii mor: rămâne gust de-aripă***

DECIZIE

ştiind că Domnul scrie-n terfelogorice-amănunt cu aer de paiaţăm-am prins să-mi scriu eu propriul necrologsă nu mă vândă proştii-n cor la piaţă!

sătul de bârfe de venin şi stelede soartă iude panglicari zăbrelemi-am fulgerat – pe pagina de carteviaţă de Muză-a celor sfinte arte

ce va rămâne dintr-un vis de-amiazăva fi iubire,-extaz şi cânt eroiciar cine-alege-va să nu mă crează

limbric s-ajungă-n târşul mezozoic!...nu tot cercaţi lumina de se stingepe toţi cei orbi dracul în hău 'i-mpinge!***

89

PEISAJ CU CIORI – IARNA

mulgând la sânge costeliva zizburătăcesc pe mirişti slute ciori:vor smulge te miri ce din zori în zorizăbranic peste iarnă-or dezveli

apriga foame s-a dedat zăpeziistomacul vid s-a-ncrâncenat pe zarenegru sughiţ de lipsă-n crucea-amieziise-aud croncăniturile amare

pe sub pământ îşi ascund bocet munţiii-a scufundat mizeria din cerde frig s-a spart aureola frunţii

brazii-s smeriţi în bezne de miner...nici Dumnezeu nici înger nu coboarăpână şi-n vis – psalmodiază-o cioară***

SFÂNTUL DE VINERIlui Van Gogh

îţi mulţumesc pentru-ncăpăţânarearzând pe pânză ca şi-n viaţă - -exasperat!pe Dumnezeu îl culci în chiparoşi – curattrezit Hristos – numeşti-l soare-n floare

pictezi cu-arterele deschise curcubeufierbi sânge pe pământ precum şi-n cer:pe pânză-nghesui zeul lângă zeu

90

încât brusc raiu-ai vlăguit – apter!

înfometat şi mìzer sfânt de vineriai tâlhărit de rosturi universulurechea ţi-ai desprins – s-asculte versul

care cutremură-n extaze aştri tineri...iscat altar de sori care trudescîţi mulţumesc – Van Gogh – îţi mulţumesc!***

/

91

IV-GRĂNICERUL.

POEMELENEAMULUI

VALAH ETERN

92

GRĂNICERULun biet român sunt – închinat:îmi scriu icoane şi olatşi limpede desfac pe cersufletul meu de grănicer

vecinul meu de-acum mă ştiecă frate-i sunt – îi sunt făcliedar să nu-mi scuipe în paharmomiţa să mi-o dea drept har

de vrea cu mine să trăiascăsă fie-n limba românescăpe munţii mei se răstigneascăşi cu voivozii vorovească

acest pământ şi neam sunt sfintecu Hrist doar avem legăminte:pe-acei ce-mi tulbură izvoarenebuni ce-mi spurcă vin şi-ogoarenu eu – strămoşii-i scot din carte:limba ca lege ne desparte!

străinilor de sfinţi martiristrăini de pajeri şi psaltirieu sfat le dau: plece departeaici de nuntă nu au parte!

norocul în acest pământhrănit cu sânge drag şi sfântfulger hrănit – valah cuvântnu-i pentru ei – ci pentru mume:

93

pe ei nu-i nasc în chip ori nume!***

ACCIDENT FATALdin neamuri de eroi entelehiidin sfântul „IO” de împărăţìidin Kogaion şi ceruri suprapusenoi tot ne-am tras – pân-am ajuns meduze

căci moşii noştri toţi purtau coroaneşi răstigneau îmbrăţişări pe crucemartiri voivozi – cu de la zimbri coameau refuzat în ceruri să se culce

deasupra noastră stau cu luminăriduhuri de domni – ca-ntr-un prohod uimit:măreţii magi şi lucrători la mit

se-ntreabă ce-i cu-aceste înlemnări?...ne-am tot ales din zei – până la greaţă:prin „buţucachi” (2) - verb şi sânge-ngheaţă!

(2): În septembrie 1730, la Istanbul a izbucnit răscoala ienicerilor,condusă de Patrona Khalil. Răsculaţii l-au mazilit pe marele vizirIbrahim-paşa şi l-au ucis prin strangulare, apoi l-au obligat pesultanul Ahmed al III-lea să abdice în favoarea nepotului săuMahmud I. “(…)Atunce zorbalele (răsculaţii – n.n.) au găsit pe…anume Ianaki BUŢUCACHI, prieten al lor, şi ducându-l laveziriul cel nou (Mehmed-paşa – n.n.), l-au făcut… de l-auîmbrăcat în caftan, să fie domnu în Moldova. Ce îmbrăcându-l, nui-au dat ferman să-l trimită aice (în Moldova – n.n.) în grabă… Şis-au sculat toţi boierii de au scris la Poartă cum nu le trebuieacela domnu şi s-au gătit să fugă. Şi fiind aice şi un turcu mare,ce venisă cu caftan şi au mărsu toţi boierii la acel turcu de i s-au

94

rugat. Şi spuind turcul la Ţarigrad cumu-i pofta boierilor,mânietu-s-au împăratul şi veziriul. Şi pre mulţi de acei cu zorbauaau tăiet, de i-au împuţinat. Şi au tăiat atunce şi pre acel domnişorBUŢUCACHI-vodă, nepurces încă din Ţarigrad. Şi de iznoavă autrimis altu căftan de domnie lui Grigore Vodă” – cf. Ion Neculce,Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 325...***

UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞIchiar dacă timpul – dincând în când – o ia la galop – cazăludul – pe noi pare cădemenţele astea senile aleunei ramuri din poporul degenerat alscurgerilor cosmice nu ne maiafectează – nu ne ating nicimăcar cât ar fi fost să fie oboare de-ntomnare a luminii dingrădină (cineva a uitat – cândva - să stingăacolo – Lumina - şi – de atunci – obiceiul ăstaantimemorial seperpetuează...)

un neam de oameni neserioşi – astasuntem: nici mama nicitata niciuna dintre rudele mele (maiapropiate sau mai depărtate – până lacâteva galaxii sauinumerabile întunericuri deani-lumină) - nu mor - decent - exact cândse duce vestea îngropăciunii loriminente – şi nici măcar eu nuplec – cuviincios – spre

95

ieşirea din scenă – imediat ce s-au întrunit toatemotivele şi semnele dinculise (câte şi încăde câte ori - oho!): aşa căcine să mai aibă încredere şi să se maibucure de metronomul faptelor şievenimentelor mahalalei - pedrept şimerit – cine să mai cuteze a seînstăpâni asupra memorieinoastre – asuprabunelor (şi relelor) de preţ pe care le-aiscat pe pământ existenţa noastră exasperant deimprevizibilă – încât toate asteaatârnă acum ca nişte bârneţe legate prost – pe lângăstâlpul de care ne-am ţinutfiecare – când ne-am născut şi ne-amînfiripat (nu ne-am mai fi... – Doamneiartă!)

aşa ne trebuie – şi de acum încolo vompăţi ca Ivan Turbincă: nu vom mai fi luaţi înseamă pentru viitoareleplănuiri ale lumii celeibune din grandioasa - magnifica„gorgeous banlieu”... – încât va părea că de neamulnostru s-a scârbit însăşi moartea şi s-asăturat să-şi mai facă de lucru cu nişteloaze fără Cuvânt – pentru că se bănuieşte că tocmaide aici a pornittotul: ne-am amanetat – fără nicio ruşine ori prevenirecinstită - Cuvântul – la

96

Vecinul de Veşnicie – de pestegardul dinspreGrădină***

ŢINUTURI NATALEacolo sunt nori care mă-nfurieacolo sunt veşti care dau depământ cu mine: acolo era unleagăn de munţi – iar acum e un insidiosscaun de tortură: orişice vânt care bate dintr-acolo aducecu elsecerişul bolilor deviziune – orişice pădure albastră instaureazălivada ursuză şi mută amorţii

acum îmi dau seama că am crescut încea mai barbară şatră aveciilor – unde – printre focurinimeni nu m-a învăţat altceva decâttăişul criminal alcuvintelor

zadarnic încearcă acum filantropii – snobiiaştri celeşti – să facă o sală de bal – dinaceastă brutală coloniepenitenciară: e ca şi cum ai încerca să faci unpaşnic orăşean – dintr-unhirsut zeu alzăvoarelor – stâncilor şiizvoarelor

97

***

PLÂNG COPACII FRUNZĂ DUPĂ FRUNZĂplâng copacii frunză după frunzăîngeri plâng – cu mâinile uscate:sunt ţărani din ceruri – cu dreptatenu ştiu mâinile muncite un' s-ascunză!

dinspre cer - lumină-i de tăcere:s-au spălat de noi pilaţii din văzduhşi plutim între durere şi părere...colo-n rai mai scoate capul câte-un duh

acest bocet s-a făcut pădurepăsările tac şi-ncep s-asculte:din pământ spre cer sunt dureri multe

minunând oceanele azure......a muri este-un alint de beizadècare-i spune vieţii ce frumoasă e!***

CASA MEA – PĂDUREA MEAca să mă pot desăvârşit ruga Dumnezeuluimeu – s-ar cuveni să mă scufund îndesişul albastru alcodrilor – până la Cuvântul Poiană – scris cusfinte slovele Soarelui Taină: acoloîn templul cenobiţilor brazi – voi mai aflamistică Lumina Ochiului Lup – precum şifierberea senină-a aghiasmei dinPotirul Coarnelor Cerb

98

doar acolo mi s-arîngădui îngenuncherea subpatrafirul de fulger alizvoarelor – doar acolo aş putea scoborîtreptele-abisului falnic – până laVisul Hristos – alături dezâne şi îngeri

casa mea – pădureamea – templul meu – sufletulmeu: nu mă mai părăsiţi nicicânddeşertului de gâlgâituri nămoloase-aleumbrei junghiate de fraţi – nicitermitelor cuvinte – fojgăindmărunt tocind Verbul - ascuţitasasine-ntru hulă şivrajbă – deşertului deforme clădite deasuprapatriei duhului meu: s-ar petrece atuncijalnica sufocare şi-orbire – întru de mine părăsirecernită-n pustiu locuire

casa mea – pădureamea – templul meu – sufletulmeu: sub patrafirul de fulger alizvoarelor – sub privirea înaltîndurată - întru veci înzeită aMuntelui – voi împietri – cu ochiilarg deschişi – împlântaţi îninima luminii – într-o fără de început orisfârşit mărturisire – ca şi zborul

99

încremenit alb – al porumbilorslavei – năzuind şi aflând - însprefulgerul de iarnă alraiului***

UITUCILOR ROMÂNIEIn-aveau nici timp nici loc de rugăciunedar Hrist li-era şi inimă şi faptă:voivozi cu piscu-n fier şi-amărăciunemâhnirea preschimbau în ţară dreaptă

o ţară de martiri şi răstigniţi:fiece pas stârneşte gheizere de sânge -o patrie a sfinţilor răniţia azimei durerii ce se frânge

zi după zi cinà Hristos de tainăşi ceas de ceas munţi se-ncruşeau sub iudedar craii îmbrăcau a morţii haină

véghea-n altar sfărâma astre crude...s-aveţi hodina valurilor măriide-i veţi uita pe răstigniţii ţării!***

SONETUL CHEMĂRIIîngenuncheaţi voivozilor altareşi staţi în rugăciune ne-ncetatăaici e ţara lui „a fost odată”:martirii sunt scuipaţi mereu cu-uitare

100

Măria Ta – Ştefane la hotarărecheamă-ţi sfinţii de la Alba Vale:judeţi acestor vremuri de ocarărăzbunători – luminători de cale!

ne-am rătăcit – Măria Ta – prin aştripe sub pământ de cârtiţi hoinărim:trezeşte-n bucium înţelepţi sihaştri

să pună capăt ăstui vicleim!...înalţă ruguri pentru toţi valahiişi primenire dă-i acestui timp de stàhii!***

SENTIMENTUL LUMINIIlumină – sfântă lumină din văzduhpogoară-ţi fulgerul de îngeri în cămarăînvaţă-mă iubirea iar şi iarămustră-mi sfinţenia-amorţită-adânc în Duh

lumină şi potir – Curatul Graal:mi-e frig de raze – sete mi-e de moartedar voi trăi rotind delir de baliar din chilia-mi izgoni-voi noapte

eu smuls voi fi de măcelarii lumiidin pielea mea zbârcită de mârţoagă -dar asta-aşteaptă vinul: spărgând doagă

să se reverse sub lumina lunii...ogorul vremii – împlinit arat:curând voi sta cu Dumnezeu la sfat!

101

***

DOINA COPACIULUI-VERB

foaie verde-n rugi de coastăînflorit-a-n rai fereastră:copaciul din ţara noastrăzburatu-s-a pe-o măiastrăpână în povestea voastră:Copaciul Hristos de Muntecoaroana-i sângeră-n frunte...

...scăpărăm şi scăpărămla miez de văzduh intrămla miezul de Dumnezeuunde doarme Duhul greuîn valea fântânilorpe glasul păunilor

şi cântăm din stea în steabulgăraş din soartea meaşi cântăm din brad în aştrivădim nimburi de sihaştri:câtu-i lumea de ierboasăpreface gândul în coasăcâtu-i valea de sulfinătocma-n munte e luminăunde Maica tot suspină...

„-de ce suspini – Maică Sfântăde ce-n pisc ţi-e vorba frântă?”

102

...a răspuns un glas uşuredin volbura de pădurelacrimă de lacrimăprefăcute-n patimă:

„-...un copaci s-a-nluminatpăsările au zburatcorbii s-au încrucişatcraca i s-a-ncenuşatcenuşa s-a spulberat:vorbele pe râu s-au duscătre-apus – tot către-apus...”

...a rămas doar o scânteiefagure de sfânt' femeie:

„...fiul meu – copaciul meufiul meu şi stihul meucheamă-ţi maica – cheamă-ţi fraţiisă-nlumine iar Curaţiicheamă Duh de Mătrăgunăcuvintele se răzbună:se răzbună în izvoaresă ardă mierea în floarese răzbună-n cruci de vânturisare foc din miez de scândurise răzbună-n frunţi de munţide se-arată zei cărunţi...”

„-nu mai plânge – Maică-a Lumii:arde-n pisc Stihia Strunii

103

şi pogoară drept din LunăRege Verb şi Zâna Bună...!”

...din plugari stihuitoriard heruvii preste noribrazii toţi şi-au pus cunună...nu se plânge-n zbor de strună...***

BALADA BOULUI DE RASĂ

plâng cu ploaie în stol vrăbiivremea-i păduchioasăse îneacă vraf corăbii...dar e-un bou de rasă!

timpul scuturat de ceasurinu vrea – mai se lasăslugile au două nasuri...el e-un bou de rasă!

behăim europeanalimbă românoasăvântul ne pleoşteşte pana...dar e-un bou de rasă!

chiuim muşcând apusulgiulgiul ne apasă:moartea-şi dă cu presupusul...el e-un bou de rasă!

măi morţune măi borţune

104

viaţa ni-e zoioasăşi am vrea lăutei strune...dar e-un bou de rasă!

trage vânturi mapamonduliarna-i grea şi grasănoi prea ştim ce-nseamnă tontul...el e-un bou de rasă!

şprahe doice pe la stânămioarei nu-i pasă:curge lâna spre lumină...dar e-un bou de rasă!

bacii vechi – martiri voivoziinu mai ştiu de masă:cad stihii peste irozii......el e-un bou de rasă!

ain ţvai drai – Sfânta Treimetremură miloasăam uitat de românime...dar e-un bou de rasă!

din icoane ies arhanghelicu sabia scoasă:cale dreaptă printre candeli...el e-un bou de rasă!***

măi român cu internete

105

îţi plouă în gurăia de coarne bou nămetebagă-ţi-l în şură!

...clinghi-linghi pe la poartăva veni Crăciunul:colindă bocind prin soartă:oaspete-i Nebunul!

foaie-uscată de străiniputori turbate de câini!cristal constituţiedamf de prostituţie!

mucii ne curg democraticvotu-i pân' la os:scormoneşte în jăraticfrig de Făt-Frumos!***

COLEGI DE FLORI AI LUI EMINESCU

suntem colegi de flori ai luiEminescu – înghiţind fărăocol – în fiecare dimineaţăaceeaşi porţie de aştri – pestomacul gol

suntem Hestas şi Dismas ai luiEminescu – legumind fiecaregolgotă cu tot mai multăcutremurare – înnourare – într-o

106

mereu mai fastuosîmpădurită stupină de cer

în mijlocul razelor se naşte – cutimpul – o preafrumoasămare

căci albinele – alduite smaraldin – înfrunzite întruSafir – îmbătrânite-nRubin - tocmai şi-au scos Făt-Frumosul dinslăvită enigmă – codrulcuvintelor – în preumblarezeiască – lagalateeană – galileeanăşoseaua dinochiul de pasăre alSfântului Vin***

NEAM VALAH

din temelia zdruncinată-a lumiise smulge gâ